TITULARIZARE - ISTORIE, 2021. REZOLVAREA SUBIECTELOR!

 

TITULARIZARE - ISTORIE, 2021. REZOLVAREA SUBIECTELOR!

SUBIECTUL I (30 de puncte): 

A. Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:

„Ducele dʼOrléans știa că, în caz de deces al regelui minor, prinții «legitimați» l-ar sprijini [...] pe Filip V al Spaniei care, în ciuda clauzelor formale ale tratatului de la Utrecht și a atașamentului pe care îl manifestă supușii săi, n-ar șovăi să urce pe tronul Franței. El se înțelege prin urmare cu Parlamentul și îi dă [...] dreptul de critică la adresa edictelor regale [...]. În schimb, Parlamentul îi recunoștea regentului toate puterile. Dornic să-și asigure partizani în cazul în care tronul ar fi fost vacant, ducele dʼOrléans lasă să se desfășoare o reacție aristocratică împotriva împuterniciților de origine burgheză ai domniei precedente.” (Istoria Universală)

Pornind de la sursa dată, răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Scrieți o relație istorică de cauzalitate stabilită între două informaţii selectate din sursa dată, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informații (cauză, respectiv efect). 1 punct;

2. Menţionaţi o cauză politică și două consecințe economice ale instaurării absolutismului monarhic în Franța. 3 puncte;

3. Prezentați o asemănare și o deosebire dintre acțiunile politice desfășurate în Anglia, între anii 1660-1700 . 4 puncte;

4. Prezentați două consecințe ale revoluției industriale din secolul al XVIII-lea în plan social. 4 puncte;

5. Analizați, prin prezentarea a două fapte istorice, rolul ideilor iluministe în constituirea SUA, în secolul al XVIII-lea. 5 puncte.

B. Citiţi afirmaţia următoare:

„Ca stat fruntaș al Greciei în Războaiele persane, Atena și-a revendicat o ascendență militară și culturală care a ajuns la apogeu odată cu Liga Deliană (478-404).” (S. Jenkins, Scurtă istorie a Europei de la Pericle la Putin).

Argumentaţi, în aproximativ două pagini, opinia dumneavoastră referitoare la afirmația dată, prin prezentarea a trei fapte istorice.

Notă! Se punctează formularea opiniei, precizarea faptelor istorice şi menționarea a câte două caracteristici ale fiecăruia, utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia, utilizarea limbajului istoric adecvat, respectarea succesiunii cronologice/logice, structurarea argumentării și respectarea limitei de spaţiu. 13 puncte

Rezolvare:

Subiectul I. A:

1. Cauza: „ducele dʼOrléans (…) se înțelege prin urmare cu Parlamentul și îi dă (…) dreptul de critică la adresa edictelor regale.”

Efectul: „În schimb, Parlamentul îi recunoaște regentului toate puterile.”

Rolul: Cauza, aleasă de noi, scoate în evidență dorința ducelui, ca și a monarhiei franceze în general, de a avea sprijinul Parlamentului, format din nobilimea de robă/de funcție, care era garantul păstrării structurii politico-sociale a Franței. Nicio lege nu putea intra în vigoare fără a fi fost mai întâi înscrisă în condica parlamentului din Paris.

Efectul - arată clar faptul că această nobilime de robă era cea care garanta exercitarea absolutismului regal, în condițiile în care îi se satisfăceau toate pretențiile sociale și politice.

2. O cauză foarte importantă a instaurării absolutismului monarhic în Franța a reprezentat-o dorința monarhiei de a evita situația în care Adunarea Stărilor Sociale, constituită în 1302, ar mai fi putut controla instituția regală, așa cum se întâmplase în timpul războiului de o sută de ani (1337-1453), când Etienne Marcel, starostele orășenilor din Paris și lider, de facto al Adunării, reușise pentru un timp acest lucru. De altfel, din timpul lui Ludovic al XIII-lea, Adunarea n-a mai fost convocată începând cu anul 1614.

  În ceea ce privește consecințele economice ale instaurării absolutismului, două ies în evidență, anume: prima - instituirea unui sistem unitar de impozite care aducea monarhiei venituri regulate, permanente; a doua - impunerea, din timpul lui Ludovic al XIV-lea (1643-1715), a colbertismului ca politică economică de stat. Această politică a fost instituită de către Jean Baptiste Colbert și reprezenta o formă adaptată la condițiile Franței a mercantilismului - o doctrină economică care susținea că bogăția unui stat este egală cu cantitatea de metale prețioase pe care o deținea. Această doctrină a favorizat și ascensiunea primului imperiu colonial francez, prin constituirea în America de Nord a coloniei Louisiana.

3. Cele două acțiuni politice desfășurate în Anglia, între 1660-1700, sunt: „Declarația de la Breda”  și „Declarația Drepturilor”. „Declarația de la Breda”, din 1660, a fost actul fondator al „restaurației Stuarților”, în timp ce , „Declarația Drepturilor”, din 1689, a fost actul fondator al monarhiei constituționale. Asemănarea dintre aceste două documente este dată de faptul că, în ambele acte, regii garantau drepturile Parlamentului, care devenea principalul factor de putere politică în Anglia. Deosebirea este, însă, evidentă – în cazul „Declarației de la Breda” nu erau foarte clar fixate atribuțiile de putere ale monarhiei, fapt care a permis atât lui Carol al II-lea Stuart, cât și lui Iacob al II-lea Stuart, să încalce frecvent drepturile Parlamentului și să încerce revenirea la absolutism. În schimb, „Declarația Drepturilor” a prevăzut foarte clar faptul că Wilhelm/William de Orania și soția sa Mary nu puteau sub nicio formă să încalce drepturile Parlamentului iar fiecare act regal trebuia contrasemnat de ministrul de resort.

4. Două consecințe ale revoluției industriale în secolul XVIII au fost: prima - creșterea rolului economic al orașelor, aspect valabil în special în Anglia. Această situația va provoca și începutul exodului populației rurale spre orașe. La sfârșitul acestui secol deja Londra avea peste 1 milion de locuitori. A doua -  creșterea importanței în ansamblul societății a burgheziei, care deținea capitalul financiar necesar dezvoltării industriei. În aceste condiții, burghezia va pretinde și dreptul ei de a conduce în plan politic. În Anglia acest lucru se obținuse în timp ce în alte țări va fi nevoie de revoluții violente.

5. Cele două fapte istorice sunt:

    Primul: „Declarația de independență” - promulgată la 4 iulie 1776, în Congresul de la Philadelphia, și redactată de Thomas Jefferson. Regăsim în acest document ideile filosofice ale lui John Locke, înscrise în lucrarea „Al doilea tratat despre guvernare” (1690), în care era configurat regimul democratic bazat pe ideile de constituție, Parlament și domnia legii. În „Declarația de Independență” aceste idei sunt adaptate realităților din America. În conformitate cu prevederile sale, scopul guvernării este protecția proprietății și garantarea drepturilor inalienabile - viața, libertatea, fericirea. Acestea erau aspecte determinate pentru un regim democratic bazat pe domnia legii, Parlament și constituție.

  Al doilea: Constituția SUA - aprobată în 1787 și intrată efectiv în vigoare în 1789. Convenția Federală de la Philadelphia s-a inspirat, în elaborarea Constituției, din ideile lui Montesquieu și, din nou, ale lui John Locke. Astfel, a fost preluată ideea separării puterilor în stat descrisă de Montesquieu în lucrarea „Despre spiritul legilor” și, bineînțeles, ideile referitoare la regimul democratic dezvoltate de John Locke. În plus, a fost înscrisă ideea suveranității poporului, dezvoltată cel mai bine de către Jean Jacques Rousseau. Ulterior, în Constituție au fost trecute prevederile din „Declarația drepturilor coloniilor”, - un alt document importat -, care au constituit primele 10 amendamente la Constituția SUA. În acest document erau trecute o serie de drepturi ale cetățenilor, afirmate cel mai bine de către Voltaire în lucrările sale: dreptul la liberă exprimare, la libertatea conștiinței, dreptul la o judecată dreaptă bazată pe fapte etc.. 

B. Hegemonia Atenei în lumea greacă - secolul V î.H.:

 În urma participării la războaiele medice/persane Atena și-a impus o adevărată hegemonie peste mai mult de 200 de polisuri din lumea greacă. Această situație s-a datorat rolului fundamental jucat de Atena în aceste războaie – victoria de la Marathon obținută de atenieni sub conducerea lui Miltiade și victoria flotei grecești sub conducerea atenianului Temistocle de la Salamina. Atena și-a câștigat astfel un real prestigiu și, astfel, în 478 î.H., se formează Liga de la Delos - o alianță politico-militară cu peste 200 de cetăți/polisuri sub conducerea Atenei. Astfel, Atena își va impune modelul său politic în lumea greacă, secolul V fiind cunoscut și ca „secolul atenian”. Această realitate istorică se poate argumenta prin prezentarea a 3 fapte istorice importante, anume:

Primul - impunerea modelului democratic de organizare al vieții politice. Polisurile adoptă modelul atenian, Pericle putând să afirmă că: „Atena este școala întregii Elade.” Modelul politic atenian era democrația directă, în care cetățenii aveau dreptul de a alege și de a fi aleși și, în plus, puteau participa, în teorie, cu toții la luarea deciziilor. Cea mai importantă instituție politică era Adunarea Poporului/Ecclesia la care participau 40000 de cetățeni. Aceasta avea competențe depline legislative dar și executive. Modelul democratic impus de Atena crea mari dificultăți Spartei și menținerii controlului său în Liga Peloponesiacă. Pentru a-și apăra interesele hegemonice, bazate pe regimul oligarhic-militarist, Sparta va declanșa, în 431 î.H., un război pentru dominația asupra lumii grecești contra rivalei sale Atena, conflict cunoscut ca „războiul peloponesiac”.

Al doilea - Atena impune modelul său cultural, civic și educațional. Acest model a reprezentat cea mai puternică susținere în plan imagistic și axiologic a hegemoniei ateniene. Acest model pleca de la două afirmații de tip axiomă - „omul este o ființă socială/zoon politikon”, afirmată de către Aristotel, și, „omul este măsura tuturor lucrurilor”, afirmată de către Protagoras. Astfel, omul în calitate de „zoon politikon” trebuie să participe activ la viața cetății, unde își poate demonstra valoarea spiritului său civic. El, cetățeanul, se implică în chestiuni politice legate de apărarea dreptății, a bunurilor tuturor cetățenilor, în chestiuni educaționale - educația fiind obligație a tuturor cetățenilor, etc.. În ceea ce privește a doua afirmație, aceasta a influențat profund creația cultural-artistică din secolul V î.H.. Artiștii greci „umanizează” toate formele de creație. Chiar și divinitățile sunt umanizate. Această concepție se deosebea total de formele de creație ale altor civilizații antice unde domina monumentalul, grandiosul, iar divinitățile erau suficient de „nepământești” - exemplu: arta egipteană și cea mesopotamiană.

Al treilea - prin Liga de le Delos, Atena a impus o nouă organizare militară. Astfel, hopliții nu vor mai juca un rol determinant în plan militar. Mult mai importante erau echipajele celor peste 1000 de vase ale Ligii, formate din oameni simpli, săraci, care, până atunci, erau lipsiți de drepturi politice în cele mai multe dintre cetățile grecești membre ale Ligii. De altfel, tocmai această situație va impune chiar la Atena noi reforme politice introduse de Efialte și, ulterior, Pericle.

 În baza faptelor istorice prezentate, împărtășim afirmația istoricului S. Jenkins. Într-adevăr, Atena și-a revendicat o ascendență politică, culturală, educațională în lumea greacă a secolului V. Mai mult, peste timp, modelele sale vor reprezenta sursă pentru europeni în efortul lor de a-și elabora propriile modele politice, culturale, educaționale, începând cu Epoca Renașterii. Parafrazând afirmația istoricului amintit, am putea spune că, Atena își revendică „patentul” pentru modelele de organizare a societății europene din timpurile mai apropiate nouă.

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte):

 Elaborați, în trei - cinci pagini, o sinteză referitoare la evoluția spațiului românesc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, având în vedere:

- menționarea a două acțiuni desfășurate în spațiul românesc extracarpatic, între anii 1851- 1858 și a câte unei cauze specifice fiecăreia dintre acestea;

- menționarea a două măsuri adoptate de statul român în perioada 1862-1865 și a câte unei consecințe în plan economic a fiecăreia;

- precizarea a două fapte istorice la care participă românii transilvăneni în perioada 1865 - 1895 și prezentarea unei deosebiri și a unei asemănări între acestea;

- menționarea a două curente culturale existente în România, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și a câte două caracteristici ale fiecăruia dintre acestea;

- prezentarea vieții politice din România între anii 1891-1900, respectiv 1901-1910, utilizând câte două fapte istorice pentru fiecare perioadă. 

Notă: Se punctează și evidenţierea relaţiei de cauzalitate, respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice, utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea sintezei elaborate, respectarea limitei de spaţiu.

Rezolvare: Evoluția spațiului românesc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX:

 În această perioadă, evoluția spațiului românesc a stat sub semnul dorinței de realizare a unirii tuturor românilor într-un singur stat. După înfrângerea revoluției pașoptiste, lupta pentru unire a continuat, mai ales datorită revoluționarilor români exilați în Occident. Izbucnirea Războiului Crimeei a favorizat impunerea problemei Unirii Principatelor ca problemă europeană. Împrejurările istorice nu făceau posibilă atunci unirea tuturor românilor. Dar, chiar și ideea unirii Principatelor a fost realizată cu multe greutăți cauzate de interesele divergente ale Marilor Puteri. În Principate au luat ființă două mișcări politice care urmau să conducă lupta pentru unire, mișcări numite „Partide Naționale”. Mulți istorici consideră că este vorba, în realitate, de o singură mișcare politică. Partidele Naționale au profitat de prevederile Tratatului de la Paris din 1856 și au reușit, în cele din urmă, să impună Unirea Principatelor sub un singur domnitor -Alexandru Ioan Cuza, în 1859,asta în ciuda prevederilor Convenției de la paris din 1858, care oferea românilor un simulacru de unire. Așadar, cele două acțiuni politice importante din perioada 1851-1858 au fost: prima: apariția Partidelor Naționale, aspect favorizat de revenirea în țară a revoluționarilor exilați în contextul creat de Războiul Crimeei, și, a doua - organizarea Adunărilor ad-hoc din 1857 în baza prevederilor Tratatului de la Paris; în cedrul acestor adunări a fost afirmată clar dorința de unire a românilor.

 În ceea ce privește domia lui Cuza, aceasta s-a caracterizat prin înfăptuirea unor mari reforme, esențiale pentru modernizarea statului român. Astfel, în 1863, alături de prim-ministrul Mihail Kogălniceanu, Cuza a reușit să impună adoptarea de către Parlament a legii secularizării averilor mănăstirești. Mai ales a averilor mămăstirilor închinate. În total, era vorba de o suprafață arabilă de circa 25% din teritoriul României! Realizarea altor reforme va fi posibilă numai prin dizolvarea corpurilor legiuitoare în urma loviturii de stat din 2 mai 1864. Prin acest act, Cuza și-a asumat întreaga autoritate în stat, dorind să guverneze exact cum făcea Napoleon al III-lea în Franța. Cea mai importantă  reformă realizată, în acest nou context, a fost cea agrară. Circa 400000 de clăcași au fost împroprietăriți cu aproape 2000000 de hectare teren arabil. De asemenea, claca a fost desființată. Concluzionând, reforma secularizării a restituit statului român circa 25% din suprafața arabilă a țării, plus păduri, iar reforma rurală a dat pământ capilor de familie. Dacă pe termen scurt reforma agrară a avut consecințe positive, pe termen lung a avut urmări nefaste - suprafețele agricole s-au fărâmițat iar cu trecerea timpului se va ajunge ca foarte mulți țărani să nu aibă deloc pământ.

 După înlăturarea lui Cuza, la 11 februarie 1866, pe tronul României va fi adus prințul german Carol I de Hohenzollern. În timpul domniei sale România își obține independența, în 1878 (recunoașterea internațională), a avut loc unirea Dobrogei cu țara (1878) iar în 1881 România devine Regat. De asemenea, s-a intensificat sprijinul pentru lupta națională a românilor din provinciile aflate sub dominație străină.

 Cum am amintit mai sus, împrejurările istorice n-au permis relizarea Marii Uniri, în 1859, dar înfâptuirea Micii Uniri a impulsionat lupta națională a românilor din provinciile aflate sub ocupație străină. La vremea aceea cea mai importantă provincie aflată sub dominație stăină era Transilvania. Situația românilor transilvăneni a devenit dramatică odată cu încheierea Pactului Dualist din 1867. Transilvania a fost încorporată total în structura statală a Ungariei, în baza refacerii Regatului Sfântului Ștefan. În urma unei serii întregi de legi, ca Legea Uniunii, Legea oentru egala îndreptățire a naționalităților, Legea învățământului, Legea electorală etc., românilor le-au fost încălcate sistematic drepturile naționale. Înlăturarea Pactului Dualist și a consecințelor sale pentru români va fi obiectul prioritar al luptei naționale a românilor ardeleni. În contextul acestei lupte, se impun atenției noastre două fapte istorice foarte importante. Primul îl constituie Pronunciamentul de la Blaj, din 1868. Acesta a reprezentat prima acțiune majoră a românilor ardeleni contra Pactului. A fost redactat de către George Barițiu și publicat în numeroase ziare ale vremii, inclusiv din Vechiul Regat. Al doilea - Memorandumul și mișcarea memorandistă dintre 1881-1895. A fost vorba de cea mai puternică acțiune contra Pactului și, care, a avut un larg ecou internațional. Memorandumul a fost prezentat la Viena de către o delegație de 300 de români, în 1892. Liderii memeorandiștilor, în frunte cu Ioan Rațiu, aveau să fie condamnați la ani grei de temniță, în urma „procesului” de la Cluj. Reacția națională a  fost extrem de puternică atât în Transilvania, cât și în Vechiul Regat. Deosebit de importantă a fost reacția internațională - marii personalități ca W. Gladstone, G. Clemenceau, Emile Zola etc., au intervenit în favoarea memorandiștilor. Aceștia vor, în cele din urmă, eliberați. Între cele două fapte istorice avem o asemănare - ambele documente condamnau Pactul Dualist și cerea revenirea Transilvaniei la statutul juridic avut înaite de „unirea” cu Ungaria. Dar, între ecele două fapte există o deosebire evidentă - Pronunciamentul nu a avut un ecou puternic și nu a determinat o largă mișcare națională de susținere, în timp ce, Memorandumul a implicat susținerea întregii națiuni, însuși regale Carol I declarându-I împăratului Franz Joszef că „nu se poate opune dezideratelor firești ale românilor.” Să mai amintim de ecoul internațional? Acesta a fost ca și inexistent în cazul Pronunciamentului, dar cu totul remarcabil în cazul Memorandumului.

 În ceea ce privește viața politică din Vechiul Regat, aceasta cunoaște importante evoluții. Carol I a fost preocupat să asigure echilibrul politic și, astfel, în 1895, introduce rotativa guvernamentală prin care cele două partide politice importante, - PNL și PC -, se roteau la guvernare. Prin acest sistem, regele nu permitea vreunui partid din  cele două să acumuleze o putere politică prea mare. Pe lângă acest fapt istoric important din perioada 1891-1900, mai remarcăm un al doilea - apariția în 1893 a PSDM din România, ca rezultat al creșterii importanței lucrătorilor industriali. Din păcate, partidul se va destrăma în preajma anului 1900. Pentru perioada ulterioară, - 1901-1910 -, viața politică a fost influențată de alte două fapte istorice. Primul - unirea junimiștilor cu PC, în 1907, junimiștii afirmându-se ca unii dintre cei mai duri opozanți ai liberalilor, - de exemplu Mihai Eminescu îi considera pe liberali „dușmanii națiunii!” Al doilea - problema țărănească care s-a agravat puternic, ajungându-se la marea răscoală din 1907, înăbușită în sânge de guvernul liberal condus de D.A Sturdza.

 Analiza evoluției spațiului românesc din această perioadă ar fi incompletă dacă nu am aminti și rolul culturii. Cultura românească s-a integrat deplin în cea europeană și a contribuit major la pregătirea spiritelor pentru Marea Unire. În plan cultural Mica Românie a cunoscut mai multe curente, din care supunem atenției două, anume: primul - junimismul. Acesta a fost dezvoltat de Societatea Junimea de la Iași, condusă de Titu Maiorescu. Curentul junimist s-a caracterizat prin deschiderea spre cultura germană, considerată superioară celei franceze, și, prin promovarea marilor noștri scriitori clasici, - Mihai Eminesc, I.L. Caragiale și Ion Creangă -, care n-au fost acceptați în Academia Română în ciuda valorii operelor lor. Un al doilea curent a fost semănătorismul. El a fost promovat mai ales de către Constantin Stere dar acestuia i s-au alăturat, ulterior,  mari nume, cum ar fi: Nicolae Iorga, Liviu Rebreanu etc.. În opoziție cu junimismul, acest curent punea acentul pe valorile tradiționale românești, mai ales cele ale satului. O a doua caracteristică o reprezenta latura naționalistă, dusă uneori la extreme. Pot fi citate numeroase pasaje din lucrările lui Nicolae Iorga unde românii par niște victime inocente ale străinilor veșnic răi!

 În finalul analizei noastre, subliniem faptul că, evoluția spațiului românesc din această perioadă a stat sub semnul dorințelor de modernizare și de realizare a idealului Marii Uniri.

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte):

Următoarele secvențe fac parte din programele școlare pentru disciplina istorie:

A. Competenţe specifice

4.2. Utilizarea resurselor multimedia în scopul învăţării.

Domenii de conţinut Conţinuturi şi studii de caz

8. Europa medievală - Viaţa cotidiană în Evul Mediu: familia, aşezările, alimentaţia,

sărbătorile, economia şi tehnologia, credinţa şi biserica, proprietatea,

libertatea şi dependenţa. (Programa școlară pentru disciplina Istorie, clasa a V-a, OMENCȘ nr. 3393 / 28.02.2017).

B. Competenţe specifice Conţinuturi

2.5 Examinarea consecinţelor directe şi indirecte ale acţiunii umane;

5.3 Plasarea evenimentelor şi proceselor istorice într-un context istoric mai larg românesc, european sau universal;

5.4 Realizarea de analize comparative şi sinteze referitoare la spaţii şi perioade istorice. 

RELAȚIILE INTERNAȚIONALE

• Marile conflicte ale secolului XX

Probleme de atins: primul război mondial - un nou tip de război, tratatele de pace şi relaţiile internaţionale interbelice, al doilea război mondial, Holocaustul. (Programa școlară pentru clasa a X-a – Istorie, OMEC nr. 4598 / 31.08.2004).

1. Prezentați activitatea didactică desfășurată pentru formarea/dezvoltarea competenței specific din secvența A, având în vedere:

- precizarea unei metode interactive de predare-învățare;

- precizarea modului de organizare a clasei și menționarea a trei resurse didactice,

corespunzătoare metodei interactive de predare-învățare pentru care ați optat;

- exemplificarea a patru sarcini de lucru date elevilor în contextul utilizării acestei metode, folosind informație istorică din Conţinuturi. 

2. Evaluați competențele specifice din secvența B, având în vedere:

- proiectarea unui item cu alegere duală și a unui item cu răspuns scurt, precizând competența specifică evaluată și utilizând informație istorică din Conţinuturi;

- menționarea a două caracteristici ale referatului, ca metodă de evaluare;

- elaborarea a trei criterii de evaluare corespunzătoare unui referat. 

Notă: Se punctează şi corectitudinea ştiinţifică a informaţiei istorice utilizate la subpunctele 1. și 2., respectiv răspunsurile corespunzătoare itemilor. 

Rezolvare - Subiectul III. A:

 Pentru formarea competenței 4.2, din secvența didactică prezentată, profesorul de istorie poate utiliza metoda Cubului. Va avea în vedfere, în special, 4 sarcini dintre cele 6 ale metodei. Pentru o mai bună orientare, ar putea utiliza, ca procedeu didactic în cadrul acestei metode, metoda Cadranelor. Clasa va fi organizată în 4 grupe, fiecare grupă primind câte o sarcină. Pentru documentarea elevilor, profesorul poate indica următoarele resurse: platformele educaționale Prezi, Didactica, Digitaliada, Digitalpedia, Educație online. Aceste platforme conțin multe materiale informative deosebit de atractive. Ele prezintă și o mulțime de lectii care au și conținut video. Platformele indicate se pliază  exact pe competența avută în atenție. În afara acestor resurse, profesorul poate cere elevilor să utilizeze motoarele de căutare de tip Google prin care pot identifica o mulțime de surse de informare, cum ar fi enciclopediile online - exemplu: Cronica ilustrată a omenirii online. În context, profesorul va atrage atenția elevilor să utilizeze cu precauție enciclopedia Wikipedia deoarece multe materiale nu sunt verificate științific sau nu sunt asumate. Mai mult, există formularea „schimbare sursă” fără a se indica, în foarte multe cazuri, despre care sursă este vorba. Pentru acei elevi care doresc să cunoască informații de primă mână, atent documentate, profesorul le poate pune la dispoziție surse bibliografice de execepție - este vorba despre două mari sinteze de istorie universală de mare valoare, anume: „Ascensiunea Occidentului - o istorie a comunității umane și un eseu retrospectiv”, autor William H. McNaill, „Istoria  lumii”, autor J.M. Roberts. Bineînțeles, profesorul îi va orienta pe elevi spre capitolele care privesc secvența didactică „Viața cotidiană în Evul Mediu”.

 Sarcinile efective, în baza resurselor/surselor indicate: 

1. Descrieți viața unei familii de țărani dependenți din Evul Mediu.

2. Comparați nivelul de dezvoltare al tehnologiei în Evul Mediu cu cel din Antichitatea clasică greco-romană și emiteți concluzii, judecăți, referitoare la progresul sau regresul societății medievale față de Antichitate.

3. Analizați obiceiurile, tradițiile, sărbătorile și precizați dacă erau cu adevărat legate de creștinism sau prezentau influențe păgâne.

4. Aplicați cunoștințele voastre despre viața cotidiană din multe sate românești de astăzi la aspecet ale vieții cotidiene din Evul Mediu. Ce constatați?

5. Asociați obligațiile țărănimii față de feudali cu evoluția generală a șerbiei în diverse regiuni europene, și explicați de ce în Occident șerbia a fost desființată începând cu secolul XIII, pe când în Răsărit ea s-a întărit foarte mult.

6. Argumentați, pro sau contra, privitor la afirmația: „Superstițiile, sărbătorile de sorginte păgână, obiceiurile și tradițiile din societatea medievală au reprezentat o puternică frână în calea progresului.”

 Din aceste 6 sarcini profesorul va alege 4. Se poate axa, în cazul nostru, pe sarcinile  „Comparați!”, „Analizați!”, „Asociați!”, „Argumentați!”, deoarece prezintă un grad de dificultate mai mare față de cerințele de la celelalte două sarcini.

B. Pentru competența 2.5:

1.Item cu alegere duală - Notați cu A (adevărat) și cu F (fals) următoarele afirmații:

a) Al Doilea Război Mondial a fost rezultatul direct al Tratatelor de pace de la Paris-Versailles, unde învingătorii nu au ținut cont și de punctele de vedere ale învinșilor.

b) Pactul Briand-Kellogg, prin prevederile sale, a dorit să pregătească Conferința pentru dezarmare da la Geneva, organizată de Societatea Națiunilor.

c) Holocaustul a vizat nu doar nimicirea evreilor, ci și a slavilor, țiganilor.

d) Pactul Societății Națiunilor își propunea să respecte egalitatea în drepturi a tuturor statelor, mari sau mici.

 Răspunsurile așteptate: a - A; b - F; c - A;  d - A.  

2.Item cu răspus scurt - Cum a caracterizat George Clemenceau pacea de la Paris-Versailles?

 Răspunsul așteptat: A caracterizat-o ca fiind „dreaptă și ipocrită în același timp”. Tot el afirma: „Vai, noi trebuie să recunoaștem că am intrat în război cu un program de … eliberatori.”

 Pentru competența 5.3.:

1.Notați cu G (general) și cu P (particular) următoarele afirmații: 

a) Un episod important al politicii expansioniste italiene l-a constituit agresiunea contra Abisiniei/Etiopiei.

b) Pentru frontul din Pacific, o importanță morală deosebită a avut-o bătălia de la Midway.

c) Atacul Japoniei asupra Chinei a reprezentat o primă încălcare flagrantă a principiului „securității collective”.

d) Italia urmărea să edifice un nou Imperiu Roman.

e) Cele două războaie mondiale sunt considerate „al Doilea Război de 30 de ani”.

f) Hitler a fost influențat în ideile sale despre „rasa ariană superioară” de lucrările unor filosofi germani.

h) Într-un fel, al Doilea Război Mondial nu s-a încheiat nici în zilele noastre.

 Răspusurile așteptate: a - P; b - P; c - P; d - G; e - G; f - P; h - G.

2.Item cu răspuns scurt - Enumerați două acțiuni politico-diplomatice din preajma izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. 

Răspusul așteptat: crearea Axei Berlin-Roma-Tokyo și Pactul Ribbentrop-Molotov.

 Pentru competența 5.4:

1.Item cu alegere duală - Notați cu A (adevărat) și cu F (fals) următoarele afirmații:

 a) Războiul din Pacific a fost mai puțin nimicitor decât cel din Europa.

b) Politica dusă de Kempeitaiul japonez în teritoriile ocupate din Asia a fost chiar mai barbară decât cea dusă de Gestapoul nazist în Europa.

c) Aristide Briand a fost inspiratorul „Convențiilor de definire a agresiunii” , semnate la Londra, în 1933.

d) În fața agresiunii Germaniei, Franța a încercat să aplice strategia din Primul Război Mondial. 

Răspunsurile așteptate: a - F; b - A; c - F; d - A. 

2. Item cu răspus scurt - Ce elemente au în comun bătăliile de la Stalingrad și Guadalcanal? 

Răspusul așteptat: Cele două bătălii au fost decisive pentru cel de-al Doilea Război Mondial și, în plus, au avut loc cam în aceeași perioadă. 

Referatul ca metodă de evaluare:

 Referatul este metodă de evaluare bazată pe acțiunea docimologică de cercetare.

2 caracteristici: poate fi referat de investigație științifică, independentă; are caracter sumativ, angrenând cunoștințe, priceperi, abilități și atitudini diverse, constituite pe parcursul unei perioade mai îndelungate de timp.

3 criterii de evaluare:

Primul - evidențierea capacităților de analiză și interpretare critică a informațiilor;

Al doilea - verificarea capacităților elevilor de a-și exprima opinii personale și concluzii;

Al treilea - succesiunea  logică a ideilor.

 Aceste criterii, ca și altele, necesită, în fapt, o evaluare de tip holistic a referatului.