IISUS - CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA (Partea a paisprezecea).

 

IISUS - CALEA, ADEVĂRUL ȘI VIAȚA (Partea a paisprezecea)

66. La Ierusalim cu ocazia Sărbătorii Tabernacolelor:

IOAN 7:11-32;

IISUS PREDICĂ ÎN TEMPLU:

 În anii care au trecut de la botezul său, Iisus a devenit o persoană cunoscută. Mii de iudei au văzut miracolele sale şi pretutindeni se vorbea despre lucrările sale. Acum, cu ocazia Sărbătorii Tabernacolelor, sau a Colibelor, care are loc în Ierusalim, mulţi oameni îl caută. Părerile cu privire la Iisus sunt împărţite. Unii zic: „Este un om bun”, iar alţii: „Ba nu, ci înşală mulţimea” (Ioan 7:12). S-a vorbit mult despre El în primele zile ale sărbătorii. Totuşi, nimeni nu are curajul să-i ia apărarea în public. Oamenii se tem de reacţia conducătorilor iudei. Pe la jumătatea sărbătorii, Iisus vine la templu. Mulţi dintre cei prezenţi sunt uimiţi de modul impresionant în care predică El. Iisus nu a urmat şcoli rabinice, prin urmare, iudeii se întreabă: „Cum de ştie omul acesta carte (adică Scripturile), când n-a studiat în şcoli?” (Ioan 7:15). Iisus le explică: „Învăţătura pe care o predau Eu nu este a Mea, ci a Celui care M-a trimis. Dacă vrea cineva să facă voinţa Sa, va şti dacă această învăţătură este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine” (Ioan 7:16, 17). Învăţătura lui Iisus este în armonie cu Legea lui Dumnezeu, aşadar, ar trebui să fie evident că El caută gloria lui Dumnezeu, nu gloria Sa. Apoi Iisus spune: „Nu v-a dat Moise Legea? Dar niciunul dintre voi n-ascultă de Lege. De ce căutaţi să mă omorâţi?”. Unii oameni din mulţime, probabil unii care nu sunt din Ierusalim, nu ştiu că Iisus s-a aflat în acest pericol. Li se pare de neconceput ca cineva să vrea să ucidă un învăţător ca el. De aceea, ei cred că ceva este în neregulă cu Iisus dacă susţine aceasta. „Ai demon!”, îi zic ei. „Cine caută să te omoare?” (Ioan 7:19, 20). Realitatea este că, în urmă cu un an şi jumătate, conducătorii iudei au vrut să-l omoare pe Iisus deoarece a vindecat un om în sabat. Iisus foloseşte acum o argumentaţie logică pentru a scoate la iveală că aceştia nu sunt câtuşi de puţin rezonabili. El arată că, potrivit Legii, un copil de sex bărbătesc trebuie să fie circumcis în a opta zi, chiar dacă este sabat. Apoi Iisus le spune: „Dacă un om primeşte circumcizia în sabat pentru ca legea lui Moise să nu fie încălcată, vă mâniaţi atât de tare pe Mine fiindcă am făcut complet sănătos un om în sabat? Nu mai judecaţi după aparenţe, ci judecaţi cu judecată dreaptă!” (Ioan 7:23, 24). Locuitorii Ierusalimului care cunosc situaţia spun: „Nu este acesta omul pe care caută ei (conducătorii) să-l omoare? Şi totuşi, iată că el vorbeşte în public şi ei nu-i spun nimic. Nu cumva au ajuns conducătorii să ştie că acesta este cu adevărat Hristosul?”. Însă de ce nu cred oamenii că Iisus este Hristosul? „Noi ştim de unde este omul acesta, totuşi, când va veni Hristosul, nimeni nu va şti de unde este”, spun ei (Ioan 7:25-27). Chiar acolo, la templu, Iisus le răspunde: „Voi Mă cunoaşteţi şi ştiţi şi de unde sunt. Mai mult decât atât, n-am venit din proprie iniţiativă, iar Cel care M-a trimis există cu adevărat şi voi nu-L cunoaşteţi. Eu îl cunosc, pentru că sunt un reprezentant al său şi El M-a trimis” (Ioan 7:28, 29). După ce Iisus face această declaraţie directă, oamenii încearcă să-l prindă ca să-l arunce în închisoare sau să-l ucidă. Dar încercarea lor eşuează pentru că nu a sosit încă timpul ca Iisus să moară. Totuşi, mulţi manifestă credinţă în Iisus şi pe bună dreptate. Iisus a umblat pe mare, a potolit vântul, a hrănit în mod miraculos mii de oameni cu câteva pâini şi câţiva peşti, i-a vindecat pe bolnavi, a deschis ochii orbilor, i-a făcut pe şchiopi să umble, i-a curăţat pe leproşi şi chiar a readus la viaţă morţi. Da, ei au motive să întrebe: „Când va sosi Hristosul, va face oare mai multe semne decât a făcut omul acesta?” (Ioan 7:31). Când fariseii aud mulţimea spunând aceste lucruri, ei şi preoţii principali trimit nişte gărzi ca să-l aresteze pe Iisus.

67. „Niciun om n-a mai vorbit vreodată aşa”:

IOAN 7:32-52;

SUNT TRIMISE GĂRZI CA SĂ-L ARESTEZE PE IISUS; NICODIM VORBEŞTE ÎN APĂRAREA LUI IISUS:

 Iisus este încă în Ierusalim la Sărbătoarea Tabernacolelor, sau a Colibelor. El se bucură că „mulţi oameni din mulţime cred în El”. Dar acest lucru nu este pe placul conducătorilor religioşi. Ei trimit gărzi, care acţionează asemenea unei poliţii religioase, ca să-L aresteze (Ioan 7:31, 32). Iisus însă nu încearcă să se ascundă. Dimpotrivă, el continuă să predice în public în Ierusalim, spunând: „Mai stau cu voi puţin timp până să mă duc la Cel care m-a trimis. Mă veţi căuta, dar nu mă veţi găsi şi, unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni” (Ioan 7:33, 34). Iudeii nu înţeleg despre ce vorbeşte Iisus, prin urmare, îşi zic unul altuia: „Unde are de gând omul acesta să meargă, ca să nu-l găsim? Doar n-are de gând să meargă la iudeii răspândiţi printre greci şi să-i înveţe pe greci! Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a zis: Mă veţi căuta, dar nu mă veţi găsi şi, unde voi fi eu, voi nu puteţi veni?” (Ioan 7:35, 36). Iisus vorbeşte, de fapt, despre moartea şi învierea sa, apoi, despre înălțarea lui la Cer, unde duşmanii săi nu-l pot urma. Este a şaptea zi a sărbătorii. În fiecare dimineaţă a sărbătorii, un preot scoate apă din bazinul Siloam şi o toarnă într-un vas de unde curge la baza altarului de la templu. Probabil că oamenii se gândesc la această practică atunci când Iisus le spune: „Dacă îi este cuiva sete, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, şuvoaie de apă vie vor curge din lăuntrul lui, aşa cum a spus Scriptura” (Ioan 7:37, 38). Iisus face referire la ce se va întâmpla când discipolii săi vor fi unşi cu Duhul Sfânt şi vor avea perspectiva de a primi viaţă cerească. Această ungere va avea loc după moartea sa. Începând cu ziua Penticostei din anul următor, şuvoaie de apă dătătoare de viaţă se vor revărsa pe măsură ce discipolii unşi cu Duhul Sfânt le vor împărtăşi oamenilor adevărul. Auzind ce afirmă Iisus, unii oameni spun: „Acesta este cu adevărat Profetul!”, referindu-se la profetul mai mare decât Moise care a fost prezis. Alţii spun: „Acesta este Hristosul!”. Dar alţii zic: „Doar nu din Galileea vine Hristosul? N-a spus Scriptura că Hristosul vine din descendenţa lui David şi din Betleem, satul de unde era David?” (Ioan 7:40-42). Aşadar, oamenii din mulţime au păreri diferite despre Iisus. Deşi unii vor ca Iisus să fie arestat, nimeni nu pune mâna pe el. Când gărzile se întorc la conducătorii religioşi fără Iisus, preoţii principali şi fariseii întreabă: „De ce nu l-aţi adus?”. Gărzile răspund: „Niciun om n-a mai vorbit vreodată aşa”. Înfuriaţi, conducătorii religioşi îi batjocoresc şi îi insultă pe aceşti bărbaţi: „Doar n-aţi fost înşelaţi şi voi? A crezut în el vreunul dintre conducători sau dintre farisei? Dar această mulţime care nu cunoaşte Legea este blestemată” (Ioan 7:45-49). Atunci, Nicodim, fariseu şi membru al Sanhedrinului, îndrăzneşte să vorbească în apărarea lui Iisus. În urmă cu aproximativ doi ani şi jumătate, Nicodim a venit la Iisus noaptea şi şi-a exprimat credinţa în el. Acum Nicodim spune: „Judecă legea noastră un om dacă nu este mai întâi audiat şi dacă nu se cunoaşte ce face el?”. Apărându-se, fariseii răspund: „Doar nu eşti şi tu din Galileea? Cercetează şi vezi că niciun profet nu se va ridica din Galileea” (Ioan 7:51, 52). Scripturile nu spun în mod direct că un profet va veni din Galileea. Cuvântul lui Dumnezeu arată totuşi că Hristosul vine de aici, întrucât s-a profeţit că „o mare lumină” va fi văzută în „Galileea neamurilor” (Isaia 9:1, 2; Matei 4:13-17). În plus, aşa cum a fost prezis, Iisus s-a născut în Betleem şi este un urmaş al lui David. Deşi este posibil ca fariseii să ştie aceasta, ei sunt, probabil, cei responsabili pentru răspândirea multora dintre concepţiile greşite pe care le au oamenii despre Iisus.

68. Fiul lui Dumnezeu este „lumina lumii”:

IOAN 8:12-36;

IISUS EXPLICĂ CINE ESTE FIUL; ÎN CE SENS SUNT IUDEII SCLAVI?

 În ultima zi a Sărbătorii Tabernacolelor, ziua a şaptea, Iisus predică într-o parte a templului numită „trezorerie” (Ioan 8:20; Luca 21:1). Se pare că aceasta se află în Curtea Femeilor, unde oamenii îşi lasă contribuţiile. În timpul sărbătorii, această parte a templului este luminată noaptea într-un mod deosebit. Aici sunt patru lampadare imense, fiecare având patru vase mari, pline cu ulei. Lumina de la aceste lămpi este puternică, astfel că se răspândeşte până departe. Ceea ce spune Iisus le aminteşte, probabil, ascultătorilor săi de acest cadru: „Eu sunt lumina lumii. Cine Mă urmează nu va umbla nicidecum în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12). Fariseii nu sunt de acord cu cuvintele lui Iisus şi îi zic: „Tu depui mărturie despre tine. Mărturia ta nu este adevărată”. Atunci Iisus le spune: „Chiar dacă depun mărturie despre Mine, mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Dar voi nu ştiţi de unde am venit şi unde Mă duc”. El adaugă: „În Legea voastră este scris: Mărturia a doi oameni este adevărată. Eu depun mărturie despre Mine şi Tatăl, care M-a trimis, depune şi El mărturie despre Mine” (Ioan 8:13-18). Neacceptând argumentaţia sa, fariseii îl întreabă: „Unde este Tatăl tău?”. Iisus le răspunde în mod franc: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, l-aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu” (Ioan 8:19). Deşi fariseii vor în continuare ca Iisus să fie arestat, nimeni nu pune mâna pe el. Iisus face o afirmaţie pe care a făcut-o şi înainte: „Eu plec şi voi Mă veţi căuta, dar veţi muri în păcatul vostru. Unde merg Eu, voi nu puteţi veni”. Interpretând complet greşit cuvintele lui Iisus, iudeii se întreabă: „Doar n-o să se omoare? Pentru că zice: Unde merg eu, voi nu puteţi veni”. Ei nu înţeleg ce vrea să spună Iisus, deoarece nu ştiu de unde vine el. Iisus explică: „Voi sunteţi din domeniile de jos, Eu sunt din domeniile de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta” (Ioan 8:21-23). Iisus face referire la existenţa sa preumană ca Dumnezeu-Fiul şi la faptul că El este promisul Mesia, sau Hristos, pe care aceşti conducători religioşi ar trebui să-l recunoască. Cu toate acestea, ei îl întreabă cu dispreţ: „Cine eşti tu?” (Ioan 8:25). Văzând că fariseii i se împotrivesc, Iisus le răspunde: „Oare de ce vă mai vorbesc?”. Totuşi, el îndreaptă atenţia asupra Tatălui său şi explică de ce iudeii ar trebui să asculte de Fiul: „Cel care M-a trimis este adevărat şi Eu spun în lume tocmai lucrurile pe care Le-am auzit de la El” (Ioan 8:25, 26). Apoi, Iisus îşi exprimă încrederea în Tatăl său, încredere pe care aceşti iudei nu o au: „Când îl veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi şti că Eu sunt acela şi că nu fac nimic de la Mine, ci spun lucrurile acestea aşa cum M-a învăţat Tatăl. Cel care M-a trimis este cu Mine; El nu M-a lăsat singur, pentru că fac mereu lucrurile care îi sunt plăcute” (Ioan 8:28, 29). Totuşi, unii iudei manifestă credinţă în Iisus, iar el le spune: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi într-adevăr discipolii Mei. Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va elibera” (Ioan 8:31, 32). Unora li se pare ciudat că Iisus le vorbeşte despre eliberare. Ei obiectează: „Noi suntem urmaşii lui Avraam şi n-am fost niciodată sclavii nimănui. Cum de spui: Veţi fi liberi?”. Iudeii ştiu că au existat perioade în care au fost sub dominaţie străină, dar refuză să fie numiţi sclavi. Iisus însă subliniază că ei sunt totuşi sclavi: „Foarte adevărat vă spun: Oricine practică păcatul este sclav al păcatului” (Ioan 8:33, 34). Refuzând să admită că sunt sclavi ai păcatului, iudeii se află într-o situaţie periculoasă: „Sclavul nu rămâne în casă pentru totdeauna”, explică Iisus, „fiul rămâne pentru totdeauna” (Ioan 8:35). Un sclav nu are dreptul de a moşteni bunurile stăpânului şi poate fi oricând dat afară din casă. Doar un fiu care li s-a născut părinţilor sau a fost adoptat de ei rămâne „pentru totdeauna”, altfel spus, cât timp trăieşte. Prin urmare, adevărul despre Fiul este adevărul care îi eliberează pe oameni pentru totdeauna de păcat şi de moarte. „Dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi”, declară Iisus (Ioan 8:36).

69. Cine este tatăl lor - Avraam sau Diavolul?

IOAN 8:37-59;

IUDEII SUSŢIN CĂ TATĂL LOR ESTE AVRAAM; IISUS A EXISTAT ÎNAINTE DE AVRAAM:

 Iisus se află încă la Ierusalim pentru Sărbătoarea Tabernacolelor, sau a Colibelor, şi predică adevăruri spirituale importante. Unii iudei prezenţi la sărbătoare tocmai i-au spus: „Noi suntem urmaşii lui Avraam şi n-am fost niciodată sclavii nimănui”. Iisus le răspunde: „Ştiu că sunteţi urmaşii lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi, deoarece cuvântul Meu nu pătrunde în voi. Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru” (Ioan 8:33, 37, 38). Ideea pe care vrea s-o transmită Iisus este clară: Tatăl lui nu este şi tatăl lor. Neştiind la ce se referă el, iudeii spun din nou: „Tatăl nostru este Avraam” (Ioan 8:39; Isaia 41:8). Ei sunt literalmente descendenţii săi şi, prin urmare, consideră că au aceeaşi credinţă ca Avraam, prietenul lui Dumnezeu. Însă Iisus face o afirmaţie neaşteptată: „Dacă sunteţi copiii lui Avraam, faceţi faptele lui Avraam”. Într-adevăr, un fiu îşi imită tatăl. „Dar acum voi căutaţi să Mă omorâţi pe mine”, zice Iisus, „un om care v-a spus adevărul pe care l-a auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aşa”. Apoi Iisus afirmă ceva ce îi nedumereşte: „Voi faceţi faptele tatălui vostru” (Ioan 8:39-41). Iudeii tot nu înţeleg la cine se referă Iisus. Ei pretind că sunt fii legitimi: „Noi nu ne-am născut din fornicaţie. Avem un singur Tată, pe Dumnezeu”. Dar este Dumnezeu cu adevărat Tatăl lor? „Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru”, le spune Iisus, „M-aţi iubi, fiindcă de la Dumnezeu am ieşit şi sunt aici. N-am venit din proprie iniţiativă, ci El M-a trimis”. Iisus pune apoi o întrebare la care şi dă răspunsul: „De ce nu înţelegeţi ce vorbesc? Deoarece nu puteţi asculta cuvântul Meu” (Ioan 8:41-43). Iisus a încercat să le arate care sunt consecinţele dacă îl resping. Dar acum le spune în mod direct: „Voi sunteţi de la tatăl vostru Diavolul şi vreţi să împliniţi dorinţele tatălui vostru”. Cum este tatăl lor? Iisus îi face o descriere cât se poate de potrivită: „El a fost un ucigaş când a început şi n-a rămas ferm în adevăr”. Iisus adaugă: „Cine este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. De aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu” (Ioan 8:44, 47). Această acuzaţie îi înfurie pe iudei, care zic: „Nu spunem noi bine: Eşti samaritean şi ai demon?”. Numindu-l pe Iisus „samaritean”, ei îşi exprimă dispreţul faţă de el. Dar Iisus nu ia în seamă acest calificativ ofensator şi le răspunde: „N-am demon, ci Îmi onorez Tatăl, dar voi Mă dezonoraţi”. Aceasta este o chestiune serioasă, după cum reiese din promisiunea surprinzătoare pe care o face Iisus: „Dacă cineva respectă cuvântul Meu, nu va vedea moartea niciodată”. El nu vrea să spună că apostolii şi alţi continuatori ai săi nu vor muri niciodată, ci că nu vor fi condamnaţi la a doua moarte - moartea veșnică” (Ioan 8:48-51; Apocalipsa 21:8). Iudeii însă dau o interpretare literală cuvintelor lui Iisus, spunând: „Acum ştim că ai demon. Avraam a murit şi profeţii la fel. Dar tu spui: Dacă cineva respectă cuvântul meu, nu va gusta moartea niciodată. Doar nu eşti tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? … Cine te crezi?” (Ioan 8:52, 53). Evident, Iisus vrea să sublinieze că El este Mesia. În loc să le răspundă direct la întrebarea referitoare la identitatea Sa, El spune: „Dacă Eu mă glorific, gloria Mea nu este nimic. Tatăl Meu este Cel care Mă glorifică, El, despre care spuneţi că este Dumnezeul vostru. Şi totuşi voi nu-l cunoaşteţi. Dar Eu îl cunosc. Şi, dacă aş spune că nu-L cunosc, aş fi ca voi, un mincinos” (Ioan 8:54, 55). Apoi, Iisus face din nou referire la exemplul strămoşului lor fidel: „Tatăl vostru Avraam s-a bucurat mult în speranţa de a vedea ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat”. Da, crezând promisiunea lui Dumnezeu, Avraam a aşteptat cu nerăbdare venirea lui Mesia. „N-ai nici cincizeci de ani şi totuşi l-ai văzut pe Avraam?”, îl întreabă neîncrezători iudeii. Iisus le răspunde: „Foarte adevărat vă spun: Eu Sunt înainte ca Avraam să vină în existenţă”. El se referă la existenţa Sa preumană ca Dumnezeu-Fiul, folosind expresia „Eu Sunt”, asumându-și, practic, numel divin Yahwe/Iehova (Ioan 8:56-58). Înfuriaţi deoarece Iisus susţine că a existat înainte de Avraam, folosind numele divin, iudeii vor să-l lapideze. Dar Iisus scapă teafăr.

70. Iisus vindecă un orb din naştere:

IOAN 9:1-18;

UN CERŞETOR ORB DIN NAŞTERE ESTE VINDECAT:

 Este sabat. Iisus se află încă în Ierusalim. Mergând prin oraş, el şi discipolii săi văd un cerşetor care este orb din naştere. Discipolii îl întreabă pe Iisus: „Rabi, cine a păcătuit, omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” (Ioan 9:2). Iisus le răspunde: „Nici omul acesta n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci a fost aşa pentru ca lucrările lui Dumnezeu să fie dezvăluite în el” (Ioan 9:3). Aşadar, bărbatul nu s-a născut orb deoarece el sau părinţii lui se făceau vinovaţi de vreo greşeală sau de vreun păcat. Din cauza păcatului adamic, toţi oamenii moştenesc imperfecţiunea şi se pot naşte cu anumite defecte, de exemplu, se pot naşte orbi. Însă faptul că omul este orb îi dă lui Iisus posibilitatea de a dezvălui lucrările lui Dumnezeu, la fel cum a făcut şi în alte cazuri vindecând oameni. Iisus subliniază că trebuie să facă aceste lucrări fără întârziere. El spune: „Trebuie să înfăptuim cât este ziuă lucrările Celui care M-a trimis. Vine noaptea, când nimeni nu mai poate lucra. Cât timp sunt în lume, sunt lumina lumii” (Ioan 9:4, 5). În curând, Iisus va muri. Însă, până atunci, el este o sursă de lumină în lume. Dar îl va vindeca Iisus pe bărbatul orb? Dacă da, cum? Iisus scuipă pe pământ şi face puţin noroi cu saliva sa. Pune noroiul pe ochii bărbatului şi îi spune: „Du-te şi spală-te în bazinul Siloam” (Ioan 9:7). Bărbatul face întocmai şi, pentru prima dată în viaţă, poate să vadă. Cât de bucuros trebuie să fie el! Vecinii şi alţii care ştiau că bărbatul era orb sunt uluiţi. „Nu este acesta omul care stătea şi cerşea?”, întreabă ei. „El este”, răspund unii. Altora însă nu le vine să creadă. Prin urmare, spun: „Nicidecum, dar seamănă cu el”. Omul le zice: „Eu sunt” (Ioan 9:8, 9). Atunci ei îl întreabă: „Cum ţi-au fost deschişi ochii?”. „Omul numit Iisus”, le răspunde bărbatul, „a făcut puţin noroi, mi-a uns ochii cu el şi mi-a zis: Du-te la Siloam şi spală-te. Eu m-am dus, m-am spălat şi mi-am căpătat vederea”. „Unde este omul acela?”, întreabă ei. „Nu ştiu”, spune cerşetorul (Ioan 9:10-12). Oamenii îl duc pe bărbat la farisei. Şi ei vor să afle cum şi-a căpătat vederea. El le spune: „Mi-a pus puţin noroi pe ochi, iar eu m-am spălat şi văd”. Ar fi normal ca fariseii să se bucure că cerşetorul a fost vindecat. Însă unii dintre ei îl condamnă pe Iisus. „Acesta nu este un om de la Dumnezeu”, susţin ei, „pentru că nu ţine sabatul”. Alţii, în schimb, spun: „Cum poate un om care este un păcătos să facă astfel de semne?” (Ioan 9:15, 16). Aşadar, între ei este dezbinare. Neajungând la un acord, ei se întorc spre bărbatul care a fost vindecat şi îl întreabă: „Tu ce spui despre el, acum că ţi-a deschis ochii?”. Bărbatul nu are îndoieli cu privire la Iisus şi le răspunde: „Este profet” (Ioan 9:17). Fariseii refuză să creadă aceasta. Ei se gândesc probabil că Iisus împreună cu acest bărbat au pus la cale să-i înşele pe oameni. Fariseii ajung la concluzia că o modalitate de a rezolva situaţia este să-i întrebe pe părinţii cerşetorului dacă fiul lor a fost cu adevărat orb.

71. Fariseii îi cer socoteală omului care a fost orb:

IOAN 9:19-41;

FARISEII ÎI CER SOCOTEALĂ BĂRBATULUI CARE A FOST ORB; CONDUCĂTORII RELIGIOŞI SUNT „ORBI”:

 Fariseii nu pot accepta că Iisus l-a vindecat pe omul care s-a născut orb. Prin urmare, ei îi cheamă pe părinţii bărbatului. Aceştia ştiu că este posibil „să fie daţi afară din sinagogă” (Ioan 9:22). Excluderea lor, care ar însemna să nu mai aibă legături cu alţi iudei, ar avea grave consecinţe sociale şi economice asupra familiei. Fariseii le pun două întrebări: „Acesta este fiul vostru despre care spuneţi că s-a născut orb? Atunci cum de vede acum?”. Părinţii le răspund: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb. Dar, cum de vede acum, nu ştim; sau cine i-a deschis ochii, nu ştim”. Este posibil ca fiul lor să le fi spus ce s-a întâmplat, însă ei sunt prudenţi când le răspund fariseilor. „Întrebaţi-l pe el”, zic ei. „Este major. Să vorbească el pentru sine.” (Ioan 9:19-21) Aşadar, fariseii îl cheamă din nou pe bărbat şi încearcă să-l intimideze susţinând că au dovezi împotriva lui Iisus. Ei îi spun: „Dă-i glorie lui Dumnezeu. Noi ştim că omul acesta este păcătos”. Evitând să se pronunţe cu privire la acuzaţia lor, omul care a fost orb spune: „Dacă este păcătos, nu ştiu”. Totuşi, el afirmă: „Un lucru ştiu: că eram orb şi acum văd” (Ioan 9:24, 25). Fariseii nu se mulţumesc cu atât, ci îl întreabă: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?”. Bărbatul dă dovadă de mult curaj răspunzându-le: „V-am spus deja şi n-aţi ascultat. De ce vreţi să auziţi din nou? Doar nu vreţi să deveniţi şi voi discipolii săi?”. Furioşi, fariseii îl acuză: „Tu eşti discipolul acelui om, dar noi suntem discipolii lui Moise. Ştim că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, dar acest om nu ştim de unde este” (Ioan 9:26-29). Exprimându-şi mirarea, cerşetorul le spune: „Aceasta este într-adevăr o minune: voi nu ştiţi de unde este şi totuşi el mi-a deschis ochii”. Apoi bărbatul le aduce un argument logic referitor la cei pe care Dumnezeu îi ascultă şi îi aprobă: „Ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi, dar, dacă cineva se teme de Dumnezeu şi face voinţa sa, pe acela îl ascultă. Din vechime nu s-a auzit niciodată să fi deschis cineva ochii vreunui orb din naştere”. Concluzia? „Dacă omul acesta n-ar fi de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic.” (Ioan 9:30-33). Neputând să conteste raţionamentul cerşetorului, fariseii îl insultă: „Tu eşti născut cu totul în păcate şi ne înveţi pe noi?”. Şi îl aruncă afară (Ioan 9:34). Iisus află ce s-a întâmplat şi, după ce îl găseşte pe bărbat, îl întreabă: „Crezi tu în Fiul omului?”. Bărbatul îi răspunde: „Cine este, domnule, ca să cred în El?”. Iisus îi spune fără echivoc: „L-ai şi văzut. Cel care vorbeşte cu tine este Acela” (Ioan 9:35-37). Omul îi zice: „Cred în El, Doamne”. Dând dovadă de credinţă şi respect, bărbatul se pleacă înaintea lui Iisus, care face o afirmaţie profundă: „Pentru această judecată am venit în lumea aceasta: ca aceia care nu văd să vadă şi aceia care văd să ajungă orbi” (Ioan 9:38, 39). Fariseii, care se află şi ei acolo, ştiu că nu sunt orbi. Însă ce se poate spune despre rolul lor de îndrumători spirituali de care ar trebui să se achite? Apărându-se, ei îl întreabă: „Doar nu suntem orbi şi noi?”. Iisus le spune: „Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Vedem! De aceea păcatul vostru rămâne” (Ioan 9:40, 41). Dacă ei n-ar fi fost învăţători în Israel, ar fi putut avea circumstanţe atenuante pentru că l-au respins pe Iisus în calitate de Mesia. Însă fariseii cunosc bine Legea, prin urmare, faptul că îl resping pe Iisus este un păcat grav!

DE PRIN ... BOLOJANISTAN.

 

DE PRIN … BOLOJANISTAN

1. Viorel Cataramă îl acuză pe Bolojan de megalomanie: „Mesia, Moise, aducătorul luminii. A devenit un fel de Ceaușescu 2.0”:

 Viorel Cataramă a lansat un nou atac la adresa lui Ilie Bolojan, pe care îl compară cu Nicolae Ceaușescu și îl acuză de construirea unui „cult al personalității” susținut prin propagandă și campanii online. Omul de afaceri Viorel Cataramă lansează un nou atac public la adresa lui Ilie Bolojan, într-un moment politic tensionat, marcat de votarea moțiunii de cenzură care a dus la căderea Guvernului.

 Omul de afaceri Viorel Cataramă revine cu o serie de acuzații extrem de dure la adresa fostului premier Ilie Bolojan, într-un context politic în care, înainte de votarea moțiunii de cenzură care a dus la căderea Guvernului, îi ceruse deja public demisia din funcţia de premier, dar şi de președinte al PNL, considerând că simpla inițiere a acestui demers parlamentar este un semnal clar al pierderii susținerii politice. În noua sa postare, însoțită și de o imagine sugestivă generată cu inteligență artificială, Viorel Cataramă îl acuză direct pe Ilie Bolojan că și-ar fi construit în jurul propriei persoane un veritabil „cult al personalității”, sugerând că acesta s-ar prezenta ca o figură indispensabilă pentru funcționarea statului, aproape mesianică, fără de care România nu ar putea progresa. În viziunea sa, această imagine ar fi întreținută și amplificată de o parte dintre lideri politici, dar și de mediul mediatic și online. „Pentru unii, Bolojan a devenit un fel de Ceaușescu 2.0. Nu prin comunism, ci prin cultul personalității, construit agresiv în jurul lui. Vă mai amintiți cum era promovat fostul dictator? Nicolae Ceaușescu s-a oprit totuși la «cel mai iubit fiu al poporului». Azi, Ilie Bolojan a trecut la un alt nivel: Mesia, Moise, aducătorul luminii ... urmează «cel mai iubit extraterestru din univers», asta dacă nu cumva Donald Trump declasifică între timp dosarele OZN! Pe vremuri, promotorii cultului personalitătii al lui Ceaușescu erau Emil Bobu, Constantin Dăscălescu, Manea Mănescu, Lina Ciobanu. Azi există Daniel Fenechiu, Laurențiu Leoreanu, Claudiu-Vasile Răcuci, Raluca Turcan ... plus televiziuni, influenceri și armate digitale. Istoria ne arată un lucru simplu: cultul personalității apare atunci când puterea începe să piardă contactul cu oamenii și are nevoie de propagandă ca să compenseze lipsa de încredere. Iar când majoritatea populației spune că țara merge într-o direcție greșită, apare întrebarea firească: de ce atâta promovare obsesivă, boți, troli și campanii online plătite cu bani grei (de la buget)? Poate că, la un moment dat, cineva sau chiar mama dlui. Bolojan, o femeie cu mult bun simț va spune: «gata Ilie, ajunge»!”, a scris liberalul pe Facebook. El a încheiat postarea cu un mesaj adresat criticilor săi. „NB: Iar celor care răspund doar cu insulte și atacuri la persoană, le transmit atât: calmul argumentelor valorează mai mult decât isteria etichetelor”, a concluzionat Viorel Cataramă.

2. Care sunt opțiunile lui Nicușor Dan pentru viitorul premier și coaliția de guvernare. Cu sau fără suveraniști?/Scandalul de la moțiune a scos la lumină dobitocii din Parlament, ajunși pe listele electorale la recomandarea securiștilor. Cine răspunde?

 Moțiunea de cenzură, împotriva lui Ilie Bolojan, s-a făcut, dacă nu sub coordonarea, în mod sigur cu girul lui Nicușor Dan și a puterii lui prezidențiale, pentru că, la acest capitol, bineînțeles că adăugăm și instituțiile statului, mai ales serviciile secrete, care au un rol subteran bine determinat, chiar și în momente de moțiune sau mai ales în astfel de momente.  Dacă el a generat această problemă, bineînțeles că problema, apropo de matematică, va fi rezolvată conform dorințelor celui care a provocat‑o. Și ne gândim la următorul guvern și la următoarea coaliție de guvernare prin prisma intereselor lui Nicușor Dan. Desigur că aceste interese se vor lovi de taberele aflate în dispută, care nu sunt taberele partidelor politice. Sunt tabere care se sprijină unele pe Factorul Extern, altele se sprijină și pe Factorul Extern, și pe Factorul Intern. În mod normal, Nicușor Dan ar dori să impună un tehnocrat, din mai multe motive. În primul rând, să îi dăm credit unui om care se pricepe mult mai bine decât Ilie Bolojan la macroeconomie și să nu mai avem dureri de cap; unui om care să nu aibă ambiții de reprezentare externă a României și atunci îi lasă posibilitatea lui Nicușor Dan să fructifice aceste relaționări externe (nu era cazul lui Ilie Bolojan; acesta dorea să se remarce în plan extern); și, trei, să nu aibă ambiții politice în plan intern, pentru că atunci va folosi funcția de premier ca o trambulină pentru a stabili o autoritate superioară, din punct de vedere politic, în plan public. Asta este ceea ce a făcut Bolojan. Deci Nicușor Dan ar vrea unul total diferit de Bolojan din aceste puncte de vedere.Iar plafonul numărul 2 de opțiune este din partea cărui partid să se propună un asemenea premier necesar, cu acest portret‑robot, pentru ca să reușească să țină unită coaliția de guvernare? Probabil că, în viziunea lui Nicușor Dan, în această postură se află PNL‑ul, pentru că PNL‑ul, dacă ar fi momit cu poziția de premier, n‑ar mai pleca de la guvernare și atunci această coaliție, așa‑zis „europeană”, s‑ar putea reface.

 De la PNL, de la PNL, dacă PSD‑ul n‑ar avea nimic de spus, USR‑ul nici atât, că n‑au dreptul. Dar, repet, de la PNL, de la PNL, dar cine? Pentru că și acolo sunt tabere. Există cel puțin trei tabere în acest moment: există tabăra lui Bolojan, există tabăra anti‑Bolojan și există tabăra care se opune celor două tabere. Și atunci, Nicușor Dan, având o problemă să nominalizeze pe cineva din tabăra lui Bolojan (pentru că atunci e limpede că ar fi dificil să se înțeleagă cu un supus al lui Bolojan în calitate de premier) va trebui să aleagă dintre celelalte două tabere: tabăra anti‑Bolojan și tabăra anti‑două‑tabere, cum ar veni. Aici este „cuiul lui Pepelea” și cred că v‑am creionat cât de cât cam unde, în mod teoretic, va merge opțiunea lui Nicușor Dan. Dacă opțiunea PNL‑ului ar fi fost, deja, să decidă reîntoarcerea la guvernare, pentru Nicușor Dan ar fi existat și opțiunea tehnocratului independent din punct de vedere politic. Însă eu nu văd altă modalitate prin care să poată să momească PNL‑ul să se întoarcă la guvernare. PNL‑ul, bineînțeles, joacă foarte tare. Ei nu știu pentru cine joacă foarte tare, că și acolo sunt multe păreri.

 Mai rămâne un filtru: dacă viitoarea coaliție se va face cu sau fără suveraniști. Din punctul de vedere al lui Nicușor Dan, vrea să o facă fără suveraniști. Dacă, însă, PNL și USR, sau o parte din PNL și o parte din USR, sau tot USR-ul, vor să rămână în opoziție, după această moțiune de cenzură teoretic pierdută de către Ilie Bolojan, atunci se va pune problema voturilor, a voturilor de la AUR, după cum am spus. Și Nicușor Dan va fi obligat, neavând timp să‑și facă, încă, un partid al său (ăla de care vorbeam eu, partidul conservator, cu 10-15% în Parlament; n‑a mai avut timp să‑l facă), va fi obligat să discute și cu AUR, care ar putea să dea lovitura în acel moment de criză, dacă PNL-ul sau o parte din PNL și USR-ul nu mai vor să se întoarcă la guvernare, și să intre la guvernare. Și să ceară acele portofolii de tip suveranist, sau acele portofolii care pot să asigure o componentă suveranistă importantă a viitoarei guvernări.

 Acest scandal de la moțiune, dacă l‑ați privit pe ecranele televizoarelor sau ați citit știrile, ați ascultat radiourile, prieteni, v‑a adus la lumină niște oameni pe care nu i‑ați cunoscut, pe care nu i‑ați văzut, pe care nu i‑ați auzit, care sunt, de aproape un an și jumătate, parlamentari ai României. Nu i‑ați văzut, pentru că nu au fost în stare să vorbească, ca să fie remarcați; nu i‑ați auzit, pentru că nu știu să vorbească și n‑au nimic de spus; au stat ascunși și au încasat bani. Cum au ieșit la lumină? Din nevoia liderilor de a‑i licita. Și atunci unii, ăia de la POT, care au plecat, și-au făcut și partid cu ocazia asta, ca să profite de mediatizare, s‑au dus și au negociat cu Bolojan și atunci lumea i‑a băgat în seamă. Alții, de la PACE, invers, au fost printre inițiatorii moțiunii de cenzură alături de PSD. Și i‑ați văzut și pe ei. În orice caz, ei sunt mult mai mulți. Se vorbește despre aceștia care au fost remarcați în aceste zile; sunt cel puțin 40-50 de oameni de care v-ați îngrozit, pe care eu i‑am numit, în lumina evoluției lor publice, „dobitocii din Parlament”. Dobitocii din Parlament ajunși pe listele electorale, nu oricum, prieteni (și asta este marea problemă a democrației românești) au trecut printr‑un filtru (e o chestie pe care nu pot să o dovedesc, dar este opinia mea în acest moment) - aceste liste electorale ale partidelor au trecut printr‑un filtru al securiștilor. În general, în afară de prietenii liderilor politici, restul n‑au fost aleși în baza meritelor. Restul au fost sugerați din „pădurile” patriei, de la serviciul secret ăla, de la serviciul secret celălalt, și așa mai departe. Și așa ne‑am căptușit cu niște partide care s‑au dezagregat: POT, din păcate și SOS; s‑ar putea să mai fie dezagregări și de acum înainte. Nu e exclus să se întâmple și cu partidele mai mari ce au pățit partidele mai mici. Și s‑a ajuns ca această democrație să fie reprezentată în Parlament de oameni de asemenea factură, dar să nu mai fie predictibilă, să nu mai știi ce să crezi, ce să faci sau cum să acționezi, tocmai din cauza unor asemenea personaje. Întrebarea mea, „Cine răspunde?”, este una pur retorică. Trebuie să răspundă toți cei care ar fi trebuit să aibă în grijă alcătuirea acestor liste: de la liderii de partid, care nu trebuiau să îi lase pe securiști să intre, până la securiști între ei și direcțiile de contrainformații din fiecare serviciu secret, care trebuiau să se sesizeze, să spună: „Uite ce face ofițerul ăla, uite ce face ofițerul ălălalt. Să-l pedepsim!”, bineînțeles, terminând cu președintele țării.

3. De ce dorim să avem un guvern „pro-occidental” și nu unul pur și simplu „pro-românesc”?

 În aproape fiecare campanie electorală din România apare aceeași formulă: „avem nevoie de un guvern pro-occidental”. Expresia este repetată de politicieni, analiști și de televiziuni ca un criteriu suprem de legitimitate politică. Rareori însă cineva pune întrebarea simplă: de ce nu vorbim, înainte de toate, despre nevoia unui guvern pro-românesc? După revoluția din 1848 dar si după Primul Război Mondial se punea aceeași întrebare. La fel după 1989. Această întrebare nu este un atac împotriva Occidentului și nicio pledoarie pentru izolare. Ea pornește dintr-o observație elementară: statele mature nu își definesc identitatea politică prin raportare permanentă la alții. Statele serioase își definesc guvernele prin capacitatea lor de a-și apăra interesul național. Americanii nu discută dacă administrația de la Washington este suficient de „pro-occidentală”. Ei vor un guvern care servește interesele Statelor Unite. Francezii nu votează pentru un executiv „pro-atlantic”, ci pentru unul care protejează economia, securitatea și influența Franței. Germania nu își judecă liderii după gradul de conformism geopolitic, ci după competența cu care apără interesele germane.Doar în statele nesigure pe propria suveranitate și care au comportament de colonii apare obsesia validării externe.

 Desigur, în cazul României, expresia „pro-occidental” are o explicație istorică legitimă. După 1989, România trebuia să aleagă clar între două direcții: revenirea în spațiul democratic occidental sau rămânerea într-o zonă gri dominată de instabilitate și influență post-sovietică. În anii ’90 și 2000, orientarea pro-occidentală a însemnat NATO, Uniunea Europeană, economie de piață, stat de drept și distanțare de modelul autoritar rusesc. A fost o alegere strategică necesară și, probabil, cea mai importantă alegere politică a României postcomuniste. Problema este că această orientare strategică s-a transformat treptat într-un reflex intelectual. În loc să fie un instrument pentru apărarea intereselor României, „pro-occidentalismul” a devenit uneori un substitut pentru ele, fiind identificat cu anti-comunismul. Astăzi, orice tentativă de a discuta lucid despre interesul economic, agricol, energetic sau diplomatic al României riscă să fie suspectată de „derapaj”, „naționalism” sau chiar „anti-occidentalism”. Nu contează dacă întrebarea este legitimă. Simplul fapt că ea afirmă existența unui interes românesc distinct devine suspect. Aici apare adevărata problemă: confuzia dintre parteneriat și obediență. Un stat matur poate fi aliat fidel fără să renunțe la propriile priorități. De fapt, exact așa funcționează marile democrații occidentale pe care pretindem că le admirăm. Statele Unite își urmăresc agresiv interesele economice și strategice. Franța își apără agricultura și industria chiar și împotriva unor presiuni externe. Germania negociază permanent în funcție de avantajul propriu. Polonia vorbește deschis despre interesul național polonez fără ca cineva să-i conteste apartenența la Occident. De aceea avem păreri diferite despre Acordul Mercosur - pentru că noi nu exportăm mașini Mercedes in America de Sud! Numai România pare uneori obligată să demonstreze constant că merită acceptată.

 Această stare de spirit vine și dintr-un complex istoric. Timp de decenii, românii au fost învățați că salvarea vine întotdeauna din exterior: de la marile puteri, de la instituții internaționale, de la „partenerii strategici”. În consecință, o parte a clasei politice a început să considere că principala ei misiune este să fie bine văzută afară, nu să fie respectată acasă. Dar un stat nu poate deveni cu adevărat respectat în exterior dacă nu se respectă mai întâi pe sine. A avea un guvern pro-românesc nu înseamnă ieșirea din NATO, ruptura de Uniunea Europeană sau ostilitate față de Occident. Înseamnă ceva mult mai simplu și mai normal: ca orice decizie majoră să fie evaluată în primul rând prin efectul ei asupra cetățenilor români. Este bună o anumită politică pentru economia României? Ajută ea agricultorii români? Protejează resursele țării? Crește siguranța românilor? Îi împiedică pe tineri să plece din țară? Consolidează statul român sau îl face mai dependent? Acestea ar trebui să fie întrebările centrale într-o democrație matură.

 România nu are nevoie de o clasă politică anti-occidentală. Dar nici de una care confundă loialitatea strategică cu lipsa de coloană vertebrală. Un parteneriat autentic presupune respect reciproc, nu relații de tutelă psihologică. În fond, adevărata maturitate politică începe în momentul în care o țară nu mai cere permisiunea de a avea propriile interese. România este parte a Occidentului. Tocmai de aceea ar trebui să învețe comportamentul statelor occidentale: să coopereze, să își respecte alianțele, dar să vorbească fără complexe despre interesul național. Un guvern bun pentru România nu trebuie să fie ales pentru că este „pro-occidental”, ci pentru că este competent, demn și capabil să apere interesele românilor în interiorul lumii occidentale din care facem parte.

DE PRIN ... POLITICĂ.

 

DE PRIN … POLITICĂ

1. De ce sunt progresiștii panicați: în UE se schimbă percepția față de „extremiști”:

 Un articol foarte recent, din Politico, a produs deranj serios în anumite tabere politice de la noi, mai precis în rândul celor anti-pesediste. Pentru că lidera S&D, Iratxe García, a refuzat, în pofida cererii explicite a președintelui Partidului Verde European, să critice demersul PSD de a se alia cu AUR împotriva guvernului „pro-european”. Nu au contat nici criticile liderului PPE, Manfred Weber și nici ale președintei Renew Europe. Să fie chiar atât de iubit PSD în marea familie a socialiștilor europeni sau altul să fie motivul acestei toleranțe? Cum ar fi conștientizarea că una e să izolezi un grup cu o pondere de 10-15%. și alta e cu unul care se îndreaptă spre majoritate în toată UE. Era „cordonului sanitar” se apropie vertiginos de final. „Îmi reafirm încrederea în PSD și în angajamentul său de a colabora cu toate forțele pro-europene”, a declarat președintele S&D, García, pentru Politico. „Acest principiu este nenegociabil și se află în centrul familiei noastre politice.” S&D, grupul europarlamentar al PES, Partidul Socialiștilor Europeni, este al doilea ca mărime după PPE, iar PSD, cu 10 eurodeputați, e al patrulea partid ca pondere în grupul respectiv. E suficientă această pondere, însă, pentru ca S&D să închidă ochii? Răspunsul e - nici vorbă. Între 2014-2019 PSD a avut 16 europdeutați și cu toate astea PES a înghețat oficial relațiile cu partidul lui Dragnea și Dăncilă în 2019, pentru invocate atacuri la statul de drept. Adversarii PSD au mizat și acum pe o reacție la fel de dură a S&D, dar, surpriză, ea nu a venit. PES, prin Iratxe García, a reacționat de-a dreptul blând: a reiterat principiul „pro-european” și angajamentul PSD de a nu face acord politic cu AUR. Nu a venit cu o condamnare dură sau amenințare de excludere din grupul S&D. Tăcerea PES în fața alianței tactice dintre PSD și AUR nu este o scăpare, ci un simptom al unei schimbări de paradigmă. O explicație cu adevărat plauzibilă ar fi „oboseala” cordonului sanitar, adică refuzul oricărei cooperări cu populist-suveraniști ca principiu în interiorul UE. PPE votează tot mai des cu ECR sau chiar Patriots for Europe pe teme precum migrația, Green Deal sau altele. Socialiștii au criticat asta vehement, dar acum lucrurile se schimbă și la ei. În plus, în mai multe țări (Italia, Franța, Olanda, Suedia, Finlanda etc.) guvernele sau coalițiile au inclus sau tolerat partide de dreapta populistă pentru că alternativa era blocaj sau instabilitate perpetuă. Marile grupuri europene văd că extrema dreaptă/populiștii câștigă teren consistent în toată Europa, nu doar în România. Continuarea cu anatemele tradiționale riscă să-i izoleze pe social-democrați de o parte din electoratul lor tradițional, clase muncitoare, zone rurale, oameni îngrijorați de migrație, identitate, suveranitate economică. Unele partide de stânga au început să preia teme de dreapta cum ar fi protecționism, control migrație ș.a.m.d. tocmai ca să nu piardă voturi. Sunt zorii unei reconsiderări a partidelor suveranist-conservatoare. Nu neapărat o convertire ideologică bruscă a stângii europene, ci o adaptare pragmatică la realitate. Cordonul crapă peste tot. La nivel național, alianțe sau toleranțe cu partide etichetate „populist-suveraniste” devin tot mai comune când e nevoie de majorități stabile. La nivel european, voturi comune pe dosare concrete cum ar fi migrație, agricultură, energie se înmulțesc. Motivul principal e că instabilitatea guvernamentală costă. Electoratul pedepsește haosul politic mai mult decât „impuritatea” ideologică. Dacă un guvern „pro-european”, ca cel al lui Bolojan, nu dă rezultate satsfăcătoare în economie, securitate, prețuri, migrație, atunci PSD calculează că e mai bine să-l dărâme chiar cu AUR decât să devină irelevant. Și nea Ilie Sărăcie nu prea dă satisfacție nimănui (poate cu excepția useriștilor). Stânga tradițională are încă mai multe inhibiții față de dreapta suveranistă decât invers (a se vedea cât de repede s-a „normalizat” Meloni în Italia sau colaborările din Scandinavia). Dar presiunea realității demografice, economice și geopolitice (Ucraina, China, energie, competitivitate) erodează puternic cordonul sanitar. Politica europeană devine mai naționalistă și mai puțin rigidă ideologic. Pragmatismul politic - adică ceva ce funcționează pentru cetățeni - începe să conteze mai mult decât etichetele de „extremiști” sau „pro-ruși” aruncate generos în ultimii 10-15 ani. Mai pe scurt, în tot mai multe state membre, formarea unei majorități fără participarea sau susținerea tacită a partidelor suveraniste devine matematic imposibilă, asta când ele nu câștigă de-a binelea alegerile. Vedem deja în țări precum Olanda, Suedia sau chiar Italia, unde conservatorii colaborează cu diverse facțiuni suveraniste, că izolarea totală nu mai este o strategie viabilă pe termen lung. Există o conștientizare discretă la nivelul Bruxelles-ului: a eticheta constant milioane de votanți drept „paria” nu face decât să radicalizeze electoratul și să crească scorul partidelor suveraniste. În consecință, decât să le excludă, ca altădată, marile familii politice par să prefere o strategie de cooptare sau toleranță tactică. Se speră că, prin aducerea la masa deciziilor chiar și indirect, prin moțiuni comune, aceste partide vor fi forțate să adopte un limbaj mai temperat și să se supună rigorilor instituționale. În contrapartidă, multe partide suveranist-conservatoare au început și ele să își nuanțeze discursul, de exemplu, nu mai cer ieșirea din UE, ci reformarea ei din interior. Acest lucru le face parteneri de dialog mai frecventabili pentru partidele mainstream aflate în criză de soluții. Tăcerea PES este, în opinia noastră, un semnal de maturitate cinică. Se recunoaște faptul că „anatema” nu mai funcționează ca instrument electoral. Într-o Europă fragmentată, puritatea ideologică devine un lux pe care puține partide și-l mai permit dacă vor să rămână la butoanele puterii.

2. Singurătatea căpcăunului îndărătnic:

 Ilie Bolojan a încurcat-o. Cum nu se poate mai rău. E pe făraș. Unde s-a pus singur. Sau împins de PNL. Termenul său își consumă obștescul sfârșit. Va mai dura până cel târziu „marți, trei ceasuri rele”. După care ar mai putea supraviețui doar în reanimare. De nenumărate ori, Ilie Bolojan a amenințat cu demisia. În tot acest timp, a avut grijă să se mute în vila de lux de pe Gogol, pe care o ocupase Traian Băsescu, și să-și mărească cu câteva mii de euro, în mod nerușinat, salariul, în timp ce a împins populația la o curbă de sacrificiu. În această numărătoare inversă declanșată de PSD, cu susținerea AUR, singurele pariuri care se mai pot face se referă la momentul exact în care Ilie Bolojan, susținut doar de câțiva acoliți de la PNL, va părăsi Palatul Victoria. Nu a avut demnitatea să o facă din propria inițiativă până în prezent, în ciuda amenințărilor pe care le-a proferat. Acum va fi împins pe scări. Se va produce deznodământul. În definitiv, toate cercetările de piață făcute în ultima vreme, indiferent de ce institut și indiferent la comanda cui, arată fără echivoc că o proporție covârșitoare dintre cetățenii României sunt nemulțumiți de modul în care guvernul pe care îl conduce a gestionat țara. „Performanțele” s-au ținut lanț. Degringolada economică și financiară nu a putut fi oprită prin măsurile pe care le-a adoptat în mod obtuz, fără să se consulte cu partenerii de coaliție. Marți, „trei ceasuri rele”, demiterea sa va fi decisă de către Parlament, ceea ce nu înseamnă efectiv debarcarea sa imediată. Ilie Bolojan, susținut de cine îl susține din PNL, partid devenit de-a dreptul sinucigaș, mai poate să tragă de timp. Desigur, cu complicitatea președintelui numit Nicușor Dan. Dar AUR, în acord cu PSD, poate scurta acest timp. În definitiv, chiar dacă Nicușor Dan a încălcat grav spiritul și litera Constituției, refuzând cu obstinație să cheme la consultări reprezentanții celui de-al doilea partid parlamentar, primul în ordinea actualelor preferințe ale cetățenilor, chiar dacă a anunțat în mai multe rânduri că va refuza să nominalizeze un alt premier susținut de AUR, va trebui să depună în mod rușinos armele dacă, după succesul moțiunii de cenzură, cele două partide, AUR și PSD, vor propune un succesor al lui Ilie Bolojan și care, indiferent cine va fi, conform Constituției, trebuie adjudecat imediat și nominalizat de Nicușor Dan. Dacă nu se va întâmpla acest lucru, Ilie Bolojan ar mai putea să tragă de timp 45 de zile. Și poate chiar mai mult. Toate calculele electorale pe care le fac analiștii, precum și toate prognozele AUR și PSD nu pot fi date peste cap prin simpla operație de racolare, de către PNL și USR, a unor parlamentari ai actualei opoziții, determinați să voteze invers. Există o singură entitate care poate răsturna toate calculele. Se numește statul subteran. Dacă statul subteran are în acest sens un interes major, dacă securiștii de la București, împreună cu securiștii statelor aliate, decid, din diverse motive, să îl țină la putere pe Ilie Bolojan, atunci cei mai mulți dintre parlamentarii arondați vor primi un ordin pe unitate care nu va putea fi ignorat. Întrebarea dramatică pe care trebuie însă să ne-o punem este dacă aceste forțe malefice, care conduc din umbră România, sunt sau nu interesate să facă praf tot ce mai există, să nu mai lase piatră pe piatră și să-și taie din propria voință craca de sub picioare. Adică mijloacele pentru a extorca economia națională.

OCULTA DIN SPATELE ... OCULTEI.

 

OCULTA DIN SPATELE … OCULTEI

 În anul 1962 (după unii autori), în SUA, ar fi luat ființă Dominionul - o organizație secretă mondială. Printre obiectivele acestei organizații ar fi și acela de supunere a suveranității națiunilor unui Guvern Mondial unic controlat, inițial, de Grupul Bilderberg; ulterior, considerându-se că respectivul Grup n-ar mai fost „de încredere”, națiunile ar fi urmat să fie supuse chiar de Dominion sau de organizații controlate de acesta. Din această organizație ar face parte finanțiști, bancheri, industriași, politicieni, președinți, manageri generali ai unor corporații multinaționale, miniștri de finanțe, prim-miniștri, manageri ai Băncii Mondiale și ai Fondului Monetar Internațional, secretari de stat, francmasoni etc.. Foarte multe guverne nu au drept de acces la ședințele acestei organizații secrete. Pe baza consensului membrilor se stabilește politica generală pe plan mondial, care „devine politica uzuală pentru guvernarea unor forțe internaționale, care, aparent, au convingeri diferite.” (conform unui articol din Washington Post, - anul 1990). Ura dintre popoare a fost impusă din umbră de membrii unor organizații cum ar fi de exemplu Clubul Bilderberg, Consiliul Relațiilor Externe, Masa Rotundă, Comisia Trilaterală etc.. Acestea sunt impulsionate de ideologia Dominionului și de setea lui de putere. „Toate întrunirile lor au loc cu ușile închise deoarece ei nu doresc ca noi să știm ce se discută” - conform William H. Mc Neill, într-un articol din ziarul „Washington Post”, din anul 1976, intitulat „Conducerea secretă a lumii”. „Dominionul pregătește epoca postnaționalismului: când nu vom avea țări, ci mai degrabă regiuni ale planetei înconjurate de valori universale. Altfel spus, o economie globală, un singur guvern mondial (mai degrabă selectat, decât ales prin vot) și o religie universală. Pentru a se asigura de atingerea acestor obiective, organizația se concentrează asupra unei abordări mai „tehnocrate” și a unei cunoașteri mai reduse din partea publicului general” - conform unui articol din „New York Times”, anul 1997. Organizației pare să-i fie frică de rezistența organizată a lumii. Membrii Dominionului nu doresc ca cetățenii planetei „să-și dea seama ce plănuiesc ei pentru viitorul lumii: mai exact, un Singur Guvern Mondial, cu o singură piață globală, cu o singură armată/poliție planetară și reglementată financiar de o unică „Bancă Mondială”, care utilizează o unică monedă globală” - conform istoricului canadian John Mitchell Ontario, în cartea „World History”. Conform autorului citat, modul în care Dominionul intenționează să realizeze scopul Lumii Unificate este:

1. O singură identitate internațională prin împuternicirea organizațiilor internaționale să distrugă toate identitățile naționale prin subversiune și stabilirea unui set unic de valori universale.

2. Controlul centralizat al oamenilor. Prin controlul mental, ei vor să-i redirecționeze pe toți oamenii să le urmeze dorințele. Planul lor cutremurător este descris în cartea lui Zbigniew Brzezinski  „Între două epoci: rolul Americii în era tehnotronică” (Between Two Ages: America’s Role in the Technotronic Era). În cadrul Noii Ordini Mondiale, organizația preconizează dispariția clasei de mijloc, astfel încât vor exista numai conducători și slujitori.

3. O societate cu creștere zero. Creșterea zero va fi necesară pentru a distruge vestigiile prosperității generale. „Acolo unde există prosperitate, există și progres. Prosperitatea și progresul fac imposibilă implementarea represiunii, iar dacă sperați să divizați societatea în proprietari și sclavi, veți avea nevoie cu certitudine de represiuni. Sfârșitul prosperității va însemna sfârșitul producerii de energie electrică în centralele nucleare și al industrializării (cu excepția domeniului calculatoarelor și a industriei serviciilor). Industriile rămase în Canada și SUA vor fi exportate în țări sărace ca Bolivia, Peru, Ecuador, Nicaragua, unde forța de muncă este ieftină” - conform unui articol din „New York Times”, anul 2010.

4. O stare de dezechilibru permanent. Crearea artificială de crize îi va aduce pe oameni sub amenințare continuă - fizică, mentală și emoțională -; ar fi posibil, astfel, ca oamenii să fie menținuți într-o stare de permanent dezechilibru. Prea obosite și stresate pentru a-și decide propriile destine, popoarele vor fi confuze și demoralizate, ajungând ca „în urma confruntării cu prea multe opțiuni, să rezulte apatia la scară extinsă.

5. Controlul centralizat al întregii educații. Uniunea Europeană, Uniunea Americană și viitoarea Uniune Asiatică sunt interesate de un control sporit al educației în general pentru le îngădui globaliștilor Lumii Unificate să distrugă adevăratul trecut mondial. Eforturile lor dau roade. În prezent, tineretul ignoră aproape complet lecțiile istoriei, ale libertăților individuale și ale înțelesului libertății. Din punct de vedere globalist, acest aranjament simplifică programul.

6. Controlul centralizat al tuturor politicilor externe și interne.

7. Împuternicirea ONU. Prin folosirea prerogativelor Organizației Națiunilor Unite, membrii organizației plănuiesc s-o modeleze într-un guvern planetar de jure și apoi de facto și să aplice un impozit ONU direct asupra cetățenilor lumii.

8. Blocul comercial occidental. Prin extinderea NAFTA în emisfera vestică și în America de Sud, se va forma finalmente o „Uniune Americană”, similară Uniunii Europene.

9. Expansiunea NATO. Pe măsură ce ONU intervine în tot mai multe zone de conflict de pe toată planeta, așa cum a procedat în Afghanistan, NATO va deveni armata mondială a Națiunilor Unite.

10. Un sistem juridic unic. Ei plănuiesc ca în viitor Curtea Internațională de Justiție să devină unicul sistem juridic al planetei.

11. Un singur stat al bunăstării socialist. „Se plănuiește crearea unui stat al bunăstării de tip socialist, în care sclavii ascultători vor fi recompensați, iar nonconformiștii vor fi însemnați pentru exterminare” - conform William H. Mc Neill într-un articol din „The Economist”, anul 1978.

 Dominionul are puterea și influența de a-și impune politica asupra oricărei națiuni din lume, consideră unii autori. De ceva timp, planeta noastră este zguduită de schimbări majore, cu unele urmări tragice de mai multe ori, cu punerea în scenă a unor pandemii cum a fost în China și uciderea a mii de vârstnici, exagerarea numărului de decese, poziționarea vaccinării de la început ca fiind singura soluție pe Terra. Lumea se confruntă astăzi cu promovarea obsesivă a ideologiei LGBTQ, a neomarxismului etc.. 

 Majoritatea șefilor de stat folosesc termenul de „noua ordine mondială”. După cele două războaie mondiale forțele de stânga au aplaudat organismele nou-înființate și mai ales noua ordine mondială care se construiește de ani de zile, odată cu formarea Uniunii Europene. Desigur că Francmasoneria reprezintă principala forță pentru acest scop atât de important în lume. Noua Ordine Mondială presupune formarea unor instituții globale. Noua Ordine presupune, de asemenea, programe de supraveghere a populației prin urmărirea codurilor numerice personale și chiar dezbinări în baza opiniilor diferite, având printre scopurile finale, reducerea populației. S-a ajuns și la folosirea reprezentanților unor Bisericii alături de masoni în promovarea subtilă a conceptelor așa-zisei noi ordini mondiale. Multe voci estimează că în curând vor fi schimbări cu impact și consecințe globale. Autorul Cooper M. W. în lucrarea „Partea nevăzută a lumii. Societățile secrete”, apărută în română la Editura Eli, afirmă: „Francmasoneria s-a cam … bagatelizat. Este nevoie de ceva mai puternic și mai … obscur pentru implementarea „Noii Ordini”. Acel ceva este … Dominionul.”

Sunt evreii în spatele Dominionului? „Holocaustul și Biblia moștenită de la ei ne fac să ignorăm cine sunt evreii cu adevărat și să închidem ochii la faptele lor. Evreii sunt cei care conduc lumea din umbră și orchestrează toate evenimentele majore mondiale. Băncile lor controlează sistemul monetar mondial, creând crize financiare după bunul lor plac. Ei sunt cei care au înființat societăți secrete (cum ar fi Francmasoneria) ce au ca scop distrugerea tuturor celorlalte religii și înlocuirea lor cu una satanică. Ei sunt cei care pornesc războaie, inventează noi viruși și ne conduc spre „Noua Ordine Mondială”, transformându-ne încet-încet în sclavi. Să nu uităm că ei sunt cei care l-au omorât pe Iisus și, așa cum a demonstrat părintele psihanalizei, Sigmund Freud, chiar pe cel care i-a salvat din robia egipteană, Moise. Pentru a reuși să conducă Pământul și-au infiltrat oameni în poziții cheie în majoritatea statelor lumii. Pentru a fi acceptați ca popor ales de Dumnezeu, și-au impus dumnezeul prin religii ce o completează pe a lor, cum ar fi creștinismul și islamismul, falsificând în același timp istoria. Iar manipularea maselor prin dezinformare a fost dintotdeauna una dintre armele lor preferate. Deschizând ochii și privind cu atenție acest popor „ales” care conduce lumea din umbră, nu putem să nu ne întrebăm: pot fi considerați dușmanii lor personaje negative? Se știe că istoria este scrisă de învingători iar evreii au fost adevărații câștigători ai celui de-Al Doilea Război Mondial, care a dus nu doar la înființarea statului Israel, ci și la obținerea unor uriașe fonduri monetare. Cum ei obișnuiesc să dezinformeze și chiar să falsifice istoria, oare marele lor dușman, Hitler, a fost chiar așa cum ni se tot spune de mai bine de șapte decenii?”. Cuvintele acestea au aparținut lui Silvio Berlusconi, fost premier al Italiei, un personaj foarte controversat, decedat în 2023. Un lucru este destul de cert: evreii, într-adevăr, au fost și sunt implicați în organizații oculte mondiale, dar sunt implicați și în Dominion? Multe familii puternice evreiești sunt destul de expuse astăzi opiniei publice, - vezi cazul familiei Rothschild -, ori Dominionul are nevoie să fie … oculta din spatele ocultei! Oricum, informațiile despre Dominion sunt extrem de disparate și nesigure. Personal am căutat, mulți ani, informații cât de cât credibile și verificabile. Nu exclud însă ca cele scrise în acest articol să se dovedească, într-o bună zi, simple fantezii sau realitatea să depășească cu mult orice închipuire.

DESPRE ELON MUSK.

 

DESPRE ELON MUSK

 Elon Musk este un om de business american de origine sud-africană, cunoscut pentru implicarea în giganți precum PayPal, Tesla, SpaceX sau X (fostul Twitter), care l-au făcut cel mai bogat om din lume, cu o avere estimată în prezent la 397 miliarde de dolari.

De ce este relevant să vorbim despre el? Elon Musk s-a remarcat de-a lungul timpului ca un „tech bro”, adică un afacerist îmbogățit din business-uri din tehnologie care cresc rapid. Însă el a devenit mai popular în ultimul timp în urma susținerii lui Donald Trump pentru președinția Statelor Unite. Musk a fost cel mai mare donator în alegerile prezidențiale din 2024. Musk postează intensiv pe platforma de socializare X, pe care a cumpărat-o în 2022, în general contra persoanelor de culoare, contra democraților și liberalilor. Elon Musk este contra imigranților, deși el a emigrat din Africa de Sud către SUA. El a lucrat ilegal la începuturile sale în Statele Unite, dar în contradictoriu distribuie postări despre cum banii din taxe ar tebui să se ducă către cei care muncesc legal, nu către cei care lucrează ilegal. În această direcție, a distribuit pe X un filmuleț „ASMR” postat de Casa Albă din America (White House) cu titlul „ASMR: Illegal Allien deportation flight”. În videoclip sunt imigranți legați de mâini și de picioare cu lanțuri și băgați în avion cu scopul de a fi deportați.

Care este startul lui Elon Musk în business și cum a evoluat? Elon Musk s-a născut într-o familie înstărită din Pretoria, Africa de Sud, iar ulterior a emigrat în Canada, dobândind cetățenia canadiană prin intermediul mamei sale, iar ulterior s-a mutat în SUA, unde a obținut cetățenia americană. La 17 ani a urmat studii timp de 2 ani în Canada, la Universitatea Queen’s din Kingston, apoi a continuat studiile în Statele Unite la Universitatea din Pennsylvania. După ce a obținut o licență în fizică și economie, acesta a început școala doctorală Universitatea Standord, dar a renunțat după doar două zile. În anul 1995 a înființat impreună cu fratele său Zip2, o platformă care oferea companiilor locale un software pentru a crea ghiduri de afaceri online. Afacerea a fost cumpărată de compania de calculatoare Compaq în anul 1999 pe suma de 307 de milioane de dolari. Elon Musk a lucrat ilegal în America în acea perioadă, deoarece studenții imigranți nu aveau dreptul de a părăsi studiile și apoi să își facă o companie, potrivit unei investigații postate de „The Washington Post”. Publicația menționează că deține copia acordului de finanțare prin care frații Musk trebuiau să obțină status legal în decurs de 45 de zile, altfel firma Mohr Davidow Ventures își putea retrage investiția de 3 milioane de dolari oferite Zip2. De asemenea, explicația dată este aceea că vizele studențești nu impuneau condițiii atât de stricte înainte de 2001, momentul atacului turnurilor gemene.

Paypal: Cu banii câștigați din primele startup-uri, Elon Musk a fondat X.com, platformă care se ocupa cu achiziții online, dar a fost înlocuit la conducerea companiei de către investitori, fiind văzut drept neexperimentat. X.com a fuzionat cu Compact și a devenit Paypal, iar Musk s-a întors ca CEO, dar a fost concediat, ulterior. În cele din urmă, a obținut bani în urma vânzării PayPal către eBay, fiind cel mai mare acționar.

SpaceX: În 2001, Musk s-a implicat în organizația nonprofit Mars Society și voia să amplaseze pe Marte o cameră de creștere pentru plante. A încercat să cumpere rachete antibalistice din Rusia, dar nu a reușit, așa că a decis să construiască singur rachete accesibile ca preț și a fondat SpaceX în 2002. După mai multe eșecuri, compania a reușit să trimită pe orbită o rachetă, iar în același timp a început să primească numeroase fonduri guvernamentale pentru a dezvolta afacerea, iar acum continuă să primească pentru diferite alte proiecte.

Starlink: În 2015, SpaceX a început dezvoltarea constelației Starlink de sateliți pe orbita joasă a Pământului pentru a oferi acces la internet prin satelit. În timpul invaziei rusești a Ucrainei, Musk a furnizat serviciul Starlink gratuit Ucrainei. Cu toate acestea, Musk a refuzat să blocheze mass-media de stat rusească pe Starlink. În 2023, Musk a refuzat cererea Ucrainei de a activa Starlink deasupra Crimeei pentru a ajuta la un atac împotriva marinei rusești, citând temerile legate de un răspuns nuclear

Tesla: Tesla a fost următoarea investiție a lui Musk, deși fondatorii companiei și creatorii ideii sunt Martin Eberhard și Marc Tarpenning. Inițial el a finanțat compania, a devenit acționar majoritar și președinte al consiliului de administrație, dar nu era profund implicat în operațiunile de afaceri de zi cu zi. Ulterior, în urma unor conflicte l-a înlăturat din firmă pe unul din cei doi fondatori, Eberhard, și a fost desemnat el însuși drept co-fondator Tesla. Musk a lansat, în cadrul companiei, idei precum Cybetruck și mașini full self driving (FSD), adică mașini care se conduc singure, fără să fie nevoie de intervenția umană. Acestea nu sunt însă cele mai de succes, fiind înregistrate 13 accidente care au avut ca rezultat moartea, potrivit Administrației Naționale pentru Siguranța Traficului (NHTSA) pe Autostrăzi, citat de „The Californian Paper”. The Washington Post spune că au fost 476 de accidente din 2018 și au existat mai mult de 200 de cazuri în care partea din fața mașinii a lovit obiecte ușor de evitat. În 2024, tot Elon Musk a prezentat conceptul de mașini robo-taxi self-driving. Aceste mașini permit să fie închiriate de către alte persoane (în regim de taxi) atunci când deținătorul nu le folosește. Investitorii nu au fost impresionați, iar acțiunile Tesla au scăzut la 9% următoarea zi, conform unui articol CNN Business.

SolarCity și Tunel cu Hyperloop: O altă companie pe care a cumpărat-o antreprenorul este Solar City, care se ocupă cu furnizarea energiei solare. Ea aparținea verilor săi și a fost cumpărată de Elon Musk prin compania Tesla cu 2,5 miliarde, intrând în proces și fiind acuzat că nu a acționat legal față de ceilalți acționari ai companiei. În 2022 a câștigat procesul, potrivit Wall Street. Elon Musk a făcut cunoscut un concept de tunel cu Hyperloop pe sub pământ, care să te ducă din New York la Washington în 29 de minute, cu scopul de a reduce traficul, scrie redacția Go4it. Proiectul este încă în curs de dezvoltare în cadrul companiei „The Boring Company”.

Neuralink: Neuralink este o companie de neurotehnologie fondată de Elon Musk, cu scopul de a crea o legătură directă între mintea umană și calculator. Acest lucru este posibil prin implementarea unui cip în creier. Acest cip este construit din 64 de fire, 1.024 de electrozi și o baterie fără fir. În urma unui accident grav de mașină, Noland Arbaugh și-a pierdut mobilitatea, el fiind și primul pacient căruia i s-a implantat cerebral cipul. A fost conectat la laptop, nu la un scaun cu rotile care să îi pemită deplasarea. El a reușit să miște mouse-ul sau chiar să joace diferite jocuri online. La scurt timp după, a întâmpinat probleme. Neuralink a postat un blog despre cum mai multe fire implantate au ieșit, însă nu a menționat care sunt efectele adverse ale pacientului Nolan, câte fire au ieșit și nici dacă au încetat să mai colecteze date din creier, conform unui articol de la Reuters. Elon Musk a declarat într-un podcast, ținut de Lex Fridman, că experimentul răspunde bine în cazul celui de al doilea pacient, care are aceleași probleme de sănătate ca primul. De asemenea, The US Food and Drug Administration (FDA) declară că nu a dat acordul în 2022 pentru a face teste și pe oameni la acel moment. Cauza ar fi că au implantat cipul pe un porc, însă animalul a dezvoltat o afecțiune inflamatorie, în formă severă, numită Granulom. Acesta a avut febră și stare de agitație, dar Neuralink a zis că cipul nu este cauza. Departamentul pentru Transporturi al SUA a investigat Neuralink, în anul 2023, cu privire la transportarea, posibil ilegală, a unor agenţi patogeni periculoşi. De asemena, au existat și plâgeri legate de suferința inutilă a animalelor din cauza grăbirii experimentului, potrivit unui articol Economedia.

Platforma X: Platforma de socializare online X, fosta Twitter, a fost cumpărată de Elon Musk în anul 2022 cu 44 de miliare de dolari. În anul 2024 se înregistrează milioane de utilizatori care au părăsit aplicația, aproximativ 15% dintre aceștia. Elon Musk a pierdut utilizatori în urma mesajelor antisemite, contra imigranților și discursuri care susțin mișcarea de extremă dreapta, mișcare care s-a propagat în mai multe state și discursuri politice în ultimul timp. Musk a redus moderarea conținutului, iar discursurile instigatoare la ură au crescut și pe platformă după preluarea sa. Musk a fost acuzat că încearcă să-i reducă la tăcere pe unii dintre criticii săi prin eliminarea marcajelor albastre de pe conturile acestora, care împiedică vizibilitatea și este considerată o formă de interdicție din umbră, sau prin suspendarea conturilor acestora fără justificare. Documentele interne obținute de New York Times arată că, în al doilea trimestru al anului 2024, platforma X a obținut venituri de 114 milioane de dolari în Statele Unite, o scădere de 25 % față de primul trimestru, fiind într-o scădere de 53% față de anul 2023, potrivit unor documente interne obținute de The New Yok Times. Recent, Comisia Europenă a susținut că platforma X nu respectă regulile cu privire la practici, transparenţa publicităţii şi accesul la date pentru cercetători. Ba mai mult, e de părere că înșală utilizatorii și nu respectă condițiile conținutului digital. Deși X nu are parte de profit și pierde utilizatori, în anul 2026 dorește să atragă investiții de 44 de miliarde de dolari, aceasta fiind suma cu care a fost achiziționată. 

OpenAI și Grok3: În 2015, Elon Musk a co-fondat OpenAI ca o afacere non-profit menită să studieze inteligența artificială, a donat bani către afacere dar ulterior a plecat din conducere. Motivele ar fi că co-fondatorul și CEO-ul Sam Altman a dorit comercializarea botului, iar Elon Musk nu dorea. Acesta este și în prezent un măr al discordiei între cei doi. Musk s-a oferit recent să cumpere OpenAI cu 97,4 miliarde de dolari, iar Sam Altman i-a răspuns că va cumpăra el X cu 9,74 miliarde de dolari. Între timp, Elon Musk a lansat propriul AI, Grok, care vrea să fie un competitor pentru OpenAI. 

Iată 9 lucruri mai puțin cunoscute despre el conform entrepreneur.com.:

1. Părinții lui au crezut că este surd. În copilărie, Elon Musk obișnuia să aibă momente când privea în gol și nu avea nicio reacție atunci când părinții lui vorbeau cu el, ceea ce i-a făcut pe aceștia să creadă că este surd. I-au fost scoși și polipii nazali, dar nu s-a observat nicio diferență. S-a dovedit că visa cu ochii deschiși. Mama sa a declarat că acesta pica deseori pe gânduri și părea deconectat de la realitate, însă acum nu mai este îngrijorată de acest obicei al lui, deoarece știe că probabil se gândește la crearea unei noi rachete sau lucruri de acest gen.

2. A creat un joc video la 12 ani. Se numește Blastar, iar Musk, având 12 ani în acel moment, a primit 500 de dolari atunci când jocul a fost publicat în revista sud-africană „PC and Office Technology”. În 2015, un inginer software de la Google a refăcut codul pentru a funcționa în HTML5. Subiectul jocului este de a distruge o nava extraterestră plină cu arme de distrugere în masă.

3. S-a întreținut în perioada colegiului cu ajutorul petrecerilor. În timp ce studia la Universitatea din Pennsylvania, Elon Musk ținea petreceri la care punea o intrare de 5 $. Banii obținuti îl ajutau să își plătească chiria. Pe perioada petrecerilor, acesta nu consuma alcool pentru a avea grijă ca lucrurile să nu scape de sub control. În timpul unei petreceri a avut parte de o vizită surpriză a mamei sale.

4. Elon Musk a renunțat la facultate. În 1995, Musk s-a înscris la facultatea Standford pentru a studia fizica. După o perioadă foarte scurtă a părăsit facultatea și a fondat compania Zip2, fiind atras de potențialul internetului de a schimba societatea.

5. Este tatăl a 5 copii. Elon Musk are 5 copii cu fosta sa soție, Justine Wilson, gemenii Griffin și Xavier născuți în 2004 și tripleții Damian, Saxon și Kai născuți în 2006. Cuplul a mai avut un băiat numit Nevada, născut în 2002, care din păcate a decedat la vârsta de 10 săptămâni.

6. Tony Stark l-a avut pe Elon Musk drept model pentru rolul său din Iron Man. Robert Downey Jr s-a inspirat din viața lui Elon Musk pentru a interpreta personajul Tony Stark în seria Iron Man. În 2007, Downey a fost invitat de Elon Musk la un tur al sediului SpaceX. Directorul filmului Iron Man, Jon Favreau, a declarat după lansarea primului film că interpretarea lui Downey Junior a fost inspirată din viața lui Elon Musk.

7. A fost aproape de faliment. Din cauza crizei economice mondiale și a divorțului costisitor pe care l-a avut cu prima sa soție, Musk a ajuns să supraviețuiască cu ajutorul împruturilor de la prieteni. Acesta a pariat toți banii săi din acel moment, 35 de milioane de dolari, pe Tesla și se pare că a fost o alegere inspirată, având în vedere că în acest moment compania valorează 33,4 miliarde de dolari.

8. Este fan James Bond. Filmele cu James Bond i-au marcat copilăria. În 2013, Elon Musk a chelutit 866,000 de dolari la o licitație pentru mașina-submarin Lotus Esprit din filmul aparținând seriei 007, „The Spy Who Loved Me” (1977).

9. Își dorește colonizarea planetei Marte. În apariția sa la un show televizat, moderatorul l-a rugat să împărtășească ideile sale privind colonizarea planetei Marte. Elon Musk a vorbit despre un prim plan, acela de a încălzi planeta prin intermediul armelor nucleare.

Elon Musk, cel mai bogat om de pe planetă, cu o avere estimată la 839 miliarde de dolari:

 Omul de afaceri Elon Musk, acţionarul majoritar de la producătorul auto Tesla, compania spaţială SpaceX, reţeaua socială X şi firma de inteligenţă artificială xAI, este în fruntea listei celor mai bogaţi oameni din lume, publicată recent de revista Forbes. Averea lui Musk este estimată în prezent la 839 de miliarde de dolari, comparativ cu 342 de miliarde de dolari în lista publicată în urmă cu un an. Este vorba de o avere de trei ori mai mare decât a următorilor doi miliardari de pe lista Forbes: co-fondatorii Google, Larry Page (257 de miliarde de dolari) şi Sergey Brin (237 de miliarde de dolari). CEO-ul Amazon, Jeff Bezos, este pe locul patru (224 de miliarde de dolari), iar CEO-ul Meta, Mark Zuckerberg, este pe locul cinci (222 de miliarde de dolari).

Elon Musk depre sine-însuși:

 Elon Musk s-a descris pe sine ca fiind „evreu prin aspirație” într-un interviu recent în care a discutat despre conflictul cu Anti-Defamation League în legătură cu răspândirea de conținut antisemit pe X, transmite CNN. Într-o discuție de o ora și jumătate găzduită de comentatorul conservator Ben Shapiro, Musk a declarat că „întreaga sa poveste de viață este, de fapt, pro-semită” și a subliniat faptul că a frecventat o grădiniță evreiască iar multiplele sale călătorii în Israel sunt tot atâtea dovezi că nu este antisemit. „Am fost de fapt la o grădiniță ebraică … Nu știu dacă sunt evreu genetic, poate undeva, dar șs spune că sunt, aspirațional, evreu”, a spus el. „Tatăl meu m-a dus în Israel când aveam 13 ani. Am fost la Zidul de Vest, am fost la Masada - am fost la Masada de două ori, nu știu dacă sunt mulți oameni care pot spune asta.” Ulterior, el a adăugat că are „de două ori mai mulți prieteni evrei decât prieteni neevrei” și că, prin urmare, „în unele privințe, cred că sunt evreu în esență”.