ISRAEL ȘI MESIA - Partea a doua.

 

ISRAEL ȘI MESIA - Partea a doua

 Yalkut Shimoni este una dintre cele mai vechi copii după un manuscris al literaturii rabinice, fiind datat în jurul anului 1310. Lucrarea citează numeroşi rabini care au trăit în primele trei secole ale mileniului I d.H şi, printre altele, dezvăluie mai multe scenarii despre viitorul poporului Israel şi al întregii lumi, în zilele venirii lui Mesia. „În anul apariţiei lui Mesia-Regele, ţările lumii se află într‑o stare conflictuală. Un rege al Persiei instigă un rege arab şi regele arab se duce să ceară sfat la Aram (Siria?). Regele Persiei se întoarce şi nimiceşte întreaga lume. Şi toate neamurile lumii sunt în mare primejdie şi apăsare, cad în faţa ochilor lor şi sunt zguduiţi de dureri, ca cele ale facerii. Îngrozit, Israel întreabă: Unde să ne ducem? Dar El le zice: De ce ţi-e frică? Nu te teme, căci vremea răscumpărării tale a sosit”. În Yalkut Shimoni citim avertizări cu privire la un conflict din Orientul Mijlociu care antrenează naţiunile arabe şi Persia (Iran). Împreună, aceste naţiuni vor ameninţa pe Israel. Mai departe, se vorbeşte despre ultima răscumpărare  a poporului, prin venirea Regelui Mesia. Potrivit scrierilor ebraice, venirea lui Mesia va fi precedată de zile de mare încercare şi declin spiritual. În cartea Prophecy and Providence, Rabinul Sokolovsky citează pasaje din Talmud ce descriu vremurile de necaz din perioada lkveta d’Meshicha (paşii lui Mesia, adică zilele ce vor precede pe Mesia): „Tragedia va veni peste tine în zilele din urmă” - Targum Yonathan. „În timpul lkveta d’Meshicha nelegiuirea va domni în lume. Tinerii  se vor purta în aşa fel, încât feţele bătrânilor se vor acoperi de ruşine, vârstnicii se vor ridica împotriva tinerilor, fiii îşi vor dezonora părinţii, fiicele se vor ridica împotriva mamelor lor; membrii aceleiaşi familii se vor duşmăni între ei.” „În timpul  lkveta d’Meshicha  cârmuirea se va schimba lin, fără murmur sau proteste, într-o  cârmu­ire  atee. Adevărul va dispărea.” - Sanhedrin 97a, Sotah 49b. Talmudul descrie o vreme de mare avânt ştiinţific, astfel încât tehnologia va putea distruge lumea (Midrash Rabbah, în legătură cu Cântarea Cântărilor). „Vor fi vremuri de mare decădere spirituală, ca pe vremea lui Noe, oamenii se vor înjoşi în nelegiuire şi răutate, astfel că, generaţia care îl va vedea pe Mesia va fi nimicită pe bună dreptate.” (Mişna Sota 00:15). Aşadar, zilele care vor preceda venirea lui Mesia vor fi marcate de o vreme de mare necaz? Pasajele citate din Talmud afirmă că „în zilele din urmă, tragedia va veni peste tine”. Tot aici este descrisă o vreme de mare răutate, ca în vremea lui Noe.  Toate acestea se regăsesc şi  în cuvintele profeţilor evrei. Aceste cuvinte descriu הימים אחארית, „acharit ha yamim”, adică zilele din urmă, zilele ce preced venirea lui Mesia. Profeţii prezic o vreme unică de mare necaz şi durere: „Aşa vorbeşte Domnul: Auzim strigăte de groază; e spaimă, nu este pace! Întrebaţi şi vedeţi dacă nu cumva naşte vreun bărbat! Pentru ce văd pe toţi bărbaţii cu mâinile pe coapse ca o femeie la facere? Pentru ce s-au îngălbenit toate feţele? Vai! căci ziua aceea este mare; niciuna n-a fost ca ea! Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea.” (Ieremia 30:5-7,31). „În vremea aceea se va ridica marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.” (Daniel 12:1). Cuvinte asemănătoare apar în חדשה ברית B’rith Hadasha (Noul Legământ/Testament) cu privire la revenirea lui Yeshua (Iisus) Mesia. El însuşi a zis că aceste zile vor fi precedate de o vreme unică de mare necaz: „Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.” (Matei 24:21-22). De fapt, multe dintre semnele menţionate în scrierile evreieşti de mai sus corespund cu cele menţio­nate în  Noul Legământ (Testament) pentru zilele care preced revenirea lui Yeshua.  Va fi o perioadă de declin moral „ca în zilele lui Noe” şi „zilele lui Lot” (ex. Potopul şi distrugerea Sodomei şi Gomorei). (Luca 17.26-30). „Nelegiuirea va domni peste tot şi dragostea celor mai mulţi se va răci.” (Matei 24,12). Comportamentul şi caracterul oamenilor va fi corupt, depravat: „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblân­ziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.” (2Timotei 3:1-5). Vor fi numeroase războaie, însoţite de dezastre naturale şi foamete (Matei 24:7). După o răspândire pe tot cuprinsul globului timp de generaţii, poporul evreu va reveni în Ţara lui Israel. Renaşterea Israelului este proorocită de profeţii evrei. (Ezechiel 36-39, Ieremia 31:10 şi numeroase alte pasaje). Iisus spunea că semnul revenirii sale va fi atunci când  „smochinul va înfrunzi” (Luca 21:29-31).  Înfrunzirea smochinului este interpretată prin restaurarea poporului evreu în Ţara Israel. În vremurile din urmă va fi un mare conflict generat de statutul Ierusalimului (Zaharia 12, Luca 19.41-44, 21.20-24), un alt semn recunoscut în Noul Testament ca semn al revenirii lui Mesia Iisus, ca rege atotputernic, când va pune capăt războaielor şi va aduce pacea în lume, din Ierusalim (Isaia 2.1-4, Zaharia 14, Faptele Apostolilor 1.11, Apocalipsa 20). Aceste profeţii descriu starea actuală a lumii şi sunt un semn că trăim în zilele din urmă הימים אחארית. Dacă există semne ale revenirii lui Mesia în evenimentele actuale, nu înseamnă că El a mai venit înainte? Iudaismul de azi respinge ideea că Mesia a mai venit odată în persoana lui Iisus din Nazaret. Potrivit Mărturisirii iudaice de credinţă : „Eu sunt deplin încredinţat de venirea lui Mesia şi chiar dacă El zăboveşte, îl aştept în fiecare zi”. Dacă noi, cu toţii, îl aşteptăm pe Mesia să vină, atunci prin definiţie, El nu a venit încă. Cu toate acestea, există scrieri ebraice care spun că Mesia ar fi trebuit să vină până acum: „Lumea va exista 6000 de ani. 2000 ani de pustiire (de la Adam la Avraam), 2000 ani de Tora (de la Avraam până în era noastră) şi  2000 ani de Împărăţie Mesianică (ultimii 2000 ani); însă, din pricina nelegiuirilor lor, multe s-au pierdut (ex. Mesia nu a venit la vremea cuvenită). b Sanhedrin 97a‑b.  Acesta este un pasaj din Talmud, care relatează că acum ar trebui să ne aflăm în perioada celor „2000 ani de domnie mesianică.” Cei 2000 de ani de Tora sunt consideraţi din vremea lui Avraam, nu Moise, aşadar, potrivit Midras, era mesianică trebuia să înceapă acum 2000 de ani. Deci, Mesia  ar fi trebuit să vină. Rabinul Rashi, unul dintre cei mai mari comentatori evrei medievali, (n. 1040 d.H.) motivează de ce nu a venit Mesia: „După 2000 de ani de Tora, Dumnezeu a decretat ca  să vină Mesia şi să se termine odată cu generaţia nelegiuită şi cu subjugarea Israelului. Din pricina nelegiuirilor noastre care sunt multe, toate acestea s-au pierdut.”Aşadar, potrivit lui Rashi, Mesia ar fi trebuit să vină, însă nu a venit din pricina păcatelor lui Israel. Michael Brown comentează pe marginea acestei afirmaţii, în cartea Answering Jewish objections to Jesus (Vol 1. p 1): „Cei mai mulţi evrei tradiţionali urmează calendarul lui Rashi, data estimată a venirii lui Mesia, fiind la aproximativ 240 d.H. Însă Rashi şi-a bazat calculul pe o eroare cronologică din tradiţia talmudică, probabil cea mai faimoasă eroare de acest gen din literatura rabinică. Este o greşeală de calcul de aproape 200 ani!” Acest fapt ne  aduce înapoi la momentul în care a venit Yeshua: profeţia din Daniel 9:25-26 relatează că Mesia va veni exact în perioada în care a şi venit Domnul Iisus: „Să ştii, dar, şi să înţelegi că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul, la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare. După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit, şi împreună cu el, şi pustiirile.” (Daniel 9:25-26). Aici, pentru săptămână s-a utilizat cuvântul  shavua care poate însemna o perioadă de  7 zile sau şapte ani.  În acest caz este 7 ani.  Deci, vorbim de o perioadă de 7×7+ 62 x 7 din care rezultă 483 ani. La sfârşitul acestei perioade de timp  לו ואין משיח יכרת Messia va pieri, „fără să se găsească vreo vină în El”.  În limba ebraică este folosit cuvântul atribuit lui Mesia şi spune că va pieri, va fi tăiat (va muri de o moarte violentă) dar nu pentru El (nu din pricina păcatelor sale), ci pentru păcatele celorlalţi. Aşadar, conform profeţiei lui Daniel, Mesia va veni la „şapte săptămâni şi şaizeci şi două săptămâni”, după porunca de reconstruire a Ierusalimului şi ÎNAINTE de dărâmarea celui de-al doilea Templu de către romani în (70 d.H.). Este limpede că aceasta crează probleme  în iudaismul rabinic. Rashi a pretins că profeţia se referă la regele Agripa, ultimul rege iudaic de la finalul perioadei celui de al doilea Templu. Raţionamentul său este că regii evrei primeau la investire ungerea şi termenul ebraic „Mesia” care înseamnă „Unsul”. Totuşi termenul unsul implicat în cuvîntul „Mesia” era folosit în legitimarea împăraţilor din seminţia lui David, şi nu poate fi aplicat lui Agripa,  un rege rău, carnal, urmaş al lui Irod, care era  edomit, nu din seminţia lui David. Mai mult, subiectele acestei profeţii date lui Daniel de îngerul Gabriel erau răscumpărarea poporu­lui evreu, statutul Ierusalimului şi Templul. Agripa nu a avut de-a face cu această răscumpărare şi viaţa sau moartea lui sunt irelevante pentru această profeţie. Cu atât mai mult, istoricii Iosephus şi Photius estimează moartea regelui Agrippa II la mulţi ani după dărâmarea celui de Al Doilea Templu, undeva între 93 şi 100 d.H., aşadar Daniel 9:26 se referă la altcineva. Ceea ce a prorocit Daniel, consemnat în cap 9:26, urma să se înfăptuiască în timpul cuprins între două evenimente: între porunca de refacere a Ierusalimului şi distrugerea Ierusalimului şi a Templului. Punctul final din această parte a profeţiei lui Daniel este distrugerea Ierusalimului şi a Templului de către romani în anul 70 d.H., aşadar Mesia trebuia să vină înainte de dărîmarea celui de Al Doilea Templu. Există un pasaj în Talmud care întăreşte profeţia biblică (Midrash Bereshith p. 243, ediţia Varşovia): „Mesia trebuie să plece în 33 d.H. ” (Vezi şi - Yalkut, vol. II p. 79 dahlet) şi Nazir (32 beht). Maimonide comenta astfel acest pasaj: „Daniel ne-a descoperit carac­teristicile zilelor din urmă. Cu toate acestea, fiind secrete, rabinii înţelepţi au interzis calculul perioadei în care va veni Mesia, pentru ca populaţia neinstruită să nu fie dusă în rătăcire, când vor vedea că zilele din urmă au venit, fără să fi existat vreun semn.”(Igeret Teiman, Cap. 3 p.24). Din această afirmaţie reiese că Maimonide credea că Daniel cunoştea vremea venirii lui Mesia şi că acea vreme a trecut deja. Acesta este şi motivul pentru care rabinii nu ating acest subiect, tocmai  pentru a evita  întrebările congregaţiei legate de faptul că Mesia a venit. Iată ceea ce a descoperit rabinul Rachmiel Frydland ca tânăr student la Yeshiva din Polonia: „Ştiam că în cartea Daniel se ascund tainele despre răscumpărarea Israelului şi despre Zilele mesianice. Mai ştiam şi că unii din marii rabini talmudici şi post-talmudici s-au cufundat în studierea acestei cărţi şi au deviat de la înţelegerea secretelor ascunse a semnelor şi cifrelor simbolice. Talmudul şi Midrash, când comentează subiectul despre răscumpărarea Israelului fac deseori referire la cartea lui Daniel, care dezvăluie momentul venirii lui Mesia. Cu toate acestea, la Yeshiva, am primit un avertisment ameninţător - un blestem aruncat asupra celor care încearcă să afle tainele zilelor din urmă. Şi Talmudul consemnează: „Fie ca ei să renunţe să mai încerce să afle adevărul despre zilele din urmă; Dacă vremea venirii lui Mesia a trecut deja şi el nu a mai venit, atunci el nu va mai veni”. (Sanhedrin 97b). Studiul lucrărilor marilor înţelepţi talmudici i­­‑a dus la rezultatul că, în cazul în care datele din Scripturi sunt corecte, Mesia ar fi trebuit să vină în primul secol al erei noastre, mai mult sau mai puţin. Un text talmudic descrie calendarul perioadei mesianice: „Şcoala lui Ilie învăţa: Lumea este  de şase mii de ani; două mii ani fără Tora; două mii ani cu Tora şi două mii ani mesianici. (Midrash Rabba, Gen. 98:3).””(What the Rabbis know about the Messiah, autor: Rachmiel Frydland). Chiar dacă încercările rabinice de identificare a lui Mesia, pornind de la studiul versetului Daniel 9:26 au dat greş, aplicate persoanei Domnului Iisus se potrivesc perfect persoanei Lui. El a venit la vremea potrivită,  acum 2000 de ani. El a venit înainte de distrugerea celui de Al Doilea Templu, pentru a pieri (a muri de o moarte violentă), nu pentru Sine (nu pentru păcatele sale), ci pentru păcatele altora. Astfel El a împlinit profeţia din Daniel 9:26, precum şi alte profeţii despre Mesia care a suferit ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. El a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după care a petrecut  40 de zile cu ucenicii lui, înainte de se înălţa la ceruri. La Înălţarea Sa de pe Muntele Măslinilor aflat în partea de est a Ierusalimului, îngerul le-a zis ucenicilor că El va veni din nou : „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer?! Acest Iisus, Care a fost luat în cer de la voi, va veni în acelaşi fel în care L-aţi văzut mergând spre cer.” (Faptele Apostolilor 1:11). Locul Înălţării - Muntele Măslinilor - este proorocit în cartea Zaharia ca fiind locul în care va sta Mesia la sfîrşitul acestui veac. În Zaharia 12:2-3 citim că Ierusalimul va deveni „o piatră de poticnire” pentru toate ţările lumii. Aşadar, va exista o criză care va antrena toate ţările în problema Ierusalimului, exact ceea ce se întâmplă acum în Orientul Mijlociu, când Naţiunile Unite se întrunesc pentru a discuta  statutul Ierusa­limului. Aceasta va duce la un conflict global în care Israel va căuta pe Cel străpuns  ca să-l mântuiască de cei care îi vor nimicirea (Zaharia 12:9-10). „În ziua aceea, se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor pentru păcat şi necurăţie.” (Zaharia 13:1). După acestă vreme de mare  necaz, în care două treimi din populaţie va fi nimicită (Zaharia 13:8), Domnul va reveni şi va sta pe Muntele Măslinilor (Zaharia 14:2‑5), va pune capăt războaielor  şi va începe domnia Lui mesianică. „Şi Domnul va fi Împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, şi Numele Lui va fi singurul Nume.” (Zaharia 14:9). Cel care a fost străpuns a şi venit deja - acum 2000 de ani. El a venit la vremea cuvenită. Mai sus am citat pe Rashi care spunea că vremea mesianică nu a venit din pricină că „multe au fost nelegiuirile noastre”. Citim în  Noul Testament că tocmai de aceea a venit Mesia! Să ne mântuiască de păcatele noastre şi să pregătească calea ca Dumnezeu să ne ierte şi să ne aducă viaţa veşnică: „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.” (Romani 5:6-11). El va reveni la vremea cuvenită. Se văd în jur semnele revenirii Sale. El aşteaptă ca Israel să-L întâmpine cu salutul mesianic „Baruch ha ba be shem adonai” adică „Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului!”:  „Căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” (Matei 23:39).