LOUIS PASTEUR - CE-A DEZVĂLUIT ACTIVITATEA SA?

LOUIS PASTEUR - CE-A DEZVĂLUIT ACTIVITATEA SA?

     Poate apărea viața prin generația spontanee? Așa credeau unii oameni de știință din secolul XIX. Ei erau de părere că viața putea să ia naștere de la sine din materia nevie, fără intervenția unui Creator. Dar într-o seară de primăvară din aprilie 1864, auditoriul prezent într-o aulă a Universității din Sorbona din Paris a auzit cu totul altceva. Într-o conferință magistrală ținută înaintea unei comisii de oameni de știință, Louis Pasteur a combătut cu succes, punct cu punct, teoria generației spontanee. Această conferință și alte descoperiri ulterioare au făcut din el „unul dintre cei mai mari oameni de știință ai lumii”, după cum afirmă The World Book Encyclopedia. Dar de ce le-a făcut acest bărbat o astfel de impresie oamenilor din timpul său, și cum a devenit el cunoscut la nivel mondial? În ce fel tragem noi foloase în prezent din unele descoperiri ale sale?

Primele cercetări:

     Louis Pasteur s-a născut în 1822 în orășelul Dole, din estul Franței. Tatăl său, tăbăcar de meserie, avea gânduri mari cu fiul său. În pofida faptului că avea înclinații spre artă, fiind dotat cu un adevărat talent artistic, Louis s-a dăruit științei. La vârsta de 25 de ani și-a luat doctoratul în științe.

   Primele sale cercetări s-au axat pe acidul tartric, un component prezent în drojdiile rămase în butoaiele de vin. După câțiva ani, rezultatele acestei cercetări au fost folosite de alți cercetători pentru a pune bazele chimiei organice moderne. Pasteur a trecut apoi la studierea agenților de fermentare.

   Încă înainte de cercetările lui Pasteur se știa de existența agenților de fermentare, de pildă a drojdiei. Dar se credea că ei rezultau din fermentare. Pasteur a dovedit însă că acești agenți de fermentare erau, mai degrabă, cauza fermentației decât rezultatul acesteia. El a arătat că fiecare tip de agent de fermentare cauza un fel de fermentație. Tratatul publicat de el în 1857 cu privire la aceasta este considerat actualmente certificatul de naștere al microbiologiei.

   Începând din acest moment, activitatea și descoperirile sale s-au intensificat. Datorită reputației sale, producătorii de oțet din Orleans veneau la el pentru a le rezolva multele lor probleme tehnice. Pasteur a dovedit că agentul răspunzător de transformarea vinului în oțet era ceea ce este numit în prezent un microorganism, care era prezent la suprafața lichidului. La sfârșitul cercetării sale, el a prezentat înaintea producătorilor de oțet și a demnitarilor orașului celebra sa „Lecție despre oțetul de vin”.

Pasteurizarea:

    Cercetările lui Pasteur cu privire la fermentație l-au dus la concluzia că majoritatea problemelor de contaminare din industria alimentară erau cauzate de microbi. Microbii erau prezenți în aer sau în vasele nespălate corespunzător. Pasteur a sugerat că alterarea produselor alimentare de către bacterii ar putea fi prevenită printr-o îmbunătățire a igienei și că alterarea unui lichid ar putea fi prevenită prin ținerea lui timp de câteva minute la o temperatură de 50-60 de grade Celsius. Această metodă a fost futilizată inițial la vin, pentru împiedicarea fermentației anormale. Microbii principali erau uciși fără să cauzeze o modificare semnificativă a gustului. Acest proces, numit pasteurizare, brevetat de Pasteur, a revoluționat industria alimentară. În prezent, această tehnică nu mai este folosită în cazul vinului, dar încă este adecvată pentru numeroase produse, cum ar fi laptele sau sucul de fructe. Pot fi folosite însă și alte metode, de pildă sterilizarea la o temperatură mult mai ridicată.

   O altă industrie mare care a tras foloase din cecetările lui Pasteur a fost industria berii. La data aceea, Franța avea multe probleme legate de producție și era într0o concurență puternică cu Germania. Pasteur s-a apucat de lucru și le-a dat multe indicații berarilor. El le-a sugerat să acorde atenție purității plantei folosite, precum și curățeniei generale a aerului din jur. Succesul nu a întârziat și, după aceea, el a obținut multe brevete.

Viața provine din viață:

   Începând din Antichitate, au fost propuse cele mai fanteziste idei pentru a explica apariția insectelor, a viermilor sau a altor creaturi în materia intrată în descompunere. De exemplu, în secolul XVII, un chimist belgian s-a lăudat că făcuse să apară șoareci introducând o bluză murdară într-un vas cu grâu! Pe vremea lui Pasteur, discuțiile în cercul științific erau aprinse. A-i înfrunta pe susținătorii generației spontanee era o adevărată piatră de încercare. Dar, în urma a ceea ce aflase prin cercetările sale în domeniul fermentației, Pasteur era sigur pe sine. Așadar, el a făcut experimente pentru a pune capăt pentru totdeauna ideii generației spontanee. Experimentul său cu baloanele de sticlă cu gât în formă de S este unul dintre cele mai faimoase. Un lichid nutritiv lăsat în aer liber într-un balon de sticlă deschis în partea superioară este repede contaminat de germeni. Însă, când este pus într-un balon cu gât în formă de S, același lichid nutritiv rămâne necontaminat. De ce oare? Explicația lui Pasteur era simplă: trecând prin gâtul în formă de S, bacteriile din aer sunt depozitate pe suprafața sticlei, astfel că aerul este steril când ajunge la lichid. Germenii care se dezvoltă într-un balon deschis nu sunt produși spontan de lichidul nutritiv, ci sunt transportați de aer. Pentru a arăta rolul aerului de transportor al microbilor, Pasteur s-a dus la Mer de Glace, un ghețar din Alpii Francezi. La o altitudine de 1800 de metri, el a deschis baloanele de sticlă, expunându-le aerului. Din 20 de baloane, numai unul a devenit contaminat. Apoi s-a dus la poalele Munților Jura și a repetat experimentul. Aici, la o altitudine mult mai mică, 8 baloane au devenit contaminate. Astfel, el a dovedit că, datorită aerului mai curat de la altitudinile mai mari, riscul de contaminare era mai mic. Prin astfel de experimente, Pasteur a demonstrat în mod convingător că viața provine numai din dintr-o viață preexistentă. Niciodată ea nu vine în existență în mod spontan, adică de la sine.

Lupta împotriva bolilor infecțioase:

    Întrucât fermentația presupune prezența microbilor, Pasteur a raționat că același lucru trebuie să fie valabil și în cazul bolilor contagioase. Investigațiile sale privitoare la bolile viermilor de mătase, o gravă problemă economică pentru producătorii de mătase din sudul Franței, au dovedit că avea dreptate. În interval de câțiva ani, el a descoperit cauzele a două boli și a propus metode stricte de selectare a viermilor de mătase sănătoși, fapt care avea să prevină epidemia.

     În timp ce studia holera păsărilor, Pasteur a observat că o cultură de germeni de numai câteva luni nu cauza îmbolnăvirea puilor, ci îi proteja de boală. De fapt, el a descoperit că-i putea imuniza cu o formă de germen atenuată sau slăbită.

    Pasteur nu a fost primul care a folosit vaccinarea. Englezul Edward Jenner o folosise înaintea lui. Dar Pasteur a fost primul care a utilizat agentul patogen într-o formă atenuată, în loc să utilizeze un microb înrudit. El a avut succes și în vaccinarea împotriva antraxului, o boală infecțioasă a animalelor cu sânge cald, de pildă vitele și oile. Apoi, el s-a lansat în ultima și cea mai faimoasă bătălie a sa, aceea contra turbării. Deși nu și-a dat seama de lucrul acesta, în confruntarea cu turbarea, Pasteur avea de-a face cu o lume total diferită de cea a bacteriilor. El avea de-a face cu viruși, o lume pe care nu o putea vedea la microscop.

    În data de 6 iulie 1885, o mamă și-a adus băiatul de 9 ani la laboratorul lui Pasteur. Copilul tocmai fusese mușcat de un câine turbat. În pofida rugăminții mamei, Pasteur a ezitat să-l ajute pe băiat. Nefiind medic, risca să fie acuzat de practicarea ilegală a medicinei. Ba mai mult, nu-și testase încă metodele pe oameni. Cu toate acestea, l-a rugat pe colaboratorul său, dr. Grancher, să-l vaccineze pe băiat. El a făcut lucrul acesta și a reușit. Din 350 de oameni tratați în mai puțin de un an, numai unul, adus prea târziu, nu a supraviețuit. Între timp, Pateur dădea sugestii privitor la igiena în spitale. Pasteur a sugerat să se folosească tehnici aseptice și o igienă strictă, în special a mâinilor. Ulterior, investigațiile făcute de chirurgul englez Joseph Lister au dovedit acuratețea concluziilor lui Pasteur.

O activitate valoroasă:

    Pasteur a murit în 1895. Dar activitatea sa a fost valoroasă și, chiar și în prezent, noi tragem foloase din ea. Din acest motiv, el a fost numit un „binefăcător al omenirii”. Numele lui continuă să fie asociat cu vaccinurile și cu procedurile al căror inventator este considerat, în general, a fi.

   Institutul Pasteur, un institut fondat la Paris pe vremea lui Pasteur pentru tratarea turbării, este în prezent un centru foarte renumit pentru studierea bolilor infecțioase. Acesta este conoscut în special pentru activitatea sa privitoare la vaccinuri și medicamente, și aceasta cu precădere din 1983 încoace, când o echipă de oameni de știință, condusă de profesorul Luc Montagnier, a identificat pentru prima dată virusul SIDA.

   Controversa cu privire la generația spontanee a vieții, în care Pasteur a fost implicat și în care a ieșit victorios, nu a fost doar un tertip științific. A fost mai mult decât un interesant subiect de conversație pentru câțiva savanți sau intelectuali. Ea a avut o semnificație mult mai mare - a furnizat un puternic argument în favoarea existenței lui Dumnezeu.

  Francois Dagognet, un filozof francez specializat în științe, face observația că „adeversarii lui Pasteur, atât cei materialiști, cât și cei ateiști, credeau că puteau dovedi că un organism unicelular putea proveni din molecule intrate în descompunere. Aceasta i-a făcut să-l scoată pe Dumnezeu din context. Însă, așa cum a dovedit Pasteur, nu exista punte de legătură între moarte și viață”.

  Până în zilele noastre, toate dovezile rezultate din experimente, istorie, biologie, arheologie și antropologie continuă să arate ceea ce a demonstrat Pasteur - că viața poate proveni numai dintr-o viață preexistentă, nu din materie neînsuflețită. Așadar, conștient sau nu, prin activitatea sa, Louis Pasteur a oferit o puternică dovadă și mărturie împotriva teoriei evoluției și în favoarea absolutei necesități a prezenței unui Creator în apariția vieții pe Pământ!