TEXTE APOCRIFE - CARTEA LUI IASHER (CARTEA DREPTULUI)! - Capitolele 42-60.
Capitolul 42: 1. Iar ei au mers și s-au așezat pe partea opusă, aproape la distanța unei bătăi de arc, și ei au stat acolo să mănânce pâine, și în timp ce ei mâncau, au ținut sfat împreună ce avea să fie făcut cu el, fie să îl ucidă sau să îl aducă înapoi la tatăl lui. 2. Ei țineau sfatul, când ei și-au ridicat ochii, și au văzut, și iată era un anturaj de ismaeliți venind la distanță pe drumul Gileadului, mergând spre Egipt. 3. Iar Iuda le-a spus lor: Ce câștig va fi pentru noi dacă îl ucidem pe fratele nostru? Poate Dumnezeu îl va cere de la noi; atunci acesta este sfatul propus referitor la el, pe care voi i-l veți face. Iată acest anturaj de ismaeliți care merg spre Egipt. 4. Acum prin urmare, haideți să ne descotorosim de el la ei, și să nu fie mâna noastră asupra lui, și ei îl vor duce împreună cu ei, și el va fi pierdut printre oamenii ținutului, iar noi nu îl vom ucide cu mâinile noastre. Iar propunerea i-a încântat pe frații lui și ei au făcut conform cuvântului lui Iuda. 5. Și în timp ce ei discutau despre această chestiune, și înainte ca anturajul de ismaeliți să fi ajuns la ei, șapte comercianți din Midian au trecut pe lângă ei, și pe când ei treceau erau însetați, și și-au ridicat ochii și au văzut puțul în care Iosif era întemnițat, iar ei au privit, și iată fiecare specie de pasăre era asupra lui. 6. Și acești midianiți au alergat la puț să bea apă, căci ei s-au gândit că ar fi conținut apă, și venind înaintea puțului ei au auzit vocea lui Iosif plângând și suspinând în puț, și s-au uitat în jos în puț, iar ei au văzut și iată era un tânăr de înfățișare plăcută și chipeș. 7. Iar ei au strigat la el și au întrebat: Cine ești tu și cine te-a adus aici, și cine te-a pus pe tine în acest puț, în pustietate? Și ei toți au asistat să-l ridice pe Iosif și l-au scos, și l-au adus sus din puț, și l-au luat și au plecat în călătoria lor și au trecut pe lângă frații lui. 8. Și aceștia i-au întrebat: De ce faceți aceasta, să luați slujitorul nostru de la noi și să plecați? Cu siguranță l-am pus pe acest tânăr în puț deoarece el s-a răzvrătit împotriva noastră, iar voi veniți și îl scoateți și îl duceți departe. Acum așadar dați-ne înapoi slujitorul nostru. 9. Iar midianiții au răspuns și le-au spus fiilor lui Iacob: Este acesta slujitorul vostru, sau acest om vă însoțește pe voi? Poate că voi toți sunteți slujitorii lui, căci el este mai plăcut și chipeș decât oricare din voi, și de ce voi toți ne vorbiți în mod fals nouă? 10. Acum prin urmare noi nu vom asculta de cuvintele voastre, nici nu vă vom da atenție, căci noi l-am găsit pe tânăr în puț în pustietate, și noi l-am luat; așadar noi ne vom continua drumul. 11. Și toți fiii lui Iacob s-au apropiat de ei și s-au ridicat la ei și le-au spus lor: Dați-ne înapoi slujitorul nostru, și de nu, veți muri voi toți prin ascuțișul sabiei? Iar midianiții au strigat împotriva lor, și și-au scos săbiile, și s-au apropiat să lupte împotriva fiilor lui Iacob. 12. Și iată Simeon s-a ridicat din locul lui împotriva lor, și a sărit pe pământ și și-a scos sabia și s-a apropiat de midianiți și a scos un strigăt teribil înaintea lor, încât strigătul lui a fost auzit la distanță, și pământul s-a zguduit de la strigătul lui Simeon. 13. Iar midianiții s-au îngrozit din pricina lui Simeon și a zgomotului strigătului lui, și ei toți au căzut asupra fețelor lor, și erau extraordinar de alarmați. 14. Și Simeon le-a spus lor: Adevărat eu sunt Simeon fiul lui Iacob evreul, care, doar cu fratele meu, am distrus orașul Sihem și orașele amoriților; astfel îmi va face Dumnezeu în plus mie, dacă toți frații voștri, oamenii lui Midian, și de asemenea regii Canaanului, ar fi să vină cu voi, ei nu ar putea lupta împotriva mea. 15. Așadar acum dați-ne înapoi tânărul pe care voi l-ați luat, ca nu cumva să dau carnea voastră păsărilor cerurilor și fiarelor pământului. 16. Iar midianiții s-au temut și mai mult de Simeon, și s-au apropiat de fiii lui Iacob cu teroare și frică, și cu cuvinte patetice, spunând: 17. Cu siguranță voi ați spus că tânărul om este slujitorul vostru, și că el s-a răzvrătit împotriva voastră, și prin urmare voi l-ați pus în puț. Atunci ce veți face voi cu un slujitor care se răzvrătește împotriva stăpânului lui? Așadar acum vindeți-ni-l nouă, iar noi vă vom da tot ceea ce cereți pentru el; iar Domnul a fost încântat să facă aceasta pentru ca fiii lui Iacob să nu îl ucidă pe fratele lor. 18. Și midianiții au văzut că Iosif era de înfățișare plăcută și chipeș; ei și l-au dorit în inimile lor și au fost insistenți să îl cumpere de la frații lui. 19. Iar fiii lui Iacob au ascultat de midianiți și l-au vândut pe fratele lor Iosif la ei pentru 20 de arginți, iar Ruben fratele lor nu a fost cu ei, și midianiții l-au luat pe Iosif și și-au continuat călătoria spre Gilead. 20. Ei au mers de-a lungul drumului, iar midianiții au regretat ce făcuseră, cumpărându-l pe tânăr, iar unul a spus celuilalt: Ce este acest lucru pe care noi l-am făcut, luându-l pe acest tânăr de la evrei, care este de înfățișare plăcută și chipeș. 21. Poate acest tânăr este furat din ținutul evreilor. Și atunci de ce am făcut noi acest lucru? Iar dacă el ar fi să fie căutat și găsit în mâinile noastre noi vom muri prin el. 22. Acum cu siguranță oameni viguroși și puternici ni l-au vândut pe el nouă, puterea unuia din ei ați văzut-o în această zi; poate că ei l-au furat din ținutul lui cu tăria lor și cu brațul lor puternic, și prin urmare ni l-au vândut nouă pentru mica valoare pe care le-am dat-o lor. 23. Și în timp ce ei astfel discutau împreună, s-au uitat, și iată anturajul ismaeliților care venea la început, și pe care fiii lui Iacob l-au văzut, avansa spre midianiți, iar midianiții au spus unul altuia: Haideți să îl vindem pe acest tânăr anturajului de ismaeliți care vin înspre noi, iar noi vom lua pentru el puținul pe care noi l-am dat pentru el, și vom fi isbăviți de răul lui. 24. Și ei au făcut astfel, și au ajuns la ismaeliți, iar midianiții l-au vândut pe Iosif la ismaeliți pentru 20 de arginți pe care ei îi dăduseră pentru el fraților lui. 25. Iar midianiții au mers în drumul lor spre Gilead, și ismaeliții l-au luat pe Iosif și l-au lăsat să meargă pe una din cămile, iar ei îl duceau pe el la Egipt. 26. Și Iosif a auzit că ismaelitii înaintau spre Egipt, iar Iosif a lamentat și a suspinat de acest lucru că el urma să fie dus atât de departe de ținutul Canaan, de la tatăl său, și el a plâns amar în timp ce călărea pe cămilă, și unul din oamenii lor l-a observat, și l-a făcut să coboare de pe cămilă și să meargă pe jos, și cu toate acestea Iosif a continuat să plângă și să suspine, și el a spus: O tatăl meu, tatăl meu. 27. Iar unul din ismaeliți s-a ridicat și l-a lovit pe Iosif pe obraz, și el totuși a continuat să suspine. Iar Iosif era obosit în drum și nu mai putea înainta din pricina amărăciunii sufletului său. Și ei toți l-au lovit și l-au îndurerat în drum, și l-au îngrozit ca el să poată înceta suspinarea. 28. Și Domnul a văzut mâhnirea lui Iosif și necazul lui, iar Domnul a adus asupra acelor oameni întuneric și confuzie, iar mâna fiecăruia care l-a lovit a devenit lâncedă. 29. Iar ei au spus unul altuia: Ce este acest lucru pe care Dumnezeu ni l-a făcut nouă în drum? Ei nu au știut că aceasta s-a abătut asupra lor din pricina lui Iosif. Și oamenii au înaintat pe drum și au trecut pe lângă drumul Efratului unde Rahela a fost îngropată. 30. Și Iosif s-a întins spre mormântul mamei lui, și Iosif s-a grăbit și a alergat la mormântul mamei lui, și a căzut asupra mormântului și a suspinat. 31. Iar Iosif a plâns tare asupra mormântului mamei lui, și a spus: O mama mea, mama mea, O tu care mi-ai dat mie naștere, trezește-te acum, și ridică-te și vezi pe fiul tău, cum el a fost vândut ca și sclav, cu nimeni să îl compătimească pe el. 32. Scoală și vezi-ți fiul, suspină cu mine din pricina necazurilor mele, și vezi inima fraților mei. 33. Stârnește-te mama mea, stârnește-te, trezește-te din somnul tău pentru mine, și îndreaptă luptele tale împotriva fraților mei. O, cum m-au dezbrăcat ei de haina mea, și m-au vândut deja de două ori ca și sclav, și m-au separat pe mine de tatăl meu, și nu este nimeni să mă compătimească pe mine. 34. Stârnește-te și adu-ți pricina împotriva lor înaintea lui Dumnezeu, și vezi pe cine îl va justifica Dumnezeu în judecată, și pe cine El îl va condamna. 35. Ridică-te mama mea, ridică-te, trezește-te din somnul tău și vezi cum sufletul tatălui meu este cu mine în această zi, și alină-l și ușurează-i inima lui. 36. Iar Iosif a continuat să spună acele cuvinte, și Iosif a plâns tare și a suspinat amar asupra mormântului mamei lui. El apoi a încetat să vorbească și din amărăciune de inimă a devenit nemișcat ca o piatră pe mormânt. 37. Și Iosif a auzit o voce vorbindu-i de sub pământ, care i-a răspuns lui cu amărăciune de inimă și cu o voce de suspinare, și care a rugat aceste cuvinte: 38. Fiul meu, fiul meu Iosif, eu am auzit vocea suspinării tale și vocea lamentării tale; eu am văzut lacrimile tale; eu îți știu necazurile tale, fiul meu, și mă mâhnește de dragul tău, și mâhnire abundentă este adăugată la mâhnirea mea. 39. Așadar acum fiul meu, Iosif fiul meu, pune-ți încrederea în Domnul și așteaptă-L pe El și nu te teme, căci Domnul este cu tine. El te va izbăvi pe tine din tot necazul. 40. Ridică-te fiul meu, mergi în Egipt cu stăpânii tăi și nu te teme, căci Domnul este cu tine, fiul meu. Și ea a continuat să vorbească cuvinte precum acestea lui Iosif, iar apoi a fost tăcută. 41. Și Iosif a auzit aceasta și s-a minunat mult de aceasta, și el a continuat să suspine. Și după aceasta unul din Ismaeliți l-a observat pe el plângând și suspinând asupra mormântului, iar mânia lui s-a aprins împotriva lui, și l-a alungat de acolo, și l-a lovit și l-a blestemat. 42. Și Iosif i-a întrebat pe acei oameni: Pot găsi grație în văzul vostru să mă duceți înapoi la casa tatălui meu, iar el vă va da abundență de bogății? 43. Iar ei i-au răspuns lui, spunând: Nu ești tu un sclav, și unde este tatăl tău? Și dacă tu ai fi avut un tată nu ai fi fost deja de două ori vândut ca și sclav pentru valoare atât de mică; iar mânia lor era încă stârnită împotriva lui, și ei au continuat să îl lovească și să îl pedepsească, iar Iosif a suspinat amar. 44. Și Domnul a văzut mâhnirea lui Iosif, iar Domnul iarăși i-a lovit pe acești oameni, și i-a pedepsit, și Domnul a cauzat întuneric să-i învăluie pe ei pe pământ, și fulgerul a fulgerat și tunetul a ras, și pământul s-a zguduit la vocea tunetului și vântului puternic, și oamenii erau îngroziți și nu știau încotro ar trebui să meargă. 45. Iar animalele și cămilele au stat nemișcate, și ei le-au condus, dar ele nu vroiau să meargă, ei le-au lovit, iar ele s-au chircit pe pământ. Iar oamenii au spus unul altuia: Ce este aceasta pe care Dumnezeu ne-a făcut-o nouă? Care sunt păcatele noastre ca acest lucru să se fi abătut astfel asupra noastră? 46. Unul din ei a răspuns și le-a spus: Poate din pricina păcatului îndurerării acestui sclav acest lucru ni s-a întâmplat în această zi nouă; așadar acum implorați-l puternic să ne ierte pe noi, iar apoi noi vom ști din pricina cui s-a abătut asupra noastră acest rău. Iar dacă Dumnezeu va avea compasiune asupra noastră, atunci vom ști că toate acestea vin către noi din pricina păcatului îndurerării acestui sclav. 47. Și oamenii au făcut astfel, și l-au implorat pe Iosif și l-au presat să îi ierte pe ei; și ei au spus: Noi am păcătuit Domnului și ție, acum prin urmare binevoiește să-i ceri Dumnezeului tău ca El să pună deoparte această moarte dintre noi, căci noi am păcătuit Lui. 48. Iar Iosif a făcut conform cuvintelor lor, și Domnul l-a ascultat pe Iosif, și Domnul a pus deoparte urgia pe care El o aplicase asupra acelor oameni din pricina lui Iosif, iar animalele s-au ridicat de pe pământ și ei le-au condus, și au continuat, iar furtuna puternică s-a potolit și pământul a devenit liniștit, și oamenii au înaintat în drumul lor mergând la Egipt, și oamenii știau că acest rău se abătuse asupra lor din pricina lui Iosif. 49. Și ei au spus unul altuia: Iată noi știm că a fost din pricina îndurerării lui că acest rău s-a abătut asupra noastră; acum prin urmare de ce să aducem această moarte asupra sufletelor noastre? Să ținem sfat ce să facem cu acest sclav. 50. Iar unul a răspuns și a zis, cu siguranță el ne-a spus nouă să îl aducem înapoi la tatăl lui. Așadar acum haideți, să îl ducem înapoi și noi vom merge la locul pe care el ni-l va spune, și vom lua de la familia lui prețul care noi l-am dat pe el iar apoi vom pleca. 51. Și unul a răspuns iarăși și a zis: Iată acest sfat este foarte bun, dar noi nu putem face astfel deoarece calea este foarte departe de noi, iar noi nu putem ieși din drumul nostru. 52. Și încă unul a răspuns și le-a spus lor: Acesta este sfatul care să fie adoptat, noi nu ne vom abate de la el; iată noi mergem în această zi la Egipt, iar când noi vom fi ajuns în Egipt, îl vom vinde pe el acolo la un preț mare, și vom fi izbăviți de răul lui. 53. Iar acest lucru i-a încântat pe oameni și ei au făcut astfel, și și-au continuat călătoria lor către Egipt cu Iosif. Capitolul 43: 1. Iar când fiii lui Iacob vânduseră pe fratele lor Iosif la midianiți, inimile lor au fost îndurerate din pricina lui, și ei au regretat faptele lor, și l-au căutat să îl aducă înapoi, dar nu l-au putut găsi. 2. Și Ruben s-a întors la puțul în care Iosif fusese pus, pentru a-l ridica afară, și să îl înapoieze tatălui său, iar Ruben a stat lângă puț, și el nu a auzit niciun cuvânt, și a strigat: Iosif! Iosif! Și nimeni nu a răspuns sau rostit vreun cuvânt. 3. Iar Ruben a spus: Iosif a murit prin frică, sau vreun șarpe a cauzat moartea lui; și Ruben a coborât în puț, și l-a căutat pe Iosif și nu l-a putut găsi în puț, și el a ieșit înapoi afară. 4. Și Ruben și-a rupt veșmintele și a spus: Copilul nu este acolo, și cum îl voi reconcilia (împăca) pe tatăl meu de el dacă el este mort? Și a mers la frații săi și i-a găsit mâhnindu-se din pricina lui Iosif, și sfătuindu-se împreună cum să reconcilieze pe tatăl lor de el, iar Ruben a spus fraților săi: Am venit la puț și iată Iosif nu era acolo. Ce vom spune atunci tatălui nostru, căci tatăl meu îl va căuta pe băiat doar de la mine. 5. Iar frații lui i-au răspuns zicând: Astfel și astfel am făcut, iar inimile noastre apoi ne-au îndurerat din pricina acestui fapt, și noi acum stăm să căutăm un pretext cum îl vom reconcilia pe tatăl nostru de acesta. 6. Și Ruben le-a spus lor: Ce este aceasta ce voi ați făcut-o să aduceți firele cărunte ale tatălui nostru în întristare la mormânt? Lucrul pe care voi l-ați făcut nu este bun. 7. Iar Ruben s-a așezat cu ei, și ei toți s-au ridicat și au jurat unul altuia să nu spună acest lucru lui Iacob. Ei toți au spus, omul care îi va spune aceasta tatălui nostru sau casei lui, sau care va raporta aceasta la oricare din copiii ținutului, noi ne vom ridica împotriva lui și îl vom ucide cu sabia. 8. Și fiii lui Iacob s-au temut unul de altul în această chestiune, de la cel mai tânăr la cel mai vârstnic, și nimeni nu a spus vreun cuvânt, și ei au ascuns lucrul în inimile lor. 9. Iar ei apoi s-au așezat să determine și să inventeze ceva să spună tatălui lor Iacob referitor la toate aceste lucruri. 10. Și Issacar le-a spus lor: Aici este un sfat pentru voi dacă vă pare bun în ochii voștri să faceți acest lucru, luați haina care îi aparține lui Iosif și rupeți-o, și ucideți un ied de-al caprelor și înmuiați-o în sângele lui. 11. Și trimiteți-o la tatăl nostru și când el o va vedea, el va spune că o fiară rea l-a devorat. Prin urmare, rupeți-i voi haina și iată, sânge va fi asupra hainei lui. Și prin fapta voastră, noi vom fi scutiți de murmurările tatălui nostru. 12. Iar sfatul lui Issacar i-a încântat pe ei, și au ascultat de el și au făcut conform cuvântului lui Issacar cu care îi sfătuise pe ei. 13. Și ei s-au grăbit și au luat haina lui Iosif și au rupt-o, și au ucis un ied de-al caprelor și au înmuiat haina în sângele iedului, și apoi au călcat-o în praf, și au trimis haina la tatăl lor Iacob prin mâna lui Naftali, și i-au poruncit lui să spună aceste cuvinte: 14. Noi strânseserăm vacile și veniserăm până la drumul către Sihem și mai departe, când noi am găsit această haină pe drum în pustietate înmuiată în sânge și în praf; acum prin urmare află dacă ea este haina fiului tău sau nu. 15. Și Naftali a mers și a venit la tatăl său și i-a dat haina, și i-a spus toate cuvintele pe care frații lui i le porunciseră. 16. Iar Iacob a văzut haina lui Iosif și a cunoscut-o, și a căzut asupra feței sale la pământ și a rămas atât de nemișcat precum o piatră. El apoi s-a ridicat și a strigat cu o voce tare și cu suspinare și a spus: Este haina fiului meu Iosif! 17. Și Iacob s-a grăbit și a trimis pe unul din slujitorii săi la fiii săi, care au mers la ei și i-au găsit venind pe drum cu turma. 18. Și fiii lui Iacob au venit la tatăl lor aproape de seară, și iată veșmintele lor erau rupte și praf era asupra capetelor lor, iar ei și-au găsit tatăl lor strigând și suspinând cu o voce tare. 19. Și Iacob i-a întrebat pe fiii săi: Spuneți-mi adevărat ce rău ați adus subit în această zi asupra mea? Iar ei au răspuns tatălui lor Iacob, spunând: Noi veneam în această zi după ce turma fusese adunată, și noi am ajuns până la orașul Sihem lângă drumul din pustietate, și am găsit această haină umplută cu sânge pe pământ, și noi am cunoscut-o și am trimis-o la tine dacă tu ai fi putut să o recunoști. 20. Și Iacob a auzit cuvintele fiilor săi și a strigat cu voce tare, și a spus: Este haina fiului meu, o fiară rea l-a devorat pe el. Iosif e rupt în bucăți, căci eu l-am trimis în această zi să vadă dacă vă era bine vouă și bine turmelor și să îmi aducă iar vorbă de la voi, și el a mers precum eu i-am poruncit, și aceasta i s-a întâmplat lui în această zi în timp ce eu gândeam că fiul meu era cu voi. 21. Iar fiii lui Iacob au răspuns și au spus: El nu a venit la noi, și nici nu l-am văzut de la vremea plecării noastre de la tine și până acum. 22. Și când Iacob a auzit cuvintele lor el iarăși a strigat tare și s-a ridicat și și-a rupt veșmintele sale, și și-a pus pânză de sac asupra șalelor sale, și a plâns amar și a murmurat și și-a ridicat vocea în suspinare și a exclamat și spus aceste cuvinte: 23. Iosif fiul meu, o fiul meu Iosif, eu te-am trimis în această zi după bunăstarea fraților tăi, și iată ai fost rupt în bucăți; prin mâna mea s-a întâmplat aceasta fiului meu. 24. Mă mâhnește pentru tine Iosif fiul meu, mă mâhnește pentru tine; cât de dulce îmi erai tu mie în timpul vieții, iar acum extrem de amară este moartea ta pentru mine. 25. O de aș fi murit eu în locul tău Iosif fiul meu, căci mă mâhnește cu îndurerare pentru tine fiul meu, o fiul meu, fiul meu, Iosif fiul meu, unde ești tu, și unde ai fost târât? Stârnește-te, stârnește din locul tău, și vino și vezi mâhnirea mea pentru tine, fiul meu Iosif. 26. Vino acum și numără lacrimile care țâșnesc din ochii mei jos pe obrajii mei, și adu-le sus înaintea Domnului, ca mânia Lui să se poată întoarce de la mine. 27. O Iosif fiul meu cum ai căzut tu, prin mâna unuia prin care nimeni nu căzuse de la începutul lumii până în ziua aceasta; căci tu ai fost pus la moarte prin lovitura unui dușman, lovită cu cruzime, dar cu siguranță eu știu că aceasta ți s-a întâmplat ție, din pricina multitudinii păcatelor mele. 28. Stârnește-te acum și vezi cât de amar este necazul meu pentru tine fiul meu, deși eu nu te-am scos, nici nu te-am făurit, nici nu ți-am dat suflu și suflet, ci a fost Dumnezeu care te-a format pe tine și care a clădit oasele tale și le-a acoperit cu carne, și a suflat în nările tale suflarea vieții, iar apoi El mi te-a dat mie. 29. Acum cu adevărat, Dumnezeu care mi te-a dat, El te-a luat de la mine, și astfel atunci s-a abătut asupra ta în această zi, și toate lucrările lui Dumnezeu sunt bune. 30. Și Iacob a continuat să vorbească precum aceste cuvinte referitoare la Iosif, și a plâns amar; el a căzut la pământ și a devenit nemișcat. 31. Și toți fiii lui Iacob văzând necazul tatălui lor, au regretat ceea ce ei făcuseră, și ei de asemenea au plâns amar. 32. Și Iuda s-a ridicat și a ridicat capul tatălui său de pe pământ, și l-a așezat în poala sa, și a șters lacrimile tatălui său de pe obrajii lui, iar Iuda a plâns un plânset foarte mare, în timp ce capul tatălui său se rezema de poala sa, nemișcat precum o piatră. 33. Iar fiii lui Iacob au văzut necazul tatălui lor, și și-au ridicat vocile lor și au continuat să plângă, iar Iacob încă zăcea pe pământ nemișcat precum o piatră. 34. Și toți fiii săi și slujitorii săi și copiii slujitorilor săi s-au ridicat și s-au așezat în jurul lui să îl aline, iar el a refuzat să fie alinat. 35. Și toată casa lui Iacob s-a ridicat și a jelit o jale mare din pricina lui Iosif și a necazului tatălui lor, iar vestea a ajuns la Isaac, fiul lui Avraam, tatăl lui Iacob, și el a plâns amar din pricina lui Iosif, el și toată casa sa, și a mers din acel lor de unde locuia în Hebron, și oamenii săi cu el, și l-a alinat pe Iacob fiul său, dar el a refuzat să fie alinat. 36. Și după aceasta, Iacob s-a ridicat de pe pământ, iar lacrimile sale îi curgeau pe obrajii săi, și a spus fiilor săi: Ridicați-vă și luați-vă săbiile și arcurile, și mergeți la câmp, și vedeți de puteți găsi trupul fiului meu și aduceți-l la mine ca eu să îl pot îngropa. 37. Căutați de asemenea, vă rog, printre fiare și vânați-le, și aceea care va veni prima înaintea voastră apucați-o și aduceți-o la mine, poate că Domnul în această zi va avea milă de necazul meu, și o va pregăti înaintea voastră pe aceea care mi-a sfâșiat fiul în bucăți, și aduceți-o la mine, iar eu voi răzbuna cauza fiului meu. 38. Iar fiii săi au făcut precum tatăl lor le poruncise, și s-au sculat devreme dimineața, și fiecare și-a luat sabia și arcul lui în mână, și au mers la câmp să vâneze fiarele. 39. Și Iacob încă plângea tare și suspina și mergea încolo și încoace în casă, și își lovea mâinile împreună, zicând: Iosif fiul meu, Iosif fiul meu. 40. Iar fiii lui Iacob au mers în pustietate să prindă fiarele, și iată un lup a venit înspre ei, și l-au apucat, și l-au adus la tatăl lor, și i-au spus lui: Acesta este primul pe care l-am găsit, și l-am adus înaintea ta precum ne-ai poruncit nouă, iar trupul fiului tău noi nu l-am putut găsi. 41. Și Iacob a luat fiara din mâinile fiilor săi, și a strigat cu o voce tare si cu suspinare, ținând fiara în mâna sa, și i-a spus cu o inimă amară fiarei: De ce l-ai devorat tu pe fiul meu Iosif, și cum de nu ai avut tu deloc frică de Dumnezeul pământului, sau de necazul meu pentru fiul meu Iosif? 42. Și tu l-ai devorat pe fiul meu pentru nimic, deoarece el nu a comis nicio violență, și m-ai făcut prin aceasta culpabil pentru pricina lui, prin urmare Dumnezeu îl va cere pe acela care este persecutat. 43. Iar Domnul a deschis gura fiarei ca să-l aline pe Iacob cu cuvintele ei, și i-a răspuns lui Iacob și i-a spus aceste cuvinte lui: 44. Cum Dumnezeu trăiește care ne-a creat pe noi pe pământ, și cum sufletul tău trăiește, domnul meu, eu nu l-am văzut pe fiul tău, nici nu l-am sfâșiat eu în bucăți, ci dintr-un ținut îndepărtat eu de asemenea am venit să-l caut pe fiul meu care a plecat de la mine în această zi, și eu nu știu dacă el trăiește sau este mort. 45. Și eu am venit în această zi la câmp să-l caut pe fiul meu, iar fiii tăi m-au găsit, și m-au înșfăcat și mi-au sporit mâhnirea, și în această zi m-au adus înaintea ta, iar eu acum ți-am vorbit toate cuvintele mele. 46. Iar acum prin urmare, o fiu al omului, eu sunt în mâinile tale, și fă-mi mie în această zi precum ar părea bun în văzul tău, dar pe viața lui Dumnezeu care m-a creat pe mine, eu nu l-am văzut pe fiul tău, nici nu l-am sfâșiat în bucăți, nici nu a intrat carnea omului în gura mea toate zilele vieții mele. 47. Și când Iacob a auzit cuvintele fiarei, el s-a minunat mult, și a trimis fiara din mâna lui, iar ea a plecat în drumul ei. 48. Iar Iacob încă striga tare și suspina pentru Iosif zi după zi, și el a jelit pentru fiul său multe zile. Capitolul 44: 1. Iar fiii lui Ismael, care îl cumpăraseră pe Iosif de la midianiți, care îl cumpăraseră pe el de la frații lui, au mers cu Iosif la Egipt, și ei au ajuns la granițele Egiptului. Și când au venit aproape de Egipt ei au întâlnit patru oameni din fiii lui Medan, fiul lui Avraam, care plecaseră din ținutul Egiptului în călătoria lor. 2. Și ismaeliții le-au spus lor: Doriți să cumpărați acest sclav de la noi? Iar ei au spus: Înmânați-ni-l nouă. Și ei l-au dat pe Iosif lor, iar ei l-au privit, că era un tânăr foarte frumos și l-au cumpărat pe el pentru 20 shekeli. 3. Iar ismaeliții și-au continuat călătoria lor spre Egipt. Și medaniții de asemenea s-au întors în acea zi în Egipt, iar medaniții au spus unul altuia: Iată noi am auzit că Potifar, un ofițer al lui Faraon, căpitan al gărzilor, caută un bun slujitor care va sta înaintea lui să îi asiste, și să îl facă supraveghetor peste casa sa și peste toate ce îi aparțin lui. 4. Așadar acum haideți să i-l vindem lui pentru ce ne-am dori, dacă el ne va putea da aceea ce vom cere pentru el. 5. Și acești medaniți au mers și au venit la casa lui Potifar, și i-au spus lui: Noi am auzit că tu cauți un bun slujitor să îți asiste, iată noi avem un slujitor care te va încânta, dacă tu ne poți da aceea ce noi ne-am dori, și ți-l vom vinde ție. 6. Iar Potifar a spus: Aduceți-l înaintea mea, și eu îl voi vedea, iar dacă el mă va încânta eu vă voi da vouă aceea ce voi ați cere pentru el. 7. Și medaniții au mers și l-au adus pe Iosif și l-au pus înaintea lui Potifar, iar el l-a văzut, și l-a încântat enorm, și Potifar le-a spus lor: Spuneți-mi ce cereți pentru acest tânăr? 8. Iar ei au spus: Patru sute de arginți noi dorim pentru el. Iar Potifar a spus: Eu vi-i voi da vouă dacă îmi aduceți registrul vânzării lui către voi, și îmi veți spune istoria lui, căci poate el este furat, căci acest tânăr nu este nici sclav, nici fiul unui sclav, ci eu observ în el înfățișarea unei persoane plăcute și frumoase. 9. Și medaniții au mers și i-au adus la el pe ismaeliții care îl vânduseră lor, iar ei i-au spus lui, zicând: El este un sclav și noi l-am vândut pe el lor. 10. Iar Potifar a auzit cuvintele ismaeliților când el a dat argintul la medaniți, iar medaniții au luat argintul și au mers în călătoria lor, iar ismaeliții de asemenea s-au întors acasă. 11. Și Potifar l-a luat pe Iosif și l-a adus la casa sa ca el să îi poată sluji, iar Iosif a găsit favoare în văzul lui Potifar, și acesta și-a pus încredere în el, și l-a făcut supraveghetor peste casa sa, și tot ce îi aparținea le-a dat în mâna lui. 12. Iar Domnul era cu Iosif și el a devenit un om prosper, și Domnul a binecuvântat casa lui Potifar de dragul lui Iosif. 13. Și Potifar a lăsat tot ceea ce el avea în mâinile lui Iosif, iar Iosif era unul care cauza lucruri să intre și să iasă, și totul era reglementat de dorința lui în casa lui Potifar. 14. Și Iosif avea 18 ani, un tânăr cu ochi frumoși și o înfățișare plăcută, și precum el nu era niciunul în tot ținutul Egiptului. 15. La acea vreme în timp ce era în casa stăpânului său, intrând și ieșind din casă și asistându-i stăpânului său, Zelica nevasta stăpânului său și-a ridicat ochii ei înspre Iosif și s-a uitat la el, și iată el era un tânăr plăcut și frumos. 16. Iar ea râvnea la frumusețea lui în inima ei, și sufletul ei era ațintit asupra lui Iosif, și ea l-a ispitit zi după zi, iar Zelica încerca să-l înduplece pe Iosif zilnic, dar Iosif nu și-a ridicat ochii să o privească pe nevasta stăpânului său. 17. Și Zelica i-a spus lui: Cât de plăcute sunt înfățișarea și forma ta, cu adevărat eu m-am uitat la toți sclavii, și nu am văzut un sclav atât de frumos precum ești tu. Iar Iosif i-a spus ei: Cu siguranță El care m-a creat pe mine în pântecele mamei mele a creat toată omenirea. 18. Iar ea i-a spus lui: Cât de frumoși sunt ochii tăi, cu care tu i-ai uluit pe toți locuitorii Egiptului, bărbați și femei. Iar el i-a spus ei: Cât de frumoși sunt ei cât suntem vii, dar dacă i-ai privi în mormânt, cu siguranță tu te-ai depărta de ei. 19. Și ea i-a spus lui: Cât de frumoase și încântătoare sunt toate cuvintele tale; ia acum te rog harpa care este în casă, și cântă cu mâinile tale și lasă-ne să auzim cuvintele tale. 20. Iar el i-a spus ei: Cât de frumoase și încântătoare sunt cuvintele mele când eu vorbesc spre slăvirea Dumnezeului meu și pentru gloria Lui. Și ea i-a spus lui: Cât de frumos este părul capului tău, iată pieptenele de aur care este în casă, ia-l te rog și ondulează părul capului tău. 21. Și el i-a spus ei: Cât de mult vei vorbi tu aceste cuvinte? Încetează să-mi spui aceste cuvinte, și ridică-te și ocupă-te de treburile tale domestice. 22. Iar ea i-a spus lui: Nu este nimeni în casa mea, și nu este nimic de care să mă ocup decât de cuvintele tale și de dorința ta; totuși cu toate acestea ea nu putea să îl aducă pe Iosif la ea, nici nu și-a pus el ochiul asupra ei, dar și-a îndreptat ochii săi în jos la pământ. 23. Și Zelica îl dorea pe Iosif în inima ei, ca el să se culce cu ea, și la acea vreme când Iosif stătea în casă făcând treaba lui, Zelica a venit și s-a așezat înaintea lui, și ea l-a ispitit pe el zilnic cu discursul ei ca să se culce cu ea, sau chiar să se uite la ea, dar Iosif nu vroia să asculte de ea. 24. Iar ea i-a spus lui: Dacă tu nu vei face conform cuvintelor mele, eu te voi pedepsi pe tine cu pedeapsa morții, și voi pune un jug de fier asupra ta. 25. Iar Iosif i-a spus ei: Cu siguranță Dumnezeu care l-a creat pe om desface lanțurile prizonierilor, și este El care mă va izbăvi din închisoarea ta și de la judecata ta. 26. Și când ea nu a putut prevala asupra lui, să îl înduplece, iar sufletul ei fiind încă ațintit asupra lui, dorința ei a aruncat-o pe ea într-o boală îngrozitoare. 27. Și toate femeile Egiptului au venit să o viziteze, iar ele i-au spus ei: De ce ești tu în starea aceasta de declin? Tu care nu îți lipsește nimic; cu siguranță soțul tău este un mare și stimabil prinț în văzul regelui, ar trebui să îți lipsească orice din ce și-ar dori inima ta? 28. Iar Zelica le-a răspuns lor, zicând: În această zi vă va fi făcut cunoscut vouă , de unde această tulburare răsare în care voi mă vedeți pe mine, iar ea a poruncit slujitoarelor ei să pregătească mâncare pentru toate femeile, și ea a făcut un banchet pentru ele, și toate femeile au mâncat în casa lui Zelica. 29. Și ea le-a dat lor cuțite să decojească chitrele să le mănânce, și a poruncit ca Iosif să fie îmbrăcat în veșminte scumpe, și ca el să se arate înaintea lor, iar Iosif a venit înaintea ochilor lor și toate femeile au privit asupra lui Iosif, și nu își puteau lua ochii lor de la el, iar ele toate și-au tăiat mâinile lor cu cuțitele pe care le aveau în mâinile lor, și toate chitrele care erau în mâinile lor s-au umplut de sânge. 30. Iar ele nu au cunoscut ceea ce ele făcuseră, ci au continuat să se uite la frumusețea lui Iosif, și nu și-au întors pleoapele lor de la el. 31. Și Zelica a văzut ceea ce ele făcuseră, și le-a spus lor: Ce este această lucrare pe care voi ați făcut-o? Iată eu v-am dat chitre să mâncați și voi toate v-ați tăiat mâinile. 32. Și toate femeile și-au văzut mâinile, și iată erau pline de sânge, iar sângele lor a curs jos pe veșmintele lor, iar ele i-au spus ei: Acest sclav din casa ta ne-a copleșit pe noi, și noi nu ne-am putut întoarce pleoapele de la el datorită frumuseții lui. 33. Iar ea le-a spus lor: Cu siguranță aceasta vi s-a întâmplat vouă în momentul în care voi v-ați uitat la el, și nu v-ați putut abține de la el; cum atunci mă pot abține eu când el este constant în casa mea, și eu îl văd zi după zi intrând și ieșind din casa mea? Atunci cum pot să mă păstrez eu din declin sau chiar de la pieire din pricina aceasta? 34. Iar ele i-au spus ei: Cuvintele tale sunt adevărate, căci cine poate vedea această formă frumoasă în casă și să se abțină de la el, și nu este el sclavul tău și ajutor în casa ta, și de ce nu îi spui tu aceea ce este în inima ta, și înduri ca sufletul tău să piară prin această chestiune? 35. Și ea le-a spus lor: Eu zilnic încerc să îl înduplec, iar el nu vrea să consimtă dorințelor mele, și eu i-am promis lui tot ceea ce este bun, și totuși eu nu am primit nimic înapoi de la el; eu sunt prin urmare într-o stare de declin precum voi vedeți. 36. Iar Zelica a devenit foarte bolnavă din pricina dorinței ei către Iosif, și ea era disperat bolnavă de dragoste din pricina lui, iar toți oamenii casei lui Zelica și soțul ei nu cunoșteau nimic de această chestiune, că Zelica era bolnavă din pricina iubirii ei pentru Iosif. 37. Și toți oamenii casei ei au întrebat-o, zicând: De ce ești tu bolnavă și în declin, și nu îți lipsește nimic? Și ea le-a spus lor: Eu nu cunosc nimic despre lucrul care zilnic sporește asupra mea. 38. Și toate femeile și prietenele ei veneau zilnic să o vadă pe ea, și au vorbit cu ea, iar ea le-a spus lor: Aceasta poate fi doar prin iubirea de Iosif. Iar ele i-au spus ei: Ispitește-l și înșfacă-l în secret, poate el ar asculta de tine, și alungă această moarte de la tine. 39. Iar starea lui Zelica s-a înrăutățit de la iubirea ei către Iosif, și ea a continuat decline, până când ea avea puțină putere să stea în picioare. 40. Și într-o anume zi Iosif făcea treaba stăpânului său în casă, și Zelica a venit în secret și a căzut brusc asupra lui, Iosif s-a ridicat împotriva ei, și el era mai puternic decât ea, și el a adus-o jos la pământ. 41. Ia Zelica a suspinat din pricina dorinței inimii ei către el, și ea l-a implorat cu suspine, iar lacrimile ei au curs jos pe obrajii ei, și ea i-a vorbit lui într-o voce de implorare și amărăciune de suflet, spunând: 42. Ai auzit tu vreodată, sau văzut sau cunoscut o atât de frumoasă femeie precum eu sunt, sau mai bună decât mine, care îți vorbește zilnic ție, cade în declin prin iubire pentru tine, conferă toată această onoare asupra ta, și totuși tu nu vrei să asculți de vocea mea? 43. Și dacă este prin frică de stăpânul tău ca nu cumva să te pedepsească, cât regele trăiește niciun rău nu va veni asupra ta de la stăpânul tău prin acest lucru; acum prin urmare, eu te rog să mă asculți, și să consimți de dragul onoarei pe care eu am conferit-o asupra ta, și pune deoparte această moarte de la mine, și de ce să mor eu din pricina ta? Și ea a încetat din a vorbi. 44. Iar Iosif i-a răspuns ei, zicând: Abține-te de la mine, și lasă această chestiune stăpânului meu; iată stăpânul meu nu cunoaște ce este cu mine în casă, căci tot ce îi aparține lui el a dat în mâinile mele, și cum voi face eu aceste lucruri în casa stăpânului meu? 45. Căci el de asemenea m-a onorat mult în casa lui, și el m-a făcut de asemenea supraveghetor peste casa lui, și el m-a exaltat pe mine, și nu este niciunul mai mare în această casă decât sunt eu, iar stăpânul meu nu a reținut nimic de la mine, exceptându-te pe tine care ești nevasta lui, atunci cum îmi poți vorbi aceste cuvinte mie, și cum pot face eu acest mare rău și păcat lui Dumnezeu și soțului tău? 46. Așadar acum abține-te de la mine, și nu mai vorbi astfel de cuvinte precum acestea, căci eu nu voi asculta de cuvintele tale. Dar Zelica nu vroia să asculte de Iosif când el i-a spus aceste cuvinte ei, ci zilnic îl ispitea pe el să asculte de ea. 47. Și a fost după aceasta că pârâul Egiptului a fost umplut deasupra la toate laturile sale, și toți locuitorii Egiptului au mers, și de asemenea regele și prinții au mers cu tamburine și dansuri, căci era o mare veselie în Egipt, și o sărbătoare la vremea inundării mării Sihor, și ei au mers acolo să se veselească toată ziua. 48. Și când egiptenii au ieșit la râu să petreacă, precum era obiceiul lor, toți oamenii casei lui Potifar au mers cu ei, dar Zelica nu a vrut să meagă cu ei, căci ea a spus, eu sunt indispusă, și ea a rămas singură în casă, și nicio altă persoană nu era cu ea în casă. 49. Și ea s-a ridicat și a urcat la templul ei din casă și s-a îmbrăcat cu veșminte regale, și a pus pe capul ei pietre prețioase de onix încrustate cu argint și aur, și și-a înfrumusețat fața și pielea cu tot felul de lichide purificatoare de-ale femeilor, și ea a parfumat templul și casa cu cassia și tămâie, și ea a împrăștiat smirnă și aloe, iar ea apoi s-a așezat la intrarea templului, în pasajul casei, prin care Iosif trecea să își facă treaba lui. Și iată, Iosif a venit de la câmp și a intrat în casă să facă treaba stăpânului său. 50. Și el a venit la locul prin care el trebuia să treacă, și a văzut toată lucrarea lui Zelica, și s-a întors înapoi. 51. Iar Zelica l-a văzut pe Iosif întorcându-se de la ea, și ea a strigat către el, zicând: Ce te supără Iosif? Vino la treaba ta, și iată eu voi face loc pentru tine până când tu vei fi trecut la locul tău. 52. Și Iosif s-a întors și a venit în casă, și a trecut de acolo la locul șederii lui, și s-a așezat să facă treaba stăpânului său ca de obicei. Și iată, Zelica a venit la el și s-a așezat înaintea lui în veșminte regale, iar mirosul de la hainele ei s-a împrăștiat la distanță. 53. Și ea s-a grăbit și a apucat pe Iosif și pe veșmintele lui, și ea i-a spus lui: Cât regele trăiește dacă tu nu vei îndeplini cererea mea tu vei muri în această zi. Și ea s-a grăbit și și-a întins cealaltă mână și a scos o sabie de sub veșmintele ei și a pus-o la gâtul lui Iosif, iar ea a spus: Ridică-te și îndeplinește cererea mea, și dacă nu tu mori în această zi. 54. Iar Iosif s-a temut de ea că ea făcea acest lucru, și s-a ridicat să fugă de ea, iar ea a apucat partea din față a veșmintelor lui, și în teroarea alergării sale veșmântul pe care Zelica l-a apucat s-a rupt. Iar Iosif a lăsat veșmântul în mâna lui Zelica, și el a fugit și a ieșit afară, căci era înspăimântat. 55. Și când Zelica a văzut că veșmântul lui Iosif a fost rupt, și că el îl lăsase în mâna ei și fugise, ea s-a temut pentru viața ei, ca nu cumva raportul să se răspândească referitor la ea. Și s-a ridicat și s-a purtat cu viclenie, și a dat jos veșmintele cu care era îmbrăcată, și a îmbrăcat celelalte veșminte ale ei. 56. Și ea a luat veșmântul lui Iosif și l-a așezat lângă ea, și ea a mers și s-a așezat în locul unde stătuse în boala ei, înainte ca oamenii casei ei să fi mers la râu, și ea a chemat un tânăr băiat care era atunci în casă, și i-a ordonat lui să-i cheme pe oamenii casei la ea. 57. Și când ea i-a văzut, le-a spus lor cu o voce tare și cu lamentare: Vedeți ce evreu stăpânul vostru mi-a adus în casă, căci el a venit în această zi să se culce cu mine. 58. Căci atunci când voi ieșiserăți el a venit la casă, și văzând că nu era nicio persoană în casă, a venit la mine, și m-a apucat, cu intenție să se culce cu mine. 59. Iar eu am apucat veșmintele lui și le-am rupt și am strigat împotriva lui cu o voce tare, și când îmi ridicasem glasul el s-a temut pentru viața lui și și-a lăsat veșmântul înaintea mea și a fugit. 60. Și oamenii casei ei nu au spus nimic, dar furia lor a fost foarte aprinsă împotriva lui Iosif, și ei au mers la stăpânul lui și i-au spus cuvintele nevestei lui. 61. Și Potifar a venit acasă înfuriat, iar nevasta sa s-a plâns la el, zicând: Ce este acest lucru pe care tu mi l-ai făcut mie aducând un slujitor evreu în casa mea, căci el a venit la mine în această zi ca să profite de mine; astfel mi-a făcut el mie în această zi. 62. Iar Potifar a auzit cuvintele nevestei sale, și a ordonat ca Iosif să fie pedepsit cu lovituri severe, și ei i-au făcut astfel lui. 63. Și în timp ce ei îl loveau, Iosif a strigat cu voce tare, și și-a ridicat ochii săi la cer, și a spus: O Doamne Dumnezeule, Tu știi că eu sunt nevinovat de toate aceste lucruri. Și de ce să mor eu în această zi prin falsitate la mâna acestor bărbați necircumciși nelegiuiți, pe care Tu îi cunoști? 64. Și în timp ce oamenii lui Potifar îl băteau pe Iosif el a continuat să strige și să suspine, și era un copil acolo care avea 11 luni, iar Domnul i-a deschis gura copilului, și el a vorbit aceste cuvinte înaintea oamenilor lui Potifar, care îl loveau pe Iosif, spunând, 65. Ce vreți de la acest om, și de ce îi faceți acest rău lui? Mama mea vorbește fals și rostește minciuni; astfel a fost întâmplarea. 66. Iar copilul le-a spus cu precizie tot ce s-a petrecut, și toate cuvintele lui Zelica către Iosif zi după zi el le-a declarat lor. 67. Și toți oamenii au auzit cuvintele copilului și s-au minunat mult de cuvintele copilului, iar copilul a încetat din a vorbi și a devenit liniștit. 68. Iar Potifar s-a rușinat foarte mult de cuvintele fiului său, și a poruncit oamenilor săi să nu îl mai bată pe Iosif, și oamenii au încetat din a-l bate pe Iosif. 69. Și Potifar l-a luat pe Iosif și a ordonat să fie adus la judecată înaintea preoților, care erau judecători ce aparțineau regelui, pentru a-l judeca pe el referitor la această pricină. 70. Iar Potifar și Iosif au venit înaintea preoților care erau judecătorii regelui, și le-a spus lor: Decideți vă rog ce judecată i se cuvine unui slujitor, căci astfel a făcut el. 71. Și preoții l-au întrebat pe Iosif: De ce ai făcut acest lucru stăpânului tău? Și Iosif le-a răspuns, zicând: Nu astfel domnii mei, ci așa a fost pricina. Iar Potifar i-a spus lui Iosif: Cu siguranță am încrezut în mâinile tale tot ce îmi aparținea mie, și eu nu am reținut nimic de la tine decât pe nevasta mea, și cum ai putut face tu acest rău? 72. Iar Iosif a răspuns, spunând: Nu astfel domnul meu, cum Domnul trăiește, și cum sufletul meu trăiește, domnul meu, cuvântul pe care tu l-ai auzit de la nevasta ta nu este adevărat, căci astfel a fost pricina în această zi. 73. Un an mi s-a scurs mie de când am fost în casa ta. Ai văzut tu vreo nedreptate în mine, sau orice lucru care te-ar putea cauza să ceri viața mea? 74. Iar preoții i-au spus lui Potifar: Trimite te rugăm, să aducă ei înaintea noastră veșmântul rupt al lui Iosif, și să putem vedea ruptura în el. Dacă va fi că ruptura este în fața veșmântului, atunci fața lui trebuie să fi fost opusă de ea, iar ea trebuie să îl fi apucat , să vină la ea, și cu înșelăciune nevasta ta a făcut tot ceea ce ea a spus. 75. Și ei au adus veșmântul lui Iosif rupt înaintea preoților care erau judecători, și ei au văzut și iată că ruptura era în fața lui Iosif, și toți preoții care judecau au aflat că ea îl presase pe el, și au spus: Judecata morții nu i se cuvine acestui sclav căci el nu a făcut nimic, dar judecata noastră este ca el să fie pus în închisoare din pricina raportului, care prin el a mers împotriva nevestei tale. 76. Iar Potifar a auzit cuvintele lor, și l-a pus în închisoare, locul unde prizonierii regelui erau închiși, iar Iosif a fost în închisoare 12 ani. 77. Și cu toate acestea, nevasta stăpânului său nu s-a întors de la el, și ea nu a încetat din a-i vorbi lui zi după zi să asculte de ea, și la capătul a trei luni Zelica a continuat să meargă la Iosif la casa de arest zi după zi, și ea l-a ispitit să asculte de ea. Iar Zelica i-a spus lui Iosif: Cât de mult vei rămâne tu în această casă? Dar ascultă acum de vocea mea iar eu te voi aduce afară din această casă. 78. Iar Iosif i-a răspuns ei, spunând: Este mai bine pentru mine să rămân în această casă decât să ascult de cuvintele tale, să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu; iar ea i-a spus lui: Dacă tu nu vei împlini dorința mea, eu voi scoate ochii tăi, voi adăuga lanțuri la picioarele tale, și te voi da în mâinile acelora pe care tu nu i-ai cunoscut înainte. 79. Și Iosif i-a răspuns și a zis: Iată Dumnezeul întregului pământ este capabil să mă izbăvească pe mine din tot ceea ce tu mi-ai putea face, căci El deschide ochii orbilor, și eliberează pe aceia care sunt legați, și îi păstrează pe toți străinii care nu sunt familiarizați cu ținutul. 80. Și când Zelica nu a fost capabilă să-l convingă pe Iosif să asculte de ea, a plecat și a terminat ispitirea lui; iar Iosif era încă arestat în casa de arest. Și Iacob, tatăl lui Iosif, și toți frații lui care erau în ținutul Canaan încă jeleau și suspinau în acele zile din pricina lui Iosif, căci Iacob refuza să fie alinat pentru fiul său Iosif, iar Iacob a strigat tare, și a suspinat și a jelit toate acele zile. Capitolul 45: 1. Și era la acea vreme în an, care este anul ducerii lui Iosif în Egipt după ce frații lui l-au vândut, că Ruben, fiul lui Iacob a mers la Timna și și-a luat-o de nevastă pe Eliuram, fiica lui Avi canaanitul, și el a venit la ea. 2. Iar Eliuram nevasta lui Ruben a zămislit și i-a născut lui pe Hanoc, Palu,Chețron și Carmi, patru fii; iar Simeon fratele lui a luat-o pe sora sa Dina de nevastă, și i-a născut lui pe Memuel, Iamin, Ohad, Iachin și Zocar, cinci fii. 3. Iar el apoi a venit la Buna, femeia canaanită, aceeași Buna pe care Simeon a luat-o captivă din orașul Sihem, și Buna era înaintea lui Dina și îi asista ei, iar Simeon a venit la ea, și ea i l-a născut lui pe Saul. 4. Și Iuda a mers la acea vreme la Adulam, și a venit la un om din Adulam, numele lui era Hirah, iar Iuda a văzut-o acolo pe fiica unui om din Canaan, iar numele ei era Aliiat, fiica lui Șua. Și el a luat-o și a venit la ea, iar Aliia i-a născut lui Iuda pe Er, Onan și Șiloh; trei fii. 5. Iar Levi și Issacar au mers la ținutul estului, și și-au luat neveste din fiicele lui Iobab, fiul lui Ioctan, fiul lui Eber; iar Iobab fiul lui Ioctan, a avut două fiice; numele celei mai mari era Adina, iar numele celei mai mici era Arida. 6. Și Levi a luat-o pe Adina, iar Issacar a luat-o pe Arida, și au venit la ținutul Canaan, la casa tatălui lor, iar Adina i-a născut lui Levi pe Gerșon, Chehat și Merari; trei fii. 7. Și Arida i-a născut lui Issacar pe Tola, Puva, Iov și Șomron, patru fii; iar Dan a mers în ținutul Moab și a luat-o de nevastă pe Aplalet, fiica lui Camudan moabitul, și a adus-o la ținutul Canaan. 8. Iar Aplalet era stearpă, ea nu a avut urmași, iar Dumnezeu după aceea și-a amintit de Aplalet nevasta lui Dan, iar ea a zămislit și a născut un fiu și l-a numit Cușim. 9. Iar Gad și Naftali au mers în Haran și le-au luat de acolo pe fiicele lui Amuram fiul lui Uz, fiul lui Nahor, de neveste. 10. Și acestea sunt numele fiicelor lui Amuram; numele celei mai mari era Merima, iar numele celei mai mici Uzit; iar Naftali a luat-o pe Merima, și Gad a luat-o pe Uzit; și le-au adus la ținutul Canaan, la casa tatălui lor. 11. Iar Merima i-a născut lui Naftali pe Iaczeel, Guni, Iazer și Șalem, patru fii; iar Uzit i-a născut lui Gad pe Zefion, Cagi, Șuni, Ezbon, Eri, Arodi și Arali, șapte fii. 12. Și Așer a mers și a luat-o pe Adon fiica lui Aflal, fiul lui Hadad, fiul lui Ismael, de nevastă, și a adus-o la ținutul Canaan. 13. Iar Adon nevasta lui Așer a murit în acele zile; ea nu a avut urmași. Și a fost după moartea lui Adon că Așer a mers pe cealaltă parte a râului și a luat-o de nevastă pe Hadura fiica lui Abimael, fiul lui Eber, fiul lui Șem. 14. Și tânăra era de înfățișare plăcută, și o femeie de judecată sănătoasă, iar ea fusese nevasta lui Malchiel fiul lui Elam, fiul lui Șem. 15. Și Hadura i-a născut o fiică lui Malchiel, și el i-a pus numele Serac, iar Malchiel a murit după aceasta, iar Hadura a mers și a rămas în casa tatălui ei. 16. Și după moartea nevestei lui Așer, el a mers și a luat-o pe Hadura de nevastă, și a adus-o la ținutul Canaan, și el de asemenea a adus-o cu ei pe Serac fiica ei, iar ea avea trei ani, și domnița a fost crescută în casa lui Iacob. 17. Și domnița era de înfățișare plăcută, și ea a mers în căile sfințite ale copiilor lui Iacob; ei nu îi lipsea nimic, iar Domnul i-a dat ei înțelepciune și înțelegere. 18. Iar Hadura nevasta lui Așer a zămislit și i-a născut lui pe Iimna, Iișva, Iișvi și Beria; patru fii. 19. Și Zebulon a mers la Midian, și a luat-o de nevastă pe Merușa fiica lui Molad, fiul lui Abida, fiul lui Midian, și a adus-o la ținutul Canaan. 20. Și Merușa i-a născut lui Zebulon pe Sered, Elon și Iacleel; trei fii. 21. Și Iacob a trimis vorbă la Aram fiul lui Zoba, fiul lui Terah, și pentru fiul său Beniamin el a luat-p pe Mecalia, fiica lui Aram, iar ea a venit la ținutul Canaan la casa lui Iacob; și Beniamin avea 10 ani când a luat-o pe Mecalia fiica lui Aram de nevastă. 22. Și Mecalia a zămislit și i-a născut lui Beniamin pe Bela, Becher, Așbel, Gera și Naaman, cinci fii; iar Beniamin a mers după aceea și a luat-o de nevastă pe Aribat, fiica lui Șomron, fiul lui Avraam, pe lângă prima sa nevastă, iar el avea 18 ani; iar Aribat i-a născut lui Beniamin pe Achi, Voș, Mupim, Cupim, și Ord, cinci fii. 23. Și în acele zile Iuda a mers la casa lui Șem și a luat-o pe Tamar fiica lui Elam, fiul lui Șem, de nevastă pentru primul său născut Er. 24. Iar Er a venit la nevasta sa Tamar, și ea i-a devenit nevastă, și când el a venit la ea, el pe dinafară a distrus sămânța sa, iar lucrarea sa a fost rea în văzul Domnului, și Domnul l-a ucis. 25. Și a fost după moartea lui Er, întâiul născut al lui Iuda, că Iuda i-a spus lui Onan, mergi la nevasta fratelui tău și căsătorește-te cu ea ca următorul înrudit, și ridică-i sămânță fratelui tău. 26. Iar Onan a luat-o pe Tamar de nevastă și a venit la ea, iar Onan de asemenea a făcut precum lucrării fratelui său, iar această lucrare a fost rea în văzul Domnului, iar El l-a ucis de asemenea și pe acesta. 27. Și când Onan a murit, Iuda i-a spus lui Tamar: Rămâi în casa tatălui tău până când fiul meu Șiloh va fi crescut. Dar lui Iuda nu i-a plăcut să o dea pe Tamar lui Șiloh, căci el și-a spus în sine: Poate că el va muri precum frații lui. 28. Iar Tamar s-a ridicat și a mers și a rămas în casa tatălui ei, și Tamar a fost în casa tatălui ei ceva vreme. 29. Și la trecerea anului, Aliiat nevasta lui Iuda a murit; iar Iuda a fost alinat pentru nevasta sa. După moartea lui Aliiat, Iuda a mers cu prietenul său Hira la Timna să tundă oile. 30. Iar Tamar a auzit că Iuda mersese la Timna să tundă oile, și că Șiloh era crescut, și că Iuda nu s-a încântat de ea. 31. Și Tamar s-a ridicat și și-a dat jos veșmintele ei de doliu, și și-a pus un voal asupra ei, ea s-a acoperit în întregime, și a mers și a stat în magistrala publică principală, care este pe drumul spre Timna. 32. Iar Iuda a trecut și a văzut-o și a luat-o și a venit la ea, și ea a zămislit prin el, iar la vremea nașterii, iată, erau gemeni în pântecele ei, și el i-a pus numele primului Perez, iar celui de-al doilea Zara. Capitolul 46: 1. În acele zile Iosif era încă închis în închisoare în ținutul Egipt. 2. La acea vreme asistenții lui Faraon stăteau înaintea lui, șeful majordomilor și șeful brutarilor care aparțineau regelui Egiptului. 3. Iar majordomul a luat vinul și l-a pus înaintea regelui să bea, și brutarul a pus pâine înaintea regelui să mănânce, iar regele a băut vinul și a mâncat pâinea, el și slujitorii și miniștri săi care au mâncat la masa regelui. 4. Și în timp ce ei mâncau și beau, majordomul și brutarul au rămas acolo, iar miniștrii lui Faraon au găsit multe muște în vin, pe care majordomul îl adusese, și pietre de salpetru au fost găsite în pâinea brutarului. 5. Iar căpitanul gărzii l-a pus pe Iosif ca asistent la ofițerii lui Faraon, și ofițerii lui Faraon au fost în detențiune un an. 6. Și la sfârșitul unui an, ei amândoi au visat vise într-o noapte, în locul de detenție unde ei se aflau, iar dimineața Iosif a venit la ei să le asiste ca de obicei, și el i-a văzut, și iată înfățișările lor erau abătute și triste. 7. Și Iosif i-a întrebat pe ei: De ce sunt chipurile voastre triste și abătute în această zi? Iar ei i-au spus lui: Noi am visat un vis, și nu este nimeni care să îl interpreteze; iar Iosif le-a spus lor: Relatați vă rog visul vostru la mine, iar Dumnezeu vă va da un răspuns de pace precum voi doriți. 8. Și majordomul a relatat visul său lui Iosif, și a spus: Am văzut în visul meu, și iată o viță mare era înaintea mea, iar pe acea viță eu am văzut trei ramuri, iar vița a înflorit în grabă și a ajuns la o înălțime mare, iar ciorchinii ei s-au copt și au devenit struguri. 9. Și eu am luat strugurii și i-am presat într-o cupă, și am pus-o în mâna lui Faraon și el a băut. Iar Iosif i-a spus lui: Cele trei ramuri care erau pe viță sunt trei zile. 10. Dar în trei zile, regele va ordona ca tu să fii adus afară și el te va restaura în funcția ta, și tu îi vei da regelui vinul său să bea precum la început când tu erai majordomul lui. Dar lasă-mă să găsesc favoare în văzul tău, ca tu să mă amintești lui Faraon când va fi bine cu tine, și să îmi faci bine mie, și să mă scoți din închisoarea aceasta, căci eu am fost furat din ținutul Canaan și am fost vândut ca sclav în acest loc. 11. Și de asemenea aceea ce ți s-a spus referitor la nevasta stăpânului meu este fals, căci ei m-au pus în această temniță pentru nimic. Iar majordomul i-a răspuns lui Iosif, zicând: Dacă regele tratează bine cu mine ca la început, precum tu mi-ai interpretat mie, eu voi face tot ceea ce tu dorești, și te scot din această temniță. 12. Iar brutarul, văzând că Iosif a interpretat precis visul brutarului, de asemenea s-a apropiat, și a relatat tot visul său lui Iosif. 13. Și i-a spus lui: În visul meu am văzut și iată trei coșuri albe pe capul meu, și eu m-am uitat, și iată erau în coșul de sus tot felul de bucate coapte pentru Faraon, și iată păsările le mâncau de pe capul meu. 14. Iar Iosif i-a spus lui: Cele trei coșuri pe care tu le-ai văzut sunt trei zile, dar în trei zile Faraon va tăia capul tău și te va atârna de un copac, și păsările vor mânca a ta carne de pe tine, precum tu ai văzut în visul tău. 15. În acele zile regina era aproape de a naște, și în acea zi i-a născut un fiu regelui din Egipt, iar ei au proclamat că regele căpătase întâiul său născut fiu și toți oamenii Egiptului împreună cu ofițerii și slujitorii lui Faraon s-au bucurat mult. 16. Și în a treia zi de la nașterea lui, Faraon a făcut un ospăț pentru ofițerii și slujitorii lui, pentru oștile ținutului Zoar și ale ținutului Egipt. 17. Și toți oamenii Egiptului și slujitorii lui Faraon au venit să mănânce și să bea cu regele la ospățul fiului său, și să se bucure la petrecerea regelui. 18. Și toți ofițerii regelui și slujitorii lui se bucurau la acea vreme timp de opt zile la ospăț, și ei s-au veselit cu tot soiul de instrumente muzicale, cu tamburine și cu dansuri în casa regelui timp de opt zile. 19. Iar majordomul, căruia Iosif îi interpretase visul, l-a uitat pe Iosif, și nu l-a pomenit regelui precum el promisese, căci acest lucru a fost de la Domnul pentru a-l pedepsi pe Iosif pentru că el se încrezuse în om. 20. Și Iosif a rămas după aceasta în închisoare timp de doi ani, până ce se împliniseră 12 ani. Capitolul 47: 1. Iar Isaac fiul lui Avraam încă trăia în acele zile în ținutul Canaan; fiind foarte vârstnic,de 180 de ani. Esau fiul său, fratele lui Iacob, era în ținutul Edomului, iar el și fiii lui aveau posesiuni în Edom printre copiii lui Seir. 2. Și Esau a auzit că timpul tatălui său se apropia de a muri, iar el și fiii săi și casa sa au venit la ținutul Canaan, la casa tatălui său. Iar Iacob și fiii săi au mers de la locul de unde ei locuiau în Hebron, și au venit cu toții la tatăl lor Isaac, și l-au găsit pe Esau și pe fiii lui în cort. 3. Iar Iacob și fiii săi s-au așezat înaintea tatălui său Isaac, iar Iacob încă jelea pentru fiul său Iosif. 4. Și Isaac i-a spus lui Iacob: Adu-mi-i aproape pe fii tăi și eu îi voi binecuvânta; iar Iacob și-a adus cei 11 copii ai săi înaintea tatălui său Isaac. 5. Iar Isaac și-a pus mâinile pe toți fiii lui Iacob, și i-a apucat și i-a îmbrățișat, și i-a pupat unul câte unul. Iar Isaac i-a binecuvântat în acea zi, și le-a spus lor: Fie ca Dumnezeul părinților voștri să vă binecuvânteze și să sporească sămânța voastră precum stelele cerului la număr. 6. Și Isaac de asemenea i-a binecuvântat pe fiii lui Esau, zicând: Fie ca Dumnezeu să vă cauzeze să fiți o spaimă și o teroare tuturor celor ce vă privesc pe voi, și tuturor vrășmașilor voștri. 7. Și Isaac l-a chemat pe Iacob și pe fiii lui, iar ei toți au venit și s-au așezat înaintea lui Isaac, și Isaac i-a spus lui Iacob: Domnul Dumnezeul întregului pământ mi-a spus mie, seminței tale Eu îi voi da acest meleag ca moștenire dacă copiii voștri păstrează statutele Mele și căile Mele, iar Eu le voi înfăptui lor legământul pe care Eu l-am jurat tatălui tău Avraam. 8. Așadar acum fiul meu, învață-i pe copiii tăi și pe copiii copiilor tăi să se teamă de Domnul, și să meargă în calea bună, care îi place Domnului Dumnezeului tău, căci dacă tu vei păstra căile Domnului și statutele Lui, Domnul de asemenea va păstra către voi legământul Lui cu Avraam, și va locui cu tine și cu sămânța ta toate zilele. 9. Și când Isaac terminase poruncind lui Iacob și copiilor lui, a predat duhul și a murit, și a fost adunat la oamenii săi. 10. Iar Iacob și Esau au căzut asupra feței tatălui lor Isaac, și au plâns. Iar Isaac avea 180 de ani când a murit în ținutul Canaan în Hebron, iar fiii lui l-au dus la peștera din Macpela, pe care Avraam o cumpărase de la copiii lui Het ca posesiune a unui loc de îngropare. 11. Și toți regii ținutului Canaan au mers cu Iacob și Esau să îl îngroape pe Isaac, și toți regii din Canaan i-au arătat lui Isaac mare onoare la moartea lui. 12. Iar fiii lui Iacob și fiii lui Esau au mers desculți de jur împrejur, mergând și lamentând până când au ajuns la Chireat-Arba. 13. Iar Iacob și Esau l-au îngropat pe tatăl lor Isaac în peștera din Macpela, care este în Chireat-Arba în Hebron, și ei l-au îngropat pe el cu foarte mare onoare, precum la înmormântarea regilor. 14. Iar Iacob și fiii săi, și Esau și fiii lui, și toți regii din Canaan au făcut o mare și grea jale, și ei l-au îngropat pe el și au jelit după el multe zile. 15. Și la moartea lui Isaac, el a lăsat vitele sale și posesiunile sale și toate bunurile sale la fii săi; iar Esau i-a spus lui Iacob: Iată te rog, tot ceea ce a lăsat tatăl nostru noi vom împărți în două părți, iar eu voi avea alegerea, și Iacob a spus, vom face astfel. 16. Și Iacob a luat tot ceea ce Isaac lăsase în ținutul Canaan, vitele și proprietatea, și le-a pus în două părți înaintea lui Esau și a fiilor lui, și i-a spus lui Esau: Iată toate acestea sunt înaintea ta, alege-ți jumătatea pe care tu o vei lua. 17. Iar Iacob i-a spus lui Esau: Acultă te rog ceea ce îți voi spune, zicând, Domnul Dumnezeul cerului și pământului le-a vorbit părinților noștri Avraam și Isaac, spunând, seminței voastre îi voi da Eu acest meleag ca o moștenire pentru totdeauna. 18. Așadar acum tot ceea ce tatăl nostru a lăsat este înaintea ta, și iată tot meleagul este înaintea ta; alege-ți din ele ceea ce tu dorești. 19. Dacă tu dorești tot meleagul ia-l pentru tine și copiii tăi în veci, iar eu voi lua aceste bogății, și dacă tu dorești bogățiile ia-le la tine, și eu voi lua acest meleag pentru mine și copiii mei să îl moștenim pentru totdeauna. 20. Și Nabaiot, fiul lui Ismael, era atunci în ținut cu copiii lui, iar Esau a mers în acea zi și s-a consultat cu el, spunând, 21. Astfel mi-a vorbit Iacob mie, și astfel mi-a răspuns el mie, acum dă-ți sfatul tău și noi vom asculta. 22. Și Nebaiot a spus: Ce este aceasta ceea ce Iacob ți-a spus ție? Iată toți copiii Canaanului locuiesc în siguranță în ținutul lor, iar Iacob spune că îl va moșteni cu sămânța lui toate zilele. 23. Mergi așadar acum și ia toate bogățiile tatălui tău și lasă-l pe Iacob fratele tău în meleag precum el a spus. 24. Iar Esau s-a ridicat și s-a întors la Iacob, și a făcut tot ceea ce Nebaiot fiul lui Ismael sfătuise; și Esau a luat toate bogățiile pe care Isaac le lăsase, sufletele, animalele, vitele și proprietatea, și toate bogățiile; el nu i-a dat nimic fratelui său Iacob; iar Iacob a luat tot ținutul Canaan, de la pârâul Egiptului până la râul Eufrat, și l-a luat ca o posesiune veșnică, și pentru copiii săi și pentru sămânța sa după el pentru totdeauna. 25. Iacob de asemenea a luat de la fratele său Esau peștera din Macpela, care este în Hebron, pe care Avraam o cumpărase de la Efron ca o posesiune de un loc de îngropare pentru el și sămânța lui în veci. 26. Și Iacob a scris toate aceste lucruri în catastiful cumpărării, și el l-a semnat, și el a mărturisit toate acestea cu patru martori credincioși. 27. Și acestea sunt cuvintele pe care Iacob le-a scris în catastif, spunând: Ținutul Canaan și toate orașele hitiților, hiviților, iebusiților, amoriților, periziților, și gergașiților, toate cele șapte națiuni de la râul Egiptului până la râul Eufrat. 28. Și orașul Hebron, Chireat-Arba, și peștera care este în el, întregul l-a cumpărat Iacob de la fratele său Esau pentru valoare, ca posesiune și ca o moștenire pentru sămânța lui după el pentru totdeauna. 29. Și Iacob a luat catastiful cumpărării și semnătura, porunca și statutele și catastiful dezvăluit, și le-a pus într-un vas de lut pentru ca ele să rămână mult timp, și el le-a dat în mâinile copiilor săi. 30. Esau a luat tot ceea ce tatăl său lăsase după moartea lui de la fratele său Iacob, și a luat toată proprietatea, de la om la animal, cămilă și asin, bou și miel, argint și aur, pietre și bedelion, și toate bogățiile care aparținuseră lui Isaac fiul lui Avraam; nu era nimic rămas pe care Esau nu l-a luat pentru el, din tot ceea ce Isaac lăsase după moartea lui. 31. Și Esau a luat toate acestea, iar el și copiii săi au mers acasă în ținutul aparținând lui Seir horitul, departe de fratele său Iacob și copiii lui. 32. Iar Esau avea posesiuni printre copiii lui Seir, și Esau nu s-a întors în ținutul Canaan din acea zi înainte. 33. Și tot ținutul Canaan a devenit o moștenire copiilor lui Israel ca o moștenire veșnică. Iar Esau cu toți copiii lui au moștenit muntele din Seir. Capitolul 48: 1. În acele zile, după moartea lui Isaac, Domnul a poruncit și a cauzat o foamete asupra întregului pământ. 2. La acea vreme Faraon regele Egiptului stătea pe tronul său în ținutul Egiptului, și s-a așezat în patul lui și a visat vise, iar Faraon a văzut în visul său că el stătea la marginea râului Egiptului. 3. Și în timp ce stătea el a văzut, și iată șapte vaci grase și bine făcute au ieșit din râu. 4. Și șapte alte vaci, slăbănoage și slute, au venit după ele, iar cele șapte slute le-au înghițit pe cele bine făcute, și totuși aspectul lor era slut precum la început. 5. Și el s-a trezit, și a adormit din nou și a visat o a doua oară, și el a văzut și iată șapte știuleți de porumb au crescut pe o tulpină, abundenți și buni, și șapte știuleți subțiri loviți de vântul estic au răsărit după ei, iar știuleții subțiri i-au înghițit pe cei abundenți, iar Faraon s-a trezit din visul său. 6. Dimineața regele și-a amintit visele sale iar duhul lui s-a tulburat în mod trist din pricina viselor sale, iar regele s-a grăbit și a trimis să fie aduși toți magicienii Egiptului, și înțelepții, iar ei au venit și s-au așezat înaintea lui Faraon. 7. Și regele le-a spus lor, eu am visat vise, și nu este nimeni să le interpreteze; iar ei i-au spus regelui: Relatează visele tale slujitorilor tăi și lasă-ne să le auzim. 8. Iar regele le-a relatat lor visele sale, și ei au răspuns și au spus cu o voce regelui: Să trăiască regele pentru totdeauna; și aceasta este interpretarea viselor tale. 9. Cele șapte vaci bune pe care tu le-ai văzut denotă șapte fiice care îți vor fi născute ție în zilele din urmă, iar cele șapte vaci pe care le-ai văzut venind după ele, și care le-au înghițit, sunt ca un semn că fiicele care îți vor fi născute ție vor muri toate în timpul vieții regelui. 10. Și aceea ce tu ai văzut-o în al doilea vis de șapte știuleți buni crescând pe o tulpină, aceasta este interpretarea lor, că tu îți vei construi în zilele din urmă șapte orașe de-a lungul ținutului Egiptului; și aceea ce tu ai văzut de cei șapte știuleți loviți crescând după ei și înghițindu-i în timp ce tu îi priveai cu ochii tăi, este ca un semn că orașele pe care tu le vei construi vor fi toate distruse în zilele din urmă, în timpul vieții regelui. 11. Și când ei au spus aceste cuvinte regele nu și-a înclinat urechea sa la cuvintele lor, nici nu și-a ațintit inima sa asupra lor, căci regele știa în înțelepciunea sa că ei nu au dat o interpretare adecvată a viselor; și când ei terminaseră de vorbit înaintea regelui, regele le-a răspuns, zicând: Ce este acest lucru care voi mi l-ați spus mie? Cu siguranță voi ați rostit falsitate și ați spus minciuni; prin urmare acum dați-mi adecvata interpretare a viselor mele, pentru ca voi să nu muriți. 12. Iar regele a poruncit după aceasta, și a trimis să fie aduși iar alți înțelepți, iar ei au venit și s-au așezat înaintea regelui, iar regele le-a relatat lor visele sale, și ei toți i-au răspuns lui conform primei interpretări, iar mânia regelui s-a aprins și era foarte furios, iar regele le-a spus lor: Cu siguranță voi spuneți minciuni și rostiți falsitate în ceea ce voi ați spus. 13. Și regele a poruncit ca o proclamare să fie emisă de-a lungul ținutului Egiptului, spunând: Este hotărât de rege și oamenii lui de seamă, ca orice om înțelept care cunoaște și înțelege interpretarea viselor, și care nu va veni în această zi înaintea regelui, acela să moară. 14. Iar omului care îi va declara regelui interpretarea corectă a viselor sale, i se vor da lui tot ceea ce el va dori de la rege. Și toți înțelepții ținutului Egiptului au venit înaintea regelui, împreună cu toți magicienii și vrăjitorii care erau în Egipt și în Goșen, în Ramses, în Tacpanches, în Zoar, și în toate locurile din granițele Egiptului, iar ei toți s-au așezat înaintea regelui. 15. Și toți nobilii și prinții, și asistenții care îi aparțineau regelui, au venit împreună din toate orașele Egiptului, și ei s-au așezat cu toții înaintea regelui, iar regele a relatat visele sale înaintea înțelepților, iar prinții și toți care stăteau înaintea regelui erau uimiți de viziune. 16. Și toți înțelepții care erau înaintea regelui s-au împărțit mult în interpretarea lor a viselor lui; unii dintre ei le-au interpretat regelui, zicând: Cele șapte vaci bune sunt șapte regi, care din descendența regelui vor fi ridicați asupra Egiptului. 17. Și cele șapte vaci slute sunt șapte prinți, care se vor ridica împotriva lor în zilele din urmă și îi vor distruge pe ei; iar cei șapte știuleți de porumb sunt cei șapte prinți mari care aparțin Egiptului, care vor cădea în mâinile celor șapte prinți mai slabi ai vrășmașilor lor, în războaiele domnului nostru regele. 18. Și unii din ei au interpretat regelui în maniera aceasta, zicând: Cele șapte vaci bune sunt orașele puternice ale Egiptului, iar cele șapte vaci slute sunt cele șapte neamuri ale ținutului Canaan, care vor veni împotriva celor șapte orașe ale Egiptului în zilele din urmă și le vor distruge. 19. Și aceea ce tu ai văzut în al doilea vis, de șapte știuleți buni și șapte răi, este un semn că guvernul Egiptului se va întoarce iarăși la sămânța ta precum la început. 20. Și în timpul domniei sale oamenii orașelor Egiptului se vor întoarce împotriva celor șapte orașe din Canaan care sunt mai puternice decât ele, și le vor distruge, iar guvernul Egiptului se va întoarce la sămânța ta. 21. Iar unii din ei i-au spus regelui: Aceasta este interpretarea viselor tale; cele șapte vaci bune sunt șapte regine, pe care tu le vei lua de neveste în zilele din urmă, iar cele șapte vaci slute denotă că acele femei vor muri toate toate în timpul vieții regelui. 22. Și cei șapte știuleți buni și răi pe care tu i-ai văzut în al doilea vis sunt 14 copii, și va fi în zilele din urmă că ei se vor ridica și se vor lupta între ei, și șapte din ei îi vor nimici pe cei șapte care sunt mai puternici. 23. Și unii din ei au spus aceste cuvinte regelui, zicând: Cele șapte vaci bune denotă că șapte copii îți vor fi născuți ție, iar ei vor ucide șapte din copiii copiilor tăi în zilele din urmă; și cei șapte știuleți buni de porumb pe care tu i-ai văzut în al doilea vis, sunt acei prinți împotriva cărora alți șapte prinți mai slabi se vor lupta și îi vor distruge în zilele din urmă, și vor răzbuna cauza copiilor tăi, iar guvernul va fi iarăși înapoiat seminței tale. 24. Și regele a auzit toate cuvintele oamenilor înțelepți ai Egiptului și interpretarea lor a viselor sale, și niciuna nu l-a încântat pe rege. 25. Iar regele cunoștea în înțelepciunea sa că ei nu au vorbit întru totul corect în toate aceste cuvinte, căci aceasta a fost de la Domnul să frustreze cuvintele oamenilor înțelepți ai Egiptului, pentru ca Iosif să poată ieși din casa de arest, și pentru ca el să devină mare în Egipt. 26. Și regele a văzut că niciunul dintre toți înțelepții și magicienii Egiptului nu i-au vorbit corect lui, iar furia regelui a fost aprinsă, iar mânia sa ardea înăuntrul său. 27. Iar regele a poruncit ca toți înțelepții și magicienii să plece dinaintea lui, și ei toți au plecat dinaintea regelui cu rușine și dizgrație. 28. Și regele a poruncit ca o proclamare să fie emisă de-a lungul Egiptului să ucidă pe toți magicienii care erau în Egipt, și niciunuia din ei să i se îngăduie să fie lăsat în viață. 29. Și căpitanii gărzilor care aparțineau regelui s-au ridicat, și fiecare om și-a scos sabia, și ei au început să îi ucidă pe magicienii Egiptului, și pe înțelepți. 30. Și după aceasta Merod, majordomul șef al regelui, a venit și s-a plecat jos înaintea regelui și s-a așezat înaintea lui. 31. Iar majordomul i-a spus regelui: Fie ca regele să trăiască pentru totdeauna, și guvernul lui să fie exaltat în ținut. 32. Tu ai fost mânios pe slujitorii tăi în acele zile, cu doi ani în urmă, și m-ai pus în temniță, iar eu am fost pentru ceva vreme în temniță, eu și șeful brutarilor. 33. Și era cu noi un slujitor evreu care aparținea căpitanului gărzii, numele lui era Iosif, căci stăpânul lui fusese mânios pe el și l-a pus în casa de arest, iar el ne-a asistat nouă acolo. 34. Și la ceva vreme după ce noi am fost în temniță, noi am visat vise într-o noapte, eu și șeful brutarilor; noi am visat, fiecare om conform interpretării visului său. 35. Și noi am venit dimineața și le-am spus acelui slujitor, iar el ne-a interpretat nouă visele noastre, fiecărui om conform visului său, a interpretat el corect. 36. Și s-a întâmplat în timp ce el ne interpreta nouă, așa a fost evenimentul; că niciunul din cuvintele lui nu au căzut la pământ. 37. Și acum prin urmare domnul și regele meu nu-i ucide pe oamenii Egiptului pentru nimic; iată acel sclav este încă închis în casă de căpitanul gărzii, stăpânul său, în casa de arest. 38. Dacă îl încântă pe rege să trimită după el ca el să poată veni înaintea ta. Iar el îți va face ție cunoscută, corecta interpretare a visului pe care tu l-ai visat. 39. Și regele a auzit cuvintele majordomului șef, și regele a ordonat ca oamenii înțelepți ai Egiptului să nu fie uciși. 40. Iar regele a ordonat slujitorilor săi să îl aducă pe Iosif înaintea sa. Și regele le-a spus: Mergeți la el și nu îl îngroziți ca nu cumva să fie zăpăcit și să nu știe să vorbească cum trebuie. 41. Și slujitorii regelui au mers la Iosif, și l-au adus în grabă afară din temniță, iar slujitorii regelui l-au bărbierit, și el și-a schimbat veșmântul său de închisoare și a venit înaintea regelui. 42. Iar regele stătea pe tronul său regal într-un veșmânt regal încins cu un efod auriu, iar aurul fin care era pe el strălucea, și carbunculul și rubinul și smaraldul, împreună cu toate pietrele prețioase care erau pe capul regelui, uluiau ochiul, iar Iosif s-a minunat mult de rege. 43. Și tronul pe care regele stătea era acoperit cu aur și argint, și cu pietre de onix, și avea 70 de trepte. 44. Și era în obiceiul lor de-a lungul ținutului Egiptului, ca fiecare om care venea să îi vorbească regelui, dacă era prinț sau unul stimabil în văzul regelui, urca spre tronul regelui până la treapta 31, iar regele cobora la treapta 36, și vorbea cu el. 45. Dacă era unul din oamenii de rând, urca la a treia treaptă în sus, iar regele cobora la a patra în jos și vorbea cu el. Obiceiul lor era, mai mult de atât, că fiecare om care înțelegea să vorbească în toate cele 70 de limbi, urca cele 70 de trepte, și urca și vorbea până când ajungea la rege. 46. Iar orice om care nu putea completa cele 70, urca atâtea trepte câte limbi cunoștea el să vorbească. 47. Și era îndătinat în acele zile în Egipt ca nimeni să nu poată domni peste ei, decât acela care înțelegea să vorbească în cele 70 de limbi. 48. Iar când Iosif a venit înaintea regelui s-a plecat la pământ înaintea regelui, și a urcat la a treia treaptă, și regele a stat pe a patra treaptă și a vorbit cu Iosif. 49. Și regele i-a spus lui Iosif: Eu am visat un vis, și nu este niciun interpret să îl interpreteze cum se cuvine, iar eu am poruncit în această zi ca toți magicienii Egiptului și oamenii înțelepți din el, să vină înaintea mea. Și le-am relatat lor visele mele, și nimeni nu mi le-a interpretat cum se cuvine mie. 50. Iar apoi eu am auzit referitor la tine, că tu ești un om înțelept, și poți interpreta corect fiecare vis pe care tu îl auzi. 51. Și Iosif i-a răspuns lui Faraon, zicând: Să relateze Faraon visele pe care el le-a visat; cu siguranță interpretările îi aparțin lui Dumnezeu. Iar Faraon a relatat visele sale lui Iosif, visul vacilor, și visul știuleților de porumb, iar regele a terminat de vorbit. 52. Iar Iosif era atunci îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu înaintea regelui, și el cunoștea totul care avea să se abată asupra regelui din acea zi înainte, și el a cunoscut interpretarea corectă a visului regelui, și a vorbit înaintea regelui. 53. Și Iosif a găsit favoare în văzul regelui, iar regele și-a înclinat urechile sale și inima sa și a auzit toate cuvintele lui Iosif. Și Iosif i-a spus regelui: Nu îți imagina că ele sunt două vise, căci este doar un singur vis, căci aceea ce Dumnezeu a ales să facă de-a lungul meleagului El i-a arătat regelui în visul lui, și aceasta este adecvata interpretare a visului tău. 54. Cele șapte vaci bune și cei șapte știuleți buni sunt șapte ani, iar cele șapte vaci slute și cei șapte știuleți răi de porumb sunt de asemenea șapte ani; este un singur vis. 55. Iată în cei șapte ani care vin va fi o mare îmbelșugare de-a lungul ținutului, și după aceea cei șapte ani de foamete le vor urma lor, o foarte cumplită foamete; și tot belșugul va fi uitat din ținut, iar foametea îi va consuma pe toți locuitorii ținutului. 56. Regele a visat un vis, iar visul i-a fost așadar repetat lui Faraon deoarece lucrul este stabilit de Dumnezeu, iar Dumnezeu în scurt timp îl va înfăptui. 57. Așadar acum eu îți voi da ție sfat și voi izbăvi sufletul tău și sufletele locuitorilor ținutului de răul foametei, ca tu să cauți de-a lungul ținutului tău după un om foarte discret și înțelept, care cunoaște toate treburile guvernului, și desemnează-l să supravegheze peste ținutul Egiptului. 58. Și lasă-l pe omul pe care tu îl vei pune peste Egipt să își desemneze ofițeri sub el, ca ei să strângă toată mâncarea anilor buni care urmează, și lasă-i să adune porumb și să îl depoziteze în depozite stabilite. 59. Și lasă-i să păstreze acea mâncare pentru cei șapte ani de foamete, ca ea să fie găsită pentru tine și oamenii tăi și pentru tot ținutul tău, și ca tu și ținutul tău să nu fiți decimați de foamete. 60. Fie ca tuturor locuitorilor ținutului să le fie ordonat ca ei să strângă, fiecare om rodul câmpului său, din toate soiurile de mâncare, în timpul celor șapte ani buni, și ca să îl pună în magaziile lor, ca să poată fi găsit pentru ei în zilele foametei și ca ei să poată trăi din ele. 61. Aceasta este interpretarea adecvată a visului tău, și acesta este sfatul dat ca să îți salvezi sufletul și sufletele tuturor supușilor tăi. 62. Și regele a răspuns și i-a spus lui Iosif: Cine spune și cine cunoaște dacă cuvintele tale sunt corecte? Iar el i-a spus regelui: Acesta va fi un semn pentru tine referitor la toate cuvintele mele, că ele sunt adevărate și că sfatul meu este bun pentru tine. 63. Iată nevasta ta stă în această zi pe scăunașul nașterii, și ea îți va naște ție un fiu și tu te vei bucura cu el; când copilul tău va fi ieșit din pântecele mamei lui, întâiul tău fiu născut, care s-a născut cu doi ani în urmă, va muri, iar tu vei fi alinat în acest copil care ți se va naște ție în această zi. 64. Când Iosif a terminat de vorbit aceste cuvinte regelui, el s-a plecat jos regelui și a ieșit afară. Și când Iosif ieșise afară din prezența regelui acele semne, pe care Iosif le vorbise regelui, s-au împlinit în acea zi. 65. Și regina a născut un fiu în acea zi iar regele a auzit veștile bune despre fiul său, și el s-a bucurat, iar când vestitorul plecase din prezența regelui, slujitorii regelui l-au găsit pe întâiul născut fiu al regelui căzut mort pe pământ. 66. Și a fost o mare lamentare și un mare zgomot in casa regelui, iar regele l-a auzit, și a spus, ce sunt zgomotul și lamentările pe care eu le-am auzit în casă? Iar ei i-au spus regelui că întâiul născut fiu al său murise. Atunci regele a știut că toate cuvintele lui Iosif, pe care el le rostise, erau corecte, iar regele a fost consolat pentru fiul său prin copilul care i s-a născut lui în ziua în care Iosif spusese. Capitolul 49: 1. După aceste lucruri regele a trimis să fie adunați toți ofițerii și slujitorii lui, și toți prinții și nobilii care îi aparțineau regelui, iar ei toți au venit înaintea regelui. 2. Și regele le-a spus lor:I iată voi ați văzut și ați auzit toate cuvintele acestui bărbat evreu, și toate semnele pe care el le-a declarat că aveau să se împlinească, și niciunul din cuvintele lui nu au căzut la pământ. 3. Voi știți că el a dat o interpretare adecvată a visului, și cu siguranță se va împlini. Acum prin urmare sfătuiți-vă și aflați ce este de făcut pentru ca ținutul să fie izbăvit de foamete. 4. Căutați acum și vedeți dacă poate fi găsit vreunul asemenea în a cărui inimă este astfel de înțelepciune și cunoaștere, iar eu îl voi desemna pe el peste ținut. 5. Căci voi ați auzit ceea ce bărbatul evreu a sfătuit referitor la aceasta, să salveze ținutul cu aceasta de la foamete. Eu știu că ținutul nu va fi izbăvit de foamete, ci izbăvit prin sfatul bărbatului evreu, acela care m-a sfătuit pe mine. 6. Iar ei toți i-au răspuns regelui și au spus: Sfatul pe care evreul l-a dat referitor la aceasta este bun; așadar acum, domnul și regele nostru, iată tot ținutul este în mâna ta, fă ceea ce pare bun în văzul tău. 7. Pe acela pe care tu îl alegi și pe care tu în înțelepciunea ta îl cunoști a fi înțelept și capabil să izbăvească ținutul cu înțelepciunea sa, pe acela să îl desemneze regele să fie sub el peste ținut. 8. Și regele a spus tuturor ofițerilor săi: M-am gândit că din moment ce Dumnezeu i-a făcut cunoscut evreului tot ceea ce el a spus, nu este niciunul atât de discret și înțelept în tot ținutul precum este el; dacă vă pare bun în văzul vostru, eu îl voi pune peste ținut, căci el va salva ținutul cu înțelepciunea lui. 9. Și toți ofițerii i-au răspuns regelui și au zis: Dar cu siguranță este scris în legile Egiptului, și nu ar trebui să fie încălcat, că niciun om nu va domni peste Egipt, nici nu va fi secundul regelui, decât unul care are cunoaștere în toate limbile fiilor oamenilor. 10. Acum prin urmare domnul și regele nostru, iată acest bărbat evreu nu poate vorbi decât limba evreilor. Atunci cum poate fi el peste noi secund la guvernare, un bărbat care nu cunoaște nici limba noastră? 11. Acum te rugăm trimite după el, și lasă-l să vină înaintea ta, și încearcă-l în toate lucrurile, și fă precum tu vezi a fi potrivit. 12. Iar regele a spus: Va fi făcut astfel mâine, iar ceea ce voi ați vorbit este bun; și toți ofițerii au venit în acea zi înaintea regelui. 13. Și în acea noapte Domnul a trimis unul din îngerii Lui slujitori, și a venit în ținutul Egiptului la Iosif, iar îngerul Domnului a stat asupra lui Iosif, și iată Iosif stătea în pat noaptea în casa stăpânului său în temniță, căci stăpânul său îl pusese înapoi în temniță din pricina nevestei sale. 14. Iar îngerul l-a trezit pe el din somnul său, și Iosif s-a ridicat și a stat pe picioarele sale, și iată îngerul Domnului stătea vizavi de el. Iar îngerul Domnului a vorbit cu Iosif și l-a învățat pe el toate limbile omului în acea noapte, și el i-a pus numele Iehosef. 15. Și îngerul Domnului a plecat de la el, iar Iosif s-a întors și s-a așezat pe patul său, iar Iosif a fost uluit de viziunea pe care o văzuse. 16. Și s-a întâmplat dimineața că regele a trimis după toți ofițerii și slujitorii săi, iar ei toți au venit și s-au așezat înaintea regelui, și regele a ordonat ca Iosif să fie adus, și slujitorii regelui au mers și l-au adus pe Iosif înaintea lui Faraon. 17. Iar regele a venit în față și a urcat treptele tronului, iar Iosif i-a vorbit regelui în toate limbile, și Iosif a mers sus la el și i-a vorbit regelui până când a ajuns înaintea regelui la treapta 70, și s-a așezat înaintea regelui. 18. Și regele s-a bucurat mult datorită lui Iosif, și toți ofițerii regelui s-au bucurat mult cu regele când ei au auzit toate cuvintele lui Iosif. 19. Iar lucrul părea bun în văzul regelui și al ofițerilor să îl desemneze pe Iosif să fie secund regelui peste tot Egiptul. Și regele i-a vorbit lui Iosif, spunând: 20. Acum, tu mi-ai dat sfat să desemnez un om înțelept peste ținutul Egiptului, pentru a salva ținutul de foamete cu înțelepciunea lui. Așadar acum, din moment ce Dumnezeu ți-a făcut toate acestea cunoscute ție, și toate cuvintele pe care tu le-ai vorbit, nu există de-a lungul ținutului un om discret și înțelept precum tine. 21. Iar numele tău nu va mai fi Iosif, ci Zafnat Paanea va fi numele tău; tu îmi vei fi secund mie, și conform cuvântului tău vor fi toate treburile guvernului meu, și la cuvântul tău oamenii mei vor ieși și vor intra. 22. De asemenea din mâna ta vor primi slujitorii și ofițerii mei salariul lor, care le este dat lor lunar, și ție ți se vor pleca toți oamenii ținutului; doar în tronul meu voi fi eu mai mare decât tine. 23. Iar regele și-a dat jos inelul de pe mâna sa și l-a pus pe mâna lui Iosif, și regele l-a îmbrăcat pe Iosif într-un veșmânt regal, și a pus o coroană de aur pe capul lui, și a pus un lanț de aur la gâtul lui. 24. Și regele le-a poruncit slujitorilor săi, iar ei l-au făcut pe el să meargă în al doilea car care aparținea regelui, care mergea vizavi de carul regelui, și el l-a cauzat să meargă pe un mare și puternic cal din caii regelui, și să fie purtat prin străzile ținutului Egiptului. 25. Și regele a poruncit ca toți cei care cântau la tamburine, harpe și alte instrumente muzicale să meargă cu Iosif; o mie de tamburine, o mie de dansatori, și o mie de harpiști au mers după el. 26. Și cinci mii de bărbați, cu săbii scoase strălucind în mâinile lor, și ei au mers mărșăluind și cântând înaintea lui Iosif, și 20.000 din oamenii de seamă ai regelui purtând brâuri de piele acoperite cu aur, au mărșăluit la mâna dreaptă a lui Iosif, și 20.000 la stânga lui, și toate femeile și domnițele au mers pe acoperișuri sau au stat în străzi cântând și bucurându-se de Iosif, și s-au uitat îndelung la înfățișarea lui Iosif și la frumusețea lui. 27. Iar oamenii regelui au mers înaintea lui și în spatele lui, parfumând drumul cu tămâie și cu cassia, și cu tot soiul de parfumuri fine, și au împrăștiat smirnă și aloe de-a lungul drumului, și 20 de bărbați proclamau aceste cuvinte înaintea lui de-a lungul ținutului cu o voce tare: 28. Îl vedeți voi pe acest om pe care regele l-a ales să îi fie secund? Toate treburile guvernului vor fi reglementate de el, și acela care încalcă ordinele lui sau care nu se pleacă jos la pământ înaintea lui va muri, căci acela se răzvrătește împotriva regelui și a secundului lui. 29. Și când crainicii încetaseră să proclame, toți oamenii Egiptului s-au plecat jos la pământ înaintea lui Iosif și au spus, fie ca regele să trăiască, de asemenea fie ca secundul lui să trăiască; și toți locuitorii Egiptului s-au plecat jos de-a lungul drumului, iar când crainicii s-au apropiat de ei, s-au plecat jos, și ei s-au bucurat cu tot felul de tamburine, dansuri și harpe înaintea lui Iosif. 30. Iar Iosif pe calul său și-a ridicat ochii la cer, și a strigat și a spus: El îl ridică pe omul sărman din praf, El îl ridică pe nevoiaș din bălegar. O Domnul Oștirilor, fericit este omul care se încrede în Tine. 31. Și Iosif a trecut de-a lungul ținutului Egiptului cu slujitorii și ofițerii lui Faraon, iar ei i-au arătat lui tot ținutul Egiptului și toate comorile regelui. 32. Când Iosif s-a întors și a venit în acea zi înaintea lui Faraon, regele i-a dat lui Iosif o posesiune în ținutul Egiptului, o posesiune de câmpii și podgorii, și regele i-a dat lui Iosif 3.000 de talanți de argint și o mie de talanți de aur, și pietre de onix și bedelion și multe daruri. 33. Și în următoarea zi regele a poruncit tuturor oamenilor Egiptului să îi aducă lui Iosif ofrande și daruri, și acela care încălca porunca regelui avea să moară; iar ei au făcut un loc înalt în strada orașului, și au întins veșminte acolo, și oricare îi aducea orice lui Iosif îl punea în locul înalt. 34. Iar toți oamenii Egiptului au pus ceva în locul înalt, un om un cercel auriu, iar celălalt inele și cercei, și diferite vase lucrate cu aur și argint, și pietre de onix și bedelion au fost aruncate pe locul înalt; fiecare a dat ceva din ceea ce poseda. 35. Și Iosif a luat toate acestea și le-a pus în comorile sale, și toți ofițerii și nobilii care îi aparțineau regelui l-au exaltat pe Iosif, și i-au dat lui multe daruri, văzând că regele îl alesese pe el să fie secundul lui. 36. Și regele a trimis un mesaj la Potifera, fiul lui Ahiram preotul lui On, și a luat tânăra lui fiică Osnat și i-a dat-o lui Iosif de nevastă. 37. Iar domnița era foarte plăcută, o fecioară, una pe care bărbatul nu o cunoscuse, iar Iosif a luat-o pe ea de nevastă. Și regele i-a spus lui Iosif: Eu sunt Faraon, și pe lângă tine nimeni nu va îndrăzni să-și ridice mâna sau piciorul lui să reglementeze treburile oamenilor mei de-a lungul ținutului Egiptului. 38. Și Iosif avea 30 de ani când el a stat înaintea lui Faraon, iar Iosif a plecat dinaintea regelui și a devenit secundul regelui în Egipt. 39. Iar regele i-a dat lui Iosif o sută de slujitori să îi asiste în casa lui, iar Iosif de asemenea a trimis să fie cumpărați mulți slujitori și ei au rămas în casa lui Iosif. 40. Iosif apoi și-a construit o foarte magnifică casă precum casele regilor înaintea curții platului regal, și el a făcut în casă un foarte mare templu, foarte elegant în aspect și convenabil pentru reședința sa; timp de trei ani Iosif își înălța casa sa. 41. Iar Iosif și-a făcut un foarte elegant tron cu o abundență de aur și argint, și l-a acoperit cu pietre de onix și bedelion, și a făcut pe el asemănarea întregului ținut al Egiptului, și asemănarea râului Egiptului care udă tot ținutul Egipt; iar Iosif a stat în siguranță pe tronul său în casa sa și Domnul i-a sporit înțelepciunea lui Iosif. 42. Și toți locuitorii Egiptului și slujitorii lui Faraon și prinții lui îl iubeau pe Iosif enorm, căci acest lucru a fost de la Domnul către Iosif. 43. Iar Iosif avea o armată pentru a face război, mergând în oști și trupe numărând 40.600 de oameni, capabili să poarte arme să-i asiste atât regelui cât și lui Iosif împotriva vrășmașului, pe lângă ofițerii regelui și slujitorii lui și nenumărații locuitori ai Egiptului. 44. Și Iosif a dat vitejilor săi și întregii sale oști, scuturi și javeline și coifuri și cămăși de zale și pietre pentru tras cu praștia. Capitolul 50: 1. La acea vreme copiii lui Tarșiș au venit împotriva copiilor lui Ismael, și s-au războit împotriva lor, iar copiii lui Tarșiș i-au prădat pe ismaeliți pentru mult timp. 2. Și copiii lui Ismael erau puțini la număr în acele zile, și nu au putut prevala asupra copiilor lui Tarșiș, și ei erau grav asupriți. 3. Iar bătrânii ismaeliților au trimis o scrisoare la regele Egiptului, zicând: Trimite te rog slujitorilor tăi ofițeri și oști să ne ajute să luptăm împotriva copiilor lui Tarșiș, căci noi am fost împuținați pentru mult timp. 4. Și Faraon l-a trimis pe Iosif cu vitejii lui și cu oastea care era cu el, și pe vitejii săi din casa regelui. 5. Iar ei au mers la ținutul Havila la copiii lui Ismael, să le asiste împotriva copiilor lui Tarșiș, și copiii lui Ismael s-au luptat împotriva copiilor lui Tarșiș, iar Iosif i-a bătut pe cei din Tarșiș și a supus tot ținutul lor; iar copiii lui Ismael au rămas acolo până în această zi. 6. Și când ținutul Tarșiș a fost supus toți cei din Tarșiș au fugit și au venit la granița fraților lor, copiii lui Iavan. Iar Iosif cu toți vitejii săi și cu oastea sa s-au întors la Egipt, nici unul din ei nu lipsea. 7. Și la trecerea anului, în al doilea an al domnirii lui Iosif peste Egipt, de atunci înainte Domnul a dat mare belșug de-a lungul meleagului timp de șapte ani, precum Iosif spusese, căci Domnul a binecuvântat tot rodul pământului în acele zile timp de șapte ani, iar ei au mâncat și au fost foarte satisfăcuți. 8. Și Iosif la acea vreme avea ofițeri sub el, iar ei au colectat toată mâncarea anilor buni, și au depozitat porumb an după an, și ei l-au pus în trezoreriile lui Iosif. 9. Și oricând adunau mâncarea Iosif poruncea ca ei să aducă porumbul în știuleți, și de asemenea să aducă cu el puțin din solul câmpului, ca să nu se strice. 10. Iar Iosif a făcut conform la aceasta an după an, și el a depozitat porumb precum nisipul mării ca abundență, căci magaziile sale erau imense și nu puteau fi numărate ca abundență. 11. Și de asemenea toți locuitorii Egiptului au strâns tot soiul de mâncare în magaziile lor în mare abundență în timpul celor șapte ani buni, dar ei nu i-au făcut precum Iosif făcuse. 12. Și toată mâncarea pe care Iosif și egiptenii o adunaseră în timpul celor șapte ani de belșug, a fost asigurată pentru ținut în magazii pentru cei șapte ani de foamete, pentru sprijinul întregului ținut. 13. Cât despre locuitorii Egiptului fiecare om și-a umplut magazia sa și locul său ascuns cu porumb, să fie pentru sprijin în timpul foametei. 14. Iar Iosif a pus toată mâncarea pe care o adunase în toate orașele Egiptului, și a închis toate magaziile și a pus strajă la ele. 15. Și nevasta lui Iosif Osnat, fiica lui Potifera, i-a născut lui doi fii, Manasse și Efraim, iar Iosif avea 34 de ani când i-a născut pe ei. 16. Și băieții au crescut și au mers în căile lui și în instrucțiunile lui; ei nu au deviat de la calea pe care tatăl lor îi învățaseră, nici spre dreapta, și nici spre stânga. 17. Iar Domnul era cu băieții, și ei au crescut și au avut înțelegere și iscusință în toată înțelepciunea și în toate treburile guvernării; și toți ofițerii regelui și oameni de seamă din locuitorii Egiptului i-au exaltat pe băieți, iar ei au fost crescuți între copiii regelui. 18. Și cei șapte ani de belșug care fuseseră de-a lungul ținutului s-au încheiat, iar cei șapte ani de foamete au venit după ei precum Iosif spusese, iar foametea era de-a lungul meleagului. 19. Și toți oamenii Egiptului au văzut că foametea începuse în ținutul Egiptului, și toți oamenii Egiptului și-au deschis magaziile lor de porumb căci foametea prevala asupra lor. 20. Iar ei au găsit toată mâncarea care era în magaziile lor, plină cu dăunători și neadecvată pentru a o mânca, iar foametea a prevalat de-a lungul ținutului, și toți locuitorii Egiptului au venit și au plâns înaintea lui Faraon, căci foametea era grea asupra lor. 21. Și ei i-au spus lui Faraon, dă mâncare slujitorilor tăi, și pentru ce să murim noi prin foame înaintea ochilor tăi, chiar noi și micuții noștri? 22. Și Faraon le-a răspuns, zicând: Pentru ce vă plângeți la mine? Nu a poruncit Iosif ca porumbul să fie depozitat în timpul celor șapte ani de belșug pentru anii de foamete? Și pentru ce nu ați ascultat voi de vocea lui? 23. Iar oamenii Egiptului i-au răspuns regelui, zicând: Cum sufletul tău trăiește, domnul nostru, slujitorii tăi au făcut tot ceea ce Iosif ordonase, căci slujitorii tăi de asemenea au strâns toată roada țarinelor lor în timpul celor șapte ani de belșug și au depozitat-o în magazii până în această zi. 24. Și când foametea a prevalat asupra slujitorilor tăi noi am deschis magaziile noastre, și iată tot rodul nostru era plin cu dăunători și nu era adecvat pentru mâncare. 25. Și când regele a auzit tot ce se abătuse asupra locuitorilor Egiptului, regele s-a temut mult din pricina foametei, și el era mult îngrozit; iar regele a răspuns oamenilor Egiptului, zicând: Din moment ce toate acestea vi s-au întâmplat vouă, mergeți la Iosif, faceți orice vă va spune el vouă, nu încălcați poruncile lui. 26. Și toți oamenii Egiptului au mers și au venit la Iosif, și i-au spus: Dă-ne mâncare și pentru ce să murim noi înaintea ta prin foame? Căci noi am strâns rodul nostru în timpul celor șapte ani precum tu ai poruncit, și noi l-am pus în magazii, și astfel s-a abătut asupra noastră. 27. Și când Iosif a auzit toate cuvintele oamenilor Egiptului și ce se abătuse asupra lor, Iosif a deschis toate magaziile sale cu rod și l-a vândut oamenilor Egiptului. 28. Iar foametea a prevalat de-a lungul ținutului, și foametea era în toate țările, dar în ținutul Egiptului era rod de vânzare. 29. Și toți locuitorii Egiptului au venit la Iosif să cumpere porumb, căci foametea a prevalat asupra lor, și tot porumbul lor era stricat, iar Iosif zilnic vindea la toți oamenii Egiptului. 30. Și toți locuitorii ținutului Canaan și filistenii, și aceia dincolo de Iordan, și copiii estului și toate orașele meleagurilor îndepărtate și apropiate au auzit că era porumb în Egipt, și ei toți au venit la Egipt să cumpere porumb, căci foametea a prevalat asupra lor. 31. Și Iosif a deschis magaziile de porumb și a pus ofițeri peste ele, iar ei zilnic stăteau și vindeau tuturor celor care veneau. 32. Și Iosif știa că frații săi de asemenea au să vină la Egipt să cumpere porumb, căci foametea a prevalat de-a lungul lumii. Iar Iosif a poruncit tuturor oamenilor săi ca ei să cauzeze să fie proclamat de-a lungul ținutului Egiptului, zicând: 33. Este plăcerea regelui, a secundului lui și a oamenilor lor de seamă, ca oricare om care dorește să cumpere porumb în Egipt să nu își trimită slujitorii săi la Egipt să cumpere, ci pe fiii săi, și de asemenea orice egiptean sau canaanit, care va veni de la oricare din magazii de la cumpărat porumb în Egipt, și va merge și îl va vinde de-a lungul ținutului, acela va muri, căci nimeni nu va cumpăra decât pentru sprijinirea casei sale. 34. Și orice om care mână două sau trei animale va muri, căci un om își va mâna doar propriul său animal. 35. Iar Iosif a plasat santinele la porțile Egiptului, și le-a poruncit lor, zicând: Orice persoană care ar veni să cumpere porumb, să nu îi îngăduiți să intre până când numele lui, și numele tatălui lui, și numele tatălui tatălui lui vor fi notate, și orice este notat în timpul zilei, trimiteți-mi numele lor la mine seara ca eu să le știu numele. 36. Și Iosif a plasat ofițeri de-a lungul ținutului Egiptului, și le-a poruncit lor să facă toate aceste lucruri. 37. Iar Iosif a făcut toate aceste lucruri, și a făcut aceste statute, pentru ca el să afle când frații săi veniseră la Egipt să cumpere porumb; iar oamenii lui Iosif au cauzat zilnic să fie proclamat în Egipt conform acestor cuvinte și statute, pe care Iosif le poruncise. 38. Și toți locuitorii de la estul și de la vestul țării, și toată lumea, a auzit de statutele și regulamentele pe care Iosif le decretase în Egipt; iar locuitorii părților extreme ale pământului au venit și au cumpărat porumb în Egipt zi după zi, iar apoi au plecat. 39. Iar toți ofițerii Egiptului au făcut precum Iosif poruncise. De la toți care veneau în Egipt să cumpere porumb, portarii notau numele lor și numele taților lor, să le aducă zilnic numele lor seara înaintea lui Iosif. Capitolul 51: 1. Iar Iacob după aceea a auzit că era porumb în Egipt, și el i-a chemat pe fiii săi să meargă la Egipt să cumpere porumb, căci asupra lor de asemenea foametea a prevalat, și i-a chemat pe fiii săi, spunând: 2. Iată eu aud că este porumb în Egipt și toți oamenii pământului merg acolo să cumpere, așadar acum de ce vă veți arăta voi satisfăcuți înaintea întregului pământ? Mergeți voi de asemenea la Egipt și cumpărați-ne puțin porumb printre aceia care vin acolo, ca noi să nu murim. 3. Și fiii lui Iacob au ascultat de vocea tatălui lor, și ei s-au ridicat să meargă la Egipt pentru a cumpăra porumb printre ceilalți care au venit acolo. 4. Iar Iacob tatăl lor le-a poruncit lor, zicând: Când intrați voi în oraș să nu intrați împreună pe o singură poartă, din pricina locuitorilor ținutului. 5. Și fiii lui Iacob au plecat și ei au mers la Egipt, iar fiii lui Iacob au făcut tot precum tatăl lor le poruncise, și Iacob nu l-a trimis pe Beniamin, căci a spus, ca nu cumva un accident să se abată asupra lui pe drum precum asupra fratelui lui; și zece din fiii lui Iacob au mers. 6. Și în timp ce fiii lui Iacob mergeau pe drum, ei au regretat ce îi făcuseră lui Iosif, și vorbeau unul altuia, zicând: Știm că fratele nostru Iosif a mers la Egipt, iar acum noi îl vom căuta unde mergem, și dacă îl găsim îl vom lua de la stăpânul lui pentru preț de răscumpărare, și dacă nu, prin forță, și noi vom muri pentru el. 7. Iar fiii lui Iacob au fost de acord cu acest lucru și s-au întărit datorită lui Iosif, să-l izbăvească din mâna stăpânului lui. Și fiii lui Iacob au mers la Egipt; și când ei au venit aproape de Egipt s-au separat unul de celălalt și ei au trecut prin zece porți ale Egiptului, iar portarii au scris numele lor în acea zi, și le-au adus la Iosif seara. 8. Și Iosif a citit numele din mâna portarilor orașului, și el a aflat că frații săi intraseră pe cele zece porți ale orașului, iar Iosif la acea vreme a poruncit ca să fie proclamat de-a lungul ținutului Egiptului , zicând: 9. Mergeți voi toți străjeri ai magaziilor, închideți toate magaziile de porumb și lăsați numai una să rămână deschisă, ca aceia care vin să poată cumpăra de la ea. 10. Și toți ofițerii lui Iosif au făcut astfel la acea vreme, și ei au închis toate magaziile și au lăsat doar una deschisă. 11. Iar Iosif a dat numele scrise ale fraților săi aceluia care era pus peste magazia deschisă, și i-a spus lui: Oricare va veni la tine să cumpere porumb, întreabă-l numele lui, și când oameni cu aceste nume vor veni înaintea ta, pune mâna pe ei și trimite-i, iar el a făcut astfel. 12. Și când fiii lui Iacob au intrat în oraș, au călătorit împreună în oraș să-l caute pe Iosif înainte ca ei să își cumpere porumb. 13. Și ei au mers la pereții curvelor, și l-au căutat pe Iosif între pereții curvelor timp de trei zile, căci ei s-au gândit că Iosif ar fi venit între pereții curvelor, căci Iosif era foarte plăcut și frumos, iar fiii lui Iacob l-au căutat pe Iosif timp de trei zile, și nu l-au putut găsi. 14. Iar omul care era pus peste magazia deschisă a căutat după acele nume pe care Iosif i le dăduse lui, și el nu le-a găsit. 15. Și a trimis la Iosif, zicând: Aceste trei zile au trecut, și acei oameni ale căror nume tu mi le-ai dat mie nu au venit; iar Iosif a trimis slujitori să îi caute pe bărbați în tot Egiptul, și să îi aducă înaintea lui Iosif. 16. Și slujitorii lui Iosif au mers și au intrat în Egipt și nu i-au putut găsi, și au mers la Goșen și ei nu erau acolo, și apoi au mers la orașul Ramses și nu i-au putut găsi pe ei. 17. Iar Iosif a continuat să trimită 16 slujitori să-i caute pe frații săi, și au mers și s-au împrăștiat în cele patru colțuri ale orașului, și patru din slujitori au mers în casa curvelor, și i-au găsit pe cei zece bărbați acolo căutându-l pe fratele lor. 18. Și acei patru oameni i-au luat și i-au adus înaintea lui, și ei s-au plecat jos la pământ lui, iar Iosif stătea pe tronul său în templul său, îmbrăcat cu veșminte regale, și pe capul său era o foarte mare coroană de aur, și toți vitejii stăteau în jurul lui. 19. Iar fiii lui Iacob l-au văzut pe Iosif, și figura lui și frumusețea lui și demnitatea înfățișării lui păreau minunate în ochii lor, și ei din nou s-au plecat la pământ lui. 20. Și Iosif i-a văzut pe frații săi, și el i-a cunoscut pe ei, dar ei nu îl cunoșteau pe el, căci Iosif era foarte mare în ochii lor, prin urmare ei nu l-au cunoscut. 21. Iar Iosif le-a vorbit lor, spunând: De unde veniți voi? Și ei toți au răspuns și i-au spus: Slujitorii tăi au venit din ținutul Canaan să cumpere porumb, căci foametea prevalează de-a lungul lumii, și slujitorii tăi au auzit că era porumb în Egipt, așadar au venit printre ceilalți veniți să cumpere porumb pentru sprijinul lor. 22. Iar Iosif le-a răspuns lor, spunând: Dacă voi ați venit ca să cumpărați precum spuneți, de ce intrați prin zece porți ale orașului? Aceasta poate fi doar că voi ați venit să spionați prin ținut. 23. Și ei toți împreună i-au răspuns lui Iosif, și au zis: Nu astfel domnul meu, noi suntem drepți; slujitorii tăi nu sunt spioni, ci noi am venit să cumpărăm porumb, căci slujitorii tăi sunt toți frați, fiii unui om din ținutul Canaan, iar tatăl nostru ne-a poruncit nouă, zicând: Când voi veți veni în oraș să nu intrați împreună pe o poartă din pricina locuitorilor ținutului. 24. Iar Iosif iarăși le-a răspuns lor și a spus: Acela este lucrul pe care eu vi l-am spus vouă, voi ați venit să spionați prin ținut; prin urmare voi toți ați intrat prin zece porți ale orașului; ați venit să vedeți goliciunea ținutului. 25. Cu siguranță fiecare care vine să cumpere porumb merge în calea lui, iar voi sunteți deja de trei zile în ținut, și ce faceți voi între zidurile curvelor între care ați fost în timpul acestor trei zile? Sigur spionii fac astfel de lucruri. 26. Și ei i-au spus lui Iosif: Departe să fie de domnul nostru să vorbească astfel, căci suntem 12 frați, fiii tatălui nostru Iacob, în ținutul Canaan, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, evreul, și iată cel mai tânăr este cu tatăl nostru în această zi în ținutul Canaan, și unul nu este, căci a fost pierdut de la noi, și noi ne-am gândit că el ar putea fi în acest ținut, așadar noi îl căutăm pe el de-a lungul ținutului, și am venit chiar și la casele curvelor să îl căutăm pe el acolo. 27. Iar Iosif le-a spus lor: Și voi l-ați căutat atunci de-a lungul pământului, că nu a rămas decât Egiptul pentru ca voi să îl căutați înăuntru? Și de asemenea ce ar face fratele vostru într-o casă de curve, cu toate că ar fi în Egipt? Nu ați spus voi că sunteți din fiii lui Isaac, fiul lui Avraam, și ce vor face fiii lui Iacob atunci în casele curvelor? 28. Iar ei i-au spus lui: Deoarece noi am auzit că ismaeliții l-au furat pe el de la noi, și ne-a fost spus că ei l-au vândut în Egipt; și slujitorul tău, fratele nostru, este foarte plăcut și frumos, așa că noi ne-am gândit că el sigur ar fi în casele curvelor, prin urmare slujitorii tăi au mers acolo să îl caute și să dea răscumpărare pentru el. 29. Și Iosif totuși le-a răspuns lor, zicând: Cu siguranță voi vorbiți fals și spuneți minciuni, să spuneți de voi că sunteți fiii lui Avraam; cum Faraon trăiește voi sunteți spioni, prin urmare voi ați venit la casele curvelor ca voi să nu fiți cunoscuți. 30. Și Iosif le-a spus lor: Și acum dacă îl găsiți, și stăpânul lui cere de la voi un preț mare, i-l veți da lui? Iar ei au spus: Va fi dat. 31. Și el le-a spus lor: Și dacă stăpânul lui nu va consimți să se despartă de el pentru un preț mare, ce îi veți face din pricina lui? Și ei i-au răspuns lui, zicând: Dacă nu ni-l va da, noi îl vom ucide și vom lua fratele nostru și vom pleca. 32. Iar Iosif le-a spus lor: Acesta este lucrul pe care eu vi l-am spus vouă; voi sunteți spioni, căci voi ați venit să-i ucideți pe locuitorii ținutului, căci noi am auzit că doi din frații voștri au ucis toți locuitorii orașului Sihem în ținutul Canaan, din pricina surorii voastre, iar voi acum ați venit să faceți asemenea în Egipt din pricina fratelui vostru. 33. Doar astfel eu voi ști că voi sunteți oameni drepți; dacă veți trimite acasă pe unul dintre voi să-l aducă pe fratele vostru cel mai mic de la tatăl vostru, și să îl aducă aici înaintea mea. Făcând acest lucru eu voi ști că voi sunteți drepți. 34. Și Iosif i-a chemat pe 70 din vitejii săi, și le-a spus lor: Luați-i pe acești oameni și aduceți-i la închisoare. 35. Iar vitejii i-au luat pe cei zece oameni, i-au apucat pe ei și i-au pus în închisoare, și ei au fost în închisoare trei zile. 36. Și în a treia zi Iosif i-a avut scoși din închisoare, și le-a spus lor: Faceți acest lucru pentru voi dacă sunteți oameni drepți, ca să puteți trăi, unul din frații voștri va fi închis în închisoare în timp ce voi mergeți și luați acasă porumbul pentru casa voastră la ținutul Canaan iar apoi luați-l pe cel mai mic frate al vostru și aduceți-l aici la mine, ca eu să pot afla că sunteți bărbați drepți când faceți acest lucru. 37. Iar Iosif a plecat de la ei și a venit în cameră, și a suspinat o suspinare mare, căci mila sa a fost stârnită pentru ei, și el și-a spălat fața sa, și s-a întors la ei iarăși, și l-a luat pe Simeon de la ei și a ordonat ca el să fie legat, dar Simeon nu era voitor să fi făcut astfel, căci era un om foarte puternic și ei nu îl puteau lega pe el. 38. Și Iosif i-a chemat pe vitejii săi și 70 de oameni puternici au venit înaintea lui cu săbiile scoase în mâinile lor, iar fiii lui Iacob s-au îngrozit de ei. 39. Iar Iosif le-a spus lor: Puneți mâna pe acest om și legați-l în închisoare până când frații lui vin la el, iar vitejii lui Iosif s-au grăbit și l-au apucat cu toții pe Simeon să îl lege, și Simeon a scos un țipăt tare și teribil iar țipătul a fost auzit la distanță. 40. Și toți vitejii lui Iosif au fost îngroziți de sunetul țipătului, încât ei au căzut asupra fețelor lor, și s-au înspăimântat mult și au fugit. 41. Și toți oamenii care erau cu Iosif au fugit, căci s-au temut mult pentru viețile lor, și doar fiul lui Iosif, Manasse a rămas acolo, iar fiul lui Iosif Manasse a văzut puterea lui Simeon, și era extrem de furios. 42. Iar Manasse fiul lui Iosif s-a ridicat la Simeon, și Manasse l-a lovit pe Simeon cu o lovitură grea cu pumnul său în ceafa lui, iar Simeon s-a potolit de furia lui. 43. Și Manasse l-a apucat pe Simeon și l-a înșfăcat violent și l-a legat și l-a adus în casa de arest, iar toți fiii lui Iacob au fost uimiți de fapta tânărului. 44. Și Simeon le-a spus fraților săi: Niciunul din voi nu trebuie să spună că aceasta este lovitura unui egiptean, ci că este lovitura casei tatălui meu. 45. Și după aceasta Iosif a ordonat să fie chemat cel care era pus peste magazie, pentru a le umple sacii lor cu porumb cât ei puteau căra, și să înapoieze banii fiecăruia în sacul lui, și să le dea provizii pentru drum, și astfel le-a făcut el lor. 46. Și Iosif le-a poruncit lor, zicând: Luați aminte ca nu cumva să încălcați ordinele mele să-l aduceți pe fratele vostru precum eu v-am spus vouă. Și va fi când îl veți aduce pe fratele vostru aici la mine, că atunci voi ști eu că sunteți bărbați drepți, iar vouă vă va fi permis să faceți comerț în ținut, iar eu vi-l voi înapoia pe fratele vostru, și voi vă veți întoarce în pace la tatăl vostru. 47. Iar ei toți au răspuns și au zis: Conform la cum domnul nostru a spus așa vom face noi, și ei s-au plecat la pământ lui. 48. Și fiecare om și-a săltat porumbul său pe asinul său, și ei au ieșit afară să meargă la ținutul Canaan la tatăl lor; și au venit la han iar când Levi și-a desfăcut sacul său să dea nutreț asinului său, el a văzut și iată banii săi în toată greutatea erau încă în sacul său. 49. Iar omul s-a înspăimântat mult, și a spus fraților săi: Banii mei sunt înapoiați și iată, sunt chiar în sacul meu; și oamenii s-au înspăimântat mult și au spus: Ce este aceasta pe care Dumnezeu ne-a făcut-o nouă? 50. Și ei toți au spus: Și unde este bunătatea Domnului cu părinții noștri, cu Avraam, Isaac, și Iacob, că Domnul în această zi ne-a dat în mâinile regelui Egiptului să născocească împotriva noastră? 51. Iar Iuda le-a spus lor: Cu siguranță noi suntem păcătoși vinovați înaintea Domnului Dumnezeului nostru căci l-am vândut pe fratele nostru, propria noastră carne, și pentru ce ziceți voi, unde este bunătatea Domnului cu părinții noștri? 52. Și Ruben le-a spus lor: Nu v-am spus eu vouă, nu păcătuiți împotriva băiatului, iar voi nu ați vrut să ascultați de mine? Acum Dumnezeu îl cere pe el de la noi, și cum îndrăzniți voi să spuneți, unde este bunătatea Domnului cu părinții noștri, când voi i-ai păcătuit Domnului? 53. Iar ei au zăbovit peste noapte în acel loc, și s-au sculat devreme dimineața și și-au încărcat asinii cu porumbul lor, și i-au dus și au mers și au venit la casa tatălui lor în ținutul Canaan. 54. Iar Iacob și casa sa au mers să-i întâmpine pe fiii săi, și Iacob a văzut și iată fratele lor Simeon nu era cu ei, iar Iacob i-a întrebat pe fiii săi: Unde este fratele vostru Simeon, pe care eu nu îl văd? Și fiii săi i-au spus lui tot ceea ce se abătuse asupra lor în Egipt. Capitolul 52: 1. Și ei au intrat în casa lor, și fiecare om și-a deschis sacul său și au văzut și iată legătura de bani a fiecăruia era acolo, lucru de care ei și tatăl lor s-au îngrozit mult. 2. Iar Iacob le-a spus lor: Ce este aceasta ce voi mi-ați făcut mie? Îl trimit pe fratele vostru Iosif să se intereseze de bunăstarea voastră și voi îmi spuneți mie, o fiară sălbatică l-a devorat pe el. 3. Și Simeon a mers cu voi să cumpărați mâncare și voi spuneți, regele Egiptului l-a legat pe el în închisoare. Și voi doriți să îl luați pe Beniamin să cauzați și moartea lui de asemenea, și să-mi aduceți perii cărunți cu întristare în mormânt din pricina lui Beniamin și a fratelui său Iosif. 4. Așadar acum fiul meu nu va merge cu voi, căci fratele lui este mort și lăsat singur, și bucluc ar putea cădea asupra lui pe drumul în care voi mergeți, precum s-a abătut asupra fratelui său. 5. Iar Ruben a spus tatălui său: Tu îi vei ucide pe cei doi fii ai mei dacă eu nu ți-l aduc pe fiul tău și să îl pun înaintea ta. Iar Iacob a spus fiilor săi: Rămâneți voi aici și nu mergeți în Egipt, căci fiul meu nu va merge cu voi în Egipt, nici nu va muri ca fratele său. 6. Și Iuda le-a spus lor: Abțineți-vă de la el până când porumbul este terminat, iar el va spune apoi: Luați-l pe fratele vostru, când el va descoperi că viața lui proprie și viața casei lui este în pericol de la foamete. 7. Și în acele zile foametea era amară de-a lungul ținutului, și toți oamenii pământului au mers și au venit la Egipt să cumpere mâncare, căci foametea prevala mult printre ei, iar fiii lui Iacob au rămas în Canaan un an și două luni până când porumbul lor s-a terminat. 8. Și s-a întâmplat după ce li s-a terminat porumbul, că toată casa lui Iacob a fost strânsă de foame, și toți copilașii fiilor lui Iacob au venit împreună și s-au apropiat de Iacob, și ei toți l-au împrejmuit, și i-au spus: Dă-ne pâine și pentru ce să murim cu toții prin foame în prezența ta? 9. Iacob a auzit cuvintele fiilor săi și ale copilașilor, și a suspinat o suspinare mare, iar mila sa a fost stârnită pentru ei, și Iacob i-a chemat pe fiii săi și ei toți au venit și s-au așezat înaintea lui. 10. Iar Iacob le-a spus lor: Nu ați văzut voi cum copiii voștri au plâns la mine în această zi, zicând, dă-ne pâine, și nu este deloc? Acum prin urmare întoarceți-vă și cumpărați pentru noi puțină mâncare. 11. Și Iuda a răspuns și i-a zis tatălui său: Dacă tu îl vei trimite pe fratele nostru cu noi vom merge și vom cumpăra porumb pentru tine, și dacă tu nu îl vei trimite atunci noi nu vom merge, căci cu siguranță regele Egiptului ne-a impus în mod anume nouă, zicând, voi nu veți vedea fața mea decât dacă fratele vostru este cu voi, căci regele Egiptului este un rege puternic și măreț, și iată dacă noi vom merge la el fără fratele nostru vom fi omorâți cu toții. 12. Nu cunoști tu și nu ai auzit tu că acest rege este foarte puternic și înțelept, și nu este niciunul asemenea lui pe tot pământul? Iată, noi am văzut toți regii pământului și nu l-am văzut pe vreunul precum acel rege, regele Egiptului; cu siguranță printre toți regii pământului nu este niciunul mai măreț decât Abimelec regele filistenilor, totuși regele Egiptului este mai măreț și mai puternic decât el, iar Abimelec poate fi doar comparat cu unul din ofițerii lui. 13. Tată, tu nu i-ai văzut palatul lui și tronul lui, și toți slujitorii lui stând înaintea lui; tu nu l-ai văzut pe acel rege pe tronul lui în fastul lui și înfățișarea lui regală, îmbrăcat în hainele lui regale cu o coroană mare aurie pe capul lui; tu nu ai văzut onoarea și gloria pe care Dumnezeu i le-a dat lui, căci nu este niciunul asemenea lui pe tot pământul. 14. Tată, tu nu ai văzut înțelepciunea, înțelegerea și cunoașterea pe care Dumnezeu i le-a dat în inima lui, nici nu i-ai auzit vocea lui dulce când el ne-a vorbit nouă. 15. Noi nu știm, tată, cine i-a făcut cunoscute numele noastre și tot ce s-a abătut asupra noastră, totuși el a întrebat și de tine, zicând: Este tatăl vostru încă în viață, și îi este bine lui? 16. Tu nu ai văzut treburile guvernului Egiptului reglementate de el, fără să-l întrebe pe Faraon domnul lui; tu nu ai văzut minunarea și teama pe care el le-a impresionat asupra tuturor egiptenilor. 17. Și de asemenea când noi am plecat de la el, noi am amenințat să-i facem Egiptului precum restului orașelor amoriților, și noi eram extrem de furioși împotriva tuturor cuvintelor lui pe care el le-a spus considerându-ne ca spioni, iar acum când vom merge iarăși înaintea lui teroarea lui va cădea asupra la noi toți, și niciunul din noi nu va putea să îi vorbească lui fie vreun lucru mic sau vreun lucru mare. 18. Așadar acum, tată, trimite-l te rugăm pe băiat cu noi, și vom merge și-ți vom cumpăra mâncare pentru sprijinul nostru, și nu vom muri prin foame. Iar Iacob a spus: De ce ați tratat atât de rău cu mine să îi spuneți regelui că voi aveați un frate? Ce este acest lucru pe care voi mi l-ați făcut? 19. Și Iuda i-a spus lui Iacob tatăl său: Dă băiatul în grija mea și noi ne vom ridica și vom merge la Egipt și vom cumpăra porumb, iar apoi ne vom întoarce, și va fi când noi ne vom întoarce că dacă băiatul nu este cu noi, atunci să mă lași pe mine să port vina ta pentru totdeauna. 20. I-ai văzut tu pe toți copilașii noștri plângându-se la tine de foame? Și nu este putere în mâna ta să îi satisfaci? Acum lasă mila ta să se stârnească pentru ei și trimite-l pe fratele nostru cu noi și vom merge. 21. Căci cum va fi bunăvoința Domnului pentru strămoșii noștri manifestată către tine când tu spui că regele Egiptului îl va lua pe fiul tău? Cum Domnul trăiește, eu nu îl voi lăsa până când îl aduc și îl pun înaintea ta. Dar roagă-te pentru noi Domnului ca El să ne trateze cu bunăvoință să cauzeze să fim primiți favorabil și cu bunăvoință înaintea regelui Egiptului și a oamenilor lui, căci dacă noi nu am fi întârziat cu siguranță până acum noi ne-am fi întors a doua oară cu fiul tău. 22. Și Iacob le-a spus fiilor săi: Eu am încredere în Domnul Dumnezeu că El vă poate izbăvi pe voi și vă poate da favoare vouă în văzul regelui Egiptului, și în văzul tuturor oamenilor lui. 23. Acum prin urmare ridicați-vă și mergeți la om, și luați pentru el în mâinile voastre un cadou din ce poate fi obținut în ținut și aduceți-l înaintea lui, și fie ca Atotputernicul Dumnezeu să vă dea milă înaintea lui, ca el să-l poată trimite pe fratele vostru Beniamin și pe Simeon cu voi. 24. Și toți bărbații s-au ridicat și l-au luat pe fratele lor Beniamin, și au luat în mâinile lor un cadou mare din ce era mai bun în ținut și ei de asemenea au luat o porțiune dublă de argint. 25. Și Iacob a poruncit strict fiilor săi referitor la Beniamin, zicând: Luați aminte la el în calea în care voi mergeți, și nu vă separați de el în drum, nici în Egipt. 26. Iar Iacob s-a ridicat de la fii săi și și-a întins mâinile și s-a rugat la Domnul din pricina fiilor lui, spunând: Doamne Dumnezeule al cerului și pământului, amintește-ți legământul Tău cu tatăl nostru Avraam; amintește-ți-l cu tatăl meu Isaac și tratează binevoitor cu fii mei și nu îi da în mâinile regelui Egiptului. Fă-o te rog pe Tine, O Dumnezeule, de dragul milosteniilor tale și răscumpără-i pe toți copiii mei și salvează-i de la puterea egipteană și trimite împreună cu ei pe cei doi frați ai lor. 27. Și toate nevestele fiilor lui Iacob și copiii lor și-au ridicat ochii spre cer și ei toți au suspinat înaintea Domnului, și s-au plâns la El să-i izbăvească pe părinții lor din mâna regelui Egiptului. 28. Iar Iacob a scris o scrisoare regelui Egiptului și a dat-o în mâna lui Iuda și în mâinile fiilor săi pentru regele Egiptului, zicând: 29. De la slujitorul tău Iacob, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam evreul, prințul lui Dumnezeu, către puternicul și înțeleptul rege, dezvăluitorul de secrete, regele Egiptului, salutări. 30. Să îi fie cunoscut domnului meu regele Egiptului, foametea a fost amară asupra noastră în ținutul Canaan, și eu i-am trimis pe fiii mei la tine să ne cumpere puțină mâncare de la tine pentru sprijinul nostru. 31. Căci fiii mei m-au înconjurat iar eu fiind foarte bătrân nu pot vedea cu ochii mei, căci ochii mei au devenit foarte grei prin vârstă, și de asemenea prin plâns zilnic pentru fiul meu, pentru Iosif, care a fost pierdut dinaintea mea. Și eu le-am poruncit fiilor mei ca ei să nu intre împreună pe porțile orașului când vin în Egipt, din pricina locuitorilor ținutului. 32. Și eu de asemenea le-am poruncit lor să meargă prin Egipt să caute după fiul meu Iosif, căci poate ei l-ar fi găsit pe el acolo. Și ei au făcut astfel, și din cauza aceea tu i-ai considerat pe ei ca spioni ai ținutului. 33. Nu am auzit noi referitor la tine că tu ai interpretat visul lui Faraon și că i-ai vorbit adevărat lui? Cum atunci tu nu știi în înțelepciunea ta dacă fiii mei sunt spioni sau nu? 34. Așadar acum, domnul și regele meu, iată l-am trimis pe fiul meu înaintea ta, precum tu le-ai vorbit fiilor mei; eu te implor să îți pui ochii tăi asupra lui până când el îmi este înapoiat în pace cu frații lui. 35. Căci nu știi tu sau nu ai auzit tu aceea ce Dumnezeul nostru i-a făcut lui Faraon când el a luat-o pe mama mea Sara, și ceea ce i-a făcut lui Abimelec, regele filistenilor, din pricina ei, și de asemenea ceea ce tatăl nostru Avraam a făcut celor nouă regi ai Elamului; cum el i-a nimicit pe ei toți cu câțiva oameni care erau cu el? 36. Și de asemenea ceea ce cei doi fii ai mei Simeon și Levi au făcut celor opt orașe ale amoriților, cum le-au distrus ei din pricina surorii lor Dina? 37. De asemenea datorită fratelui lor Beniamin s-au consolat ei pentru pierderea fratelui său Iosif; ce vor face ei atunci pentru el când ei vor vedea mâna oricărui popor prevalând asupra lor, de dragul lui? 38. Tu nu știi, o rege al Egiptului, că puterea lui Dumnezeu este cu noi, și de asemenea că mereu în toate zilele Dumnezeu ascultă rugăciunile noastre și El nu ne părăsește? 39. Și când fiii mei mi-au spus de tratările tale cu ei eu nu am strigat către Domnul din pricina ta, căci atunci tu ai fi pierit cu oamenii tăi înainte ca fiul meu Beniamin să fi venit înaintea ta; dar eu m-am gândit că întrucât Simeon fiul meu era în casa ta, poate tu ai fi tratat binevoitor cu el, prin urmare eu nu ți-am făcut acest lucru ție. 40. Așadar acum, iată Beniamin fiul meu vine la tine cu fiii mei. Ia aminte la el și pune-ți ochii asupra lui, iar apoi Dumnezeu își va pune ochii Lui asupra ta și de-a lungul regatului tău. 41. Acum eu ți-am spus ție tot ceea ce este în inima mea, și iată fiii mei vin la tine cu fratele lor. Examinează fața întregului pământ de dragul lor și trimite-i înapoi în pace cu cei doi frați ai lor. 42. Iar Iacob a dat scrisoarea fiilor săi în grija lui Iuda să o dea regelui Egiptului. Capitolul 53: 1. Și fiii lui Iacob s-au ridicat și l-au luat pe Beniamin și toate darurile, și ei au mers și au venit în Egipt și s-au așezat înaintea lui Iosif. 2. Iar Iosif l-a privit pe fratele său Beniamin cu ei și el i-a salutat, și acești oameni au venit la casa lui Iosif. 3. Și Iosif a poruncit supraveghetorului casei sale să le dea fraților săi să mănânce, iar el le-a făcut astfel lor. 4. Și la vremea amiezii Iosif a trimis după oameni să vină înaintea lui cu Beniamin, iar oamenii i-au spus supraveghetorului casei lui Iosif referitor la argintul care a fost returnat în sacii lor, și el le-a spus lor: Va fi bine cu voi, nu vă temeți, și l-a adus pe fratele lor Simeon la ei. 5. Iar Simeon a spus fraților săi: Domnul egiptenilor s-a comportat foarte binevoitor cu mine, el nu m-a ținut legat, precum voi ați văzut cu ochii voștri, căci atunci când voi ați plecat din oraș el m-a lăsat liber și a tratat binevoitor cu mine în casa sa. 6. Și Iuda l-a luat pe Beniamin de mână, și ei au venit înaintea lui Iosif, și s-au plecat jos la pământ lui. 7. Și bărbații i-au dat cadoul lui Iosif și ei toți s-au așezat înaintea lui, iar Iosif le-a spus lor: Vă este bine, le este bine copiilor voștri, îi este bine tatălui vostru vârstnic? Iar ei au spus: Este bine. Iar Iuda a luat scrisoarea pe care Iacob o trimisese și a dat-o în mâna lui Iosif. 8. Și Iosif a citit scrisoarea și a cunoscut scrisul tatălui său, și el dorea să suspine și a mers într-o cameră din interior și a suspinat o suspinare mare; și a ieșit iarăși. 9. Iar el și-a ridicat ochii și l-a privit pe fratele său Beniamin, și a spus: Acesta este fratele vostru de care voi mi-ați spus mie? Și Beniamin s-a apropiat de Iosif, iar Iosif și-a pus mâna pe capul lui și i-a spus lui: Fie ca Dumnezeu să fie milostiv cu tine fiul meu. 10. Și când Iosif l-a văzut pe fratele său, fiul mamei sale, el iarăși a dorit să suspine, și a intrat în cameră, și a suspinat acolo, și și-a spălat fața sa și a ieșit iarăși și s-a abținut din a suspina, și a spus, pregătiți mâncare. 11. Iar Iosif avea o cupă din care el bea, și era din argint frumos încrustat cu pietre de onix și bedelion, iar Iosif a lovit cupa în văzul fraților săi în timp ce aceștia se așezau să mănânce cu el. 12. Și Iosif le-a spus bărbaților: Eu știu prin această cupă că Ruben este întâiul născut și că Simeon și Levi și Iuda, Issacar și Zebulon sunt copii de la altă mamă. Așezați-vă să mâncați conform ordinii nașterii voastre. 13. Iar el de asemenea i-a plasat pe ceilalți conform ordinii nașterii lor, și a spus: Eu știu că acesta, fratele vostru cel mai mic nu are frate, și eu, precum el, nu am frate, el așadar se va așeza să mănânce cu mine. 14. Și Beniamin a mers înaintea lui Iosif și a șezut pe tron. Și bărbații au privit faptele lui Iosif, iar ei erau uluiți de ele. Și bărbații au mâncat și au băut la acea vreme cu Iosif, iar el apoi le-a dat lor cadouri, și Iosif i-a dat un cadou lui Beniamin, iar Manasse și Efraim au văzut faptele tatălui lor, și ei de asemenea i-au dat lui cadouri, iar Osnat i-a dat lui un cadou, și erau cinci cadouri în mâna lui Beniamin. 15. Iar Iosif a scos vin pentru ei să bea, și ei nu vroiau să bea, și au spus: Din ziua în care Iosif a fost pierdut noi nu am băut vin, nici nu am mâncat vreo delicatesă. 16. Și Iosif le-a jurat lor, și i-a presat mult: Iar ei au băut din belșug cu el în acea zi. Iar Iosif apoi s-a întors către fratele său Beniamin să îi vorbească, și Beniamin încă stătea pe tron înaintea lui Iosif. 17. Iar Iosif i-a spus lui: Ai zămislit tu vreun copil? Și el a spus: Slujitorul tău are zece fii, și acestea sunt numele lor: Bela, Becher, Așbal, Gera, Naaman, Achi, Roș, Mupim, Cupim, și Ord, și le-am pus numele lor după fratele meu pe care eu nu l-am văzut. 18. Și el le-a ordonat să aducă înaintea lui harta lui de stele, prin care Iosif cunoștea toate timpurile, iar Iosif i-a spus lui Beniamin: Eu am auzit că evreii sunt familiarizați cu toată înțelepciunea, știi tu ceva de aceasta? 19. Și Beniamin a spus: Slujitorul tău este cunoscător de asemenea în toată înțelepciunea pe care tatăl meu m-a învățat, iar Iosif i-a spus lui Beniamin: Privește acum la acest instrument și înțelege unde fratele tău Iosif este în Egipt, care ați spus că a mers în Egipt. 20. Și Beniamin a privit instrumentul cu harta stelelor cerului, și el era înțelept și a privit înăuntru să afle unde era fratele lui, iar Beniamin a împărțit tot ținutul Egiptului în patru diviziuni, și a găsit că acela care stătea pe tron înaintea sa era fratele său Iosif, iar Beniamin s-a mirat mult, și când Iosif a văzut că fratele său era atât de mult uimit, i-a spus lui Beniamin: Ce ai văzut tu, și de ce ești tu uimit? 21. Iar Beniamin i-a spus lui Iosif: Eu pot vedea prin aceasta că Iosif fratele meu stă aici cu mine pe tron. Iar Iosif i-a spus lui: Eu sunt Iosif fratele tău, nu dezvălui acest lucru fraților tăi, iată eu te voi trimite cu ei când vor pleca, și eu voi porunci ca ei să fie iar aduși înapoi în oraș, și te voi lua pe tine de la ei. 22. Și dacă ei își încumetă viețile lor și luptă pentru tine, atunci eu voi ști că ei s-au pocăit de ce mi-au făcut mie, și eu mă voi face cunoscut lor, și dacă te vor părăsi pe tine când te voi lua, atunci tu vei rămâne cu mine, iar eu mă voi ciondăni cu ei, și ei vor pleca, iar eu nu mă voi face cunoscut lor. 23. La acea vreme Iosif a poruncit ofițerilor săi să le umple sacii lor cu mâncare, și să pună banii fiecărui om în sacul lui, și să pună cupa în sacul lui Beniamin, și să le dea lor provizii pentru drum, iar ei le-au făcut astfel lor. 24. Și în următoarea zi oamenii s-au sculat devreme dimineața, și și-au încărcat asinii lor cu porumbul lor, și ei au plecat cu Beniamin, și au mers la ținutul Canaan cu fratele lor Beniamin. 25. Ei nu ajunseseră departe de Egipt când Iosif a poruncit aceluia care era pus peste casa sa, zicând: Ridică-te, urmărește-i pe acei oameni înainte ca ei să ajungă prea departe de Egipt, și spune-le lor: De ce ați furat voi cupa stăpânului meu? 26. Iar ofițerul lui Iosif s-a ridicat și i-a ajuns pe ei din urmă, și le-a spus toate cuvintele lui Iosif; iar când ei au auzit acest lucru au devenit extrem de furioși, și au spus: Acela cu care cupa stăpânului tău va fi găsită, va muri, și noi de asemenea vom deveni sclavi. 27. Și ei s-au grăbit și fiecare om și-a dat jos sacul său de pe asinul său, și s-au uitat în sacii lor iar cupa a fost găsită în sacul lui Beniamin, și ei toți și-au rupt veșmintele și s-au întors la oraș. Și ei l-au lovit pe Beniamin în drum, lovindu-l continuu până când el a intrat în oraș, și ei s-au așezat înaintea lui Iosif. 28. Iar mânia lui Iuda a fost aprinsă, și a spus: Acest om m-a adus înapoi pe mine doar ca să distrug Egiptul în această zi. 29. Și oamenii au venit la casa lui Iosif, și l-au găsit pe Iosif stând pe tronul lui și toți vitejii stăteau la dreapta și la stânga lui. 30. Iar Iosif le-a spus lor: Ce este această faptă pe care voi ați făcut-o, că ați luat cupa mea de argint și ați plecat? Dar eu știu că ați luat cupa mea pentru ca prin ea să aflați în ce parte a ținutului se află fratele vostru. 31. Și Iuda a spus: Ce îi vom spune domnului nostru, ce vom vorbi și cum ne vom justifica? Dumnezeu a găsit în această zi nedreptatea tuturor slujitorilor tăi, prin urmare El ne-a făcut acest lucru nouă în această zi. 32. Iar Iosif s-a ridicat și l-a apucat pe Beniamin și l-a luat de la frații lui cu violență, și el a intrat în casă și le-a încuiat ușa, iar Iosif i-a poruncit aceluia care era pus peste casa sa ca el să le spună lor: Astfel spune regele, mergeți în pace la tatăl vostru, iată eu l-am luat pe omul în a cărui mână cupa mea a fost găsită. Capitolul 54: 1. Când Iuda a văzut tratările lui Iosif cu ei, Iuda s-a apropiat de el, a dărâmat ușa, și a venit cu frații săi înaintea lui Iosif. 2. Și Iuda i-a spus lui Iosif: Să nu pară cumplit în văzul domnului meu, poate slujitorul tău te rog, să spună un cuvânt înaintea ta? Iar Iosif i-a spus lui: Vorbește! 3. Iar Iuda a vorbit înaintea lui Iosif și fraților săi care erau acolo stând în spatele lor; și Iuda i-a spus lui Iosif: Cu siguranță când noi am venit prima oară la domnul nostru să cumpărăm mâncare, tu ne-ai considerat pe noi spioni ai ținutului, și noi l-am adus pe Beniamin înaintea ta, iar tu încă faci haz de noi în această zi. 4. Așadar acum să asculte regele cuvintele mele, și trimite te rog, pe fratele nostru ca să poată merge cu noi la tatăl nostru, ca nu cumva sufletul tău să piară în această zi cu toate sufletele locuitorilor Egiptului. 5. Tu nu știi ceea ce doi din frații mei, Simeon și Levi, i-au făcut orașului Sihem, și la șapte orașe ale amoriților, din pricina surorii noastre Dina; de asemenea ce nu ar face ei de dragul fratelui lor Beniamin? 6. Iar eu cu puterea mea, care sunt mai mare și mai puternic decât ei amândoi, vin în această zi asupra ta și a ținutului tău dacă pare că tu ești nevoitor să-l trimiți pe fratele nostru. 7. Nu ai auzit tu ceea ce Dumnezeul nostru, care ne-a favorizat pe noi, i-a făcut lui Faraon din pricina lui Sara mama noastră, pe care a luat-o de la tatăl nostru, că El l-a lovit pe el și pe casa lui cu urgii grele, că până în ziua aceasta egiptenii relatează această minune unul altuia? Astfel îți va face Dumnezeul nostru ție din pricina lui Beniamin pe care tu în această zi l-ai luat de la tatăl lui, și din pricina răutăților pe care tu în această zi le-ai îngrămădit asupra noastră în ținutul tău; căci Dumnezeul nostru își va aminti de legământul Lui cu tatăl nostru Avraam și va aduce rău asupra ta, deoarece tu ai mâhnit sufletul tatălui nostru în această zi. 8. Așadar acum, ascultă cuvintele mele pe care eu în această zi ți le-am spus ție, și trimite-l pe fratele nostru ca el să poată pleca ca nu cumva tu și oamenii ținutului tău să muriți prin sabie, căci nici unul din voi nu poate prevala asupra mea. 9. Iar Iosif i-a răspuns lui Iuda, zicând: De ce ți-ai deschis tu larg gura și de ce te lauzi tu asupra noastră, spunând, puterea este cu tine? Cum Faraon trăiește, dacă eu le poruncesc tuturor vitejilor mei să lupte împotriva ta, cu siguranță tu și aceștia frații tăi v-ați cufunda în încurcătură. 10. Și Iuda i-a spus lui Iosif: Cu siguranță ți se cuvine ție și oamenilor tăi să vă temeți de mine; cum Domnul trăiește dacă eu odată îmi scot sabia nu o voi pune în teacă iar până în ziua în care voi fi ucis tot Egiptul, iar eu voi începe cu tine și voi termina cu Faraon stăpânul tău. 11. Iar Iosif a răspuns și le-a zis: Cu siguranță puterea nu îți aparține doar ție; eu sunt mai puternic și mai tare decât tine; cu siguranță dacă tu ți-ai scoate sabia ta eu o voi pune la gâtul tău și la gâturile tuturor fraților tăi. 12. Și Iuda i-a spus lui: Cu siguranță dacă eu în această zi mi-aș deschide gura împotriva ta te-aș înghiți ca tu să fii distrus de pe pământ și să pieri în această zi din regatul tău. Iar Iosif a spus: Cu siguranță dacă ți-ai deschide gura eu am putere și tărie să ți-o închid cu o piatră încât tu nu vei fi capabil să rostești un cuvânt; vezi câte pietre sunt înaintea noastră, cu adevărat eu pot lua o piatră, și să o forțez în gura ta și să îți rup fălcile. 13. Iar Iuda a spus: Dumnezeu este martor între noi, că până acum noi nu am dorit să ne luptăm cu tine, doar dă-ne fratele nostru și noi vom pleca de la tine. Și Iosif a răspuns și le-a zis: Cum Faraon trăiește, dacă toți regii din Canaan vin împreună cu voi, nu l-ați putea lua din mâna mea. 14. Acum prin urmare, mergeți la tatăl vostru, iar fratele vostru îmi va fi mie ca sclav, căci el a jefuit casa regelui. Iar Iuda a spus: Ce este pentru tine sau pentru caracterul regelui, cu siguranță regele trimite de la casa lui, de-a lungul ținutului argint și aur fie în daruri sau cheltuieli, și tu încă vorbești despre cupa ta, pe care tu ai pus-o în sacul fratelui nostru, și spui că el a furat-o de la tine? 15. Ferească Dumnezeu ca fratele nostru Beniamin sau oricare din sămânța lui Avraam să facă lucrul acesta să fure de la tine, sau de la oricine altcineva, fie rege, prinț, sau orice om. 16. Așadar acum, încetează această acuzație ca nu cumva tot pământul să audă cuvintele tale, zicând, pentru puțin argint regele Egiptului s-a ciondănit cu oamenii, și el i-a acuzat și l-a luat pe fratele lor ca sclav. 17. Și Iosif a răspuns și a zis: Luați de la mine această cupă și plecați de la mine și lăsați-vă fratele vostru ca sclav, căci este judecata unui hoț să fie un sclav. 18. Iar Iuda a spus: De ce nu ești tu rușinat de cuvintele tale, să lăsăm pe fratele nostru și să luăm cupa ta? Cu siguranță dacă tu ne dai cupa ta, sau de o mie de ori pe atât, noi nu îl vom lăsa pe fratele nostru, căci argint găsit în mâna oricărui om nu ne-ar preveni pe noi să murim pentru el. 19. Și Iosif a răspuns: Și de ce l-ați părăsit pe fratele vostru și l-ați vândut pentru 20 de arginți până în această zi, și de ce atunci nu veți face voi la fel acestui frate al vostru? 20. Iar Iuda a spus: Domnul este martor între mine și tine că noi nu dorim luptele tale; așadar acum dă-ne fratele nostru și noi vom pleca de la tine fără să ne certăm. 21. Și Iosif a răspuns și a zis: Dacă toți regii ținutului s-ar aduna, ei nu ar fi capabili să-l ia pe fratele vostru din mâna mea. Iar Iuda a zis: Ce îi vom spune tatălui nostru, când el va vedea că fratele nostru nu s-a întors cu noi, și va jeli după el? 22. Iar Iosif a răspuns și a zis: Aceasta este ceea ce voi îi veți spune tatălui vostru, zicând, funia s-a dus după găleată. 23. Și Iuda a spus: Cu siguranță tu ești un rege, și de ce spui tu aceste lucruri, dând o judecată falsă? Vai de regele care este precum tine. 24. Iar Iosif a răspuns și a zis: Nu este judecată falsă în cuvântul pe care eu l-am spus din pricina fratelui vostru Iosif, căci voi toți l-ați vândut pe el la midianiți pentru 20 de arginți, și voi toți ați negat-o tatălui vostru și i-ați spus lui: O fiară rea l-a devorat pe el, Iosif a fost sfâșiat în bucăți. 25. Și Iuda a spus: Iată focul lui Șem arde în inima mea, acum eu voi arde tot ținutul tău cu foc. Și Iosif a răspuns și a zis: Cu siguranță cumnata ta Tamar, care i-a ucis pe fiii tăi, a stins focul Sihemului. 26. Iar Iuda a spus: Dacă eu smulg un singur fir de păr din carnea mea, eu voi umple tot Egiptul cu sângele ei. 27. Și Iosif a răspuns și a zis: Astfel este obiceiul vostru să faceți precum i-ați făcut fratelui vostru, pe care voi l-ați vândut; voi ați înmuiat haina lui în sânge și ați adus-o la tatăl vostru pentru ca voi să puteți spune: O fiară rea l-a devorat pe el și aici este sângele lui. 28. Când Iuda a auzit acest lucru era extrem de furios iar furia sa ardea înăuntrul său. Și era înaintea lui acolo o piatră cu o greutate de aproape 400 shekeli, iar furia lui Iuda a fost aprinsă și el a luat piatra într-o mână și a aruncat-o spre ceruri și a prins-o cu mâna sa stângă. 29. Și a pus-o apoi sub picioarele sale și s-a așezat pe ea cu toată puterea sa, iar piatra s-a făcut praf de la forța lui Iuda. 30. Și când Iosif a văzut fapta lui Iuda s-a înspăimântat mult. Așa că i-a poruncit lui Manasse fiul său, care a făcut cu o altă piatră aceeași faptă ca Iuda. Iar Iuda a spus fraților săi: Să nu spună niciunul din voi că acest om este un egiptean, căci făcând acest lucru el este din familia tatălui nostru. 31. Iar Iosif a spus: Nu doar vouă vă este dată putere, căci și noi suntem oameni puternici, și de ce vă veți lăuda asupra la noi toți? Și Iuda i-a spus lui Iosif: Trimite te rog pe fratele nostru și nu-ți ruina țara ta în această zi. 32. Și Iosif a răspuns și le-a spus lor: mergeți și spuneți-i tatălui vostru că o fiară rea l-a devorat pe el precum voi ați spus referitor la fratele vostru Iosif. 33. Și Iuda i-a vorbit fratelui său Naftali și i-a zis: Grăbește-te, mergi acum și numără toate străzile Egiptului și vino și spune-mi; iar Simeon i-a spus lui: Să nu fie acest lucru un bucluc pentru tine; acum eu voi merge la deal și voi lua o piatră mare de pe deal și o voi prăvăli asupra la toți din Egipt și-i voi ucide pe toți cei care sunt în el. 34. Iar Iosif a auzit toate aceste cuvinte pe care frații săi le-au vorbit înaintea lui, și ei nu au știut că Iosif îi înțelegea, căci ei își imaginaseră că el nu știa să vorbească ebraică. 35. Și Iosif s-a temut mult de cuvintele fraților săi ca nu cumva ei să distrugă Egiptul, și i-a poruncit fiului său Manasse, zicând: Mergi acum în grabă și adună-i la mine pe toți locuitorii Egiptului și pe toți vitejii împreună, și să vină ei la mine acum călare pe cai și pe jos și cu tot soiul de instrumente muzicale, iar Manasse a mers și a făcut astfel. 36. Iar Naftali a mers precum Iuda îi poruncise, căci Naftali era sprinten precum unul din cerbii iuți, și el putea să meargă pe știuleți de porumb iar ei nu se rupeau sub el. 37. Și el a mers și a numărat toate străzile Egiptului, și le-a găsit a fi 12, și a venit în grabă și i-a spus lui Iuda, iar Iuda a spus fraților săi: Grăbiți-vă voi și fiecare om să își pună sabia la șalele sale și vom veni asupra Egiptului și îi vom nimici pe ei toți, și să nu lăsați nicio rămășiță să rămână. 38. Și Iuda a spus: Iată, eu voi distruge trei din străzi cu puterea mea, iar voi veți distruge fiecare o stradă. Și când Iuda vorbea acest lucru, iată, locuitorii Egiptului și toți vitejii au venit înspre ei cu tot soiul de instrumente muzicale și cu strigăte tari. 39. Iar numărul lor era de 500 de cavaleriști și 10.000 de infanteriști, și 400 de oameni care puteau lupta fără sabie sau suliță, doar cu mâinile și puterea lor. 40. Și toți vitejii au venit cu mare tumult și strigăte, și ei toți i-au încercuit pe fiii lui Iacob și i-au îngrozit, iar pământul s-a cutremurat de la zgomotul țipetelor lor. 41. Iar când fiii lui Iacob au văzut aceste trupe s-au temut mult pentru viețile lor. Iosif a făcut astfel pentru a-i îngrozi pe fiii lui Iacob ca ei să se liniștească. 42. Și Iuda, văzându-i pe unii din frații săi îngroziți, le-a spus: De ce vă temeți cât timp îndurarea lui Dumnezeu este cu noi? Și când Iuda i-a văzut pe toți locuitorii Egiptului încercuindu-i pe ei la porunca lui Iosif ca să îi îngrozească, doar Iosif le-a poruncit lor zicând: Nu vă atingeți de niciunul din ei. 43. Atunci Iuda s-a grăbit și și-a scos sabia, și a scos un țipăt tare și amar, și a lovit cu sabia sa, și a sărit pe pământ, și el încă a continuat să țipe împotriva tuturor oamenilor. 44. Și când el a făcut acest lucru, Domnul a cauzat teroarea lui Iuda și a fraților lui să cadă asupra vitejilor și asupra tuturor oamenilor care îi înconjurau pe ei. 45. Și ei toți au fugit de la sunetul țipătului, și erau îngroziți și au căzut unul asupra altuia, și mulți dintre ei au murit în timp ce cădeau, și ei toți au fugit dinaintea lui Iuda și a fraților lui și dinaintea lui Iosif. 46. Și în timp ce ei fugeau, Iuda și frații săi i-au urmărit în casa lui Faraon și ei toți au scăpat, iar Iuda iarăși a stat înaintea lui Iosif și a răcnit la el precum un leu și a scos un țipăt mare și năprasnic la el. 47. Iar țipătul s-a auzit la distanță, și toți locuitorii Succotului l-au auzit, și tot Egiptul s-a cutremurat de la sunetul țipătului, și de asemenea pereții Egiptului și ai ținutului Goșen au căzut înăuntru de la zguduirea pământului, iar Faraon de asemenea a căzut de pe tronul lui la pământ, și de asemenea s-a întâmplat că toate femeile însărcinate ale Egiptului și Goșenului au pierdut sarcina când au auzit zgomotul zguduirii, căci ele s-au temut îngrozitor. 48. Și Faraon a trimis vorbă, zicând: Ce este acest lucru care în această zi s-a întâmplat în ținutul Egiptului? Și au venit și i-au spus lui totul de la început la sfârșit, iar Faraon s-a alarmat și s-a minunat, și s-a înspăimântat foarte mult. 49. Și această sperietură a sporit când el a auzit toate aceste lucruri, și a trimis vorbă la Iosif, zicând: Tu i-ai adus la mine pe evrei să distrugă tot Egiptul; ce vei face tu cu sclavul acela hoțesc? Trimite-l și lasă-l să meargă cu frații lui, și ca să nu murim prin răul lor, chiar noi, tu și tot Egiptul. 50. Și dacă tu dorești să faci acest lucru, aruncă de la tine toate lucrurile mele valoroase, și mergi cu ei la ținutul lor, dacă te încânți de el, căci ei în această zi vor distruge toată țara mea și vor ucide toți oamenii mei; chiar și toate femeile Egiptului au pierdut sarcinile lor prin țipetele lor; vezi ce au făcut ei doar prin țipetele lor și vorbind. Mai mult, dacă ei vor lupta cu sabia, vor distruge ținutul; acum prin urmare alege aceea ce tu dorești, fie pe mine fie pe evrei, fie Egiptul fie ținutul evreilor. 51. Și ei au venit și i-au spus lui Iosif toate cuvintele pe care Faraon le spusese referitor la el, iar Iosif s-a temut mult de la cuvintele lui Faraon; iar Iuda și frații săi încă stăteau înaintea lui Iosif indignați și înfuriați, și toți fiii lui Iacob au râs la Iosif, precum răgetul mării și al valurilor ei. 52. Și Iosif s-a temut mult de frații săi, dar și din pricina lui Faraon, iar Iosif a căutat un pretext ca să se facă cunoscut fraților săi, ca nu cumva ei să distrugă tot Egiptul. 53. Iar Iosif i-a poruncit fiului său Manasse, iar Manasse a mers și s-a apropiat de Iuda și și-a pus mâna pe umărul lui, și mânia lui Iuda a fost potolită. 54. Și Iuda a spus fraților săi: Să nu spună niciunul din voi că aceasta este fapta unui tânăr egiptean, căci aceasta este lucrarea casei tatălui meu. 55. Iar Iosif văzând și cunoscând că mânia lui Iuda a fost potolită, s-a apropiat de Iuda să-i vorbească în limba blândeții. 56. Și Iosif i-a spus lui Iuda: Cu siguranță tu vorbești adevărul și în această zi ai dovedit afirmațiile tale referitoare la puterea ta, și fie ca Dumnezeu care se încântă de tine, să-ți sporească bunăstarea; dar spune-mi adevărat de ce tu dintre toți frații tăi te-ai ciondănit cu mine din pricina băiatului, căci niciunul din ei nu îmi vorbise vreun cuvânt mie referitor la el. 57. Și Iuda i-a răspuns lui Iosif, zicând: Cu siguranță tu trebuie să cunoști că eu am fost gaj pentru băiat la tatăl lui, zicând, dacă eu nu îl aduc la tine eu voi purta vina ta pentru totdeauna. 58. Prin urmare eu m-am apropiat de tine dintre toți frații mei, căci eu am văzut că tu erai nedornic să îi înduri lui să plece de la tine; așadar acum fie să găsesc îngăduință în văzul tău ca tu să îl trimiți să ni se alăture, și iată, eu voi rămâne ca un înlocuitor pentru el, să îți slujesc ție în orice dorești, căci oriunde tu mă vei trimite eu voi merge să îți slujesc cu multă energie. 59. Trimite-mă acum la un mare rege, care s-a răzvrătit împotriva ta, iar tu vei ști ceea ce eu îi voi face lui și ținutului lui; cu toate că el ar avea cavalerie și infanterie sau un popor extraordinar de puternic, eu îi voi ucide pe toți și voi aduce capul regelui înaintea ta. 60. Nu știi tu sau nu ai auzit tu că tatăl nostru Avraam cu slujitorul lui Eliezer au bătut toți regii Elamului cu oștile lor într-o singură noapte, că nu au lăsat pe niciunul rămas? Iar de atunci puterea tatălui nostru ne-a fost dată nouă ca moștenire, pentru noi și sămânța noastră pentru totdeauna. 61. Iar Iosif a răspuns și a zis: Tu vorbești adevărul și falsitatea nu este în gura ta, căci de asemenea ne-a fost spus nouă că evreii au putere și că Domnul Dumnezeul lor s-a încântat mult de ei. Și atunci cine poate sta înaintea lor? 62. Totuși cu această condiție îl voi trimite eu pe fratele vostru, dacă voi mi-l veți aduce înaintea mea pe fratele lui, fiul mamei lui, de care voi ați spus că el placase de la voi în Egipt; și se va întâmpla când voi mi-l veți aduce pe fratele lui, că eu vi-l voi lua în locul lui, deoarece niciunul din voi nu a fost gaj pentru el la tatăl vostru, și când va veni la mine, eu atunci îl voi trimite cu voi pe fratele lui pentru care tu ai fost pus gaj. 63. Și mânia lui Iuda a fost aprinsă împotriva lui Iosif când el spunea acest lucru, iar ochii săi erau roșii de mânie. Și le-a spus fraților săi: Cum bărbatul acesta în această zi își caută propria lui distrugere și a întregului Egipt! 64. Iar Simeon i-a răspuns lui Iosif, zicând: Nu ți-am spus noi la început că nu știam locul anume la care el a mers, sau dacă el este mort sau viu, și pentru ce spune domnul meu astfel de lucruri? 65. Iosif, observând înfățișarea lui Iuda, a discernut că furia lui a început să se aprindă când i-a vorbit, zicând: Aduceți-l la mine pe celălalt frate al vostru în locul acestui frate. 66. Și Iosif a spus fraților săi: Cu siguranță voi ați spus că fratele vostru era ori mort ori pierdut, acum dacă eu l-aș chema în această zi și el ar veni înaintea voastră, mi l-ați da pe el în locul fratelui lui? 67. Iar Iosif a început să vorbească și să strige: Iosif, Iosif, vino în această zi înaintea mea și arată-te fraților tăi și așează-te înaintea lor. 68. Și când Iosif a spus acest lucru înaintea lor, ei s-au uitat fiecare în direcții diferite să vadă de unde ar putea să vină Iosif înaintea lor. 69. Iar Iosif a observat toate faptele lor, și le-a spus: De ce vă uitați aici și acolo? Eu sunt Iosif pe care voi l-ați vândut la Egipt, așadar acum să nu vă mâhnească că m-ați vândut, căci pentru sprijin în timpul foametei Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră. 70. Și frații lui s-au îngrozit de el când au auzit cuvintele lui Iosif, iar Iuda era extrem de îngrozit de el. 71. Iar când Beniamin a auzit cuvintele lui Iosif, el era înaintea lor în partea de dinăuntru a casei, și Beniamin a alergat la Iosif fratele său și l-a îmbrățișat și a căzut asupra gâtului lui, iar ei au plâns. 72. Și când frații lui Iosif au văzut că Beniamin se lăsase pe gâtul fratelui său și că a plâns cu el, ei de asemenea s-au lăsat pe Iosif și l-au îmbrățișat, și ei au suspinat o mare suspinare cu Iosif. 73. Și vocea a fost auzită în casa lui Iosif că ei erau frații lui Iosif, și l-a încântat pe Faraon enorm, căci el se temea de ei ca nu cumva să distrugă Egiptul. 74. Iar Faraon a trimis slujitorii săi la Iosif să îl felicite referitor la frații lui care veniseră la el, și toți căpitanii armatelor și trupele care erau în Egipt au venit să se bucure cu Iosif, și tot Egiptul s-a bucurat mult de frații lui Iosif. 75. Și Faraon i-a trimis pe slujitorii săi la Iosif, zicând: Spune-le fraților tăi să ia tot ce le aparține și să vină la mine iar eu îi voi pune pe ei în cea mai bună parte a ținutului Egiptului, și ei au făcut astfel. 76. Iar Iosif i-a poruncit celui care era pus peste casa sa să le aducă fraților săi daruri și veșminte. Și a adus la ei multe veșminte, robe regale și multe daruri, iar Iosif le-a împărțit printre frații săi. 77. Și a dat fiecăruia dintre frații săi un schimb de veșminte de aur și argint, și 300 de arginți, iar Iosif a poruncit ca ei toți să fie îmbrăcați în aceste veșminte și să fie aduși înaintea lui Faraon. 78. Iar Faraon văzând că toți frații lui Iosif erau oameni viteji și de înfățișare frumoasă, el s-a bucurat mult. 79. Și ei apoi au plecat din prezența lui Faraon să meargă la ținutul Canaan, la tatăl lor, iar fratele lor Beniamin era cu ei. 80. Iar Iosif s-a ridicat și le-a dat lor 11 care de la Faraon, și Iosif le-a dat propriul său car, să-l aducă pe tatăl său la Egipt, pe care el a mers în ziua încoronării sale in Egipt; iar Iosif a trimit la toți copiii fraților săi veșminte conform numărului lor, și o sută de arginți fiecăruia din ei; el de asemenea a trimis veșminte la nevestele fraților săi dintre veșmintele nevestelor regelui, și el le-a trimis. 81. Și el a dat la fiecare din frații săi zece oameni să meargă cu ei la ținutul Canaan să le slujească lor, să le slujească copiilor lor și tot ce le aparținea lor când ei au venit la Egipt. 82. Iar Iosif a trimit prin mâna fratelui său Beniamin zece seturi de veșminte pentru cei zece fii ai lui, o porție deasupra restului copiilor fiilor lui Iacob. 83. Și el a trimis la fiecare 50 de arginți, și zece care datorită lui Faraon, și a trimis tatălui său zece asini încărcați cu toate lucrurile luxoase ale Egiptului, și zece măgărițe încărcate cu porumb și pâine și hrană pentru tatăl său și la toți care erau cu el ca provizii pentru drum. 84. Și a trimis la sora sa Dina veșminte de argint și aur, și tămâie și smirnă, și aloe și ornamente pentru femei în mare abundență, și el a trimis la fel de la nevestele lui Faraon la nevestele lui Beniamin. 85. Iar el a dat tuturor fraților săi, de asemenea și nevestelor lor, tot soiul de pietre de onix și bedelion, și din toate lucrurile valoroase printre oamenii de seamă ai Egiptului. Niciunul din lucrurile scumpe nu a fost lăsat rămas, decât ceea ce Iosif a trimis la casa tatălui său. 86. Și el i-a trimis pe frații săi, și ei au mers, și l-a trimis pe fratele său Beniamin cu ei. 87. Iar Iosif a mers cu ei să îi acompanieze la drum până la granițele Egiptului, și i-a rugat pe ei referitor la tatăl său și casa lui, să vină la Egipt. 88. Și el le-a spus lor: Nu vă certați la drum, căci acest lucru a fost de la Domnul să salveze pe mulți oameni de la foamete, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete în ținut. 89. Și le-a poruncit lor zicând: Când voi veniți la ținutul Canaan, nu veniți brusc înaintea tatălui meu cu această chestiune, dar acționați în înțelepciunea voastră. 90. Iar Iosif a încetat să le poruncească lor, și el s-a întors și a mers înapoi în Egipt, iar fiii lui Iacob au mers la ținutul Canaan cu veselie și voioșie la tatăl lor Iacob. 91. Și ei au venit la granițele ținutului, și au spus unul altuia: Ce vom face în această privință înaintea tatălui nostru, căci dacă noi venim brusc la el și îi spunem chestiunea, el va fi alarmat mult de la cuvintele noastre și nu ne va crede pe noi. 92. Iar ei au mers de-a lungul drumului până când s-au apropiat de casele lor, și au găsit-o pe Serac, fiica lui Așer, mergând să îi întâmpine, iar domnița era foarte bună și subtilă, și cunoștea cum să cânte la harpă. 93. Și ei au strigat la ea iar ea a venit înaintea lor, și i-a pupat, și ei au luat-o și i-au dat o harpă, zicând: Du-te acum înaintea tatălui nostru, și așează-te înaintea lui, și cântă la harpă, și vorbește aceste cuvinte. 94. Și ei i-au poruncit să meargă la casa lor. Și ea a luat harpa și s-a grăbit înaintea lor, și a venit și s-a așezat aproape de Iacob. 95. Iar ea a cântat bine din instrument și a cântat, și a spus în dulceața cuvintelor ei: Iosif unchiul meu este în viață, și el domnește de-a lungul ținutului Egiptului și nu este mort. 96. Și ea a continuat repetând și spunând aceste cuvinte. Iacob a auzit cuvintele ei și îi erau plăcute lui. 97. El a ascultat în timp ce ea le-a repetat de două ori și de trei ori, și veselie a pătruns în inima lui Iacob de la dulceața vorbelor ei, iar Duhul lui Dumnezeu era asupra lui, și el știa toate cuvintele ei că sunt adevărate. 98. Iar Iacob a binecuvântat-o pe Serac când ea a spus aceste cuvinte înaintea lui, și el i-a spus ei: Fiica mea, fie ca moartea să nu prevaleze vreodată asupra ta, căci tu mi-ai revigorat duhul; doar vorbește ca și până acum înaintea mea precum tu ai vorbit, căci tu m-ai bucurat cu toate cuvintele tale. 99. Și ea a continuat să cânte aceste cuvinte, iar Iacob a ascultat și l-a încântat, și el s-a bucurat, iar Duhul lui Dumnezeu era asupra lui. 100. În timp ce el încă vorbea cu ea, iată, fiii săi au venit la el cu cai și care și veșminte regale și slujitori alergând înaintea lor. 101. Și Iacob s-a ridicat să îi întâmpine, și i-a văzut pe fiii săi îmbrăcați în veșminte regale și a văzut toate comorile pe care Iosif le trimisese lor. 102. Iar ei i-au spus lui: Fii informat că fratele nostru Iosif este în viață, și este el acela care domnește de-a lungul ținutului Egiptului, și este el acela care ne-a vorbit nouă precum ți-am spus noi. 103. Și Iacob a auzit toate cuvintele fiilor săi, iar inima sa palpita de la cuvintele lor, căci el nu îi putea crede pe ei până când a văzut tot ceea ce Iosif le dăduse lor și ceea ce îi trimisese lui, și toate semnele pe care Iosif le spusese lor. 104. Și ei au despachetat înaintea lui, și i-au arătat tot ceea ce Iosif trimisese; ei au dat fiecăruia ceea ce Iosif îi trimisese, iar el știa că ei spuseseră adevărul, și s-a bucurat enorm datorită fiului său. 105. Iar Iacob a spus: Este suficient pentru mine că fiul meu Iosif este încă în viață, eu voi merge să îl văd pe el înainte ca eu să mor. 106. Iar fiii lui i-au spus tot ce se abătuse asupra lor, și Iacob a spus: Eu voi merge la Egipt să-l văd pe fiul meu și pe urmașii lui. 107. Și Iacob s-a ridicat și a îmbrăcat veșmintele pe care Iosif i le trimisese lui, și după ce se spălase și se tunse, a pus pe capul său turbanul pe care Iosif i-l trimisese lui. 108. Și toți oamenii casei lui Iacob și nevestele lor au îmbrăcat veșmintele pe care Iosif le trimisese lor, și ei s-au bucurat mult că Iosif era încă în viață și că el domnea în Egipt. 109. Și toți locuitorii ținutului Canaan au auzit de acest lucru, și au venit și s-au bucurat mult cu Iacob că el era încă în viață. 110. Iar Iacob a făcut un ospăț pentru ei timp de trei zile; și toți regii din Canaan și nobilii ținutului au mâncat și au băut și s-au bucurat în casa lui Iacob. Capitolul 55: 1. Și s-a întâmplat după aceasta că Iacob a spus: Eu voi merge să îl văd pe fiul meu în Egipt iar apoi mă voi întoarce la ținutul Canaan de care Dumnezeu i-a spus lui Avraam, căci eu nu pot părăsi meleagul locului meu de naștere. 2. Iată Cuvântul Domnului a venit la el, spunând: Mergi în Egipt cu toată casa ta și rămâi acolo, nu te teme să mergi în Egipt căci Eu acolo te voi face pe tine un neam mare. 3. Iar Iacob a spus în sinea sa: Eu voi merge și îl voi vedea pe fiul meu dacă frica de Dumnezeul lui este încă în inima lui printre toți locuitorii Egiptului. 4. Și Domnul i-a spus lui Iacob: Nu te teme referitor la Iosif, căci el încă își păstrează integritatea lui să îmi slujească Mie, precum va părea bun în văzul tău, iar Iacob s-a bucurat enorm referitor la fiul său. 5. La acea vreme Iacob a poruncit fiilor săi și casei sale să meargă la Egipt conform Cuvântului Domnului către el, iar Iacob s-a ridicat cu fiii săi și toată casa sa, și a ieșit din ținutul Canaan din Beerșeba, cu veselie și bucurie de inimă, iar ei au mers în ținutul Egiptului. 6. Și s-a întâmplat când ei au venit aproape de Egipt că Iacob l-a trimis pe Iuda înaintea lui să îl întâlnească pe Iosif ca el să îi poată arăta un loc de așezământ în Egipt, iar Iuda a făcut conform cuvântului tatălui său, și s-a grăbit și a alergat și a venit la Iosif, iar ei le-au stabilit un loc în ținutul Goșen pentru toată casa lui, iar Iuda s-a întors și a venit de-a lungul drumului la tatăl său. 7. Iar Iosif și-a pregătit carul, și și-a adunat toți vitejii săi și slujitorii săi și toți ofițerii Egiptului pentru a merge să îl întâmpine pe tatăl său Iacob. Iar mandatul lui Iosif a fost proclamat în Egipt, zicând: Toți care nu merg să-l întâmpine pe Iacob pe drum vor muri. 8. Și în următoarea zi Iosif a mers cu toți oamenii Egiptului și cu o mare și puternică oaste, toți îmbrăcați în veșminte de pânză fină și purpurie cu instrumente de argint și aur și cu ei instrumentele lor de război. 9. Iar ei toți au mers să-l întâmpine pe Iacob cu tot soiul de instrumente muzicale, cu tobe și tamburine, întinzând smirnă și aloe de-a lungul întregului drum, și ei toți au mers după felul acesta, și pământul s-a zguduit de la strigătele lor. 10. Și toate femeile Egiptului au mers pe acoperișurile Egiptului și pe ziduri să-l întâmpine pe Iacob, iar pe capul lui Iosif era coroana regală a lui Faraon, căci Faraon i-o trimisese lui să o pună pe cap la vremea când avea să-l întâmpine pe tatăl lui. 11. Și când Iosif a venit la 50 de coți de tatăl său, a coborât de pe car și a mers înspre tatăl său, și când toți ofițerii Egiptului și nobilii lui au văzut că Iosif mersese pe jos înspre tatăl său, ei de asemenea au coborât și au mers pe jos înspre Iacob. 12. Iar când Iacob s-a apropiat de oastea lui Iosif, Iacob a observat oastea care venea înspre el cu Iosif, și l-a gratificat și Iacob a fost uluit de ea. 13. Și Iacob i-a spus lui Iuda: Cine este acel om pe care eu îl văd în oastea Egiptului îmbrăcat în odăjdii regale cu un veșmânt foarte roșu pe el și o coroană regală pe capul lui, care a coborât de pe carul lui și care vine înspre noi? Iar Iuda i-a răspuns tatălui său, zicând: El este fiul tău Iosif regele; iar Iacob s-a bucurat văzând gloria fiului său. 14. Și Iosif a venit aproape de tatăl său și el i s-a plecat tatălui său, și toți bărbații oștii s-au plecat la pământ cu el înaintea lui Iacob. 15. Și iată Iacob a alergat și s-a grăbit spre fiul său Iosif și a căzut asupra gâtului lui și l-a pupat, și ei au plâns, iar Iosif de asemenea l-a îmbrățișat pe tatăl său și l-a pupat, și ei au plâns și toți oamenii Egiptului au plâns cu ei. 16. Iar Iacob i-a spus lui Iosif: Acum eu voi muri voios după ce eu am văzut fața ta, că tu încă trăiești și cu glorie. 17. Iar fiii lui Iacob și nevestele lor și copiii lor și slujitorii lor și toată casa lui Iacob au plâns enorm cu Iosif, și ei l-au pupat și au plâns mult cu el. 18. Și Iosif și toți oamenii lui s-au întors după aceea acasă în Egipt, iar Iacob și fiii săi și toți copiii casei sale au venit cu Iosif în Egipt, iar Iosif i-a pus în cea mai bună parte a Egiptului, în ținutul Goșen. 19. Și Iosif a spus tatălui său și fraților săi: Eu voi merge să-i spun lui Faraon, zicând: Frații mei și casa tatălui meu și toate ce le aparțin lor au venit la mine, și iată ei sunt în ținutul Goșen. 20. Și Iosif a făcut astfel și i-a luat din frații lui pe Ruben, Issacar, Zebulon și pe fratele său Beniamin, și i-a adus înaintea lui Faraon. 21. Iar Iosif i-a vorbit lui Faraon, zicând: Frații mei și casa tatălui meu și toate ce le aparțin lor, împreună cu turmele și vitele lor, au venit la mine din ținutul Canaan, să sălășluiască în Egipt; căci foametea era amară asupra lor. 22. Și Faraon i-a spus lui Iosif: Pune-i pe tatăl și pe frații tăi în cea mai bună parte a ținutului, nu reține de la ei tot ceea ce este bun, și aranjează ca ei să mănânce din belșugul ținutului. 23. Iar Iosif a răspuns, zicând: Iată eu i-am plasat pe ei în ținutul Goșen, căci ei sunt păstori. Prin urmare lasă-i să rămână în Goșen să își hrănească turmele lor separat de Egipteni. 24. Și Faraon i-a spus lui Iosif: Fă cu frații tăi tot ceea ce ei îți vor spune; și fiii lui Iacob s-au plecat jos lui Faraon, și au plecat de la el în pace, iar Iosif după aceea l-a adus pe tatăl său înaintea lui Faraon. 25. Și Iacob a venit și s-a plecat jos lui Faraon, iar Iacob l-a binecuvântat pe Faraon, și apoi a plecat; iar Iacob și toți fiii săi, și toată casa sa au locuit în ținutul Goșen. 26. În al doilea an, care este anul 130 al vieții lui Iacob, Iosif i-a întreținut pe tatăl și pe frații săi și toată casa tatălui său cu pâine conform micuților lor, toate zilele foametei; lor nu le-a lipsit nimic. 27. Iosif le-a dat lor cea mai bună parte din tot ținutul; ce era mai bun în Egipt au avut ei toate zilele lui Iosif; iar Iosif de asemenea le-a dat lor și întregii case a tatălui său haine și veșminte an după an; și fiii lui Iacob au rămas în siguranță în Egipt toate zilele fratelui lor. 28. Și Iacob mereu mânca la masa lui Iosif. Iacob și fiii săi nu au părăsit masa lui Iosif zi sau noapte, afară de ce consumau copiii lui Iacob în casele lor. 29. Și tot Egiptul a mâncat pâine în timpul zilelor foametei de la casa lui Iosif, căci toți egiptenii vânduseră tot ce le aparținea din pricina foametei. 30. Iar Iosif a cumpărat toate terenurile și câmpiile Egiptului pentru pâine datorită lui Faraon. Și Iosif a aprovizionat tot Egiptul cu pâine în toate zilele foametei, și Iosif a colectat tot argintul și aurul care venea la el pentru porumbul pe care ei îl cumpăraseră de-a lungul ținutului, și el a acumulat mult aur și argint, pe lângă o imensă cantitate de pietre de onix, bedelion și veșminte valoroase pe care ei i le-au adus lui Iosif din fiecare parte a ținutului când banii lor au fost cheltuiți. 31. Și Iosif a luat tot argintul și aurul care a venit în mâna sa, aproape 72 de talanți de aur și argint, și de asemenea pietre de onix și bedelion în mare abundență, iar Iosif a mers și le-a ascuns în patru părți, și el a ascuns o parte în pustietatea de lângă Marea Roșie, și o parte lângă râul Perat, iar a treia și a patra parte el le-a ascuns în deșertul vizavi de pustietatea din Persia și Midia. 32. Și el a luat parte din aurul și argintul care era rămas, și l-a dat tuturor fraților săi și tuturor caselor fraților săi, și tuturor femeilor casei tatălui său, iar restul l-a adus la casa lui Faraon, aproape 20 talanți de aur și argint. 33. Și Iosif i-a dat tot aurul și argintul care era rămas lui Faraon, iar Faraon l-a pus în trezorerie. Zilele foametei au încetat apoi în ținut, iar ei au semănat și au secerat în tot ținutul, și ei și-au obținut cantitatea obișnuită an după an; lor nu le lipsea nimic. 34. Și Iosif a locuit în siguranță în Egipt, și tot ținutul era sub sfatul său; iar tatăl său și toți frații săi au locuit în ținutul Goșen și l-au luat în posesie. 35. Iosif a devenit foarte bătrân, avansat în zile, iar cei doi fiii ai săi Efraim și Manasse au rămas constant în casa lui Iacob împreună cu copiii fiilor lui Iacob, frații lor, pentru a învăța căile Domnului și legea Lui. 36. Iar Iacob și fiii săi au locuit în ținutul Egiptului în ținutul Goșen, și ei au luat proprietate în el, și au fost roditori și s-au înmulțit în el. Capitolul 56: 1. Și Iacob a trăit în ținutul Egiptului 17 ani, iar zilele lui Iacob și zilele vieții sale au fost 147 de ani. 2. La acea vreme Iacob a fost atacat de acea boală care a cauzat moartea sa, și el a trimis să fie adus fiul său Iosif din Egipt, iar Iosif fiul său a venit din Egipt, și Iosif a venit la tatăl lui. 3. Și Iacob a spus lui Iosif și fiilor lui: Iată, eu mor. Dumnezeul strămoșilor voștri vă va vizita, și vă va aduce înapoi pe meleagul pe care Domnul a jurat să îl dea vouă și copiilor voștri după voi; așadar acum când eu voi fi mort, îngropați-mă în peștera care este în Macpela în Hebron în ținutul Canaan, lângă strămoșii mei. 4. Iar Iacob i-a făcut pe fiii săi să jure că îl vor îngropa în Macpela, în Hebron, și fiii săi i-au jurat lui referitor la acest lucru. 5. Și le-a poruncit lor, zicând: Slujiți Domnului Dumnezeului vostru, căci acela care i-a izbăvit pe părinții voștri vă va izbăvi de asemenea și pe voi din toate necazurile. 6. Și Iacob a spus: Chemați-vă toți copiii la mine. Și toți copiii fiilor lui Iacob au venit și s-au așezat înaintea lui, iar Iacob i-a binecuvântat, și le-a spus lor: Domnul Dumnezeul părinților voștri vă va da vouă de o mie de ori mai mult și vă va binecuvânta pe voi, și fie ca El să vă dea vouă binecuvântarea tatălui vostru Avraam. Iar toți copiii fiilor lui Iacob au plecat în acea zi după ce el îi binecuvântase pe ei. 7. Iar în următoarea zi Iacob iarăși i-a chemat pe fiii săi, și ei toți s-au adunat și au venit la el și s-au așezat înaintea lui, iar Iacob în acea zi i-a binecuvântat pe fiii săi înainte de moartea sa, pe fiecare om l-a binecuvântat conform binecuvântării lui; iată este scris în cartea Legii Domnului aparținătoare lui Israel. 8. Și Iacob i-a spus lui Iuda: Eu știu fiul meu că tu ești un om puternic pentru frații tăi. Domnește peste ei, și fiii tăi vor domni peste fiii lor în veci. 9. Doar învață-i pe fiii tăi arcul și toate instrumentele de război, pentru ca ei să poată lupta bătăliile fratelui lor care va domni peste vrășmașii lui. 10. Și Iacob din nou a poruncit fiilor săi în acea zi, spunând: Iată eu voi fi în această zi adunat la oamenii mei; duceți-mă din Egipt, și îngropați-mă în peștera din Macpela precum eu v-am poruncit vouă. 11. Cu toate acestea luați aminte, vă rog eu, ca niciunul din fiii voștri să mă poarte, ci doar voi, și aceasta este maniera în care îmi veți face, când purtați trupul meu să mergeți cu el la ținutul Canaan să ma îngropați. 12. Iuda, Issacar și Zebulon vor purta catafalcul meu la partea estică, Rubem, Simeon și Gad la sud, Efraim, Manasse și Beniamin la Vest, Dan, Așer și Naftali la nord. 13. Să nu îl lăsați pe Levi să poarte cu voi, căci el și fiii lui vor purta chivotul legământului Domnului cu izraeliții în tabără, nici nu-l lăsați pe Iosif fiul meu să poarte, căci precum un rege astfel să fie gloria lui; cu toate acestea, Efraim și Manasse vor fi în locul lor. 14. Astfel îmi veți face mie când voi mă veți purta încolo; nu neglijați nimic din tot ceea ce eu v-am poruncit vouă; și se va întâmpla când voi îmi veți face aceasta mie, că Domnul își va aminti de voi favorabil și de copiii voștri după voi pentru totdeauna. 15. Iar voi fiii mei, onorați fiecare fratele său și ruda sa, și porunciți-le copiilor voștri și copiilor copiilor voștri după voi să-i slujească Domnului Dumnezeului strămoșilor voștri toate zilele. 16. Pentru ca voi să vă puteți prelungi zilele voastre în meleag, voi și copiii voștri și copiii copiilor voștri pentru totdeauna, când voi faceți ceea ce este bun și drept în văzul Domnului Dumnezeului vostru, să mergeți în toate căile Lui. 17. Iar tu, Iosif fiul meu, iartă-le, te rog eu, nedreptățile fraților tăi și toate fărădelegile lor în vătămarea pe care ei au îngrămădit-o asupra ta, căci Dumnezeu a orânduit-o pentru beneficiul tău și al copiilor tăi. 18. O fiul meu, nu-i lăsa pe frații tăi locuitorilor Egiptului, nici nu le răni sentimentele lor, căci iată eu îi încredințez pe ei în mâna lui Dumnezeu și în mâna ta să îi păziți de egipteni. Și fiii lui Iacob au răspuns tatălui lor, zicând: O tatăl nostru, tot ceea ce tu ne-ai poruncit nouă, așa vom face; fie ca unicul Dumnezeu să fie cu noi. 19. Iar Iacob le-a spus fiilor săi: Așa să fie Dumnezeu cu voi când veți păstra toate căile Lui; nu vă întoarceți de la căile Lui fie la dreapta sau la stânga în efectuarea a ce este bun și drept în văzul Lui. 20. Căci eu știu că multe și îngrozitoare necazuri se vor abate asupra voastră în zilele din urmă în ținut, da asupra copiilor voștri și copiilor copiilor voștri; doar slujiți Domnului și El vă va salva pe voi de la toate necazurile. 21. Și se va întâmpla când voi veți merge după Dumnezeu să îi slujiți Lui și vă veți învăța copiii voștri după voi, și copiii copiilor voștri, să cunoască pe Domnul, că atunci Domnul vă va ridica vouă și copiilor voștri un slujitor dintre copiii voștri, și Domnul vă va izbăvi pe voi prin mâna lui din toate nenorocirile, și vă va scoate din Egipt și vă va aduce înapoi la ținutul părinților voștri să îl moșteniți în siguranță. 22. Și Iacob a încetat din a porunci fiilor săi, iar el și-a tras picioarele în pat, a murit și a fost adunat la oamenii săi. 23. Și Iosif a căzut asupra tatălui său și a strigat și a suspinat asupra lui și l-a pupat, și a strigat într-o voce amară, și a spus: Tatăl meu! tatăl meu! 24. Iar nevestele fiilor săi și toată casa sa au venit și au căzut asupra lui Iacob, și au plâns asupra lui, și au strigat într-o voce tare referitor la Iacob. 25. Și toți fiii lui Iacob s-au ridicat împreună, și și-au rupt veșmintele lor, și și-au pus cu toții pânză de sac pe șalele lor, și au căzut asupra fețelor lor, și și-au aruncat praf pe capetele lor către ceruri. 26. Iar lucrul i-a fost spus lui Osnat nevasta lui Iosif, și ea s-a ridicat și a îmbrăcat pânză de sac și ea cu toate femeile egiptene cu ea au venit și au jelit și au plâns pentru Iacob. 27. Și de asemenea toți oamenii Egiptului care l-au cunoscut pe Iacob, au venit cu toții în acea zi când au auzit acest lucru, și tot Egiptul a suspinat timp de multe zile. 28. Și de asemenea din ținutul Canaan au venit femeile la Egipt când au auzit că Iacob era mort, și ele au plâns pentru el în Egipt timp de 70 de zile. 29. S-a întâmplat după aceasta că Iosif a poruncit slujitorilor săi doctorii să-l îmbălsămeze pe tatăl său cu smirnă și tămâie și tot felul de miresme și parfumuri, iar doctorii l-au îmbălsămat pe Iacob precum Iosif le poruncise lor. 30. Și toți oamenii Egiptului și bătrânii și toți locuitorii ținutului Goșen au plâns și au jelit după Iacob, iar toți fiii lui și copiii casei lui au lamentat și au jelit după tatăl lor Iacob timp de multe zile. 31. Și după ce zilele plângerii lui trecuseră, la sfârșitul a 70 de zile, Iosif i-a spus lui Faraon: Eu voi merge să-l îngrop pe tatăl meu în ținutul Canaan precum el m-a făcut pe mine să jur, iar apoi eu mă voi întoarce. 32. Iar Faraon l-a trimis pe Iosif, zicând: Du-te și îngroapă-l pe tatăl tău precum el a spus și te-a făcut pe tine să juri; iar Iosif s-a ridicat cu toți frații săi să meargă la ținutul Canaan să-l îngroape pe tatăl lor Iacob precum el le poruncise lor. 33. Și Faraon a poruncit ca să fie proclamat de-a lungul Egiptului, zicând: Cel care nu se duce cu Iosif și cu frații lui la ținutul Canaan să-l îngroape pe Iacob, va muri. 34. Iar tot Egiptul a auzit proclamarea lui Faraon, și ei toți s-au ridicat împreună, și toți slujitorii lui Faraon, și bătrânii casei lui, și toți bătrânii ținutului Egiptului au mers cu Iosif, și toți ofițerii și nobilii lui Faraon au mers precum și slujitorii lui Iosif, și ei au mers să-l îngroape pe Iacob în ținutul Canaan. 35. Fiii lui Iacob au purtat catafalcul pe care el era întins conform la tot ceea ce le poruncise tatăl lor; astfel i-au făcut fiii săi lui. 36. Și catafalcul era din aur pur, și era încrustat împrejur cu pietre de onix și bedelion; iar acoperământul catafalcului era lucrare țesută cu aur legată cu fire, și deasupra lor erau cârlige din piatră de onix și bedelion. 37. Și Iosif a pus pe capul tatălui său Iacob o mare coroană aurie, și a pus un sceptru auriu în mâna lui, iar ei au înconjurat catafalcul precum era obiceiul regilor în timpul vieții lor. 38. Și toate trupele Egiptului au mers înaintea lui în această ordine, întâi toți vitejii lui Faraon și vitejii lui Iosif, și după ei restul locuitorilor Egiptului, iar ei erau toți încinși cu săbii și echipați cu cămăși de zale, și găteala de război era pe ei. 39. Și toți bocitorii și jelitorii au mers la distanță vizavi de catafalc, mergând și plângând și lamentând, iar restul oamenilor au mers după catafalc. 40. Iar Iosif și casa sa au mers împreună lângă catafalc desculți și plângând, și restul slujitorilor lui Iacob au mers în jurul lui; fiecare om își avea ornamentele sale pe el, și ei erau toți înarmați cu armele lor de război. 41. Și 50 din slujitorii lui Iacob au mers înaintea catafalcului, și au împrăștiat de-a lungul drumului smirnă și aloe și tot felul de parfumuri. Și toți fiii lui Iacob care purtau catafalcul mergeau pe miresme, iar slujitorii lui Iacob mergeau înaintea lor împrăștiind parfumul de-a lungul drumului. 42. Iar Iosif a mers cu o oaste numeroasă, și ei au făcut în modul acesta în fiecare zi până când au ajuns la ținutul Canaan, și au venit la pragul Atadului, care era pe cealaltă parte a Iordanului, și au jelit o extraordinar de mare și grea jale în acel loc. 43. Și toți regii Canaanului au auzit de acest lucru și ei toți au venit înainte, fiecare om din casa lui, 31 de regi ai Canaanului, și ei toți au venit cu oamenii lor să jelească și să plângă după Iacob. 44. Și toți acești regi au privit catafalcul lui Iacob, și iată coroana lui Iosif era pe el, iar ei de asemenea și-au pus coroanele lor pe catafalc, și l-au împrejmuit cu coroane. 45. Și toți acești regi au făcut în acel loc o mare și grea jale după Iacob împreună cu fiii lui Iacob și aceia ai Egiptului, căci toți regii Canaanului știau vrednicia lui Iacob și a fiilor lui. 46. Iar raportul a ajuns la Esau, zicând: Iacob a murit în Egipt, iar fiii lui și tot Egiptul îl conduc pe el la ținutul Canaan să îl îngroape. 47. Și Esau a auzit acest lucru, iar el locuia în Muntele Seir, și s-a ridicat cu fiii săi și toți oamenii săi și toată casa sa, un popor extrem de mare, și ei au venit să jelească și să plângă după Iacob. 48. Și s-a întâmplat că, atunci când Esau a venit, el a jelit pentru fratele său Iacob. Iar tot Egiptul și tot Canaanul iarăși s-au ridicat și a jelit o jale mare cu Esau după Iacob în acel loc. 49. Iar Iosif și frații săi l-au adus pe tatăl lor Iacob din acel loc, și ei au mers la Hebron să-l îngroape pe Iacob în peșteră lângă părinții lui. 50. Și ei au venit la Chireat-Arba, la peșteră, și în timp ce ei veneau, Esau stătea cu fiii săi sus împotriva lui Iosif și a fraților lui ca un impediment în peșteră, zicând: Iacob nu va fi îngropat înăuntru acolo, căci ea ne aparține nouă și tatălui nostru. 51. Iar Iosif și frații săi au auzit cuvintele fiilor lui Esau, și erau extrem de furioși, iar Iosif s-a apropiat de Esau, zicând: Ce este acest lucru pe care ei l-au vorbit? Cu siguranță tatăl meu Iacob a cumpărat-o de la tine pentru mari bogății după moartea lui Isaac, și cu 25 de ani în urmă. Și de asemenea tot ținutul Canaan el l-a cumpărat de la tine și fiii tăi, și sămânța ta după tine. 52. Și Iacob l-a cumpărat pentru fiii săi și sămânța sa după el ca moștenire pentru totdeauna, și de ce vorbești tu aceste lucruri în această zi? 53. Iar Esau a răspuns, zicând: Tu vorbești fals și spui minciuni, căci eu nu am vândut nimic aparținând mie în tot acest ținut, precum tu spui, și nici fratele meu Iacob nu a cumpărat ceva aparținând mie în acest ținut. 54. Și Esau a spus aceste lucruri pentru a-l înșela pe Iosif cu cuvintele sale, căci Esau știa că Iosif nu a fost prezent în acele zile când Esau a vândut tot ce îi aparținea în ținutul Canaan lui Iacob. 55. Iar Iosif i-a spus lui Esau: Cu siguranță tatăl meu a inserat aceste lucruri cu tine în catastiful de cumpărare, și a mărturisit catastiful cu martori, și iată este cu noi în Egipt. 56. Și Esau a răspuns, zicându-i: Adu catastiful, tot ceea ce tu vei găsi în catastif, așa vom face noi. 57. Și Iosif l-a chemat pe Naftali fratele său, și a spus: Grăbește-te repede, nu sta, și fugi te rog în Egipt și adu toate catastifele; catastiful de cumpărare, catastiful sigilat și catastiful deschis, și de asemenea și toate catastifele dintâi în care toate tranzacțiile dreptului de naștere sunt scrise, adu-le tu. 58. Iar tu le vei aduce la noi aici ca să putem cunoaște din ele veridicitatea tuturor cuvintelor lui Esau și ale fiilor lui, pe care ei le-au spus în această zi. 59. Și Naftali a ascultat de vocea lui Iosif și s-a grăbit și a alergat să meargă în Egipt. Iar Naftali era mai iute de picior decât oricare din cerbii care erau prin sălbăticie, căci el putea merge pe știuleți de porumb fără să îi strivească. 60. Și când Esau a văzut că Naftali plecase să aducă catastifele, el și fiii săi și-au sporit rezistența în fața peșterii; iar Esau și toți oamenii săi s-au ridicat împotriva lui Iosif și a fraților lui să lupte. 61. Iar toți fiii lui Iacob și oamenii Egiptului s-au luptat cu Esau și cu oamenii lui; iar fiii lui Esau și oamenii lui au fost bătuți înaintea fiilor lui Iacob, și fiii lui Iacob au ucis din oamenii lui Esau 40 de oameni. 62. Și Cușim fiul lui Dan, fiul lui Iacob, era la acea vreme cu fiii lui Iacob, dar el era la aproape 100 de coți distanță de locul bătăliei, căci el a rămas cu copiii fiilor lui Iacob lângă catafalcul lui Iacob să îl păzească. 63. Iar Cușim era bleg și surd, dar totuși el a înțeles vocea de consternare printre oameni. 64. Și el a întrebat, zicând: De ce voi nu-l îngropați pe mort și ce este această mare consternare? Iar ei i-au răspuns lui cuvintele lui Esau și ale fiilor lui; iar el a alergat la Esau în mijlocul bătăliei, și l-a ucis pe Esau cu o sabie, și i-a tăiat capul, și el a sărit la distanță, iar Esau a căzut printre oamenii bătăliei. 65. Și când Cușim a făcut acest lucru, fiii lui Iacob au prevalat asupra fiilor lui Esau. Iar fiii lui Iacob l-au îngropat pe tatăl lor Iacob prin forță în peșteră, iar fiii lui Esau au privit acest lucru. 66. Și Iacob a fost îngropat în Hebron, în peștera din Macpela pe care Avraam o cumpărase de la fiii lui Het pentru posesiune a unui loc de îngropare, și el a fost îngropat în veșminte foarte scumpe. 67. Niciun rege nu a avut asemenea onoare acordată lui precum Iosif i-a acordat tatălui său la moartea lui, căci el l-a îngropat cu mare onoare în maniera înmormântării regilor. 68. Iar Iosif și frații săi au făcut o jale de șapte zile pentru tatăl lor. Capitolul 57: 1. Și a fost după aceasta că fiii lui Esau au purtat război cu fiii lui Iacob, iar fiii lui Esau s-au luptat cu fiii lui Iacob în Hebron, și Esau încă zăcea mort și neîngropat. 2. Iar bătălia a fost foarte grea între ei. Și fiii lui Esau au fost bătuți înaintea fiilor lui Iacob, iar fiii lui Iacob au ucis din fiii lui Esau 80 de oameni, și niciunul nu a murit din oamenii fiilor lui Iacob; și mâna lui Iosif a prevalat asupra tuturor oamenilor fiilor lui Esau, și el i-a luat pe Zefo, fiul lui Elifaz fiul lui Esau, și pe 50 din oamenii lui captivi, și el i-a legat cu lanțuri de fier și i-a dat în mâna slujitorilor săi să îi aducă la Egipt. 3. Și s-a întâmplat când fiii lui Iacob îi luaseră pe Zefo și pe oamenii lui captivi că toți aceia care au rămas din casa lui Esau s-au temut mult pentru viețile lor, ca nu cumva să fie și ei de asemenea luați captivi, și toți au fugit cu Elifaz fiul lui Esau și cu oamenii lui, luând cu ei trupul lui Esau; iar ei au mers pe drumul lor la Muntele Seir. 4. Și ei au venit la Muntele Seir și l-au îngropat pe Esau în Seir, dar ei nu-i aduseseră capul lui cu ei la Seir, căci era îngropat în acel loc unde fusese bătălia în Hebron. 5. Și s-a întâmplat când fiii lui Esau fugiseră dinaintea fiilor lui Iacob că fiii lui Iacob i-au urmărit pe ei până la granițele Seirului, dar nu au ucis niciun singur om dintre ei când i-au urmărit, căci trupul lui Esau pe care îl cărau cu ei le stârnea confuzia lor. Așadar ei au fugit, iar fiii lui Iacob s-au întors înapoi de la ei și au venit la locul unde frații lor erau în Hebron, și au rămas acolo în acea zi și în următoarea zi până când ei se odihniseră suficient de la bătălie. 6. Și s-a întâmplat în a treia zi că ei i-au adunat pe toți fiii lui Seir horitul, și i-au adunat pe toți copiii estului, o multitudine de oameni precum nisipul mării, și au mers și au venit la Egipt să lupte împotriva lui Iosif și a fraților lui, pentru a-i izbăvi pe frații lor. 7. Iar Iosif și toți fiii lui Iacob au auzit că fiii lui Esau și copiii estului veniseră asupra lor să lupte pentru a-i izbăvi pe frații lor. 8. Și Iosif și frații săi și oamenii puternici ai Egiptului au mers și au luptat în orașul Ramses. Iar Iosif și frații săi au dat o lovitură năprasnică printre fiii lui Esau și copiii estului. 9. Și au ucis dintre ei 600.000 de oameni, și i-au ucis printre ei pe toți vitejii copiilor lui Seir horitul; mai erau doar câțiva din ei rămași, și i-au ucis de asemenea pe foarte mulți din copiii estului, și din copiii lui Esau; iar Elifaz fiul lui Esau și copiii estului au fugit cu toții dinaintea lui Iosif și a fraților săi. 10. Iar Iosif și frații săi i-au urmărit până când au ajuns la Succot, și încă au mai ucis dintre ei în Succot 30 de oameni, iar restul au scăpat și au fugit fiecare la orașul lui. 11. Și Iosif și frații săi și vitejii Egiptului s-au întors înapoi de la ei cu bucurie și voioșie de inimă, căci ei îi nimiciseră pe toți vrășmașii lor. 12. Iar Zefo, fiul lui Elifaz, și oamenii săi au rămas sclavi în Egipt la fiii lui Iacob, iar durerile lor au sporit. 13. Și când fiii lui Esau și fiii lui Seir s-au întors la ținutul lor, fiii lui Seir au văzut că ei căzuseră cu toții în mâna fiilor lui Iacob și a oamenilor Egiptului din pricina bătăliei fiilor lui Esau. 14. Iar fiii lui Seir le-au spus fiilor lui Esau: Voi ați văzut și prin urmare știți că acest bivuac (necaz?) a fost din pricina voastră, și niciun om viteaz sau vreun adept în război nu a mai rămas. 15. Așadar acum, plecați din ținutul nostru, plecați de la noi la ținutul Canaan la meleagul locuirii părinților voștri. Pentru ce să moștenească copiii voștri bunurile copiilor noștri în zile din urmă? 16. Și copiii lui Esau nu au vrut să asculte de copiii lui Seir, iar copiii lui Seir au considerat să facă război cu ei. 17. Și copiii lui Esau au trimis în secret un mesaj la regele Angeas al Africii, aceeași fiind Dinaba, spunând: 18. Trimite la noi pe unii din oamenii tăi și lasă-i să vină la noi, și noi ne vom lupta împreună, cu copiii lui Seir Horitul, căci ei s-au hotărât să lupte împotriva noastră pentru a ne alunga pe noi din ținut. 19. Iar regele Angeas din Dinaba a făcut astfel, căci el era în acele zile prietenos cu copiii lui Esau. Și Angeas a trimis 500 de oameni viteji la copiii lui Esau, și 800 de cavaleriști. 20. Și copiii lui Seir au trimis vorbă copiilor estului și copiilor lui Midian, zicând: Voi ați văzut ceea ce copiii lui Esau ne-au făcut nouă în bătălia lor cu fiii lui Iacob; din pricina lui noi suntem aproape complet distruși. 21. Așadar acum veniți la noi și ajutați-ne, și noi ne vom lupta împotriva lor împreună, și îi vom izgoni pe ei din ținut și vom răzbuna cauza fraților noștri care au murit pentru binele lor în bătălia lor cu frații lor fiii lui Iacob. 22. Și toți copiii estului i-au ascultat pe copiii lui Seir, și au venit la ei cu aproape 800 de oameni cu săbii scoase. Iar copiii lui Esau s-au luptat cu copiii lui Seir la acea vreme în pustietatea din Paran. 23. Iar copiii lui Seir atunci au prevalat asupra fiilor lui Esau; copiii lui Seir au ucis în acea zi din copiii lui Esau în acea bătălie aproape 200 de oameni din oamenii regelui Angeas din Dinaba. 24. Și în a doua zi copiii lui Esau au venit iarăși să lupte a doua oară cu copiii lui Seir, iar bătălia a fost amară asupra copiilor lui Esau de această a doua oară, și i-a tulburat mult din pricina copiilor lui Seir. 25. Iar când copiii lui Esau au văzut cum copiii lui Seir erau mai puternici decât erau ei, unii oameni din copiii lui Esau s-au răsucit și le-au asistat copiilor lui Seir, dușmanilor lor. 26. Și încă au mai căzut din oamenii copiilor lui Esau în a doua bătălie 58 de oameni din oamenii regelui Angeas din Dinaba. 27. Și în a treia zi copiii lui Esau au auzit că unii din frații lor se întorseseră de la ei să lupte împotriva lor în a doua bătălie; iar copiii lui Esau au jelit când au auzit acest lucru. 28. Și au spus: Ce le vom face fraților noștri care s-au întors de la noi să le asiste copiilor lui Seir dușmanilor noștri? Și copiii lui Esau iarăși au trimis vorbă la regele Angeas din Dinaba , spunând: 29. Trimite la noi iarăși alți oameni ca împreună cu ei să putem lupta împotriva copiilor lui Seir, căci ei deja de două ori au fost mai grei decât noi. 30. Iar Angeas iarăși a trimis la copii lui Esau aproape 600 de oameni viteji, care au venit să le asiste copiilor lui Esau. 31. Și în zece zile copiii lui Esau iarăși au purtat război cu copiii lui Seir în pustietatea din Paran, iar bătălia a fost foarte severă asupra copiilor lui Seir. De această dată copiii lui Esau au prevalat asupra copiilor lui Seir, iar copiii lui Seir au fost bătuți înaintea copiilor lui Esau, și copiii lui Esau au ucis din ei aproape 2.000 de oameni. 32. Și toți oamenii viteji ai copiilor lui Seir au murit în această bătălie, și au rămas doar copiii lor tineri care au fost lăsați în orașele lor. 33. Și toți din Midian și copiii estului s-au pus să fugă de la bătălie, și i-au părăsit pe copiii lui Seir și au fugit, când ei au perceput că bătălia era severă asupra lor. Iar copiii lui Esau i-au urmărit pe toți copiii estului până când au ajuns la ținutul lor. 34. Iar copiii lui Esau încă au mai ucis din ei aproape 250 de oameni iar din oamenii copiilor lui Esau au căzut în acea bătălie aproape 30 de oameni, dar acest rău a venit asupra lor prin frații lor care s-au întors de la ei să le asiste copiilor lui Seir horitul. Iar copiii lui Esau au auzit iarăși de faptele rele ale fraților lor, și ei iarăși au jelit din pricina acestui lucru. 35. Și s-a întâmplat că după bătălie, copiii lui Esau s-au întors înapoi și au venit acasă la Seir. Iar copiii lui Esau i-au ucis pe aceia care rămăseseră în ținutul copiilor lui Seir; ei au ucis de asemenea pe nevestele lor și pe micuții lor, ei nu au lăsat niciun suflet în viață exceptând 50 de tineri și domnițe cărora ei le-au îndurat să trăiască; copiii lui Esau nu i-au ucis, iar tinerii au devenit sclavii lor, și domnițele ei le-au luat de neveste. 36. Iar copiii lui Esau au locuit în Seir în locul care a aparținut odată copiilor lui Seir, și au moștenit ținutul lor și l-au luat în stăpânire. 37. Și copiii lui Esau au luat totul din ținut care aparținea copiilor lui Seir, de asemenea turmele lor, taurii lor și bunurile lor, tot ce le aparținea copiilor lui Seir au luat copii lui Esau. Și până în această zi copiii lui Esau au locuit în Seir în locul copiilor lui Seir, iar copiii lui Esau au împărțit ținutul în diviziuni ale celor cinci fii ai lui Esau, fiecare conform familiilor lor. 38. Și s-a întâmplat că în acele zile, copiii lui Esau s-au hotărât să încoroneze un rege dintre frații lor peste ei, în ținutul pe care ei îl luaseră în stăpânire. Și ei au spus unul altuia: Nu așa, căci el va domni peste noi în ținutul nostru, iar noi vom fi sub sfatul lui și el va lupta bătăliile noastre împotriva dușmanilor noștri, precum ei au făcut înainte. 39. Și toți copiii lui Esau au jurat, zicând că niciunul din frații lor nu ar trebui să domnească peste ei, ci un om străin în schimb, care nu este din frații lor; căci sufletele tuturor copiilor lui Esau au fost amărâte, fiecare om împotriva fiului, fratelui și prietenului său, din pricina răului suferit din partea fraților lor când ei s-au luptat împotriva copiilor lui Seir. 40. Prin urmare fiii lui Esau au jurat, zicând: Din acea zi înainte ei nu vor alege un rege din frații lor, ci unul dintr-un ținut străin până în această zi. 41. Și era un om acolo din oamenii regelui Angeas din Dinaba; numele lui era Bela fiul lui Beor, care era un om foarte viteaz, frumos și plăcut și înțelept în toată înțelepciunea, și un om de judecată sănătoasă și sfat; și nu era niciunul din oamenii lui Angeas ca el. 42. Și toți copiii lui Esau l-au acceptat și l-au uns și l-au încoronat ca rege, și ei s-au plecat jos lui, și i-au spus, fie ca regele să trăiască, fie ca regele să trăiască. 43. Iar ei au întins o pânză asupra căreia fiecare om i-a adus lui cercei de aur și argint sau inele sau brățări, iar ei l-au făcut pe el foarte bogat în argint și în aur, în pietre de onix și bedelion, și i-au făcut lui un tron regal și au pus o coroană regală pe capul lui, și ei au construit un palat pentru el iar el a locuit înăuntrul lui, și el a devenit rege peste toți copiii lui Esau. 44. Și oamenii lui Angeas și-au luat plata pentru bătălia lor de la copiii lui Esau. Și ei au mers și s-au întors la acea vreme la stăpânul lor în Dinaba. 45. Iar Bela a domnit peste copiii lui Esau 30 de ani; și copiii lui Esau au locuit în ținut în locul copiilor lui Seir, și ei au locuit în siguranță în locul lor până în această zi. Capitolul 58: 1. Și s-a întâmplat în anul 32 de la venirea izraeliților în Egipt, care este anul 71 al vieții lui Iosif că în acel an Faraon a murit, regele Egiptului, iar Magron fiul său a domnit în locul său. 2. Iar Faraon i-a poruncit lui Iosif înaintea morții sale să fie un tată fiului său Magron, și că Magron trebuie să fie în grija lui Iosif și sub sfatul lui. 3. Și tot Egiptul a consimțit la acest lucru ca Iosif să fie rege peste ei, căci toți egiptenii îl iubeau pe Iosif ca până atunci; doar că Magron fiul lui Faraon a stat pe tronul tatălui său, și el a devenit rege în acele zile în locul tatălui său. 4. Magron avea 41 de ani când a început să domnească, și 40 de ani a domnit el în Egipt, iar tot Egiptul îl numea pe el Faraon după numele tatălui său, precum era obiceiul lor să-i facă în Egipt fiecărui rege care domnea peste ei. 5. Și s-a întâmplat când Faraon a domnit în locul tatălui său că el a plasat toate legile Egiptului și toate treburile guvernului în mâinile lui Iosif, precum tatăl său îi poruncise lui. 6. Iar Iosif a devenit rege peste Egipt, căci el supraveghea peste tot Egiptul, și tot Egiptul era sub grija sa și sub sfatul său, căci tot Egiptul înclina spre Iosif după moartea lui Faraon, iar ei iubeau enorm ca el să domnească peste ei. 7. Dar erau unii oameni printre ei care nu îl plăceau pe el, spunând: Niciun străin nu va domni peste noi; totuși tot guvernul Egiptului cădea în acele zile în sarcina lui Iosif, după moartea lui Faraon, el fiind reglementatorul, făcând precum lui îi plăcea de-a lungul ținutului fără ca cineva să interfereze. 8. Și tot Egiptul era sub îngrijirea lui Iosif, iar Iosif a făcut război cu toți dușmanii din împrejurimi și i-a supus pe ei; de asemenea pe tot ținutul și pe toți filistenii, până la granițele Canaanului, Iosif i-a supus, iar ei erau toți sub puterea lui și îi dădeau o taxă anuală lui Iosif. 9. Iar Faraon regele Egiptului stătea pe tronul său în locul tatălui său, dar el era sub controlul și sfatul lui Iosif, precum fusese la început sub controlul tatălui său. 10. Nici nu domnea el decât în ținutul Egiptului doar, sub sfatul lui Iosif, dar Iosif domnea peste toată țara la acea vreme, de la Egipt până la marele râu Perat. 11. Iar Iosif era încununat cu succes în toate căile sale și Domnul era cu el, și Domnul i-a dat lui Iosif înțelepciune adițională; și onoare, și glorie, și iubire au fost date către el de Domnul în inimile egiptenilor și de-a lungul ținutului. Iar Iosif a domnit peste toată țara 40 de ani. 12. Și toate țările filistenilor și Canaanul și Zidonul (Sidonul?), și cei de pe cealaltă parte a Iordanului, i-au adus daruri lui Iosif în toate zilele lui, și toată țara era în mâinile lui Iosif, iar ei i-au adus lui un tribut anual precum fusese reglementat, căci Iosif se luptase împotriva tuturor dușmanilor săi din împrejurări și i-a supus, și toată țara era în mâinile lui Iosif, iar Iosif a stat în siguranță pe tronul său în Egipt. 13. Și de asemenea toți frații săi fiii lui Iacob au locuit în siguranță în ținut, în toate zilele lui Iosif, și ei au fost roditori și s-au înmulțit enorm în ținut, și ei i-au slujit Domnului în toate zilele lor, precum tatăl lor Iacob le poruncise lor. 14. Și s-a întâmplat la capătul a multe zile și mulți ani, când copiii lui Esau locuiau liniștiți în ținutul lor cu Bela regele lor, când copiii lui Esau erau roditori și se înmulțiseră în ținut, că ei s-au hotărât să meargă să lupte împotriva fiilor lui Iacob și a întregului Egipt, pentru a putea izbăvi pe fratele lor Zefo, fiul lui Elifaz, și pe oamenii lui, căci ei încă erau în acele zile sclavi la Iosif. 15. Iar copiii lui Esau au trimis reprezentanți la toți copiii estului, și au făcut pace cu ei, și toți copiii estului au venit la ei să meargă cu copiii lui Esau să poarte bătălie cu Egiptul. 16. Și au venit de asemenea la ei din oamenii regelui Angeas din Dinaba, iar ei de asemenea au trimis vorbă copiilor lui Ismael și ei de asemenea au venit la ei. 17. Și toți acești oameni s-au adunat și au venit la Seir să le asiste copiilor lui Esau în bătălia lor, și această oștire era foarte mare și grea cu oameni, numeroși precum nisipul mării, aproape 800.000 de oameni, infanteriști și cavaleriști, și toate aceste trupe au mers în Egipt să lupte împotriva fiilor lui Iacob, și ei au campat lângă Ramses. 18. Iar Iosif a mers cu frații săi, cu oamenii puternici ai Egiptului, aproape 600 de oameni, și s-au luptat cu ei în ținutul Ramses; și fiii lui Iacob la acea vreme iarăși s-au luptat cu copiii lui Esau, în anul 50 al venirii fiilor lui Iacob în Egipt, care este anul 30 al domniei lui Bela peste copiii lui Esau în Seir. 19. Și Domnul i-a dat pe toți oamenii puternici ai lui Esau și ai copiilor estului în mâinile lui Iosif și ale fraților lui, iar oamenii copiilor lui Esau și copiii estului au fost bătuți înaintea lui Iosif. 20. Iar din oamenii lui Esau și copiii estului care fuseseră uciși, au căzut înaintea fiilor lui Iacob aproape 200.000 de oameni, și regele lor Bela, fiul lui Beor, a căzut cu ei în bătălie, iar când copiii lui Esau au văzut că regele lor căzuse în bătălie și că era mort, mâinile lor au devenit slabe în luptă. 21. Iar Iosif și frații săi și tot Egiptul încă îi băteau pe oamenii casei lui Esau, și toți oamenii lui Esau s-au temut de fiii lui Iacob și au fugit dinaintea lor. 22. Iar Iosif și frații săi și tot Egiptul i-au urmărit pe ei timp de o zi, și au mai ucis încă din ei aproape 300 de oameni, continuând să îi bată pe drum; și apoi s-au întors înapoi de la ei. 23. Iar Iosif și toți frații săi s-au întors la Egipt, niciun om nu lipsea din ei, dar din egipteni au căzut 12 oameni. 24. Când Iosif s-a întors în Egipt a ordonat ca Zefo și oamenii lui să fie adițional legați, și i-au legat pe ei în lanțuri de fier și le-au sporit amărăciunea. 25. Și toți oamenii copiilor lui Esau și copiii estului s-au întors în rușine, fiecare la orașul lui, căci toți oamenii puternici, care erau cu ei, căzuseră în bătălie. 26. Și când copiii lui Esau au văzut că regele lor murise în bătălie ei s-au grăbit și au luat un om din oamenii copiilor estului; numele lui era Iobab, fiul lui Zarac din ținutul Boțra, și l-au făcut să domnească peste ei în locul regelui lor Bela. 27. Iar Iobab a stat pe tronul lui Bela ca rege în locul lui, și Iobab a domnit în Edom peste toți copiii lui Esau timp de zece ani. Iar copiii lui Esau nu au mai mers să lupte împotriva fiilor lui Iacob din acea zi înainte, căci fiii lui Esau cunoșteau vrednicia fiilor lui Iacob, și se temeau mult de ei. 28. Dar din acea zi înainte copiii lui Esau i-au urât pe fiii lui Iacob, iar ura și vrăjmășia au rămas foarte puternice înspre ei în toate zilele, până în această zi. 29. Și s-a întâmplat după aceasta, la sfârșitul a zece ani, că Iobab a murit, fiul lui Zarac din Boțra; iar copiii lui Esau au luat un om al cărui nume era Cușam, din ținutul Teman, și l-au făcut rege peste ei în locul lui Iobab, iar Cușam a domnit în Edom peste toți copiii lui Esau timp de 20 de ani. 30. Iar Iosif, regele Egiptului, și frații săi, și toți copiii lui Israel au locuit în siguranță în Egipt în acele zile, împreună cu toți copiii lui Iosif și aceia ai fraților săi, neavând nicio piedică sau accident rău. Ținutul Egiptului era la acea vreme, în zilele lui Iosif și ale fraților săi, în repaus de război . Capitolul 59: 1. Și acestea sunt numele fiilor lui Israel care au locuit în Egipt, care veniseră cu Iacob. Toți fiii lui Iacob au venit în Egipt, fiecare om cu casa sa. 2. Copiii lui Lea erau Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Issacar și Zebulon, și sora lor Dina. 3. Și fiii lui Rahela erau Iosif și Beniamin. 4. Și fiii lui Zilpa, slujnica lui Lea, erau Gad și Așer. 5. Și fiii lui Bilha, slujnica lui Rahela, erau Dan și Naftali. 6. Și aceștia erau urmașii lor care le fuseseră născuți lor în ținutul Canaan, înainte ca ei să fi venit în Egipt cu tatăl lor Iacob. 7. Fiii lui Ruben erau Canoc, Pallu, Chețron și Carmi. 8. Și fiii lui Simeon erau Iemuel, Iamin,Ohad, Iachin, Zocar și Saul, fiul femeii canaanite. 9. Și copiii lui Levi erau Gerșon, Chehat și Merari, și sora lor Iochebed, care le-a fost născută în mersul lor la Egipt. 10. Și fiii lui Iuda erau Er, Onan, Șelah, Perez și Zarac. 11. Iar Er și Onan au murit în ținutul Canaan; iar fiii lui Perez erau Chezron și Camul. 12. Și fiii lui Issacar erau Tola, Puva, Iov și Șomron. 13. Și fiii lui Zebulon erau Sered, Elon și Iacleel, iar fiul lui Dan era Cușim. 14. Și fiii lui Naftali erau Iaczeel, Guni, Iețer și Șilam. 15. Și fiii lui Gad erau Zifion, Caggi, Șuni, Ezbon, Eri, Arodi și Areli. 16. Și copiii lui Așer erau Iimna, Ișva, Iișvi, Beria și sora lor Serac; iar fiii lui Beria erau Cheber și Malchiel. 17. Și fiii lui Beniamin erau Bela, Becher, Așbel, Gera, Naaman, Achi, Roș, Mupim, Cupim și Ord. 18. Și fiii lui Iosif, care îi fuseseră născuți lui în Egipt, erau Manasse și Efraim. 19. Și toate sufletele care au ieșit din coapsele lui Iacob, erau 70 de suflete; aceștia sunt aceia care au venit cu Iacob tatăl lor în Egipt să locuiască acolo; iar Iosif și toți frații săi au locuit în siguranță în Egipt, și ei au mâncat din ce era mai bun în Egipt toate zilele vieții lui Iosif. 20. Și Iosif a trăit în ținutul Egiptului 93 de ani, iar Iosif a domnit peste tot Egiptul 80 de ani. 21. Și când zilele lui Iosif s-au apropiat de vremea morții sale, el a trimis să fie aduși frații săi și toată casa tatălui său, iar ei toți au venit împreună și s-au așezat înaintea lui. 22. Și Iosif a spus fraților săi și întregii case a tatălui său: Iată eu mor, iar Dumnezeu cu siguranță vă va vizita și vă va aduce afară din acest meleag la meleagul pe care El le-a jurat părinților voștri să îl dea lor. 23. Și va fi când Dumnezeu vă va vizita să vă aducă afară de aici la meleagul părinților voștri, ca atunci să aduceți oasele mele cu voi de aici. 24. Iar Iosif i-a făcut pe fiii lui Israel să jure pentru sămânța lor după ei, zicând: Dumnezeu cu siguranță vă va vizita și voi veți aduce oasele mele cu voi de aici. 25. Și s-a întâmplat după aceasta că Iosif a murit în acel an, anul 71 al venirii izraeliților în Egipt. 26. Și Iosif avea 110 ani când a murit în ținutul Egiptului, iar toți frații săi și toți slujitorii săi s-au ridicat și ei l-au îmbălsămat pe Iosif, precum era obiceiul lor, iar frații săi și tot Egiptul au jelit după el timp de 70 de zile. 27. Și ei l-au pus pe Iosif într-un coșciug umplut cu mirodenii și tot soiul de parfumuri, și l-au îngropat lângă marginea râului, care este Sihor; iar fiii săi și toți frații săi, și toată casa tatălui său au făcut o jale de 7 zile pentru el. 28. Și s-a întâmplat după moartea lui Iosif că în acele zile toți egiptenii au început să domnească peste copiii lui Israel. Iar Faraon, regele Egiptului, care a domnit în locul tatălui său, a luat toate legile Egiptului sub sfatul său și a condus tot guvernul Egiptului, și el a domnit în siguranță peste oamenii săi. Capitolul 60: 1. Și când anul a trecut, fiind anul 72 al venirii izraeliților în Egipt, s-a întâmplat după moartea lui Iosif că Zefo, fiul lui Elifaz, fiul lui Esau, a fugit din Egipt, el și oamenii lui, și ei au plecat. 2. Și el a venit în Africa, care este Dinaba, la regele Angeas al Africii, iar Angeas i-a primit cu mare onoare, și l-a făcut pe Zefo căpitanul oștilor sale. 3. Iar Zefo a găsit favoare în văzul lui Angeas și în văzul oamenilor lui, și Zefo a fost căpitanul oștilor regelui Angeas al Africii timp de multe zile. 4. Și Zefo l-a ispitit pe regele Angeas al Africii să-și adune toată armata lui să meargă să se lupte împotriva egiptenilor, și să lupte împotriva fiilor lui Iacob să răzbune cauza fraților săi. 5. Dar Angeas nu vroia să asculte de Zefo să facă acest lucru, căci Angeas cunoștea puterea fiilor lui Iacob, și ceea ce ei făcuseră armatei sale în războirea lor cu copiii lui Esau. 6. Și Zefo era în acele zile foarte mare în văzul lui Angeas și în văzul oamenilor lui, și i-a stârnit continuu pe ei să se războiască împotriva Egiptului, dar ei nu au vrut. 7. Și s-a întâmplat în acele zile că era în ținutul Chittim un om în orașul Puzimna, al cărui nume era Uzu, iar el a devenit în mod degenerat deificat de copiii lui Chittim; iar omul a murit și nu a avut un fiu, doar o fiică al cărei nume era Iania. 8. Și domnița era extrem de frumoasă, plăcută și inteligentă. Nu era niciuna văzută precum ea în frumusețe și înțelepciune de-a lungul ținutului. 9. Și oamenii regelui Angeas al Africii, au văzut-o și au venit și au lăudat-o la el, iar Angeas a trimis vorbă către copiii lui Chittim cerând să o ia la el de nevastă. Iar oamenii din Chittim au consimțit să i-o dea lui de nevastă. 10. Și când mesagerii lui Angeas ieșeau din ținutul Chittim să meargă în călătoria lor, iată mesagerii regelui Turnus din Bibentu au venit la Chittim, căci regele Turnus al Bibentului de asemenea și-a trimis mesagerii să o ceară pe Iania pentru el, să o ia el de nevastă, căci toți oamenii lui de asemenea au lăudat-o pe ea la el; prin urmare el și-a trimis toți slujitorii lui la ea. 11. Și slujitorii lui Turnus au venit la Chittim și au cerut-o pe Iania să fie luată la Turnus regele lor ca nevastă. 12. Iar oamenii din Chittim le-au spus lor: Noi nu putem să o dăm, căci Angeas regele Africii a dorit-o să o ia la el de nevastă înainte ca voi să veniți, și că noi ar trebui să i-o dăm lui, iar acum prin urmare noi nu putem face acest lucru să-l privăm pe Angeas de domniță pentru a i-o da lui Turnus. 13. Căci noi ne temem mult de Angeas ca nu cumva el să vină în bătălie împotriva noastră și să ne distrugă, iar Turnus stăpânul vostru nu ar fi capabil să ne izbăvească din mâna lui. 14. Și când mesagerii lui Turnus au auzit toate cuvintele copiilor lui Chittim, s-au întors înapoi la stăpânul lor și i-au spus lui toate cuvintele copiilor lui Chittim. 15. Iar copiii lui Chittim au trimis un memoriu la Angeas, spunând: Iată Turnus a trimis după Iania să o ia la el de nevastă, și astfel i-am răspuns noi lui; și noi am auzit că el și-a adunat toată armata lui să meargă la război împotriva ta, și el intenționează să treacă pe lângă drumul spre Sardunia să lupte împotriva fratelui tău Lucus, și după aceea el va veni să lupte împotriva ta. 16. Și Angeas a auzit cuvintele copiilor lui Chittim pe care i le-au trimis lui în memoriu, iar mânia sa a fost aprinsă și s-a ridicat și a adunat toată armata sa și a venit prin insulele mării, drumul spre Sardunia, la fratele său regele Lucus al Sardiniei. 17. Iar Niblos, fiul lui Lucus, a auzit că unchiul său Angeas venea, și a mers să îl întâmpine cu o armată mare, și l-a pupat și l-a îmbrățișat, iar Niblos i-a spus lui Angeas: Când tu îl vei întreba pe tatăl meu de bunăstarea lui, când voi merge cu tine să lupți împotriva lui Turnus, roagă-l să mă facă căpitan al oștii lui, iar Angeas a făcut astfel, și a venit la fratele său iar fratele său a venit să îl întâmpine, și l-a întrebat de bunăstarea lui. 18. Și Angeas l-a întrebat pe fratele său Lucus de bunăstarea lui, și să îl facă pe fiul lui, Niblos, căpitan al oștii lui, și Lucus a făcut astfel, iar Angeas și fratele său Lucus s-au ridicat și au mers înspre Turnus la luptă, și era cu ei o mare armată și un popor mare. 19. Și el a venit în corăbii, iar ei au venit în provincia Aștoraș, și iată Turnus a venit înspre ei, căci el a mers spre Sardinia, și intenționa să o distrugă iar apoi să continue de acolo la Angeas să lupte împotriva lui. 20. Iar Angeas și Lucus fratele său s-au întâlnit cu Turnus în valea din Canopia, iar bătălia a fost crâncenă și mare între ei în acel loc. 21. Și bătălia a fost severă asupra regelui Lucus al Sardiniei, și toată armata sa a căzut, iar Niblos fiul său a căzut de asemenea în acea bătălie. 22. Iar unchiul său Angeas le-a poruncit slujitorilor săi și ei au făcut un coșciug auriu pentru Niblos și l-au pus în el, iar Angeas din nou a purtat bătălie cu Turnus, și Angeas era mai puternic decât el, și l-a ucis, și a bătut toți oamenii lui cu ascuțișul sabiei, și Angeas a răzbunat cauza lui Niblos fiul fratelui său și cauza armatei fratelui său Lucus. 23. Și când Turnus a murit, mâinile acelora care au supraviețuit bătăliei au devenit slabe, și au fugit dinaintea lui Angeas și lui Lucus fratele lui. 24. Iar Angeas și fratele său Lucus i-au urmărit până la drumul mare, care este între Alfanu și Romah, și ei au ucis toată armata lui Turnus cu ascuțișul sabiei. 25. Și regele Lucus al Sardiniei le-a poruncit slujitorilor săi ca ei să facă un coșciug de alamă, și ca ei să pună înăuntrul lui trupul fiului său Niblos, iar ei l-au îngropat pe el în acel loc. 26. Iar ei au construit deasupra un turn înalt acolo pe movilă, și i-au pus numele după numele lui Niblos până în această zi, și ei de asemenea l-au îngropat pe regele Turnus al Bibentului acolo în acel loc cu Niblos. 27. Și iată pe drumul mare dintre Alfanu și Romah mormântul lui Niblos este pe o parte iar mormântul lui Turnus pe cealaltă, și un pavaj este între ei până în această zi. 28. Și când Niblos a fost îngropat, Lucus tatăl lui s-a întors cu armata sa la ținutul său Sardinia, iar fratele său Angeas, regele Africii, a mers cu oamenii lui la orașul Bibentu, care este orașul lui Turnus. 29. Iar locuitorii din Bibentu au auzit de faima lui și se temeau mult de el, și au mers să îl întâmpine cu suspine și implorări; și locuitorii din Bibentu l-au rugat pe Angeas să nu îi omoare pe ei și nici să distrugă orașul lor; iar el a făcut astfel, căci Bibentu era în acele zile socotit ca unul din orașele copiilor lui Chittim. Prin urmare el nu a distrus orașul. 30. Dar din acea zi înainte trupele regelui Africii mergeau la Chittim să îl jefuiască și să îl prăduiască, și oricând ei mergeau, Zefo căpitanul oștii lui Angeas mergea cu ei. 31. Și a fost după aceasta că Angeas s-a întors cu armata sa iar ei au venit la orașul Puzimna, și Angeas a luat-o acolo pe Iania fiica lui Uzu de nevastă și a adus-o în orașul său în Africa.
