PRINȚESA MONGOLĂ KHUTULUN.

 

PRINȚESA MONGOLĂ KHUTULUN

 În multe basme, un tată prea cusurgiu sau un blestem al unei vrăjitoare o împiedică pe prințesă să-l găsească pe Făt-Frumos, dar lucrurile au stat puțin diferit în Mongolia secolului al XIII-lea. Orice băiat singur, indiferent de statut sau avere, se putea căsători cu fiica hanului, Khutulun. Exista o singură conditie, decretată chiar de prințesă: nu o puteai lua de soție până nu o învingeai într-un meci de … trântă! Daca pierdeai, trebuia să îi dai mai mulți cai drept pedeapsă. Pare lesne? Ei bine, nu este, pentru că vorbim despre stră-strănepoata lui Ginghis Han. Născută în jurul anului 1260, Khutulun era o prezență intimidantă. Potrivit memoriilor lui Marco Polo, prințesa era „atât de bine făcută în toate membrele, atât de înaltă și de puternic construită, încât aproape că putea fi luată drept o uriașă”. De asemenea, era imaginea încrederii în sine. În copilarie, a învățat să tragă cu arcul și să călărească și a crescut pentru a deveni o războinică neînfricată. De fiecare dată când tatal ei, Kaidu - liderul Hanatului Chagatai - mergea la luptă, de obicei se adresa lui Khutulun (și nu celor 14 fii ai săi) pentru a-i cere ajutorul. Nimic nu o speria. Khutulun nu numai că galopa alături de tatăl ei în bătălie, dar în mod regulat se avânta cu capul înainte în liniile adversarilor pentru „a se năpusti asupra oștirii inamice și a prinde un om de acolo, la fel de abil precum un șoim se năpustește asupra unei păsărele, și îl ducea, prinzându-l de cingătoare, la tatăl ei”, scria Marco Polo. Istoricul din secolele al XIII-lea și al XIV-lea, Rashid al-Din, a fost mai direct, precizând că ea „mergea adesea în campanii militare, unde săvârșea fapte de vitejie vrednice de laudă”. Nu este de mirare că prințesa Khutulun avea pretendenți care stăteau la coadă și îi cereau mâna în căsătorie. Cu toate acestea, ea a refuzat să se căsătorească cu vreunul dintre ei dacă nu reușea să o învingă într-un meci de trântă dreaptă, stipulând că orice învins trebuia să îi ofere între 10 și 100 de cai. Iar rezultatul a fost că temuta Khutulun s-a întors acasă cu o mulțime de cai drept premiu. Într-un rând, un pretendent deosebit de încrezător a pariat pe 1.000 de cai că o va învinge pe prințesă. Părinților lui Khutulun le plăcea băiatul - ei abia așteptau să-și vadă fiica căsătorită - așa că au luat-o pe prințesă deoparte și i-au cerut să se dea bătută. După ce a ascultat cu atenție sfatul părinților ei, a intrat în ring și, dupa spusele lui Polo, „l-a aruncat curajos pe pavajul palatului, zdrobindu-i toate oasele”. Cei 1.000 de cai au devenit ai ei. Khutulun va rămâne neînvinsă toată viața, iar conform legendei, ea și-a ales în cele din urmă un soț dupa pofta inimii, mulțumindu-se cu un bărbat cu care nici măcar nu se luptase. Secole mai târziu, povestea ei l-a inspirat pe François Pétis de La Croi să scrie povestea lui Turandot, care a devenit în cele din urmă o operă celebră a compozitorului Giacomo Puccini.