CREȘTINI DE „O MILĂ” SAU CREȘTINI DE „DOUĂ MILE”?

CREȘTINI DE „O MILĂ” SAU CREȘTINI DE „DOUĂ MILE”?

     „Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.” Matei cap.5,vs.41.

     În contextul Predicii de pe Munte rostite de Iisus, considerată de mulți teologi o adevărată constituție a creștinismului, se află un verset, -cel de mai sus- , peste care se trece cu destulă ușurință, ca să nu mai spunem, că poate nici nu este observat. Oricum, în multe cazuri, nu este înțeles corect.

        Versetul trebuie pus în contextul istoric în care se găseau evreii. Aceștia reprezentau poporul ales a lui Dumnezeu, dar ajunseseră să se creadă, cu trecerea timpului, un popor superior celorlate popoare păgâne. Și, ce să vezi, ajunseseră sub ocupația romanilor politeiști, profund păgâni! În Imperiul Roman se dăduse o lege conform căreia un soldat roman putea pretinde unui civil să-i care bagajele/poverile pe o distanță de o milă. Bineînțeles că mulți soldați romani abuzau teribil de această „facilitate”. Sigur, existau și soldați romani cinstiți, - cazul centurionului/sutașului Cornelius-, dar ei constituiau excepția. Imaginați-vă cum evreii „superiori” păgânilor romani erau puși în situația de a căra bagajele soldaților romani care-i asupreau! Ne putem da seama ușor ce efect trebuie să fi produs auzul acestor cuvinte în rândul evreilor. Cum adică să mai accepte să care bagaje și cine știe ce alte greutăți încă o milă în plus pe lângă cea impusă de lege? Cu siguranță, aceste cuvinte, ca și altele privitoare la iubirea față de dușmani, i-au șocat pe mulți evrei și le-a întărit convingerea că Iisus nu era nicidecum acel Mesia glorios pe care ei îl așteptau și care ar fi trebuit să-i eliberezee și de stăpânirea romană!

      Are vreo importanță acest verset pentru noi? Are! De multe ori noi facem diverse lucruri pentru că „așa trebuie” nu pentru că așa vrem sau simțim. Exemple: trebuie să mă duc la școală pentru că asta-i obligația legală a oricărui copil; trebuie să-mi fac temele pentru că altfel voi fi pedepsit ba de părinți ,ba de profesori; trebuie să mă duc la serviciu chiar dacă acel serviciu poate nu este ce mi-aș fi dorit, dar trebuie să-mi câștig pâinea chiar și efectuând o muncă „sub nivelul meu”; trebuie să plătesc taxe pentru a da „Cezarului ce este al Cezarului”, cum a spus Iisus, etc.. Trebuie și iar trebuie! Cum ar fi dacă ne-am dori sau am vrea să facem toate aceste lucruri cu conștiința că, astfel, este bine și să ne dovedim și-n felul acesta că suntem creștini adevărați sau creștini de „două mile” nu de „o milă”? Iată o întrebare la care ar trebui să răspundem toți cei care ne numim creștini, întrebare născută dintr-un verset aparent neînsemnat - Ce fel de creștini vrem să fim , de „o milă”/ creștinii lui „așa trebuie” sau de „două mile”/ creștinii lui „așa vrem/așa simțim/așa dorim?