miercuri, 16 august 2017

RADIOUL - O INVENȚIE CARE A SCHIMBAT LUMEA.

RADIOUL - O INVENȚIE CARE A SCHIMBAT LUMEA

     Împușcătura a spulberat liniștea care domnea peste acel colț de țară al Italiei. Acest semnal a fost pentru Guglielmo Marconi o confirmare a faptului că echipamentul rudimentar pe care îl folosea era bun. Undele electromagnetice generate de un transmițător și propagate în spațiu fuseseră captate de un receptor aflat la o distanță de 2,5 kilometri. Era în anul 1895. Cu toate că pe atunci nimeni nu putea să înțeleagă în mod deplin toate implicațiile acestui experiment, împușcătura a deschis calea spre o tehnologie care, începând de atunci, a revoluționat lumea: radiocomunicația.
    Natura undelor electromagnetice fusese deja studiată de mai mulți oameni de știință. În 1831, Michael Faraday, fizician englez, a demonstrat că un curent electric ar putea produce un câmp magnetic și ar putea induce un curent secundar izolat de primul, dar aflat în apropierea lui. În 1864, fizicianul scoțian James Maxwell a enunțat o teorie conform căreia energia generată de astfel de câmpuri ar putea emite unde - asemănătoare valurilor mici de pe suprafața unui iaz -, care se transmit, însă, cu viteza luminii. Mai târziu, fizicianul german Heinrich Hertz a confirmat teoria lui Maxwell, reușind să genereze unde electromagnetice pe care le-a receptat la o distanță mică, la fel cum făcuse Ernest Rutherford (mai târziu, Lord Rutherford) din Noua Zeelandă. Însă, adaptând și îmbunătățind echipamentul existent și adăugându-i o antenă rudimentară pe care a construit-o singur, Marconi a reușit să transmită un semnal telegrafic la o distanță mare. Iată începuturile telegrafiei fără fir!
      În 1896, Marconi, în vârstă de 21 de ani, s-a mutat din Italia în Anglia, unde i-a fost prezentat lui William Preece, inginer-șef la Poșta Generală. Preece era interesat să aplice sistemul lui Marconi la comunicațiile maritime purtate între locurile care nu puteau fi conectate prin cablu. El i-a oferit lui Marconi sprijinul tehnicienilor și i-a pus la dispoziție laboratoarele ca să-și continue experimentele. În câteva luni, Marconi a reușit să amplifice putertea semnalelor, transmițându-le până la o distanță de 10 kilometri. În 1897, Marconi a fondat Compania de Telegrafie fără Fir și de Semnale, Ltd., cu scopul de a transforma telegrafia fără fir într-un semnal viabil pe plan comercial.
     În 1900 s-a realizat o legătură radiotelegrafică pe distanța de 300 de kilometri, între Cornwall și insula Wight din sudul Angliei, demonstrându-se ceea ce cândva se credea că este imposibil de realizat: trecerea undelor radio peste curbura pământului. S-a crezut că semnalele nu ar putea fi receptate dincolo de orizont, întrucât undele electromagnetice se propagă în linie dreaptă. Apoi au început să sosească primele comenzi importante pentru radiouri. Amiralitatea britanică a cerut instalarea unor aparate radio pe 26 de nave, precum și construirea și întreținerea a șase stații terestre. În anul următor, Marconi a reușit să transmită peste Atlantic un semnal slab, format din trei puncte, care indica litera S din alfabetul Morse. Viitorul acestei invenții era asigurat.
     La început, telegrafia fără fir nu putea transmite nici cuvinte, nici muzică, ci numai codul Morse. Însă, în 1904, s-a făcut un pas mare înainte odată cu apariția diodei, primul tub electronic cu vid, cu ajutorul căreia s-a putut transmite și recepta vocea umană. Acest lucru a transformat telegrafia fără fir în radio, așa cum îl cunoaștem în prezent.
     În 1906, În S.U.A., Reginald Fessenden a difuzat muzică ce a fost recepționată de nave aflate la 80 de kilometri depărtare. În 1910, Lee De Forest a realizat o transmisie directă a unui concert susținut de celebrul tenor italian Enrico Caruso, concert dat în onoarea radioamatorilor din New York. Cu un an înainte fuseseră transmise pentru prima oară de la Turnul Eiffel din Paris semnale care să regleze cronometrele. În același an, 1909, a avut loc prima misiune de salvare cu ajutorul radioului, fiind salvați toți cei care au supraviețuit ciocnirii dintre vapoarele „Florida” și „Republic” în apele Oceanului Atlantic. După trei ani, peste 700 de supraviețuitori de pa Titanic au fost salvați în urma unui SOS transmis prin radio.
    Încă din 1916 se întrezărea posibilitatea ca în fiecare casă să existe câte un radio. Cu ajutorul tuburilor electronice s-a reușit să se producă receptoare ieftine și bune, deschizându-se astfel calea spre realizarea pe scară largă a radiourilor comerciale. Prima explozie de radiouri s-a înregistrat în S.U.A., unde, în 1921 existau opt stații, iar la 1 noiembrie 1922 au primit autorizație alte 564 de stații!
     Din păcate, în multe țări, statul a ajuns să dețină controlul asupra radioului. În Italia, guvernul lui Mussolini a considerat radioul drept un mijloc de a face propagandă politică și le-a interzis cetățenilor acestei țări să asculte posturi străine. Extraordinara putere pe care o avea radioul a fost demonstrată în mod clar în 1938. Atunci, în S.U.A., în timpul transmisiei unei povestiri științifico-fantastice, Orson Welles a semănat panică în rândul populației, unii începând să creadă că în New Jersey aterizaseră marțieni ce foloseau un „fascicul periculos de raze fierbinți”, ca să-i omoare pe toți care li se opuneau!
    Chiar și-n zilele noastre radioul contină să joace un rol important. Există, și astăzi, puternice posturi de radio, cum ar fi, de pildă, B.B.C.-ul, dar, nu putem ști dacă în viitor această extraordinară invenție va mai avea vreun rol.

2 comentarii:

  1. Poate că nu va dispărea. Cine știe, poate ne plictisim de virtual, și ne vom întoarce la vremea când puteai asculta din sufragerie transmisia unui concert, sau o piesa de teatru.

    RăspundețiȘtergere

DIVERSE - Partea a noua.

  DIVERSE - Partea a noua 36. Etapele războiului de 30 de ani: 1. Revolta din Boemia şi războiul german (1618-1625):   Această revoltă...