DESPRE ELON MUSK.

 

DESPRE ELON MUSK

 Elon Musk este un om de business american de origine sud-africană, cunoscut pentru implicarea în giganți precum PayPal, Tesla, SpaceX sau X (fostul Twitter), care l-au făcut cel mai bogat om din lume, cu o avere estimată în prezent la 397 miliarde de dolari.

De ce este relevant să vorbim despre el? Elon Musk s-a remarcat de-a lungul timpului ca un „tech bro”, adică un afacerist îmbogățit din business-uri din tehnologie care cresc rapid. Însă el a devenit mai popular în ultimul timp în urma susținerii lui Donald Trump pentru președinția Statelor Unite. Musk a fost cel mai mare donator în alegerile prezidențiale din 2024. Musk postează intensiv pe platforma de socializare X, pe care a cumpărat-o în 2022, în general contra persoanelor de culoare, contra democraților și liberalilor. Elon Musk este contra imigranților, deși el a emigrat din Africa de Sud către SUA. El a lucrat ilegal la începuturile sale în Statele Unite, dar în contradictoriu distribuie postări despre cum banii din taxe ar tebui să se ducă către cei care muncesc legal, nu către cei care lucrează ilegal. În această direcție, a distribuit pe X un filmuleț „ASMR” postat de Casa Albă din America (White House) cu titlul „ASMR: Illegal Allien deportation flight”. În videoclip sunt imigranți legați de mâini și de picioare cu lanțuri și băgați în avion cu scopul de a fi deportați.

Care este startul lui Elon Musk în business și cum a evoluat? Elon Musk s-a născut într-o familie înstărită din Pretoria, Africa de Sud, iar ulterior a emigrat în Canada, dobândind cetățenia canadiană prin intermediul mamei sale, iar ulterior s-a mutat în SUA, unde a obținut cetățenia americană. La 17 ani a urmat studii timp de 2 ani în Canada, la Universitatea Queen’s din Kingston, apoi a continuat studiile în Statele Unite la Universitatea din Pennsylvania. După ce a obținut o licență în fizică și economie, acesta a început școala doctorală Universitatea Standord, dar a renunțat după doar două zile. În anul 1995 a înființat impreună cu fratele său Zip2, o platformă care oferea companiilor locale un software pentru a crea ghiduri de afaceri online. Afacerea a fost cumpărată de compania de calculatoare Compaq în anul 1999 pe suma de 307 de milioane de dolari. Elon Musk a lucrat ilegal în America în acea perioadă, deoarece studenții imigranți nu aveau dreptul de a părăsi studiile și apoi să își facă o companie, potrivit unei investigații postate de „The Washington Post”. Publicația menționează că deține copia acordului de finanțare prin care frații Musk trebuiau să obțină status legal în decurs de 45 de zile, altfel firma Mohr Davidow Ventures își putea retrage investiția de 3 milioane de dolari oferite Zip2. De asemenea, explicația dată este aceea că vizele studențești nu impuneau condițiii atât de stricte înainte de 2001, momentul atacului turnurilor gemene.

Paypal: Cu banii câștigați din primele startup-uri, Elon Musk a fondat X.com, platformă care se ocupa cu achiziții online, dar a fost înlocuit la conducerea companiei de către investitori, fiind văzut drept neexperimentat. X.com a fuzionat cu Compact și a devenit Paypal, iar Musk s-a întors ca CEO, dar a fost concediat, ulterior. În cele din urmă, a obținut bani în urma vânzării PayPal către eBay, fiind cel mai mare acționar.

SpaceX: În 2001, Musk s-a implicat în organizația nonprofit Mars Society și voia să amplaseze pe Marte o cameră de creștere pentru plante. A încercat să cumpere rachete antibalistice din Rusia, dar nu a reușit, așa că a decis să construiască singur rachete accesibile ca preț și a fondat SpaceX în 2002. După mai multe eșecuri, compania a reușit să trimită pe orbită o rachetă, iar în același timp a început să primească numeroase fonduri guvernamentale pentru a dezvolta afacerea, iar acum continuă să primească pentru diferite alte proiecte.

Starlink: În 2015, SpaceX a început dezvoltarea constelației Starlink de sateliți pe orbita joasă a Pământului pentru a oferi acces la internet prin satelit. În timpul invaziei rusești a Ucrainei, Musk a furnizat serviciul Starlink gratuit Ucrainei. Cu toate acestea, Musk a refuzat să blocheze mass-media de stat rusească pe Starlink. În 2023, Musk a refuzat cererea Ucrainei de a activa Starlink deasupra Crimeei pentru a ajuta la un atac împotriva marinei rusești, citând temerile legate de un răspuns nuclear

Tesla: Tesla a fost următoarea investiție a lui Musk, deși fondatorii companiei și creatorii ideii sunt Martin Eberhard și Marc Tarpenning. Inițial el a finanțat compania, a devenit acționar majoritar și președinte al consiliului de administrație, dar nu era profund implicat în operațiunile de afaceri de zi cu zi. Ulterior, în urma unor conflicte l-a înlăturat din firmă pe unul din cei doi fondatori, Eberhard, și a fost desemnat el însuși drept co-fondator Tesla. Musk a lansat, în cadrul companiei, idei precum Cybetruck și mașini full self driving (FSD), adică mașini care se conduc singure, fără să fie nevoie de intervenția umană. Acestea nu sunt însă cele mai de succes, fiind înregistrate 13 accidente care au avut ca rezultat moartea, potrivit Administrației Naționale pentru Siguranța Traficului (NHTSA) pe Autostrăzi, citat de „The Californian Paper”. The Washington Post spune că au fost 476 de accidente din 2018 și au existat mai mult de 200 de cazuri în care partea din fața mașinii a lovit obiecte ușor de evitat. În 2024, tot Elon Musk a prezentat conceptul de mașini robo-taxi self-driving. Aceste mașini permit să fie închiriate de către alte persoane (în regim de taxi) atunci când deținătorul nu le folosește. Investitorii nu au fost impresionați, iar acțiunile Tesla au scăzut la 9% următoarea zi, conform unui articol CNN Business.

SolarCity și Tunel cu Hyperloop: O altă companie pe care a cumpărat-o antreprenorul este Solar City, care se ocupă cu furnizarea energiei solare. Ea aparținea verilor săi și a fost cumpărată de Elon Musk prin compania Tesla cu 2,5 miliarde, intrând în proces și fiind acuzat că nu a acționat legal față de ceilalți acționari ai companiei. În 2022 a câștigat procesul, potrivit Wall Street. Elon Musk a făcut cunoscut un concept de tunel cu Hyperloop pe sub pământ, care să te ducă din New York la Washington în 29 de minute, cu scopul de a reduce traficul, scrie redacția Go4it. Proiectul este încă în curs de dezvoltare în cadrul companiei „The Boring Company”.

Neuralink: Neuralink este o companie de neurotehnologie fondată de Elon Musk, cu scopul de a crea o legătură directă între mintea umană și calculator. Acest lucru este posibil prin implementarea unui cip în creier. Acest cip este construit din 64 de fire, 1.024 de electrozi și o baterie fără fir. În urma unui accident grav de mașină, Noland Arbaugh și-a pierdut mobilitatea, el fiind și primul pacient căruia i s-a implantat cerebral cipul. A fost conectat la laptop, nu la un scaun cu rotile care să îi pemită deplasarea. El a reușit să miște mouse-ul sau chiar să joace diferite jocuri online. La scurt timp după, a întâmpinat probleme. Neuralink a postat un blog despre cum mai multe fire implantate au ieșit, însă nu a menționat care sunt efectele adverse ale pacientului Nolan, câte fire au ieșit și nici dacă au încetat să mai colecteze date din creier, conform unui articol de la Reuters. Elon Musk a declarat într-un podcast, ținut de Lex Fridman, că experimentul răspunde bine în cazul celui de al doilea pacient, care are aceleași probleme de sănătate ca primul. De asemenea, The US Food and Drug Administration (FDA) declară că nu a dat acordul în 2022 pentru a face teste și pe oameni la acel moment. Cauza ar fi că au implantat cipul pe un porc, însă animalul a dezvoltat o afecțiune inflamatorie, în formă severă, numită Granulom. Acesta a avut febră și stare de agitație, dar Neuralink a zis că cipul nu este cauza. Departamentul pentru Transporturi al SUA a investigat Neuralink, în anul 2023, cu privire la transportarea, posibil ilegală, a unor agenţi patogeni periculoşi. De asemena, au existat și plâgeri legate de suferința inutilă a animalelor din cauza grăbirii experimentului, potrivit unui articol Economedia.

Platforma X: Platforma de socializare online X, fosta Twitter, a fost cumpărată de Elon Musk în anul 2022 cu 44 de miliare de dolari. În anul 2024 se înregistrează milioane de utilizatori care au părăsit aplicația, aproximativ 15% dintre aceștia. Elon Musk a pierdut utilizatori în urma mesajelor antisemite, contra imigranților și discursuri care susțin mișcarea de extremă dreapta, mișcare care s-a propagat în mai multe state și discursuri politice în ultimul timp. Musk a redus moderarea conținutului, iar discursurile instigatoare la ură au crescut și pe platformă după preluarea sa. Musk a fost acuzat că încearcă să-i reducă la tăcere pe unii dintre criticii săi prin eliminarea marcajelor albastre de pe conturile acestora, care împiedică vizibilitatea și este considerată o formă de interdicție din umbră, sau prin suspendarea conturilor acestora fără justificare. Documentele interne obținute de New York Times arată că, în al doilea trimestru al anului 2024, platforma X a obținut venituri de 114 milioane de dolari în Statele Unite, o scădere de 25 % față de primul trimestru, fiind într-o scădere de 53% față de anul 2023, potrivit unor documente interne obținute de The New Yok Times. Recent, Comisia Europenă a susținut că platforma X nu respectă regulile cu privire la practici, transparenţa publicităţii şi accesul la date pentru cercetători. Ba mai mult, e de părere că înșală utilizatorii și nu respectă condițiile conținutului digital. Deși X nu are parte de profit și pierde utilizatori, în anul 2026 dorește să atragă investiții de 44 de miliarde de dolari, aceasta fiind suma cu care a fost achiziționată. 

OpenAI și Grok3: În 2015, Elon Musk a co-fondat OpenAI ca o afacere non-profit menită să studieze inteligența artificială, a donat bani către afacere dar ulterior a plecat din conducere. Motivele ar fi că co-fondatorul și CEO-ul Sam Altman a dorit comercializarea botului, iar Elon Musk nu dorea. Acesta este și în prezent un măr al discordiei între cei doi. Musk s-a oferit recent să cumpere OpenAI cu 97,4 miliarde de dolari, iar Sam Altman i-a răspuns că va cumpăra el X cu 9,74 miliarde de dolari. Între timp, Elon Musk a lansat propriul AI, Grok, care vrea să fie un competitor pentru OpenAI. 

Iată 9 lucruri mai puțin cunoscute despre el conform entrepreneur.com.:

1. Părinții lui au crezut că este surd. În copilărie, Elon Musk obișnuia să aibă momente când privea în gol și nu avea nicio reacție atunci când părinții lui vorbeau cu el, ceea ce i-a făcut pe aceștia să creadă că este surd. I-au fost scoși și polipii nazali, dar nu s-a observat nicio diferență. S-a dovedit că visa cu ochii deschiși. Mama sa a declarat că acesta pica deseori pe gânduri și părea deconectat de la realitate, însă acum nu mai este îngrijorată de acest obicei al lui, deoarece știe că probabil se gândește la crearea unei noi rachete sau lucruri de acest gen.

2. A creat un joc video la 12 ani. Se numește Blastar, iar Musk, având 12 ani în acel moment, a primit 500 de dolari atunci când jocul a fost publicat în revista sud-africană „PC and Office Technology”. În 2015, un inginer software de la Google a refăcut codul pentru a funcționa în HTML5. Subiectul jocului este de a distruge o nava extraterestră plină cu arme de distrugere în masă.

3. S-a întreținut în perioada colegiului cu ajutorul petrecerilor. În timp ce studia la Universitatea din Pennsylvania, Elon Musk ținea petreceri la care punea o intrare de 5 $. Banii obținuti îl ajutau să își plătească chiria. Pe perioada petrecerilor, acesta nu consuma alcool pentru a avea grijă ca lucrurile să nu scape de sub control. În timpul unei petreceri a avut parte de o vizită surpriză a mamei sale.

4. Elon Musk a renunțat la facultate. În 1995, Musk s-a înscris la facultatea Standford pentru a studia fizica. După o perioadă foarte scurtă a părăsit facultatea și a fondat compania Zip2, fiind atras de potențialul internetului de a schimba societatea.

5. Este tatăl a 5 copii. Elon Musk are 5 copii cu fosta sa soție, Justine Wilson, gemenii Griffin și Xavier născuți în 2004 și tripleții Damian, Saxon și Kai născuți în 2006. Cuplul a mai avut un băiat numit Nevada, născut în 2002, care din păcate a decedat la vârsta de 10 săptămâni.

6. Tony Stark l-a avut pe Elon Musk drept model pentru rolul său din Iron Man. Robert Downey Jr s-a inspirat din viața lui Elon Musk pentru a interpreta personajul Tony Stark în seria Iron Man. În 2007, Downey a fost invitat de Elon Musk la un tur al sediului SpaceX. Directorul filmului Iron Man, Jon Favreau, a declarat după lansarea primului film că interpretarea lui Downey Junior a fost inspirată din viața lui Elon Musk.

7. A fost aproape de faliment. Din cauza crizei economice mondiale și a divorțului costisitor pe care l-a avut cu prima sa soție, Musk a ajuns să supraviețuiască cu ajutorul împruturilor de la prieteni. Acesta a pariat toți banii săi din acel moment, 35 de milioane de dolari, pe Tesla și se pare că a fost o alegere inspirată, având în vedere că în acest moment compania valorează 33,4 miliarde de dolari.

8. Este fan James Bond. Filmele cu James Bond i-au marcat copilăria. În 2013, Elon Musk a chelutit 866,000 de dolari la o licitație pentru mașina-submarin Lotus Esprit din filmul aparținând seriei 007, „The Spy Who Loved Me” (1977).

9. Își dorește colonizarea planetei Marte. În apariția sa la un show televizat, moderatorul l-a rugat să împărtășească ideile sale privind colonizarea planetei Marte. Elon Musk a vorbit despre un prim plan, acela de a încălzi planeta prin intermediul armelor nucleare.

Elon Musk, cel mai bogat om de pe planetă, cu o avere estimată la 839 miliarde de dolari:

 Omul de afaceri Elon Musk, acţionarul majoritar de la producătorul auto Tesla, compania spaţială SpaceX, reţeaua socială X şi firma de inteligenţă artificială xAI, este în fruntea listei celor mai bogaţi oameni din lume, publicată recent de revista Forbes. Averea lui Musk este estimată în prezent la 839 de miliarde de dolari, comparativ cu 342 de miliarde de dolari în lista publicată în urmă cu un an. Este vorba de o avere de trei ori mai mare decât a următorilor doi miliardari de pe lista Forbes: co-fondatorii Google, Larry Page (257 de miliarde de dolari) şi Sergey Brin (237 de miliarde de dolari). CEO-ul Amazon, Jeff Bezos, este pe locul patru (224 de miliarde de dolari), iar CEO-ul Meta, Mark Zuckerberg, este pe locul cinci (222 de miliarde de dolari).

Elon Musk depre sine-însuși:

 Elon Musk s-a descris pe sine ca fiind „evreu prin aspirație” într-un interviu recent în care a discutat despre conflictul cu Anti-Defamation League în legătură cu răspândirea de conținut antisemit pe X, transmite CNN. Într-o discuție de o ora și jumătate găzduită de comentatorul conservator Ben Shapiro, Musk a declarat că „întreaga sa poveste de viață este, de fapt, pro-semită” și a subliniat faptul că a frecventat o grădiniță evreiască iar multiplele sale călătorii în Israel sunt tot atâtea dovezi că nu este antisemit. „Am fost de fapt la o grădiniță ebraică … Nu știu dacă sunt evreu genetic, poate undeva, dar șs spune că sunt, aspirațional, evreu”, a spus el. „Tatăl meu m-a dus în Israel când aveam 13 ani. Am fost la Zidul de Vest, am fost la Masada - am fost la Masada de două ori, nu știu dacă sunt mulți oameni care pot spune asta.” Ulterior, el a adăugat că are „de două ori mai mulți prieteni evrei decât prieteni neevrei” și că, prin urmare, „în unele privințe, cred că sunt evreu în esență”.

DESPRE CHESTIUNI RECENTE.

 

DESPRE CHESTIUNI RECENTE

1. Despre războiul contra Iranului:

 Din ce în ce mai mulți experți militari sau specialiști în geopolitică din lumea întreagă susțin că Donald Trump a intrat într-o fundătură. Că nu are nici cea mai mică șansă de a câștiga războiul cu Iranul. De a-și proclama victoria. La fel cum Stalingradul a fost începutul sfârșitului pentru armata germană, strâmtoarea Ormuz este cheia înfrângerii alianței dintre Statele Unite și Israel. Atât timp cât iranienii blochează strâmtoarea Ormuz, Statele Unite nu-și pot anunța victoria. Este adevărat, aviația celor doi aliați controlează în totalitate spațiul aerian al Iranului. Este la fel de adevărat că bombardarea siturilor petrolifere de orice natură poate fi realizată și se poate dovedi eficientă. Porturile și aeroporturile aeriene au fost făcute una cu pământul. Sunt atacate cu eficiență locațiile guvernamentale și ale instituțiilor de forță. În final, se poate întâmpla ca și numărul victimelor colaterale, populația iraniană, să crească exponențial. Dar, atâta timp cât din interior nu se produce o schimbare fundamentală de paradigmă politică, regimul iranian păstrează un atu infailibil - Strâmtoarea Ormuz. Este un punct de presiune formidabil. Minarea Strâmtorii Ormuz este un fapt împlinit, iar capacitatea Statelor Unite și Israelului de a demina strâmtoarea pe măsură ce ea este minată e ca și inexistentă. Apărându-se, Iranul determină creșterea exponențială, la un nivel halucinant, așa cum nu s-a mai văzut niciodată, a prețului mondial al petrolului. Ceea ce generează o criză care nu poate fi soluționată prin recurgerea cu maximă urgență la rezervele existente pe mapamond și nici prin intensificarea extracției și exportului unor state bogate în rezerve. Criza declanșată este atât de acută și atât de periculoasă încât Donald Trump a fost nevoit să renunțe, aparent temporar, la aplicarea celei mai grave sancțiuni împotriva Federației Ruse, cea constând în embargoul pe exporturile petroliere. Mai mult, chiar și Uniunea Europeană e silită să facă primele demersuri în acest sens. Dacă Donald Trump nu poate anunța o victorie, dacă el nu poate demonstra că a îngenunchiat regimul de la Teheran, în scurt timp noua majoritate din Congresul Statelor Unite îi va trage covorul roșu de sub picioare. Iar el nu are ce să ofere în schimbul înfrângerii și umilinței administrației americane. Este posibil ca marii câștigători ai aventurii americano-israeliene să fie China, Federația Rusă și toate entitățile statale și non-statale care susțin pe față sau în mod discret Teheranul și, în final, statele care se constituie într-o alternativă a Occidentului colectiv.

 Strâmtoarea Ormuz nu mai e o știre, e o rană deschisă a economiei globale. Iranul nu doar că amenință - apasă pe butonul real: fluxurile de energie. O cincime din petrolul lumii trece pe acolo. Când robinetul se strânge, restul planetei nu mai discută geopolitică, ci prețuri, panică și recesiune. Trump urlă după solidaritate, dar a descoperit că NATO nu e o trupă de închiriat. Europa nu vrea să intre într-un război care nu e al ei, declanșat în ritmul impulsurilor de la Washington. Tradus simplu: articolul 5 nu acoperă orgoliile. Aliații nu vor să moară pentru o strategie care se schimbă de la un tweet la altul. China? Vizita lui Trump acolo nu mai are loc pentru că realitatea bate propaganda. Nu poți poza în mare negociator global în timp ce lumea îți cere să nu arunci în aer o arteră vitală a comerțului. Beijingul stă, calculează și câștigă din haosul altora. Cu cât America e mai prinsă în Golf, cu atât China respiră mai liber. Atac terestru în Iran? Ar fi sinucidere strategică. Iranul nu e Irak, nu e Afganistan. E mai mare, mai pregătit și dispus să ardă regiunea înainte să cedeze. O invazie ar însemna ani de război, prețuri explodate și un electorat american care nu mai are răbdare pentru aventuri imperiale. Statele din Golf joacă dublu, elegant și cinic. Își securizează exporturile, caută rute alternative și evită să aleagă definitiv între Washington și Teheran. Nu vor să fie câmp de luptă, vor să fie conductă. Diferența e vitală. Petrolul? 120 de dolari devine scenariu de bază. 150 nu mai e excepție, e avertisment. Fiecare zi de tensiune adaugă câțiva dolari și mai taie din creșterea globală. Inflația revine, băncile centrale îngheață, iar consumatorii plătesc factura nervilor geopolitici. Criză mondială? Nu e inevitabilă, dar e tot mai probabilă. Pentru că problema nu e doar Iranul. Problema e că liderul celei mai mari puteri pare că a confundat forța cu impulsul. Iar când politica externă devine reacție emoțională, piața globală reacționează în singurul limbaj pe care îl știe: scump, rar și instabil. Trump nu s-a supărat doar pe toată lumea. Problema e că lumea începe să nu mai țină cont.

2. Despre cazul Irinei Ponta:

 Irina Ponta, fica lui Victor Ponta și a Dacianei Sârbu, a devenit din păcate, un subiect național în care, bineînțeles că și-au făcut loc și decerebrații, pentru că altfel ar fi rămas o dezbatere necesară în bolnava societate românească. Despre incident cunoașteți toate detaliile în acest moment și ați înțeles că acest incident grav arată putregaiul de la vârful statului român, textura puturoasă a oamenilor care ne conduc. El a fost un incident neplăcut pentru adolescenta Irina Ponta, dar în opinia mea a fost în orice caz unul de tip formator, mai ales pentru o tânără bine crescută ce va pricepe cu această ocazie mai bine avatarurile vieții în România. Inițial, și eu ca și alții am crezut că nu-i chiar adevărată această samavolnicie executată de către Oana Țoiu și aculiții ei decerebrați de la Ministerul Afacerilor Externe. Din păcate m-am convins ulterior că era totul adevărat iar acest fapt developează odată în plus mizeria morală a celor ce ne conduc. Și atenție, aici îi adaug și pe cei doi șefi ai Oanei Țoiu, Nicușor Dan și Ilie Bolojan, care se recomandă mai ales prin lipsa de reacție. Nicușoare și Ilie, Irina Ponta putea fi copilul oricăruia dintre voi sau oricăruia dintre români. Și atunci cu atât mai mult erați datori cu cel puțin scuze publice în urma acestui incident. Acest eveniment este însă o lecție de viață pentru tatăl Irinei, anume pentru Victor Ponta, care a avut o contribuție determinantă la instalarea acestei puteri antinaționale, - tripleta antinațională la conducerea României: Nicușor Dan, Ilie Bolojan și USR. Victor Ponta în 2025 a acționat în mod teleghidat și iresponsabil, fiind cu siguranță convins în sinea lui că pentru cei ca el și pentru familiile lor nu vor fi consecințe dacă România va ajunge să fie condusă de asemenea specimene ca Nicușor Dan, Ilie Bolojan sau grupul de la USR. Dumnezeu drăguțul, cum se spune în popor, îi demonstrează și lui Victor Ponta și celor care au posibilitatea să administreze puterea și o fac în mod fraudulos că deciziile lor ajung să îi atingă chiar la nivel de familie și în momente dureroase. Am vrut să fac această subliniere în afara discuției publice legate de oroarea pe care a produs-o această tripletă antinațională de la vârful statului român - Nicușor Dan, Ilie Bolojan și USR. Trebuie să ne uităm însă și la responsabilități. Iar una nefericită în acest context îi revine tatălui adolescentei care a avut de suferit, anume lui Victor Ponta.

3. Nicușor Dan a jurat credință României sau Ucrainei? 

 Regimul PSD-PNL-USR-UDMR și-a pierdut și ultimul dram de rațiune și ultima fărâmă de rușine, - sub semnătura lui Nicușor Dan și în aplauzele unei coaliții isterizate de ideea distrugerii oricărei suveranități a României, țara noastră a încheiat cel mai rușinos document din istorie, după tratatul de prietenie cu un URSS defunct, încheiat de regimul Iliescu pe 5 aprilie 1991! Documentul semnat de Nicușor Dan prevede ca viitoarea producție de gaze a României din Marea Neagră să fie depozitată în Ucraina în scopul „de a asigura nevoile de gaze ale Ucrainei, dar și depozitarea producției din zăcământul Neptun Deep în siguranță”. Pentru a clarifica ce a făcut Nicușor Dan prin această semnătură: el a început demersurile de a trimite pentru înmagazinarea în Ucraina a părții Romgaz din viitoarea producție din câmpul Neptun Deep. Dacă acolo se vor extrage 7-8 miliarde de metri cubi/an, jumătatea Romgaz-ului, de 3,5-4 miliarde de metri cubi/an, va ajunge în Ucraina, pentru a fi depozitată și, evident, consumată. Ucraina are un consum de gaze de peste 19 miliarde de metri cubi/an, dublu față de România. 3-4 miliarde de metri cubi/an vor reprezenta doar aperitivul pentru ospățul său energetic. Cât privește motivația hilară că, gazul depozitat în Ucraina este dus acolo pentru a fi „în siguranță”, gândiți-vă oameni buni că președintele nostru crede că depozitarea într-o țară aflată în război este mai sigură decât depozitarea în România, stat membru UE și NATO!!! Ce ar fi făcut orice om normal la cap cu producția de gaze din Marea Neagră? Nimic altceva decât redeschiderea și dezvoltarea industriei chimice naționale. Azomureș, care producea în mod normal jumătate din îngrășămintele necesare țării, stă închis de câțiva ani din cauza gazului prea scump și guvernul vrea să vândă gazul extras suplimentar în Ucraina. Punem pariu că România va importa apoi îngrășăminte din Ucraina, produse din gazul românesc? Ucraina poate produce peste 3 milioane de tone de îngrășăminte, dar acum are o producție cam de 2 milioane de tone/an. Fabricile din grupul OSTCHEM,CherkasyAzot și Rivneazot, operează astazi la o capacitate redusă la aproximativ jumătate (Rivneazot la 45% acum), din cauza lipsei gazului.

4. Un scor dramatic al bugetului de stat: România, țara securității!

 Bugetul de stat, o lege extrem de importantă pentru orice stat și oricând, mai ales în perioade de criză, a fost în România nejustificat de întârziat. Și asta în condițiile în care am scăpat la mustață de a fi declarați în stadiul de junk, adică de țară aflată în pragul falimentului, în care investițiile și împrumuturile nu mai sunt recomandate. Un întreg circ a fost în comisiile Parlamentului la dezbaterea bugetului. Dar, să explic titlul de mai sus. Într-un stat în care populația este supusă la una dintre cele mai severe curbe de sacrificiu din istoria ei și în care nu se vede deloc lumina de la capătul tunelului, serviciile secrete, securitatea în ansamblul ei, prosperă pe seama locuitorilor. În cele ce urmează, vă voi oferi câteva cifre concludente. În România, totalul personalului nesecret, măsurat în mod cât de cât transparent, al lucrătorilor din serviciile secrete se ridică la o cifră de 20-25 de mii. În Marea Britanie, care are unul dintre cele mai performante servicii secrete din lume, angajații acestora sunt doar de 17 mii. În Germania, totalul persoanelor care servesc în serviciile secrete dintre cele mai performante din lume este de doar 13 mii. Securiștii în România se împart în felul următor: 12-15 mii la SRI, 2-3 mii la SIE, 4-5 mii la STS și 1,5-2 mii la SPP. Un calcul interesant, dar dramatic în ceea ce ne privește, ne spune, conform bugetului pe acest an, votat, în cele din urmă, de Parlament, câți bani alocă din munca sa un cetățean pentru securitate în România, comparativ pentru alte state. În România, fiecare dintre noi, cu mic, cu mare, cu nou-născuți și cu vârstnici, cheltuim 84 de euro pe an. În Germania, între 20 și 25 de euro, iar în Marea Britanie circa 80 de euro. Bugetul total al serviciilor secrete este, așa cum rezultă din legea bugetului, de 75-80 de ori mai mare decât bugetul instituției prezidențiale!! De unde rezultă inevitabil un raport de subordonare, concretizat în nevoia președintelui CSAT și comandantului suprem al forțelor armate, președintele numit (pentru cunoscători, - n.n. B.M.), Nicușor Dan, de a se consulta permanent cu serviciile secrete și de a fi dependent, în tot ceea ce face, de acestea. Și, în fine, extrem de interesantă este o creștere de buget spectaculoasă a SRI, cu 13-14% mai mare decât în anul precedent! Este ca și când trăim într-un stat militarizat, în care cetățenii sunt supravegheați la sânge și pe bani grei de către lucrătorii serviciului intern de securitate.

IVAN AL IV-LEA CEL GROAZNIC.

 

IVAN AL IV-LEA CEL GROAZNIC

 Începutul de secol al XVI-lea aducea în ţinuturile înzăpezite ale Rusiei un monarh cum lumea nu mai vazuse încă de pe vremea împăraţilor romani. Sadic, mistic, sângeros dar în acelaşi timp diplomat de geniu, mânuitor neîntrecut al condeiului şi veritabil vizionar politic, Ivan al IV-lea Vasilyevich, şi-a atras deopotrivă atributele „cel groaznic” şi „cel mare”. Ivan cel Groaznic ocupă un loc important nu doar în istoria Rusiei, ci și în memoria colectivă a rușilor. Prin acțiunile sale, Ivan cel Groaznic/cel Mare a triplat întinderea teritoriului Ducatului Moscovei, transformând Rusia într-un stat multietnic și multiconfesional imens. Lui i se datorează numeroase schimbări în istoria statului rus, în evoluția sa de la stat medieval la imperiu regional emergent. Continuând politica predecesorului său, Ivan cel Mare a transformat principatul Moscovei în mare putere est-europeană, statut recunoscut în întreaga Europă. Încoronat la 16 ani, domnia sa a fost la început una reformatoare, modernizatoare. Marea expansiune rusă spre est, către Siberia, este opera lui; a supus Kazanul și Astrahanul și, din aceste teritorii, a început cucerirea Siberiei. Considerat de Stalin drept conducatorul ideal, ţarul Ivan şi-a depăşit timpurile cu o imagine controversată şi la fel de disputată în prezent, ca şi în urmă cu secole.

Începutul:

 Trecuseră 20 de ani de când Marele Cneaz al Rusiei, Vasili al III-lea, era căsătorit cu Salomeea Saburova, o descendentă a vechilor hani tătari, fără a avea niciun urmaş. Conştient de pericolul de a pierde tronul în favoarea fraţilor săi, cneazul recurge la un gest îndelung contestat, acela de a-şi repudia soţia şi de a o închide pe viaţă într-o mânăstire. Chiar dacă divorţul era ilegal în Rusia acelor vremuri, legile făcute pentru cei umili păreau să pălească de la sine în faţa capetelor încoronate. În ciuda frumuseţii sale proverbiale, a caracterului blând şi a moralei fără cusur, Salomeea este bătută, tunsă şi silită să se retragă la mânăstirea din Suzdal sub numele de maica Sofia, nume sub care va fi canonizată ulterior. Boierii care îi iau apararea cneaghinei sunt, la rândul lor, exilaţi. Locul ei avea să fie luat de o lituaniancă, Elena Glinski, o femeie ale cărei moravuri urmau să dea naştere unor interminabile discuţii şi controverse. Patru ani mai târziu după legitimarea celei de a doua căsătorii, Vasili al III-lea încă nu are un succesor. Zvonurile conform cărora fosta cneaghină Salomeea ar fi născut un băiat, Gheorghi, între zidurile mânăstirii, îl aduc pe monarhul rus aproape de pragul nebuniei. Doar rugaciunile unui preot obscur, Pafnutie Borovski, mai sunt în măsură să domolească furia cneazului. La 25 august 1530, miracolul însa se produce, iar Elena Glinski dă naştere unui fiu pe care îl va boteza cu numele de Ivan. Se spune că în acel moment un fulger a zguduit Kremlinul, dând naştere unui puternic incendiu, iar noul născut avea deja doi dinţi. Semnele au fost interpretate ca o manifestare a voinţei divine: prinţul avea să îi sfâşie cu un dinte pe duşmanii ţării, iar cu celălalt avea să muşte groaznic din propriul popor. Daniel, mitropolitul de atunci al Rusiei, îl avertiza pe cneaz asupra năpastei ce urma să se abată asupra tuturor, din cauza păcatului celei de a doua căsătorii. În acelaşi timp, bârfele boierilor de la Moscova, îl indicau ca tată al noului născut, nu pe Vasili, ci pe un nobil din suita acestuia, Obolenski Telepnev. Pentru cneaz, însă, acestea nu erau decât vorbe goale. Avea fiul pe care şi-l dorise şi asta era tot ce conta. Vasili al III-lea nu va putea, însa, să se bucure prea mult de naşterea moştenitorului său. La 3 decembrie 1533, cneazul se stinge din viaţă în urma unei boli fulgerătoare, lăsând în urmă şi un al doilea fiu, Yuri. Este momentul în care Rusia devine o veritabilă arenă, în care familiile boiereşti pornesc o luptă surdă pentru putere. Deşi Ivan fusese recunoscut drept moştenitor de drept al tronului, în realitate, copilul de numai trei ani, era o piedică prea mică pentru nobilii ahtiaţi după putere. Elena Glisnki, alături de scutierul Obolenski Telepnev, ordonă arestarea celor mai temuţi dintre boieri, dar cad, la rândul lor, pradă intrigilor şi asasinatelor de la Curte. O nesfârşită serie de crime şi de lupte surde, în special între familiile Suiski si Bielski, vor caracteriza anii copilăriei prinţului Ivan. Lipsit până şi de aportul doicii sale, deportată într-o mânăstire îndepărtată, moştenitorul tronului este uitat, înfometat şi, uneori, bătut de membrii celor două familii boiereşti combatante. În acele momente, Ivan dă primele semne ale unui comportament deviant. Singur printre zidurile Kremlinului, prinţul se amuza smulgând penele păsărilor, scoţându-le ochii, eviscerându-le sau aruncând puii animalelor de pe ziduri. Astfel aveau să decurga primii 13 ani de viaţă ai celui care avea sa devină primul Ţar al Rusiei. Conşient de faptul că în curând ar fi urmat să devină un monarh legitim şi acest fapt nu putea fi permis de către cei ce doreau tronul, Ivan al IV-lea îşi face curaj şi dă o adevărata lovitură de teatru, în momentul în care, la numai 16 ani, se autointitulează cezar, - țar în slavonă -, titlu pe care nu îl mai purtase niciunul dintre străbunii săi. Luând de partea sa pe membrii Bisericii, Ivan se dovedeşte un strateg înnăscut atunci când le cere boierilor să îi recunoască dreptul divin de a guverna. În faţa unei asemenea abordări, nobilii se recunosc învinşi şi îl asigură de bunele lor intenţii. Era 16 ianuarie 1547.

Paralelă istorică:

 Unii istorici s-au grăbit să îl asemene pe Ivan al IV-lea cu nu mai puţin celebrul împărat roman din dinastia Iulio-Claudină, Caligula. La fel ca în cazul latinului, prima parte a domniei ţarului, este marcată de reforme ample şi măsuri care îi atrag admiraţia atât a nobilimii cât şi a marii mase a populației. Astfel, Ivan îi iartă pe foştii săi torţionari şi încearcă o apropiere a Rusiei de Germania, cerând puterii europene meşteri şi învăţaţi, care să modernizeze o ţară şi aşa destul de izolată. Aceştia sunt, însă, arestaţi, în 1547, la cererea Poloniei si Livoniei, iar ţarul se vede nevoit să bată în retragere. Ignorat de monarhiile Europei continentale, ţarul dă din nou dovadă de geniu politic şi, în 1550, deschide portul Arhanghelsk negustorilor englezi. Bunavoinţa reginei Angliei, Elisabeta I, cea care îl numeşte „frate” pe Ivan şi care rupe barierele dintre cele două ţări, anunţa lumii întregi că în îndepărtata Rusie, se născuse un monarh de care trebuia să se ţină seama.

Reforme:

 În 1550 formează Zemski Sobor, o adunare care înregistrează hotărârile domnitorului. Alcătuiește Țarski Sudebnik (Codicele țarist din 1550) care să-l înlocuiască pe Kneajeski Sudebnik al bunicului său Ivan al III-lea care data din 1479. Plasează în posturile-cheie ale imperiului oameni noi, proveniți dintr-un mediu modest. La 23 februarie 1551 Ivan convoacă cel de-al treilea sinod bisericesc unde înmânează prelaților un document numit Stoglav cu privire la reformele pe care intenționează să le facă pentru a însănătoși funcționarea Bisericii. Stareții și mănăstirile nu vor mai putea face nicio achiziție fără încuviințarea suveranului, se va interzice mănăstirilor să dea împrumut bani cu camătă. Fiecare oraș va avea școala lui, deservită de preoți și de dieci; se va preda scrierea, cititul, aritmetica, cântul, religia, bunele maniere. Ivan reorganizează nobilimea țării, țăranii rămân legați de glie, dacă nu de jure, cel puțin de facto. Țarul guvernează cu ajutorul Dumei boierilor. În cazurile grave el convoacă chiar Zemski Sobor. Totuși, aceste adunări nu au decât un vot consultativ. În 1565 împarte țara în opricinina și zemșcina. Opricinina constituie domeniul privat al țarului, pe care acesta îl va administra cum vroia și asupra căruia va avea putere deplină. Zemșcina cuprinde restul teritoriului. Prin decizia unilaterală a Țarului, în opricinina vor intra câteva cartiere din Moscova, 27 de orașe, 18 districte și principalele căi de comunicație. Douăsprezece mii de familii aristocrate sunt strămutate și-și pierd averea și influența. Se va naște o nouă clasă, orpicinici, care datorează lui Ivan ascensiunea lor. Funcția lor este deasupra legii iar terenul lor de manevră este zemșcina. Violența lor este încurajată de țar care îi răsplătește cu bunurile luate de la trădători. Curând aceștia devin de temut și detestați. În acelaşi timp, ţarul organizează prima armată profesionistă din Rusia, cea a streliţilor, şi dă lovituri mortale tătarilor din Kazan şi Astrahan, anexându-le teritoriile. El are grijă ca imaginea să să nu aibă de suferit în ochii mulţimii şi îşi alege o soţie de stirpe rusească, Anastasia Romanovna, din peste 1000 de pretendente. Nelipsit de la nicio slujbă bisericească, mândru şi neclintit în politica externă, blând şi îngăduitor cu supuşii săi, cu o soţie pe care o iubea nebuneşte şi care îi dăruise deja două fiice, Ana şi Maria, şi doi fii, Dmitri şi Ivan, ţarul părea, pe drept cuvânt, monarhul ideal pentru poporul rus.

Declinul:

 Avea să vina, însă, anul fatidic 1553. Lovit de o boală misterioasă, Ivan al IV-lea este considerat pierdut de către toţi medicii, vracii şi şamanii care îl consultasera. La fel ca si Caligula, ţarul delirează şi are momente în care îşi pierde cunoştinţa. Într-un moment de luciditate, monarhul de numai 23 de ani convoacă o adunare a boierilor carora le cere să jure credinţă soţiei sale şi ţareviciului pe care să îl înscăuneze după moartea sa. Inevitabilul se produce. Aceiaşi boieri ce îl asiguraseră de susţinerea lor necondiţionată şi care îl lipsiseră de aportul celor dragi în copilărie, îi refuză cererea. Certurile dintre nobilii Suiski şi Bielski izbucnesc la Kremlin deşi ţarul de drept, încă nu îşi dăduse sfârşitul. Ivan asista neputincios la aceleaşi episoade pe care le trăise după moartea tatălui său. Urmează un episod rupt parcă din paginile unui roman. Ţarul se însănătoşeşte brusc, la fel de misterios pe cât se îmbolnăvise, iar ura sa faţă de boieri devine evidentă. Deşi nu porneşte represalii împotriva acestora, intenţiile sale sunt din ce în ce mai făţişe. Ruptura fusese produsă. Lucrurile tergiversează timp de şapte ani, moment în care, la 7 august 1560, ţarina Anastasia moare subit. Bănuindu-i pe boieri de otrăvirea soţiei sale şi de încercarea de a-l schimba la tron cu vărul sau, Vladimir Andreievici, Ivan îşi dezlănţuie întreaga furie asupra clasei nobiliare. Într-un gest ale cărui semnificaţii puţini şi le imaginau la acea vreme, Ivan anunţă că va abdica şi că se va retrage alături de restul familiei în satul Alexandrov, la 120 de kilometri de Moscova. Era, practic, o cerere adresată poporului pentru ceea ce avea să urmeze, iar răspunsul mulţimii nu s-a lăsat aşteptat. Într-o manifestare de solidaritate cu ţarul, zeci de mii de ruşi, alături de numeroase feţe bisericeşti, veneau în pelerinaj în cătunul izolat, pentru a-l implora pe Ivan să revină pe tron. Niciuna dintre condiţiile lui Ivan nu a fost respinsă, nici măcar aceea de a-şi crea o gardă imperială, care să îl protejeze de eventualele atentate - Opricinina. Zarurile fusesera aruncate!

Înger şi demon:

 Reîntors pe tron, ţarul răvăşit de pierderea soţiei sale şi de ura viscerală împotriva boierilor, dă primele semne de nebunie. Abilul său sfătuitor, Alexei Adasev, este primul condamnat. Pentru mai multă siguranţă, Ivan nu îi permite acestuia să se apere la proces. Două luni mai tarziu, Adasev sfârşea bătut crunt de temnicerii săi. Fratele acestuia, Daniel Adasev, erou al mai multor campanii împotriva tătarilor, împreună cu fiul său de 12 ani, sunt acuzaţi de trădare şi executaţi. Orice rudă apropiată sau îndepărtată a sfetnicului, este torturată şi ucisă. Nici maica Maria, o prietenă a lui Alexei, ce trăia într-unul dintre schiturile moscovite, nu este trecută cu vederea. Alături de cei cinci fii ai săi, ea este condamnată la moarte prin înecare. Nu era decât începutul. Într-o atare atmosferă de teamă, boierii încep să se întrebe dacă nu au nimic să îşi reproşeze. Prietenii refuză să îşi mai vorbească de teama unui denunţ. Fiecare îşi controlează limbajul şi încearcă să îi facă pe plac monarhului dornic de răzbunare. Prea târziu, însă. Ţarul nu numai că s-a dezlănţuit, dar pare să savureze fiecare tortură în parte. El ia parte personal la schingiuirea condamnaţilor şi petrece ore întregi din noapte delectându-se cu ţipetele de durere ale acestora. Niciun denunţ, oricât de mărunt, nu este uitat. Nobilii se strâng cu miile în închisori şi dispar la fel de repede pe cât au venit. Torturile clasice nu mai sunt de ajuns. Ţarul inventează altele mai atroce. Experienţele sadice din copilarie revin cu o intensitate însutită. Ivan nu mai ucide animale. De data aceasta, oamenii sunt cei care fac subiectul experienţelor sale morbide. Mai mult, monarhul începe să batjocorească sărbătorile creştine. El apare din ce în ce mai des beat, în compania unor personaje obscure, dansând şi făcând gesturi obscene în timpul slujbelor de la palat. Maliuta Skuratov, Alexei Basmanov sau Vasili Graznoi sunt doar câteva dintre sinistrele personaje, care devin prietenii de pahar şi sfătuitorii ţarului. La îndemnul acestora, Ivan caută dragostea pierdută printre fetele boierilor şi cele ale ţăranilor, doar că nimic nu mai este interzis. Violurile se ţin lanţ alături de crime. A face dragoste şi a semăna moartea, devin expresiile supreme ale virilităţii ţarului. În aceeaşi notă, el ajunge să se creadă, asemenea Papei de la Roma, reprezentantul lui Dumnezeu pe pamânt şi este convins că poate căpăta iertare pentru orice fărădelege. Astfel, după fiecare crimă, Ivan se retrage în rugăciuni care durează ore întregi. În acelaşi timp, opricinicii îmbrăcaţi în negru, purtând la brâu capete de câine şi mături (simbol mai mult decât evident la adresa trădătorilor), se dedau la veritabile orgii de sânge. Sate întregi sunt pustiite, boieri alături de ţărani îşi pleacă deopotrivă capetele pe acelaşi eşafod, în timp ce bunurile lor revin torţionarilor. Torturile născocite de ţar, sunt puse în aplicare pe scară largă. Boierii vârstnici sunt prăjiti în tigăi uriaşe, fierţi în cazane sau puşi la frigare asemenea animalelor. Cei tineri sunt traşi în ţeapă iar în faţa lor, le sunt violate rudele de sex feminin. Femeile sunt trecute prin supliciul sforilor, sfori astfel create încât să taie trupul asemenea unui fierastrău. Nebunia ţarului atinge paroxismul în masacrul de la Novgorod, din 1570. Convins că orăşenii bogatului târg complotează împotriva sa, Ivan al IV-lea ordona opricinicilor să ucidă întreaga populaţie. Doar după ce numărul victimelor atinge ordinul miilor sau zecilor de mii, iar apele râului sunt zăgăzuite de mulţimea cadavrelor, ţarul le îngăduie supravieţuitorilor să îşi continue existenţa. Unul dintre opricinicii aflaţi sub conducerea lui Maliuta Skuratov menţiona cu un umor amar: „Am intrat în Novgord cu un cal şi am ieşit cu 49 de cai şi 22 de căruţe încărcate”. Erau doar trofeele unui singur om. Ţarul, care îşi căpătase deja apelativul Groznii, - cel groaznic -, nu pierde timpul şi realizează căsătorie după căsătorie. De la prinţesa circaziană Maria Temrjukovna şi până la Maria Feodorovna Nagaya, Ivan schimbă nu mai puţin de 7 soţii. Cele mai multe mor otrăvite, în timp ce de altele divorţează la scurt timp după căsătorie. Nemulţumit de femeile din Rusia, ţarului i se năzare că soţia cea mai potrivită pentru el este chiar Elisabeta I a Angliei. Mesagerii săi sunt, însă, luaţi în derâdere. Campaniile militare din Livonia eşuează lamentabil, în timp ce tătarii din Crimeea, aflaţi sub conducerea hanului Devlet Ghirei, devastează Rusia şi ard din temelii Moscova. Ţarul nu face altceva decât să se retragă în nordul ţării, acolo de unde continuă seria de masacre. Doar iniţiativa prinţului Vorotinski face ca armata tătarilor să fie înfrântă în apropierea capitalei. Unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale domniei sale, - catedrala Vasili Blajinîi -, a fost construită din ordinul lui pentru a comemora victoriile contra tătarilor. O legendă spune că atunci când catedrala a fost terminată, Țarului i-a plăcut atât de mult, încât a ordonat ca cei doi arhitecți care au proiectat monumentul să fie orbiți, pentru a nu construi niciodată ceva asemănător. Peste numai câţiva ani, acelaşi prinţ Vorotinski, era acuzat de trădare şi executat. Rusia primeşte, însă, şi o veste bună. Cazacul Yermak Timofeievich cucereşte Siberia din mâna mongolilor şi a triburilor locale la 26 octombrie 1581. Reticent iniţial la iniţiativa cazacului, Ivan îl iartă de pedeapsa capitală pe Yermak şi îi oferă acestuia o blană pe care el însuşi o purtase, o platoşă şi câteva cufere cu bani de aur. Primea, în schimb, un teritoriu imes. Ca o ironie a sorţii, Yermak murea înecat, tras în vâltorile apelor, tocmai de platoşa primită de la ţar.

Începutul sfârşitului:

 Presat de armata polonezului Ștefan Bathory şi de cea a lui Frederik al II-lea în vest, ameninţat de tătari în sud şi în est, lipsit de aportul celor mai buni generali pe care el însuşi îi ucisese, Ivan simţea, probabil, că tot ceea ce construise în primii ani de domnie, fusese în zadar. Cu excepţia Siberiei, totul părea să fie ca la început. Rusia era pustiită şi foametea era iminentă. O parte dintre boieri reuşiseră să fugă în Polonia şi să intre în slujba lui Bathory. Poate cel mai important dintre aceştia, Andrei Kurbski, se întorsese împotriva ţarului şi pustia Rusia în vest. Sub spectrul paranoiei, Ivan se crede trădat de toţi cei din jurul său şi, într-un acces de furie incontrolabilă, el îşi loveşte nora însărcinată până când aceasta avortează. Ţareviciul Ivan, în varsta de 27 de ani, ripostează şi este bătut cu cruzime, la rândul său. În timpul violenţei, Ivan al IV-lea, îi perforează tâmpla propriului fiu, cel care se stinge peste numai patru zile. Era mai mult decat putea suporta chiar şi un ţar. Nebun de-a binelea, monarhul îşi petrece ultimele zile admirând pietrele preţioase din tezaurul regal în timp ce nopţile îi erau bântuite de stafiile celor ucişi. De cele mai multe ori, este nevoie de garda imperială pentru a-l stăpâni pe ţarul ce umbla prin palat cu braţele întinse ca un somnambul, strigându-şi fiul pe nume. Cu ultimele momente de luciditate, Ivan încearcă să întocmească o listă cu numele celor ucişi pentru a o oferi preoţilor spre iertarea păcatelor. După aproximativ 3000 de nume îşi dă seama că îi este imposibil să-şi amintească de toţi şi renunţă. El cere, în schimb, ca în momentul morţii să fie uns preot şi să fie înmormântat simplu, asemenea unui ascet. La numai 53 de ani, albit de timpuriu, lovit de nebunie şi de o boală necunoscută ce îi descompunea trupul, Ivan cel Groaznic îşi dădea sfârşitul în timpul unei partide de şah alături de boierul Boris Godunov, viitorul ţar al Rusiei. Desi populaţia fusese înştiinţată că monarhul a decedat în urma unei boli misterioase, raportul ambasadorului Angliei suna sec: „Ţarul a murit otravit!”. A fost înmormântat în biserica Sfântului Arhanghel Mihail alături de fiul său pe care l-a ucis într-un acces de furie. Pe mormântul său figurează următoarea inscripție: „În anul 7092-1584, în a optsprezecea zi a lunii martie, s-a înfățișat lui Dumnezeu preacredinciosul suveran, țar și mare cneaz al întregii Rusii, Ivan Vasilievici, în călugărie Ionas.” La mijlocul anilor 60 ai secolului XX, autorităţile sovietice au redeschis mormintele lui Ivan cel Groaznic şi al primei sale soţii Anastasia Romanovna. Testele au indicat că ambii fuseseră intoxicaţi cu mercur.

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE CENTRĂRII PREDĂRII PE FORMAREA DE COMPETENȚE.

 

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE CENTRĂRII PREDĂRII PE FORMAREA DE COMPETENŢE

 

Printre multele lucruri care s-au reproșat de-a lungul timpului predării istoriei în învățământul preuniversitar s-a numărat, la loc de frunte, centrarea aproape exclusivă pe transmiterea unor conținuturi istorice și a cunoștințelor vehiculate de acestea către elevi, și, ignorarea, totală aproape, a formării unor abilități/capacități practice prin care elevii să poată opera cu aceste conținuturi, în sensul înțelegerii constantelor desfășurări proceselor – faptelor - fenomenelor istorice, înțelegerii, în definitiv, a semnificației reale pe care o are celebra sintagmă - „istoria se repetă”.

Astfel, noile programe școlare la disciplina istorie, își propun ca, încă din învățământul gimnazial, deja, elevii să înțeleagă faptul că istoria ca disciplină școlară nu constă doar în „tocirea” unui ansamblu de date, evenimente etc., ce pot duce la dezgustul pentru această disciplină, ci că ea poate să-l ajute acum pe elev să-și dezvolte un întreg „arsenal” de competențe prin care poate fi capabil să înțeleagă faptele – fenomenele istorice; mai ales fenomenele – acestea fiind cele ce creează senzația de repetare a istoriei, știindu-se că un fenomen istoric poate „îmbrăca” mai multe aspecte, poate duce la apariția mai multor evenimente, situate, chiar, la distanțe mari în timp. Astfel, elevul poate fi capabil să înțeleagă rădăcinile adânci în trecut ale unor probleme ce au marcat societatea umană în anumite momente sau o marchează chiar în prezent.

Predarea istoriei pe competențe prezintă, așadar, un important avantaj → dacă este centrată predarea conținuturilor istorice pe identificarea unor fenomene, unor constante ale devenirii istorice, atunci elevii nu se vor mai simți obligați să rețină tot felul de date, evenimente mai mult sau mai puțin relevante; își vor forma, cel puțin teoretic, competențe de analiză istorică, putând deveni mici „filosofi ai istoriei”.

Din păcate sesizăm o carență gravă a programelor și, implicit, a manualelor - acestea impun profesorului parcurgerea obligatorie a unor teme concretizate în diverse lecții. Acest tip de impunere nu poate contribui decât foarte parțial, - în opinia noastră -, la formarea competențelor, mai ales a celor specifice. De altfel, trecerea de la predarea centrată pe obiective de referință la predarea centrată pe competențe s-a făcut, în mare măsură, „peste noapte”, prin impunere „de sus”, trecere orchestrată de o întreagă propagandă conform căreia predarea pe competențe încă din clasa a V-a ar duce automat la dezvoltarea unui învățământ de calitate, care ar fi lipsit până acum României. Este ca și cum cineva ar fi descoperit brusc un panaceu universal pentru problemele învățământului românesc, ale lipsei sale de adecvare la noile realități etc.

Nu negăm nicidecum importanța dobândirii de competențe, utilitatea acestora pentru elevi, dar considerăm că-n stadiul actual competențele își au rostul, cu adevărat, la clasele liceale unde capacitățile de gândire, analiză, sinteză ale elevilor sunt, cel puțin teoretic, mult mai dezvoltate față de cele ale elevilor din gimnaziu.

În condițiile actuale când programa școlară este cea specifică perioadei predării pe obiective de referință, trecerea la predarea pe competențe, - cel puțin în învățământul gimnazial, este, oarecum, neavenită deoarece:

1. programa de istorie care dezvoltă competențe generale/specifice ar trebui să vizeze teme ceva mai practice, care, la rândul lor, să permită desprinderea și analiza fenomenelor istorice, nu neapărat a evenimentelor.

2. aceiași programă ar trebui să lase profesorului un grad mare de libertate în alegerea conținuturilor istorice care, la rândul lor, să ajute la dezvoltarea competențelor. Cu alte cuvinte, ar trebui ca, mai întâi, să existe niște manuale mai puțin centrate pe conținuturi oarecum fixe, ci, pe conținuturi mai flexibile, - chiar neobligatorii -, ce pot fi dezvoltate de profesor, și care i-ar putea permite, cu adevărat, creionarea și desfășurarea unor activități de învățare ce-ar putea duce, în final, la formarea și dezvoltarea competențelor. Ar trebui să existe, așadar, manuale care doar să sugereze teme mari, ample de predare/dezbatere/analiză, și, nu să impună, deja, o „standardizare” a informațiilor istorice.

Totuși ne întrebăm - este bine să forțăm predarea pe competențe încă de la clasa a V-a? N-ar fi mai bine ca la clasele V-VIII sau, cel puțin, la clasele V-VI să existe o programă centrată pe dobândirea unor cunoștințe istorice clare, fie ele și „standardizate”? N-ar fi mai bine ca introducerea competențelor să se facă undeva în clasele a VII-a, a VIII-a, când elevii au o capacitate de gândire-analiză ceva mai dezvoltată? Cum ar putea elevii din clasele V, VI să înțeleagă și să analizeze fenomene istorice? Să descopere constante în desfășurarea proceselor istorice? Să înțeleagă și să accepte puncte de vedere nu doar diferite ci, chiar, total contradictorii asupra acelorași evenimente și asupra, - uneori sau în multe cazuri -, acelorași surse istorice? Cum ar putea ei înțelege că aproape orice problemă la istorie naște controverse? Etc..

Este clar, așadar, că predarea centrată pe competențe necesită o altă logică în alcătuirea programei școlare, - în cazul nostru la istorie. Ne trebuie o programă care să sugereze teme istorice bazate pe analiza unor fenomene/fapte/procese, care să ne permită elaborarea unor conținuturi bazate pe informații istorice specifice unor diverse perioade istorice → de ex: la clasa a VI-a, atunci când se afirmă următoarele: în plan cultural, Ludovic al XIV-lea a încurajat clasicismul și datorită faptului că se baza pe moștenirea culturală greco-romană, dacă informația ar rămâne în acest stadiu, fără ca profesorul să facă o prezentare, chiar foarte generală a culturii greco-romane, a caracteristicilor sale esențiale, pe considerentul că tema ar fi fost deja tratată la clasa a V-a, elevul clasei a VI-a ar putea înțelege că întreaga cultură greco-romană a stat la baza dezvoltării clasicismului în epoca lui Ludovic al XIV-lea. O concluzie, în mod evident, eronată! Profesorul va trebui, astfel, să explice că stilul clasicismului avea la bază, într-adevăr, cultura greco-romană, dar în special valorile filosofiei stoice. Clasicismul era, printre altele, auster, simplu, armonios, parcă dorind să simbolizeze atitudinea stoicului față de realitățile lumii, modul său de viață bazat pe împăcare cu natura, pe rațiune, pe renunțarea la dorințe ce-i aduceau omului numai suferințe. Ulterior, dacă elevii vor dori să știe mai multe, - în spiritul unei programe școlare care să permită libertate de acțiune profesorului -,profesorul de istorie poate arăta/demonstra elevilor că și stoicismul, la vremea lui, a fost un rezultat al sincretismului de idei din epoca elenistică, când, printre altele, filosofia greacă a venit în contact cu valorile lumii orientale - de ex:budismul. Budismul propovăduia și el renunțarea omului la dorințele aducătoare de suferințe! Iată cum se poate evidenția un fenomen istoric pe care l-am putea denumi „evoluția unei idei de-a lungul timpului” →religia budistă→sincretismul greco-oriental→stoicismul→clasicismul→modelul clasic al omului. Acest fenomen permite, cu alte cuvinte, analiza, în aceeași lecție, a mai multor aspecte de cultură și civilizație din Antichitate până la începuturile Epocii Moderne.

Se pot oferi și alte exemple: de pildă→ analiza implicării copiilor în evenimente istorice. Profesorul poate porni, - de ex -, de la prezentarea cruciadei copiilor; apoi, împreună cu elevii, pe baza diverselor surse istorice, poate analiza participarea copiilor la diferite aspecte/evenimente din viața diverselor societăți, plecând din Antichitate, - cazul modelului educațional spartan, unde pregătirea militară începea de la vârste fragede -, până-n contemporaneitate – cazul batalioanelor formate din copii din cadrul trupelor hitleriste în cel De-al Doilea Război Mondial!

Din nefericire, o astfel de prezentare a istoriei, care, orice s-ar spune, este mult mai captivantă și mai interesantă pentru copii, fie și numai pentru faptul că foarte des se pot permite discuții/dezbateri ce au în vedere Antichitatea, Evul Mediu, Ep. Modernă și cea Contemporană, și astfel, copiii nu trebuie să creadă că odată ce-au terminat clasa a V-a nu mai au treabă cu „Antichitatea”, sau, că trebuie să aștepte clasa a VII-a pentru a cunoaște câte ceva despre cel de-al doilea război mondial, [o astfel de prezentare, așadar] se lovește imediat de un mare handicap – numărul de ore insuficient! Cum să reușești să prezinți procese/fenomene istorice în doar o oră pe săptămână? Când să prezinți o informație istorică, fie ea foarte generală, și, când să formezi competențe? Să ne explice promotorii faimoasei reforme din ultimii ani → cum putem îndeplini aceste două aspecte în doar o oră pe săptămână? Poate știu ei ceva ce noi profesorii „muritori de rând” n-am înțeles până acum? Nu cumva s-a urmărit ca elevii să știe cât mai puține lucruri pentru a putea deveni, în viitor, niște „cetățeni” ușor de manevrat?

În opinia noastră, din aceiași preocupare de-a „nu-i încărca pe elevi”, considerăm că predarea centrată pe formare de competențe necesită, obligatoriu, cel puțin două ore pe săptămână! O oră pentru transmiterea/dobândirea de cunoștințe și-n care profesorul să indice elevilor și alte surse de informare, și, o a doua oră, care să fie orientată spre formarea competențelor, care, la rândul lor, să ducă și la formarea valorilor și atitudinilor, căci aceiași „promotori ai reformei” din ultimii ani nu ne-au arătat, bineînțeles, cum s-ar putea, în mod practic, ca-n aceiași faimoasă singură oră de istorie pe săptămână să formăm la elevi, pe lângă competențe, și valori și atitudini! Cinstit vorbind, mai în glumă mai în serios, că tot vorbim de „competențe”, dacă ținem la statutul nostru de profesori de istorie, ar trebui să ne declarăm, în mod public, incompetența în a îndeplini aceste cerințe ale formării/dezvoltării deja faimoaselor competențe!

Notă: tema acestui articol a fost prezentată în cadrul unui cerc de istorie din 2014. Rămâne o temă la fel de actuală.

PROFEȚII DESPRE MESIA.

 

PROFEȚII DESPRE MESIA

 Biblia este unică, deoarece conține numeroase profeții care s-au împlinit deja și ne aduce totodată informații despre viitor. Încredințarea noastră că profețiile despre viitor se vor împlini se bazează pe faptul că numeroase profeții străvechi s-au împlinit. Aceste profeții nu sunt simple previziuni vagi, ci descrieri extrem de precise ale evenimentelor. Cele mai semnificative dintre ele se referă la viața, moartea și învierea Domnului Iisus Hristos - sau, folosind numele Său ebraic, Yeshua ha Mashiach. În acest articol prezentăm principalele profeții mesianice pe care Iisus le-a împlinit la prima Sa venire, precum și pe cele care vor fi împlinite la a Doua Sa venire. De asemenea, răspundem obiecțiilor legate de interpretarea acestor profeții.

Profeții despre Mesia care s-au împlinit:

Mesia se va naște în Betleem: Profeția: „Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel și a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei.” (Mica 5:2) (5:1 în Biblia evreiască). Împlinirea: Iisus s-a născut în Betleem, în Iudeea, în zilele împăratului Irod … „A adunat pe toți preoții cei mai de seamă și pe cărturarii norodului și a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul. „În Betleemul din Iudeea”, i-au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin prorocul: Și tu, Betleeme, țara lui Iuda, nu ești nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieși o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.” (Matei 2:1-6 și Luca 2.1-20).

Mesia va fi un Fiu care este și Dumnezeu tare: Profeție: „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii.” (Isaia 9:6). Împlinire: „Îngerul i-a răspuns: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și Puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea și Fiul Sfânt care se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu.” (Luca 1:35).

Mesia va predica vestea bună printr-o lucrare însoțită de minuni: Profeția: „Duhul Domnului Dumnezeului este peste mine, pentru că Domnul m-a uns să vestesc săracilor o veste bună; M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor răscumpărarea și celor închiși, slobozirea.” (Isaia 61:10). Împlinirea: „Iisus umbla prin toate cetățile și satele, învățând în sinagogile lor, vestind Evanghelia Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință în popor.” (Matei 9:35). (vezi și Luca 4:16-21, unde Iisus citește Isaia 61:1 și spune că s-a împlinit în ziua aceea proorocia aceasta).

Mesia va da învățătură în pilde: Profeţia: „Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.” (Psalmii 78:2 - T.M.). Împlinirea: „Iisus le-a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde şi nu le vorbea deloc fără pildă …” (Matei 13:34).

Mesia va fi o lumină pentru neamuri: Profeţia: „De aceea, Te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.” (Isaia 49:6). Împlinirea: „Ochii mei au văzut mântuirea Ta, pe care ai pregătit‑o înaintea tuturor popoarelor, o lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău Israel.” (Luca 2:31‑32). (De asemenea vezi: Matei 28:18‑20 și Faptele apostolilor 13:47‑48 pentru contextul mai larg.).

Mesia va intra în Ierusalim pe un asin: Profeţia: „Spuneţi fiicei Sionului: Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.”  (Zaharia 9:9). Împlinirea: „Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi‑au pus hainele peste ei, şi El a şezut deasupra. … Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci, şi le presărau pe drum.” (Matei 21:1‑11).

Mesia va fi respins şi răstignit: Profeţia: „Dispreţuit este şi părăsit de oameni, un om al durerilor şi obișnuit cu suferința.” (Isaia 53:3).  „Piatra, pe care au lepădat‑o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii … Legaţi cu funii vita pentru jertfă, şi aduceţi‑o până la coarnele altarului.” (Psalmii 118:22, 27 - T.M.). Împlinirea: „Iisus a început să le arate ucenicilor Săi că trebuie să meargă la Ierusalim, să sufere multe de la bătrânii şi mai marii preoţi şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie.” (Matei 16:21).

Mesia va fi trădat pentru treizeci de arginţi: Profeţia: „Eu le-am zis: Dacă găsiți cu cale, dați-Mi plata; dacă nu, nu Mi-o dați! Și Mi-au cântărit, ca plată, treizeci de arginți. Dar Domnul Mi-a zis: Aruncă olarului prețul acesta scump cu care M-au prețuit! Și am luat cei treizeci de arginți și i-am aruncat în Casa Domnului, pentru olar. (Zaharia 11:12-13). Împlinirea: „Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s‑a dus la mai marii preoţilor şi a zis: Ce voiţi să‑mi daţi dacă vi‑L voi vinde? Şi ei i‑au cântărit treizeci de arginţi.” (Matei 26:14‑15). (Vezi şi Matei 27:3‑10 pentru continuarea relatării.).

Mesia va fi părăsit de ucenicii Săi: Profeția: „Trezeşte-te, sabie, împotriva păstorului meu, împotriva omului care este tovarăşul meu, zice Domnul oştirilor. Loveşte păstorul şi oile se vor risipi.”(Zaharia 13:7). Împlinirea: „Atunci toţi L-au părăsit şi au fugit.” (Marcu 14:50).

Mesia nu va răspunde acuzațiilor: Profeția: „A fost strâns şi frânt, şi totuşi nu şi-a deschis gura.” (Isaia 53:7). Împlinirea: „Iar când era acuzat de către arhiereii şi bătrânii, nu a răspuns nimic.” (Matei 27:12).

Mesia va fi batjocorit: Profeția: „Toţi cei ce mă văd mă batjocoresc; îşi scutură buza, îşi pleacă capul, zicând: S-a încrezut în Domnul; să-l mântuiască; să-l izbăvească, căci Îi place de el.” (Psalmii 22:7 - T.M.). Împlinirea: „La fel, şi arhiereii, batjocorind cu scribii şi bătrânii, ziceau: Pe alţii a mântuit; pe Sine nu poate să se mântuiască. Dacă este Împăratul lui Israel, să coboare acum de pe cruce şi vom crede în El. S-a încrezut în Dumnezeu; să-l izbăvească acum dacă voieşte.” (Matei 27:41-43).

Mesia va muri prin răstignire: Profeția: „Mi-au străpuns mâinile şi picioarele.” (Psalmii 22:18 - T.M.). „Se vor uita la Mine, pe Care L-au străpuns.” (Zaharia 12:10). Împlinirea: „Şi când L-au dus la locul numit Golgota, acolo L-au răstignit.” (Luca 23:33).

Mesia va lua asupra Lui păcatul lumii: Profeția: „Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.” (Isaia 53:6). Împlinirea: „Căci v-am dat mai întâi vouă ceea ce am şi primit: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi.” (1 Corinteni 15:3-4).

Mesia va mijloci pentru cei păcătoși: Profeția: „El a purtat păcatul multora şi s-a rugat pentru cei vinovaţi.” (Isaia 53:12). Împlinirea: „Atunci Iisus a zis: Părinte, iartă-i, căci nu ştiu ce fac.”  (Luca 23:34). „El poate, deci, să mântuiască până la sfârşit pe cei ce vin la Dumnezeu prin El, trăind veşnic ca să mijlocească pentru ei.” - (Evrei 7:25-26).

Niciunul din oasele lui Mesia nu se va frânge: Profeția: „Păzeşte toate oasele Lui; niciunul din ele nu se va frânge.” (Psalmii 34:20 - T.M.). (Vezi și Exod 12:46; Numeri 9:22). Împlinirea: „Dar când au venit la Iisus şi au văzut că era mort deja, nu i-au frânt picioarele. … Pentru ca Scriptura să se împlinească: Niciunul din oasele Lui să nu fie frânt.” (Ioan 19:33,36).

Mesia va fi îngropat în mormântul unui om bogat: Profeția: „Şi şi-a pus mormântul cu cei răi, iar la moartea Lui cu cei bogaţi.” (Isaia 53:9). Împlinirea: „Iar după ce a venit seara, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care şi el devenise ucenic al lui Iisus. Acesta a mers la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit ca trupul să-i fie dat. Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat într-o pânză curată şi L-a pus în mormântul său nou, săpat în piatră; şi a rostogolit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat.” (Matei 27:57-60).

Mesia va învia din morți: Profeția: „Căci nu vei lăsa sufletul meu în Sheol, nici sfântul Tău să vadă putrezire; îmi vei arăta calea vieţii.” (Psalmii 16:10-11 - T.M.). „Căci a fost tăiat din pământul celor vii … Când vei face sufletul Lui jertfă pentru păcat, El va vedea sămânţa Lui, va prelungi zilele Lui.” (Isaia 53:8,10). Împlinirea: „De ce căutaţi pe Cel viu între morţi? Nu este aici, ci a înviat!” (Luca 24:5-6). „Şi S-a arătat viu după suferinţa Sa prin multe dovezi neîndoielnice, fiind văzut de ei timp de patruzeci de zile şi vorbind despre lucrurile Împărăţiei lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 1:3). „V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi.” (1 Corinteni 15:3-4).

Evanghelia mântuirii prin Mesia va fi propovăduită peste tot pământul: Profeția:  „Întoarceți-vă la Mine, și veți fi mântuiți toți cei ce sunteți la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, și nu altul. Pe Mine Însumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea și Cuvântul Meu nu va fi luat înapoi: orice genunchi se va pleca înaintea Mea și orice limbă va jura pe Mine.” (Isaia 45:22-23). Împlinirea: „Iisus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a zis: Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.” (Matei 28:18-20).

Concluzia cu privire la profețiile despre prima venire a lui Mesia: Cercetătorii Bibliei arată că există peste 300 de texte profetice care s-au împlinit în viața lui Iisus. Circumstanțe precum locul nașterii Sale, descendența și modul execuției nu ar fi putut fi controlate de El și nici împlinite accidental sau deliberat. În cartea „Science Speaks”, Peter Stoner și Robert Newman analizează improbabilitatea statistică ca un singur om, fie accidental, fie intenționat, să împlinească doar opt dintre profețiile pe care le-a împlinit Iisus. Șansa ca acest lucru să se întâmple, spun ei, este de 1 la 10¹⁷, adică 1 la 100.000.000.000.000.000. Stoner ilustrează vizualizarea dimensiunii unei asemenea șanse: „Să presupunem că luăm 10¹⁷ dolari de argint și îi așezăm pe suprafața statului Texas (Texasul are aproximativ aceeași suprafață ca Franța). Aceștia ar acoperi întregul stat cu un strat de doi metri adâncime. Apoi marcăm unul dintre acești dolari de argint și amestecăm întreaga masă temeinic, pe tot cuprinsul statului. Legăm un om la ochi și îi spunem că poate merge cât de departe dorește, dar trebuie să ridice un singur dolar de argint, iar acesta trebuie să fie cel corect. Ce șansă ar avea să-l nimerească? Exact aceeași șansă pe care ar fi avut-o profeții să scrie aceste opt profeții și ca toate să se împlinească într-un singur om, din vremea lor până în prezent, presupunând că au scris bazându-se doar pe propria lor înțelepciune.” Improbabilitatea matematică a împlinirii a 300, sau 44, sau chiar a doar opt profeții despre Iisus dovedește faptul că a Iisus a fost Mesia și că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu.

Profeții despre a doua venire a lui Mesia:

 Există profeții mesianice care nu s-au împlinit încă. În Scriptura ebraică ele sunt asociate cu „Ziua Domnului” și „sfârșitul zilelor” (acharit ha yamim în ebraică). În Noul Testament ele sunt asociate cu a doua venire a lui Iisus. Iată câteva dintre profețiile majore legate de Ziua Domnului sau a doua venire, care sunt pe cale a se împlini:

O vreme unică de necaz va preceda Ziua Domnului: Profeția: „În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile și până la vremea aceasta. Dar, în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, și anume oricine va fi găsit scris în carte.” (Daniel 12:1). Împlinirea: „Pentru că atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi.” (Matei 24:21).

Punctul focal al acestei perioade de necaz va fi Ierusalimul: Profeția: „În ziua aceea, voi face din Ierusalim o piatră grea pentru toate popoarele. Toți cei ce o vor ridica vor fi vătămați și toate neamurile pământului se vor strânge împotriva lui.” (Zaharia 12:3). Împlinirea: „Când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, să știți că atunci pustiirea lui este aproape … Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor.” (Luca 21:20-24).

Națiunile se vor uni pentru bătălia finală: Profeția: „Grăbiți-vă și veniți, toate neamurile de primprejur, și strângeți-vă! Acolo coboară, Doamne, pe vitejii Tăi! Să se scoale neamurile și să se suie în Valea lui Iosafat (în ebraică: „Domnul judecă”)!” (Ioel 3:11-16). Împlinirea viitoare: „Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite și care se duc la împărații pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. Iată, Eu vin ca un hoț. Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele, ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea! Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon. (Apocalipsa 16:14-16).

Mesia va veni pe norii cerului: Profeția: „Priveam în vedenii de noapte, şi iată unul ca Fiul Omului venind pe norii cerului!”  (Daniel 7:13). Împlinirea viitoare: „Atunci se va arăta semnul Fiului Omului în cer, şi toate seminţiile pământului vor plânge, şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi mare slavă.” (Matei 24:30).

Mesia va fi recunoscut ca Cel străpuns: Profeția: „Atunci voi turna peste casa lui David și peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare și de rugăciune și își vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu și-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut.” (Zaharia 12:10). Împlinire viitoare: „Iată că El vine pe nori. Și orice ochi Îl va vedea; și cei ce L-au străpuns. Și toate semințiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.” (Apocalipsa 1:7).

La venirea Domnului, cei răi vor fugi să se ascundă: Profeție: „În ziua aceea, oamenii își vor arunca idolii de argint și idolii de aur pe care și-i făcuseră ca să se închine la ei, îi vor arunca la șobolani și la lilieci și vor intra în găurile stâncilor și în crăpăturile pietrelor de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, când Se va scula să îngrozească pământul.” (Isaia 2:20-21). Împlinire viitoare: „Împărații pământului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii slobozi s-au ascuns în peșteri și în stâncile munților. Și ziceau munților și stâncilor: Cădeți peste noi și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului.” (Apocalipsa 6:15-16).

Mesia va veni pe Muntele Măslinilor: Profeție: „Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor, care este în fața Ierusalimului, spre răsărit; Muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit și spre apus, și se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miazănoapte, iar jumătate, spre miazăzi.” (Zaharia 14:4). Împlinire viitoare: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Iisus care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer. Atunci, ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului.” (Faptele apostolilor 1:11-12).

Domnul va face dreptate și pace pe pământ: Profeție: „Se va întâmpla în scurgerea vremurilor că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălța deasupra dealurilor și toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Popoarele se vor duce cu grămada la el și vor zice: Veniți, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui și să umblăm pe cărările Lui! Căci din Sion va ieși Legea și din Ierusalim, Cuvântul Domnului. El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare, așa încât din săbiile lor își vor făuri fiare de plug și din sulițele lor, cosoare: niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța războiul.” (Isaia 2:2-4). Împlinire viitoare: „Apoi am văzut coborându-se din cer un înger care ținea în mână cheia adâncului și un lanț mare. El a pus mâna pe balaur, pe șarpele cel vechi, care este diavolul și Satana, și l-a legat pentru o mie de ani … Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos și vor împărăți cu El o mie de ani.” (Apocalipsa 20:1-6).

Israel va fi mântuit și binecuvântat de Domnul în mijlocul neamurilor: Profeție: „Tot în vremea aceea, Israel va fi al treilea, unit cu Egiptul și cu Asiria, ca o binecuvântare în mijlocul pământului. Domnul oștirilor îi va binecuvânta și va zice: Binecuvântat să fie Egiptul, poporul Meu, și Asiria, lucrarea mâinilor Mele, și Israel, moștenirea Mea!” (Isaia 19:24-25). Împlinire viitoare: „Și astfel tot Israelul va fi mântuit, cum este scris: Mântuitorul va veni din Sion și va întoarce neascultarea de la Iacov; căci aceasta este legământul Meu cu ei, când le voi ierta păcatele.” (Romani 11:26-27, citând Isaia 59:20).

După împărăția milenară a lui Mesia pe pământ, Dumnezeu va crea un pământ și ceruri noi: Profeție: „Căci după cum cerurile cele noi și pământul cel nou pe care le voi face vor dăinui înaintea Mea, zice Domnul, așa vor dăinui și sămânța voastră și numele vostru.” (Isaia 66:22). Împlinire viitoare: „Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră. … Și am auzit un glas tare, care ieșea din scaunul de domnie și zicea: Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei și ei vor fi poporul Lui și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:1-4).

Concluzie: Așa cum profețiile despre prima venire a lui Mesia s-au împlinit întocmai, tot astfel se vor împlini și cele despre la a Doua Sa Venire. Atunci, Iisus va judeca lumea cu dreptate, după cum a răspuns fiecare din noi chemării Sale. Iisus, Yeshua, este Mesia care a murit pe cruce pentru păcatele noastre și a înviat, ca să aducă viață veșnică celor care se pocăiesc și cred Evanghelia. Același Mesia Se va întoarce, de data aceasta ca Rege slăvit, investit cu toată autoritatea lui Dumnezeu, pentru a îndrepta haosul adus de oameni în lume. Acum este timpul, nu amâna. Crede în Domnul Iisus Mesia și vei fi mântuit!