BUDISMUL ȘI CONFUCIANISMUL - ASPECTE ESENȚIALE.

BUDISMUL ȘI CONFUCIANISMUL - ASPECTE ESENȚIALE

1. Budismul:

    Este religia fundamentată de Siddharta Gautama. A trăit între 560-480 î. H.. S-a născut în localitatea Kapilavastu, la granița actuală dintre India și Nepal. A făcut parte dintr-o familie foarte bogată, aparținând tribului Sakiya. La 29 de ani, în urma contactului direct cu suferința umană, are un șoc. Își va părăsi soția și copiii și va opta pentru o viață de ascet rătăcitor, dorind să afle cauza care determină suferința umană. Își dă seama că nu mai poate crede în hinduism - religia oficială a Indiei. Va respinge idei ca: împărțirea oamenilor în caste, kharma - ce hotărăste reîncarnarea permanentă a omului etc..

      După ce a meditat mai multe săptămâni la umbra unui smochin, i-ar fi vorbit Dumnezeul unic al Universului, numit de el, în conformitate cu tradiția hindusă -Brahma ( Marele Suflet al Universului). Siddharta a aflat atunci adevărurile pe care le căuta, devenind „Iluminatul” sau „Buddha” în limba indiană. Va fonda o religie monoteistă care punea mare preț pe o serie de idei, cum ar fi: egalitatea oamenilor, desființarea castelor, compasiune față de cei aflați în suferință, posibilitatea omului de a se salva de kharmă și de a trece în Nirvana prin fapte bune, cu alte cuvinte, avem de a face cu ideea automântuirii omului etc.. Cuvântările sale au luat forma sutrelor - textele care conțin, sau se presupun c-ar conține, predicile și învățăturile sale.

      Deși, la origine, budismul nu accepta reîncarnările, treptat, budiștii au postulat existența unor așa-numiți „Boddhisatva” sau „Dalai Lama”, care ar reprezenta reîncarnări ale lui Buddha sau, chiar, noi Buddha, care iluminează periodic omenirea. Mulți budiști, de exemplu, consideră că și Iisus și Mahomed sunt astfel de „Buddha”! Astfel, budismul se dovedește a fi una dintre cele mai tolerante religii ale lumii.

     O caracteristică este veșmântul călugărilor. Acesta are culoarea galbenă și este asemănător cu cel al condamnaților la moarte din vechea Indie. Astfel, veșmântul călugărilor simbolizează renunțarea la o viață plină de plăceri pământene, în speranța unei vieți cerești fericite.

   În încheierea acestei scurte prezentări a religiei budiste, mă simt nevoit să condamn gravele denigrări aduse de către Mircea Eliade, în lucrarea sa consacrată istoriei religiilor, budismului. Printre altele, Mircea Eliade susține că această religie ar respinge ideea existenței unui Dumnezeu-Creator, ceea ce este un grav neadevăr! Să reamintesc, în acest loc, de faptul că, Siddharta a susținut permanent ideea că a fost iluminat de Brahma! Brahma este și astăzi Dumnezeul fundamental din hinduism și, în consecință, este și Dumnezeul din religia budistă, deși, este adevărat, mulți budiști îl consideră pe Buddha însuși Dumnezeu! Este, evident, o greșeală, dar care nu afectează faptul că budismul promovează ideea unui Dumnezeu unic, fie el și Brahma!

2. Confucianismul:

      Reprezintă religia națională a Chinei, deși, în paralel, aproape, cu această religie, s-a dezvoltat și daoismul, însă, acesta nu a cunoscut dezvoltarea pe care a avut-o confucianismul.

     Această religie a fost întemeiată de către Kong-Fu, cunoscut sub numele latinizat Confucius. A trăit între 551-479 î.H.. 

    Confucianismul pune și el accent pe posibilitatea omului de a se mântui singur prin cultivarea ascetismului, compasiunii, umanismului, prin exercitarea virtuțiilor morale. A stăruit mult și pe dezvoltarea unei vieți politice morale, de accea, Confucius și adepții săi s-au implicat mult în politică. I s-a spus „clopotul Cerului” care bate pentru salvarea oamenilor.

    Așadar, la origine, și confucianismul este o religie monoteistă. Cu trecerea timpului însă, s-au acceptat și alți zei. Mai mult, plecând de la o profeție a lui Confucius, - „Undeva în Vest se va naște un prunc minunat din Fecioară.” -, confucianiști moderni îl acceptă chiar și pe Iisus. Mai mult, în secolul XIX, a avut loc o mare răscoală în China, al cărei lider se proclama fratele lui Iisus - răscoala Taiping!!

    Mai amintim și faptul că aceată religie a dus la dezvoltarea artelor marțiale, stilul Kong-Fu. Acestea erau văzute, inițial, ca o modalitate de autocontrol, de autodisciplinare, nu ca o formă de luptă sau de spectacol, cum se întâmplă mai cuseamă în zilele noastre.