NOUTĂȚI DIN REPUBLICA PĂSTORITĂ DE „MONARHUL” JOHANNIS.

 

NOUTĂȚI DIN REPUBLICA PĂSTORITĂ DE „MONARHUL” JOHANNIS

1. Jalnica „montură” penelistă împotriva USR:

 În pană de idei și cu exces de ticăloșie, liberalii și-au găsit pentru toate făcutele și nefăcutele țapul ispășitor: USR. Vechea idiosincrazie față de foștii colegi de alianță a reizbucnit de câtva timp în tușe atât de groase încât demonstrează exact contrariul a ceea ce vor să camufleze. În afacerea BMV-urilor cumpărate de firma prietenului președintelui Johannis pentru Ministerul de Interne patronat de Lucian Bode, au aruncat vina dubioasei achiziții, într-o manevră scandaloasă și ridicolă, pe USR, în speță pe Cătălin Drulă și Cristian Ghinea. Cum cei doi au demontat cu documente minciuna, care nu a avut picioare lungi în presa nemituită de banii partidului, PNL a trecut în etapa următoare: o campanie furibundă împotriva lui Drulă. Metoda? Publicitate negativă plătită de partid, distribuită în media hrănită gras din banii publici, așa cum au arătat investigațiile Europa Liberă și Recorder. Din nefericire pentru PNL, cu cât se agită mai tare să scoată din ecuație numele președintelui, cu atât publicul devine mai convins că la mijloc este o învârteală cu ochii lui Johannis și sprâncenele lui Bode. Căci cine poate să creadă, într-o țară putred de coruptă ca România, că firma amicului lui Johannis nu a fost favorizată la licitație și nu a avut loc un trafic de influență? Nimeni. Iar PSD merge în siajul PNL, că doar nu degeaba au ajuns împreună la guvernare, furăciuni și nepotisme. Văzând că aderarea la spațiul Schengen este sub un mare semn de întrebare din cauza opoziției Olandei și are șanse bune să se amâne, stricându-le astfel profitul electoral, mai nou PNL otrăvește spațiul public cu reclame în care acuză USR că „sabotează aderarea României la Schengen”. Așa cum a arătat HotNews, un click pe caseta cu mesajul „Drulă își instruiește oamenii să atace orbește autoritățile la TV. Află de ce” redirecționa utilizatorul către o pagină a PNL cu atacuri la adresa USR. Niște capete înfierbântate și seci de la vârful partidului nu se mai deranjează nici măcar să tragă perdeaua, comit acte nerecomandate minorilor ziua în amiaza mare, chiar în curtea PNL. Dar nici PSD nu-i mai breaz, îl are pe inenarabilul Vasile Dâncu, „intelectualul” partidului, care după ce i-a scăpat broasca pe gură că Ucraina ar trebui să cedeze teritorii pentru a face pace cu Putin, dă vina pe o „montură USR”. Al naibii USR-ul ăsta, cum a reușit el să-l facă pe Dâncu să-și dea arama pe față! Pentru că ministrul apărării chiar asta crede, ca și alții din grupul de la Cluj: că UE și NATO trebuie să negocieze în locul Ucrainei cedarea de teritorii spre potolirea și îndestularea dictatorului de la Kremlin. Nu degeaba l-a trimis Johannis să citească revista presei, pentru a afla poziția oficială a României și a partenerilor ei. Lovit în orgoliu și funcție, Dâncu pozează în victimă din librăria Filigranes (Bruxelles). Aici, spune el superior, „nu se aude vocea idioților, nici răcnetele proștilor și nici șoaptele mieroase ale ticăloșilor”, de aici poți „ignora tembelismul solemn, puținătatea de minte sau analfabetismul agresiv”. Drept este. Dar asta când nu te agăți de o funcție care depinde de Ciolacu, Ciucă, Johannis și alți colegi de partid, cei la care medita acompaniat de „foșnetul moale al paginilor”. Oricum, scăparea este simplă: demisia. Dar n-a fost nevoie de un astfel de sacrificiu, căci premierul Ciucă l-a absolvit de păcate și l-a „calibrat”. USR este ciuca bătăii pentru marea coaliție de la putere nu de ieri, de azi. Și va continua să fie, pentru că PNL și PSD trebuie să abată cumva atenția de la nenorocirile guvernării, nu puține la număr. În fond, singurii care mai fac opoziție, care le taxează prostiile și nemerniciile, de la hoții, clientelisme, plagiate, legi nedemocratice și declarații aiuritoare sunt cei de la USR, cu toate păcatele lor. Eu apreciez acest fapt deși nu sunt deloc susținătorul acestui partid neomarxist și globalist! De exemplu, teza de doctorat a lui Lucian Bode, copiată de useriști cu pixul la Biblioteca Națională, care n-a catadicsit s-o digitalizeze, ar avea pasaje întregi luate copy-paste din Wikipedia și alte surse la un click distanță. Desigur, fără citare. O va verifica Universitatea Babeș Bolyai, dar a fost sesizat și CNATDCU, cel pe care demisionarul Sorin Câmpeanu, alt plagiator fără patalama, voia să-l desființeze. Dacă asta înseamnă a te cocoța pe subiect și a profita electoral de el, cum susțin doi cercetători recent convertiți la sereism, atunci ce înseamnă a face opoziție? Să procedezi, poate, ca AUR? Este totuși important că pe scena politică se mai aude și altceva decât propaganda puterii. După o perioadă de letargie, cu anumite stridențe, inabilități și, evident, în scop electoral, USR redevine o voce a opoziției. Alături de puțina presă rămasă independentă, „inamicii României”, cum îi taxează Ghiță TV, a fost singura forță politică ce a criticat abuzivele legi ale securității naționale croșetate de servicii și de „experții” lui Klaus Johannis (să fim serioși, nu le-a adus barza, iar SRI nu este stâlpul democrației), care a cerut demisia lui Câmpeanu și o cere acum pe cea a lui Bode. Motivul pentru care PNL poartă acest război murdar cu USR este simplu: speră ca electoratul acestuia, dezamăgit de diviziunile și scandalurile din ultimul an, de plecarea lui Dacian Cioloș și de diverse excese autoritariste și nedemocratice, să voteze cu PNL în loc să stea acasă, demobilizat. Iluzii. Ceea ce nu înțeleg liberalii este că au demonstrat cu prisosință că mariajul cu PSD nu a fost doar din interes meschin, ci și pe bază de afinități și viziuni comune.

2. „Hai la Schengen cu grăbire, să-l secăm dintr-o sorbire!”

 După o lungă perioadă în care guvernul părea să fi uitat de intrarea în Schengen, acest vechi obiectiv a fost readus pe agenda dezbaterii politice, pentru a fi transformat în stearpă propagandă. Programul de guvernare cu care domnul Ciucă s-a prezentat în fața Parlamentului cuprindea, desigur, o referință la Schengen. Acceptarea României în spațiul de liberă circulație era însă menționată în aceeași frază în care era vorba și despre aderarea la zona euro: pentru ambele - spunea limba de lemn a documentului programatic de acum un an - executivul „va continua demersurile”. Nu era precizat vreun orizont de timp. Dimpotrivă, textul sugera că este vorba despre termenul mediu sau lung, fiindcă pomenea de „luarea în considerare a evoluțiilor la nivel UE privind reforma Spațiului Schengen și a consolidării Uniunii Economice și Monetare”. Din noiembrie 2021 până deunăzi, nici premierul, nici miniștrii care au competențe în acest dosar nu s-au sinchisit de vreunul din cele două dosare. La începutul lunii trecute, doi pesediști din Parlamentul European - foștii miniștri D. Nica și V. Negrescu - au lansat ideea unei dezbateri la Strasbourg despre aderarea României la Schengen. Cei doi deputați propuneau, de fapt, ca noi și bulgarii, primiți în UE în 2007, să fim acceptați în Schengen în aceeași zi în care va fi inclusă Croația, țară intrată cu șase ani mai târziu decât noi în Uniune. Autoritățile de la Zagreb au primit deja biletele de acces pentru 1 ianuarie 2024. Noi și bulgarii ar trebui să urcăm din mers în aceeași garnitură. Propunerea pesedistă a fost îmbrățișată și de grupul socialist din PE, dar și de celelalte două facțiuni parlamentare în care românii au un număr mare de deputați: PPE și Renew. Așa s-a pornit noua campanie. Una îndreptată spre publicul din țară, fiindcă să nu vă închipuiți că unui portughez sau unui maltez oarecare i-ar păsa prea mult de ambițiile lui Ciucă și Ciolacu. Legislativul european a acceptat o dezbatere în plen. Nu era prima. De mai bine de un deceniu, PE susține candidatura României. La fel și Comisia Europeană. S-au opus, de-a lungul vremii, mai multe state-membre. Între ele, mereu, Olanda. Cu argumentul că este nevoie ca justiția de la noi să funcționeze înainte ca orice cetățean să poată trece frontierele interne ale UE fără vreun control. Poziția olandeză pare să fie și acum tot asta: câtă vreme România, ca și Bulgaria, se află sub regimul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV), nici vorbă de Schengen. Deputații români din toate grupurile europene s-au întrecut în sublinierea meritelor noastre. Ei au reamintit ceea ce știe toată lumea, inclusiv deputații olandezi, și anume că, din punct de vedere tehnic, îndeplinim de ani buni cerințele. Singurii care au pomenit de chestiunea justiției au fost deputații din grupul Renew. Însă și ei au pledat pentru un soi de pact intern pentru Schengen. Un fel de horă a unirii, cu refren ușor schimbat: „Hai la Schengen cu grăbire,/să-l secăm dintr-o sorbire!”, păreau să spună Grapini și Cioloș, Mihai Tudose și Vasile Blaga. A făcut oarecum notă discordantă Rareș Bogdan. Cu patosul pe care-l avea acum câțiva ani în PE Vadim Tudor, fostul jurnalist devenit eurodeputat a amenințat UE că Bucureștiul va declanșa o criză alimentară, dacă nu suntem în fine acceptați în zona Schengen. Ce-i drept, președintele a calmat spiritele: „L-a cam luat valul”, a declarat Klaus Johannis când un ziarist l-a întrebat ce-a pățit Rareș Bogdan. Șeful statului a intervenit în dezbaterea publică cu un singur argument dintre cele auzite și-n plenul de la Strasbourg: dacă România nu va fi primită odată cu Croația, votul extremist va spori. Pe scurt: dacă olandezii nu zic „da”, AUR decolează în sondaje. Este un punct de vedere naționalist: străinii sunt de vină dacă se întâmplă ceva rău. Tot Rareș Bogdan a ținut, de altfel, să sublinieze că această teză ar fi trezit stupoare între colegii săi din hemiciclul european. Nu este clar de ce: fiindcă îi dădeau dreptate ori ba. Zilele trecute, propaganda a continuat. Au condus-o președintele și premierul, care l-au primit pe premierul olandez Mark Rutte. Acesta a venit în România ca să încurajeze soldații pe care țara sa i-a trimis la Cincu, în grupul de luptă NATO. Johannis și Ciucă au repetat refrenul cunoscut: tehnic, suntem perfecți, deschideți-ne poarta! În ziua vizitei, s-a mai auzit o voce: una ce reproșa opoziției din USR că sabotează procesul de aderare la Schengen. Ceea ce i-a făcut pe unii să creadă că guvernul caută deja un țap ispășitor pentru eșec. Dacă până mai ieri, PSD și PNL păreau să ducă o propagandă destinată să le lipească sigla de reușita unui vechi proiect, de-acum ar putea fi vorba să caute împreună sau separat un vinovat pentru o nouă amânare. Vom ști mai multe pe 8 decembrie, când este programat Consiliul JAI, ce va avea pe agendă ambiția românilor și bulgarilor de a fi - simultan cu croații - egali cu ceilalți europeni în privința dreptului de a călători liber.

3. Este nevoie de o lege nouă a educației?

 Sistemul educației este suprareglementat. Legea adoptată în 2011, absolut catastrofală în opinia mea, a fost modificată de zeci de ori. Câmpeanu a propus două legi noi. Să fie aceasta soluția corectă? Sau există o alta? Într-o întrunire publică găzduită de librăria Humanitas de la Cișmigiu, pe 1 octombrie, unii dintre participanți au adresat mai multe solicitări responsabililor politici, toate privitoare la educația universitară. Le așez aici  sub titlul „Zece cereri pentru un plus de credibilitate a lumii universitare”.

1. D-lui Nicolae Ciucă: faceți o copie a tezei Dvs. de doctorat și trimiteți-o celor 13 membri ai comisiei CNATDCU, spre verificare! Doar așa se poate ocoli decizia CCR, care a blocat sesizarea CNATDCU de către oricine suspectează că un cetățean român, inclusiv un premier, a furat când a semnat o teză.

2. Membrilor Consiliului Național al Rectorilor: puneți urgent pe agenda Dvs. alegerea unui alt președinte al acestui for! Nu-l puteți menține pe Câmpeanu, dacă vreți să fiți credibili în fața celor care v-au ales și, în general, în fața societății.

3. Comisiilor de educație din Parlament: chemați-i la audieri pe miniștrii acuzați de fraude universitare, inclusiv din actualul guvern. Veți spori în acest fel reputația legislativului de apărător al drepturilor, inclusiv al drepturilor de proprietate intelectuală.

4. Rectorilor și decanilor din universități: penalizați-i pe profesorii care, din diverse motive, inclusiv din superficialitate, au girat teze copiate, neatribuindu-le, timp de zece ani, noi locuri la doctorat! Iar în caz de recidivă, suspendați-le dreptul de a îndruma doctoranzi.

5. D-lui Adrian Cioroianu, dir. Bibliotecii Naționale, depozitara legală a lucrărilor de doctorat: digitalizați tezele! Azi, ele nu pot fi consultate decât în sală și este complet interzisă copierea lor. Desființați procedurile care limitează sever libertatea cercetării!

6. D-lui Bogdan Aurescu: solicitați-i lui S. Câmpeanu demisia din funcția de președinte al Agenției Universitare a Francofoniei și cereți-le rectorilor din AUF scuze pentru că ați susținut un plagiator.

7. D-lui Vasile Dâncu: desființați Colegiul Național de Apărare! Această pseudo-instituție de educație, moștenitoare a serviciului de propagandă al armatei ceaușiste, a creat o rețea de control militar asupra instituțiilor civile, diminuând în mod grav calitatea democrației din România.

8. Viitorului ministru al educației: faceți o consultare veritabilă în privința legislației privitoare la educație și, în locul unei noi legi, abrogați dispozițiile stupide în vigoare!

9. Guvernului: dublați alocația de bază pentru un student! Azi ea este de 100 de euro pe lună, de trei ori mai puțin decât decontează tot guvernul pentru un loc la o grădiniță.

10. D-lui președinte Johannis: angajați-vă că, până la încheierea mandatului Dvs., nu veți mai semna decrete de numire în funcție pentru vreun ministru cu probleme de integritate, inclusiv academică.

 Cererile de mai sus au fost formulate în contextul crizei produse în sistemul universitar de mandatul lui Sorin Câmpeanu. Ministrul numit în urmă cu aproape doi ani a demisionat, fără a-și asuma faptul că a plagiat. Nu este primul care neagă evidența. Este  însă primul care justifică demisia prin nevoia de a salva reforma sistemului. Una îndelung pregătită: președintele a avut nevoie de șapte ani ca să pună pe hârtie un text aproape ilizibil și care ar fi trebuit să fie fundamentul unor noi legi. După un an de la publicarea documentului referitor la România educată, nemulțumirea societății și incertitudinile privind viitorul educației - nu doar al celei universitare - par a fi mai mari decât oricând altcândva. Această nemulțumire s-a exprimat în mod foarte clar în clipa în care fostul ministru a propus nu una, ci două legi noi ale educației: învățământul preuniversitar și cel universitar ar avea nevoie, zicea Câmpeanu, de câte o reglementare separată, fiecare în parte cu sute de articole. Nu cred că aceasta este soluția. În opinia mea, cred că este preferabil să fie eliminate dispoziții legale în vigoare. Și anume, toate cele care împovărează birocratic profesorii și elevii, care le impun obiective, în loc să se limiteze la definirea mijloacelor de realizare a unei educații bune. Școlile, liceele și universitățile au nevoie de mai multă libertate, nu de mai multe articole de lege. Consultări veritabile în clase, cancelarii și amfiteatre ar arăta în câteva luni unui ministru  pus pe treabă ce trebuie să abroge și ce anume este musai să fie păstrat. Soluția este dereglementarea, nu fabricarea unor texte „baroce” care vor sufoca la fel ca până acum educația. Este preferabil să tai ce s-a dovedit a fi prost decât să croiești ceva pretins bun doar fiindcă este nou. Cum însă noua „ministresă” de la Educație a contribuit din plin la elaborarea proiectelor de legi susținute de către Câmpeanu, mă îndoiesc sincer că se mai poate face ceva pentru salvarea învățământului românesc! În plus gestul de plecăciune făcut de „ministresă” în fața lui Johannis, de parcă ar fi fost vorba de un monarh, nu de un președinte, îmi taie orice speranță! Parcă se dorește ca învățământul românesc să „producă” numai culegători de sparanghel nu doar pentru Germania!!

4. Concluzie: „Democrația Reeducată” de Klaus Johannis!

 În urmă cu câteva luni era dată publicității o analiză Oxford Analytica în care Klaus Johannis era prezentat drept un președinte ce erodează democrația. Mi-am amintit brusc de acea analiză în momentul în care a fost numit noul ministru al Educației. S-a spus despre analiza Oxford că este una „manipulatoare”. Dacă mai pot exista mici semne de întrebare din partea unora că Johannis reprezintă o amenințare pentru democrația din România, în cazul PNL nu mai există niciun dubiu. Dictatura s-a instalat de mult în PNL , iar acum își desfășoară aripile întunecate. Liberalii nu mai au de mult un președinte, iar Guvernul nu mai are de și mai mult timp un premier adevărat. Există doar un dictator în PNL, care vrea să scrie legea și în reeducarea românilor. Spun „reeducare” pentru că ceea ce se întâmplă acum amintește de soluțiile din regimurile totalitare, în care populația trebuia îndoctrinată. Acum, la Educație, o marionetă cu  stil a fost înlocuită de una cu membrele prinse în șuruburi fragile. Să adaugăm acestea la achiziția de mașini pentru Poliția Română de la apropiatul lui Klaus Johannis și ce rezultă? Avem un președinte al României care, de la palat, controlează armata, poliția și școala. De ce perioadă vă amintește acest aspect?