CARACTERUL OCULT AL ȘCOLILOR WALDORF!

 

CARACTERUL OCULT AL ȘCOLILOR WALDORF!

 „Școala Waldorf” este creația „Societății antroposofice”, întemeiată de Rudolf Steiner în anul 1913. În opinia lui Steiner, menirea acestei școli este aceea de a educa și de a forma oameni liberi, independenți de ordinea politică și socială existentă, întrucât doar un om liber are capacitatea de a conferi în permanență noi forțe ordinii sociale prezente. Prima școală de acest tip, inaugurată la data de 7 septembrie 1919, a fost construită în urma colaborării dintre Rudolf Steiner (27 februarie 1861 - 30 martie 1925) și directorul general al fabricii de țigări „Waldorf-Astoria”, din Stuttgart, Emil Molt (1876-1936), care a suportat toate cheltuielile pentru aceasta investiție. La deschidere, „Școala liberă Waldorf”, cum avea să fie numită această instituție antroposofică, avea 252 de elevi, dintre care 191 erau copii ai angajaților fabricii. Steiner a ocupat funcția de director al acestor școli până la moartea sa, în anul 1925. În acel an existau deja în Germania două asemenea școli, iar în Olanda și Anglia, câte una. În anul 1938, cele opt școli Waldorf din Germania au fost interzise. În acelasi an, în alte țări mai funcționau încă paisprezece asemenea școli. Pedagogia aplicată în școlile „Waldorf” își are rădăcinile în pretinsa știință spirituală antroposofică, deși Rudolf Steiner susținea că „Școala Waldorf” n-ar urma linia unei anumite concepții religioase sau filozofice. Pedagogia propusă de Steiner corespunde însă perfect concepției lui despre evoluția în trei etape a omului; fiecare dintre aceste etape se derulează pe parcursul a câte șapte ani. Potrivit lui Steiner, până la șapte ani se se formează trupul fizic; educația primită în familie și grădiniță în acest interval nu este altceva decât un ajutor pentru întruparea acestui element fizic al omului. În acest capitol al vieții, organele senzoriale devin funcționale. De asemenea, tot în acești ani, între forțele spirituale, se dezvoltă voința, cu ajutorul căreia copilul își formează trupul fizic în așa fel, încât acesta să devină utilizabil pentru restul vieții. Mai apoi, urmează perioada de până la 14 ani, când copilul acționează mai mult în planul sufletesc, când devine apt pentru educație. Odată cu nașterea trupului eteric, vor trebui cultivate și dezvoltate sentimentele copilului. În această fază, copilul intră sub tutela unei autorități, reprezentată de profesor, care îl va conduce până la următoarea etapa a vieții. În acești ani, elevii nu utilizează niciun fel de manuale, ci învață doar în funcție de ceea ce li se predă și dictează. Dacă este cazul, profesorul își poate impune autoritatea inclusiv prin pedepse corporale. Capacitatea de evaluare a copilului apare, în concepția lui Steiner, progresiv, abia după începutul pubertății, între 14-21 ani, adică după nașterea trupului astral. Către sfărșitul perioadei de școlarizare se dezvoltă individualitatea omului. Pe la 19 ani, tânărul trăiește o experiență interioară profundă, el începe să înțeleagă ceea ce își dorește de la viață, are o imagine clară despre destinul său profesional și începe să cultive relații de prietenie. În cadrul școlilor Waldorf, totul se fundamentează și se orientează în funcție de antroposofia lui Steiner: materiile care se predau la nivelul unei clase, metoda pedagogică utilizată, ba chiar ornamentația sălilor de clasă și coridoarelor. Este limpede că, în acest condiții, Școala Waldorf, care se autointitulează „liberă”, nu este nici pe departe liberă. Ea prescrie exact ceea ce este bine și ceea ce este rău pentru copii. Tot la fel, vacanțele de vară, în timpul cărora elevii scapă pentru câteva săptămâni de sub influența școlii și a profesorilor, sunt privite de către pedagogii școlilor Waldorf ca un real pericol! După cum se poate observa, în acest mod, copiii sunt crescuți, stigmatizați și dirijați pe baza unei cunoașteri și experiențe cu un caracter ocult, pe baza unei structuri de evaluare, de multe ori, necunoscută părinților și autorităților statului.