EUROPA ȘI MOȘTENIREA SECOLULUI XX.

EUROPA ȘI MOȘTENIREA SECOLULUI XX

CE-A MOȘTENIT EUROPA DE LA SECOLUL XX?

1. Moștenirea politică:

     Pentru Europa secolul XX a reprezentat perioada unor mutații economice, sociale și politice fără precedent. Acest secol a primit, de altfel, diverse aprecieri: „secolul scurt”(timpul a părut că trece foarte repede), „cel mai violent secol”, „secolul extremelor”. 

   Secolul XX a fost marcat, în primul rând, de apariția și existența unor regimuri totalitare, desfășurarea unor războaie fără precedent și triumful democrației în finalul său. Pe de altă parte, dacă începutul de secol găsea statele europene în poziții de rivalitate, dacă mijlocul său găsea Europa împărțită în două blocuri inamice,- pentru o jumătate de secol -, sfârșitul secolului, găsea Europa în plin efort de integrare politică, socială și economică.

    Perioada începutului de secol a fost marcată de progresele înregistrate de Europa în urma revoluției industriale, de urmările expansiunii coloniale și ale acutizării problemelor naționale. Progresul înregistrat de continentul european în urma revoluției industriale are ca efect dorința de expansiune, de găsire a unor noi spații. Expansiunea colonială a Europei a fost justificată prin ideea „exportului de civilizație” și superioritatea omului alb. În acest sens, scriitorul Rudyard Kipling avea să scrie: „Primiți povara omului alb și nu vă învredniciți la mai puțin”.

     Rivalitățile dintre Marile Puteri europene vor arunca, în cele din urmă, Europa și lumea în Primul Război Mondial (1914-1918). Acest război a implicat aproape toate țările europene, împărțite în două tabere: Antanta și Puterile Centrale, cărora li s-au adăugat și state din afara continentului. În urma războiului, s-au prăbușit imperii și s-au constituit state naționale iar altele (cazul României) și-au desăvârșit unitatea națională.

  Perioada interbelică a marcat acutizarea neînțelegerilor dintre Marile Puteri. S-au adăugat instaurarea regimurilor totalitare în Rusia, Germania, Italia, marea criză economică (1929-1933). Toate acestea au dus la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945), mult mai violent și mai distrugător decât primul. Victoria aliaților și înfrângerea Germaniei naziste restaurau pacea în Europa. Ea fusese, însă, scump plătită: Europa era un câmp în ruine, cu milioane de morți, dispăruți, mutilați, orfani de război. Din cei peste 60 de milioane de morți, 40 de milioane erau din Europa.

  Sfârșitul războiului a însemnat, totodată, sfârșitul democratizării relațiilor internaționale și a propulsat Uniunea Sovietică la rang de superputere mondială, alături de S.U.A.. Ea va începe sovietizarea Europei de Est.

    Barbaria nazistă, abuzurile nipone în Asia, șocul produs de cele două bombe nucleare, au îngrozit lumea și au determinat o profundă criză a valorilor. Lumea părea fără speranță, iar conștiința absurdului existenței s-a reflectat în literatură și artă.

  În noua situație, Europa devine, în perioada postbelică, un spațiu de dispută între cele două superputeri: U.R.S.S. și S.U.A.. Un timp s-a crezut, cu multă naivitate de altfel, că cele două superputeri vor colabora pentru menținerea păcii în lume, dar, rivalitatea dintre ele va duce la declanșarea războiului rece.

    Pentru salvarea Europei Occidentale din ruina economică dar și de amenințarea comunistă, S.U.A. pun în aplicare „Planul Marshall”, care se va dovedi, rapid, o reușită.

   Depășind situația de criză postbelică precum și criza produsă de prăbușirea imperiilor coloniale, Europa Occidentală a declanșat un lung și anevoios proiect de unificare al continentului.

    După prăbușirea comunismului, și țările Europei de Est au putut să se integreze acestui proiect. Din păcate, astăzi proiectul de integrare europeană este în mare impas ca urmare a crizei economice mondiale, declanșate în 2007, precum și ca urmare a Brexitului.

     Așadar, în plan politic, moștenirea fundamentală pe care secolul XX a lăsat-o Europei este aceea a integrării europene. Din păcate, cum am amintit mai sus, astăzi acest proiect este în impas.

2. Moștenirea economică:

    În secolul XX, Europa și lumea au intrat într-o perioadă de trecere de la societatea industrială la cea informațională. Spre deosebire de societățile anterioare, agrară și industrială, a căror forță motrice era producția de bunuri materiale, la baza societății informatice stă acumularea de informații, de cunoștințe.

     De asemenea, secolul XX a dus la dezvoltarea exagerată a societății de consum, fapt care a dus, cu începere din 2007, la cea mai gravă criză economică din istorie. 

    Așadar, în plan economic, secolul XX a lăsat o moștenire dezastroasă. Modelul dezvoltării pe baze de consum, de creditare exagerată, se dovedește a avea grave consecințe pentru zilele noastre. Criza economică mondială a demonstrat, categoric, falimentul acestui model de dezvoltare!

  O altă moștenire a dezvoltării necontrolate, nechibzuite, a industriei, a agriculturii puternic chimizate, o reprezintă poluarea mediului, cu efecte din ce în ce mai catastrofale. Ca o concluzie, secolul XX a „pricopsit” lumea de astăzi cu gravă problemă a poluării, căreia nu i s-a găsit o rezolvare. Ba dimpotrivă, ea se acutizează tot mai mult!

3. Moștenirea culturală:

    În secolul XX au avut loc inovații tehnice profunde care au modificat, și pozitiv, și negativ, viața oamenilor. De exemplu, în 1995 a apărut, oficial, Internetul, care funcționa, neoficial, de aproape 20 de ani! Internetul reprezintă o rețea de computere care stochează informații de care omul are nevoie, dar, s-a dovedit, din păcate, și foarte dăunător. Pe Internet există site-uri întregi care conțin informații neverificate, „spectaculoase”, sau care promovează cea mai crasă imoralitate, cu efecte greu de prevăzut pentru generațiile de mâine. Iată, așadar, o moștenire controversată pentru lumea de azi.

    De asemenea, globalizarea pare, cel puțin deocamdată, să impună o americanizare culturală la nivel mondial, fapt care duce la respingerea ei de către diverse forțe. Poate și recrudescența terorismului islamist ar putea fi unul din efectele colaterale ale americanizării. Ne vom edifica, probabil, în viitorul apropiat.

  Constatăm manifestarea unei culturi sau, mai degrabă, subculturi în toate domeniile de creație culturală. S-a produs, începând, cu anii '80, o adevărată „infuzie” de violență în producțiile cinematografice, în creațiile literare. Nu mai vorbim de așa-zisa „revoluție sexuală” și consecințele ei pe termen lung! Per ansamblu, moștenirea culturală a secolului XX este greu de judecat. Au existat mari autori în toate domeniile, dar nu putem să nu remarcăm, succesul, la nivel mondial, al subculturii de care aminteam. Un exemplu ar fi edificator - succesul romanelor scrise de Sandra Brown!

   Altă manifestare a subculturii a constituit-o muzica așa-zis rebelă, - hip-hopul, de exemplu! Sau proliferarea la nivel de mase a telenuvelelor latino-americane, „gunoiul cinematografiei”, cum au fost denumite!

   Ce putem spune în final? Este evident că societatea informațională, în loc să ducă la o sporire a culturii de calitate, a dus, dimpotrivă, la o adevărată imbecilizare în masă! Tot mai puțini oameni scriu lucruri de calitate, produc filme, creații teatrale de excepție. Proliferează „cultura” facilă de tip Wikipedia. Viitorul se arată sumbru în ceea ce privește evoluția culturală a societății!