duminică, 24 septembrie 2017

LUMEA CONTEMPORANĂ ȘI PROBLEMELE EI: COPIII DISPĂRUȚI.

LUMEA CONTEMPORANĂ ȘI PROBLEMELE EI: COPIII DISPĂRUȚI

     „Copilul meu a dispărut!” Puține lucruri le-ar putea cauza celor mai mulți dintre părinți o mai mare suferință decât faptul de a fi nevoiți să rostească aceste cuvinte. În timp ce nu se poate da o cifră totală exactă cu privire la numărul copiilor dispăruți de acasă, putem afla cât de răspândită este această tragedie din rapoartele date publicității în multe țări.
        În S.U.A., sunt dați dispăruți de acasă în fiecare an între 500 000 și peste 1 000 000 de copii, în funcție de modul în care aceștia sunt clasificați. Anglia raportează anual peste 100 000 de dispăruți în rândul copiilor, deși unele surse afirmă că numărul lor este mai mare. În Africa de Sud se spune că numărul acestora depășește 10 000. Iar în America Latină, milioane de copii sunt victimele acestei tragedii.
       Un purtător de cuvânt al Ministerului de Interne al Italiei a arătat care sunt dimensiunile acestei probleme în Italia, declarând ziarului L'Independente următoarele: „Ei pleacă de acasă într-o zi ca oricare alta. Se duc la școală sau la joacă, dar nu se mai întorc. Dispar; pier ca și cum i-ar fi înghițit pământul. Membrii familiei îi caută cu disperare, dar nu există decât urme nesigure, indicii insuficiente, puține mărturii, și acelea îndoielnice”.
        Un studiu efectuat în S.U.A. în legătură cu amploare acestei probleme a dezvăluit faptul  că titlul „copii dispăruți” cuprinde, în realitate, mai multe categorii. O categorie o constituie copiii răpiți de străini. Altă categorie sunt copiii răpiți de un părinte, situație întâlnită în cazurile de încredințare a copilului. Apoi există cei care sunt alungați, copii nedoriți de părinți sau de tutori. O altă categorie numeroasă o constituie și cei care fug de acasă. Și mai sunt și cei care s-au rătăcit ori s-au despărțit în vreun alt mod de familia lor doar pentru câteva ore sau pentru o zi sau două, - aceștia fiind, în principal, copii care vin acasă mai târziu de ora la care s-a convenit sau copii ai căror părinți nu au înțeles care sunt intențiile lor. Puțini, foarte puțini dintre aceștia dispar pentru totdeauna.
      În S.U.A. se raportează în fiecare an între 3 200 și 4 600 de cazuri de copii care au fost răpiți. Două treimi sau mai mult dintre aceștia sunt agresați sexual. De asemenea, potrivit Ministerului de Justiție din această țară, în fiecare an au loc peste 110 000 de tentative de răpire, autorii acestora fiind, în principal, automobiliști, de obicei bărbați, care încearcă să-i atragă pe copii în mașina lor. Și alte țări se confruntă cu un val de violență îndreptată împotriva copiilor.
     Referindu-se la crimele în care victimele sunt copii, un cercetător australian indică faptul că acestea „nu constituie un eveniment întâmplător”. În cartea sa „Murder of the Innocents - Child-Killers and Their Victims (Asasinarea inocenților - ucigașii de copii și victimele lor)”, Paul Wilson afirmă că „atât ucigașii, cât și victimele sunt prinși într-un cerc vicios pe care însăși societatea l-a creat”.
      La prima vedere pare ciudat să ne gândim că societatea poate fi răspunzătoare pentru această tragedie, sau cel puțin că și-a adus contribuția la ea, întrucât majoritatea oamenilor consideră că exploatarea și uciderea copiilor sunt acte oribile. Cu toate acestea, țările lumii sunt saturate de filme, producții TV, site-uri Internet și literatură care glorifică sexul și violența. Cât de mare este numărul celor care vizionează astfel de producții? Specialiștii arată că este vorba de o industrie cu venituri de miliarde de dolari pe an.
       Există și alte cauze pentru care copii sunt răpiți. În unele țări, acest fenomen a luat amploare din cauza condițiilor economice grele. Atrași de sumele mari de bani plătite de familiile bogate pentru răscumpărarea copiilor, răpitorii își îndreaptă atenția spre copii. În fiecare an, o mulțime de copii mici sunt furați și apoi vânduți unor grupuri ilegale de adopțiune care îi scot din țară.
      Răpirea de către părinți a fost clasificată drept „un act suprem de violență psihologică” înfăptuit  împotriva unui părinte și a unui copil. În S.U.A., de exemplu, există în fiecare an peste 350 000 de cazuri în care un părinte încalcă decizia instanței referitoare la încredințarea copiilor sau nu aduce înapoi copilul la momentul stabilit. În peste 100 000 dintre aceste cazuri, copilul este ascuns de un membru al familiei cu scopul de a-l ține pentru totdeauna departe de celălalt părinte. Unii copii sunt scoși din statul respectiv sau chiar din țară.
      Pe lângă copiii care sunt răpiți de un părinte sau de un străin, în întreaga lume mai există milioane de alți copii dispăruți: cei alungați și cei care au fugit de acasă. Unii copii se hotărăsc să plece de acasă deoarece „este pur și simplu un loc prea îngrozitor pentru ei ca să mai rămână, și de aceea fug, ajungând pe străzi”, - se arată în „New York State Journal of Medicine”. Și mai tragic este faptul că mulți dintre cei care fug de acasă ca să scape de condițiile grele de aici sunt exploatați de proxeneți, pedofili și de cercurile care se ocupă cu pornografia. Acestor tineri flămânzi și singuri li se oferă un loc unde să stea și promisiunea de a aparține unui adult „care șă le poarte de grijă”, ca să afle însă că au plătit cu trupul lor intrarea într-o viață a prostituției. Fără să cunoască vreo meserie, mulți învață să supraviețuiască pe străzi așa cum pot, inclusiv lăsându-se seduși și seducând. Unii nu supraviețuiesc. Drogurile, alcoolul, crimele și sinuciderile cer ca tribut multe vieți tinere.
       Mai sunt și alte sute de mii de tineri dați dispăruți de acasă  ce au fost atrași pe străzi, deoarece și-au imaginat că aici vor găsi libertatea. Unii vor să scape de sărăcie. Alții vor să scape de autoritatea părintească și de regurile impuse de părinți pe care ei le consideră prea restrictive. Mai ales adolescenții sunt dispuși la astfel de „experiențe”. Au luat proporții, în multe țări, veritabille găști de cartier, formate din adolescenți „rebeli”.
      Fără îndoială, putem concluziona că, lumea contemporană se dovedește total neputincioasă în a lua măsuri eficiente pentru a diminua acest veritabil flagel al copiilor dispăruți. Mai ales că, în multe țări, inclusiv România, chiar politicieni importanți sunt implicați sau au fost implicați, la un moment-dat, în traficul de copii, în adopțiuni ilegale etc.! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

DIVERSE - Partea a noua.

  DIVERSE - Partea a noua 36. Etapele războiului de 30 de ani: 1. Revolta din Boemia şi războiul german (1618-1625):   Această revoltă...