CONSIDERAȚII ASUPRA CAUZELOR REALE CE AU DECLANȘAT PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
Primul Război Mondial reprezintă,din multe puncte de vedere,un conflict decisiv pentru evoluția lumii contemporane;unii istorici îl consideră chiar mai important decât cel de-al Doilea Război Mondial.Este un conflict decisiv din mai multe motive,cum ar fi:
-caracterul său de război total-pentru prima dată,combatanții și-au propus nimicirea completă a taberei inamice;cel de-al Doilea Război Mondial nu a inventat,-ca să ne exprimăm așa-,un astfel de concept, ci doar la împins la limite absurde-nimicirea în masă prin bombe atomice,de exemplu;în context,ne putem întreba ce-ar putea însemna un al Treilea Război Mondial?
-Primul Război Mondial a „măturat” pe jos cu ordinea stabilită pe continent de Marile Puteri,ordine ce viza un așa zis „echilibru de forțe european”.În linii generale,acest echilibru fusese impus la sfârșitul unui război al cărui caracter pustiitor nu este suficient de bine scos în evidență-Războiul de treizeci de ani(1618-1648)-datorită aparenței sale de război religios;în fond,la baza multor conflicte stau,din păcate,și motivații religioase!
Acest război de treizeci de ani a gravitat,-fapt de interes pentru noi-,în jurul Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană sau,cum îi se mai spune,Primului Reich German.În mod „misterios” pentru unii,care nu analizează procese și fenomene istorice ci doar fapte și evenimente,în contra „Sf. Imperiu”au luptat,printre altele,Anglia-țară protestantă-,și,Franța-țară catolică-,asta deși Habsburgii,care conduceau „Sf. Imperiu”,erau catolici!
-așadar,acest război a instituit un „echilibru de forțe ” pe continent,ce nu trebuia tulburat cu niciun chip;țările care ar fi încercat acest lucru urmau să fie sancționate dur.Așa se explică cum pe tot parcursul perioadei dintre 1648-1914,Franța,Germania,Italia,atunci când au încercat,fiecare pe cont propriu,să domine continentul,au stârnit reacția celorlalte state,în primul rând,a Angliei,care dorea menținerea echilibrului.
În fapt,pe tot parcursul acestei perioade,orice eveniment major,-fie război, fie revoluție(ex:1789,1848)-,a fost apreciat ca fiind bun sau rău prin raportarea la „echilibrul european”,anume dacă-l afecta sau nu.
Așadar,este evident că,analizând mult mai profund anumite fenomene istorice(cazul nostru-afirmarea politicii de echilibru european),vom vedea că declanșarea unui război mondial nu este o întâmplare ci o consecință aproape firească a unor acumulări permanente de nemulțumiri, frustrări ale unora sau altora,adunate ca urmare a neputinței de schimba un așa zis echilibru european, cu importante desfășurări și- plan colonial,echilibru bun pentru unii,oribil pentru alții!
În fond, cu ce drept stabilesc unii principiile unui echilibru de forțe?Cu ce drept stabilesc ei când un război este just și când nu?Când o revoluție este rea și când nu?Când este corectă o expansiune colonială și când nu?Mai mult,cu ce drept stabilesc ei când trebuie acceptată apariția sau reunificarea unui stat și când nu?Putem da aici două exemple edificatoare:
*cazul românilor-unirea din 1918 a fost recunoscută de Marile Puteri cu foarte mari rețineri și comentarii de genul:„Unde dracu-i Banatul ăsta pe care România este atât de nerăbdătoare să-l aibă?-David Lloyd George,prim-ministru al Marii Britanii!
*cazul Kurzilor,probabil unul dintre cele mai flagrante!Astfel ,la sfârșitul Primului Război Mondial,Anglia și Franța au decis,în spiritul „echilibrului de forțe”,extins la nivel mondial, că poporul kurd nu trebuie să aibă un stat propriu!Și astăzi, milioanele de kurzi trăiesc separați în patru state:Turcia(numai aici trăiesc,se pare,circa 20-25 de milioane de kurzi),Siria,Irak.Iran.Ne putem întreba ce rol ar putea juca kurzii într-un posibil nou conflict mondial,care și-ar propune desființarea ordinii mondiale de astăzi,ce nu le recunoaște dreptul la un stat propriu?Apropo-„Statul Islamic”de astăzi,este concentrat și-n zona kurdă,având susținători puternici printre kurzii!
Considerațiile de mai sus nu justifică folosirea unor incidente locale(ex:atentatul de la Sarajevo)pentru declanșarea unor conflicte de mari proporții,dar ele,-ca și alte considerații care se pot face-,arată că un război mondial nu poate fi judecat simplist,schematic!
Este clar,mergând pe firul evoluției istorice,că Primul Război Mondial este o urmare îndepărtată dar firească a Războiului de Treizeci de ani!Tot așa, „pacea” de la Versailles(1919-1920)a constituit cauza imediată a celui de-al Doilea Război Mondial!De altfel, se spune că „ultima mare bătălie a Primului Război Mondial a fost cel de-al Doilea Război Mondial”!Mulți combatanți au luptat și-n primul și-n cel de-al doilea conflict și niciunul dintre ei n-a considerat c-ar fi vorba de conflicte diferite,ci de un singur război,numit,deja,de unii istorici,cum altfel decât „al Doilea Război de Treizeci de Ani”(1914-1945)!!
Printre cei care au considerat că cele două conflicte mondiale reprezintă un singur mare război s-au numărat:Charles de Gaulle,Adolf Hitler,Hideki Tojo,Benito Mussolini,Ion Antonescu!
Iată așadar cum,Primul Război Mondial,prin cauzele,desfășurările,urmările sale,reprezintă un eveniment absolut capital pentru evoluția și dezvoltarea lunii contemporane!
