CURIOZITĂȚI - CALENDARUL HOLOCENIC.

 

CURIOZITĂȚI - CALENDARUL HOLOCENIC

 Am putea trăi în anul 12023 și istoria ar putea avea mai mult sens.

 Romanii nu numărau anii invers, totuși, istoria lucrează cu ani negativi. Un savant italian a propus, acum niște decenii, să schimbăm asta. Și are sens. Suntem în 2023. Este o afirmație de netăgăduit, la fel ca „Pământul se învârte în jurul Soarelui”, nu-i așa? Sau nu este? Sunt oameni care cred că actualul calendar nu duce la cea mai corectă înțelegere a adevăratei întinderi a civilizației umane și au propus o soluție alternativă și elegantă pentru rezolvarea situație.

 OK, dar care este problema cu 2023? Păi, dacă ar fi să călătorești aleatoriu în timp și te-ai trezi într-o perioadă necunoscută a civilizației, primul lucru pe care ai vrea să-l afli ar fi în ce an ești. Presupunând că te-ai înțelege cu un localnic sau ai da peste o informație scrisă, ai putea fi însă surprins cu o cifră pe care n-o vei putea plasa pe linia temporală pe care o ai în minte. Acum este 2023 pentru că majoritatea omenirii folosește calendarul gregorian, o adaptare din 1582 a calendarului iulian, care datează de pe vremea lui Iulius Cezar (adică de acum circa 2050 de ani). Majoritatea oamenilor, dar nu toți. Asta pentru că nord-coreenii trăiesc în anul 113, în Iran și Afganistan este anul 1403, Etiopia și Eritreea sunt cu circa șapte ani în urma restului lumii, în Israel este anul 5785 (aici se folosește și calendarul gregorian), iar în Thailanda este 2567. Chiar și Japonia sau India au calendare alternative, dar cele mai multe dintre țările de mai sus folosesc în mod curent calendarul gregorian, dintr-un motiv destul de simplu - este unul dintre efectele globalizării. Pe lângă posibilele probleme create călătorilor în timp, un alt efect negativ al folosirii calendarului gregorian este faptul că istoria este, adesea, înțeleasă greșit. Marea Piramidă din Giza a fost construită acum circa 4.600 de ani. De fapt, o anecdotă destul de circulată spune că între anul curent și nașterea Cleopatrei au trecut mai puțini ani decât între construcția piramidei și ultima regină a Egiptului. Cleopatra a murit cu 30 de ani înainte să înceapă numărătoarea calendarului actual. Practic, o civilizație care a durat mai mult decât epoca pe care o măsurăm este trimisă într-un subsol al istoriei în care anii se calculează în sens invers. Homer, autorul celor două opere care stau la temelia literaturii moderne, a trăit cu circa 750 de ani înainte de anul 1. Civilizația greco-romană și, prin extensie, cea europeană au circa 3.750 de ani de la primele faze ale civilizației miceniene apărute spre finalul Epocii bronzului. Aproape jumătate din această civilizație este pusă cu capul în jos.

De ce folosim actualul calendar? Pe scurt, datorită creștinismului. Calendarul gregorian măsoară anii după un eveniment important pentru Biserică. Marchează data nașterii lui Iisus, așa cum a fost ea calculată undeva prin secolul al V-lea, când a fost propus, și arată cât de dominante au fost Biserica în Europa și Europa creștină în lume, în ultimul mileniu. Nu este nimic în neregulă cu calendarele religioase, în afara faptului că nu sunt reprezentative pentru toată planeta. ​​Credincioșii Baháʼí au, de exemplu, calendarul lor, Badíʻ calendar, iar acum este anul 181 - și nimănui nu-i pasă de asta. În realitate, însă, majoritatea calendarelor sunt fie religioase, fie politice. Calendarul evreiesc sau cel bizantin calculează anii de la facerea lumii, așa cum este ea descrisă în Biblie, cel etiopian tot de la Iisus, dar după alte reguli, calendarul arab de la strămutarea lui Mahomed la Mecca. Nord-coreenii se raportează la nașterea lui Kim Il-sung (ceea ce am putea considera politic acum, dar ar putea deveni religios în niște secole), iar vechii romani calculau anii fie de la fondarea Romei (acum este 2777 Ab urbe condita), fie de la instalarea unui nou împărat (fix cum o fac, alternativ, japonezii acum). Anul nașterii lui Iisus nu este însă cunoscut cu precizie. În plus, cel care a făcut calculele, Dionisie cel Smerit/Mic sau Dionisie Exiguul, un teolog născut (probabil) în Sciția Mică (o regiune ce cuprindea Dobrogea și Cadrilaterul), le-a făcut în anul 525 - iar propunerea sa a devenit regulă abia prin secolul al IX-lea. Călugărul creștin a făcut aceste calcule pentru a crea tabele cu data când pică Paștile, bazându-se pe unele anterioare ale Bisericii ortodoxe copte din Alexandria, Egipt. Aceștia din urmă calculau anii după metoda romană, raportându-se la împăratul Diocletian (244-311), ultimul mare prigonitor al creștinilor. Copții celebrau astfel martirii creștini, dar Dionisie Exiguul a considerat că acest lucru este deprimant și a ales un moment cu o conotație pozitivă pentru creștini. Multe secole după moartea sa, calculul călugărului a fost contestat, majoritatea specialiștilor susținând că Dionisie a greșit cu câțiva ani. Inclusiv fostul papă Benedict al XVI-lea, într-o carte pe care a publicat-o în 2012 a spus că eroarea ar fi de patru-șase ani, adică că Iisus s-ar născut între anii 6 și 4 înainte de Hristos (ironic, nu?). O altă problemă majoră a calendarului gregorian, care complică toate calculele istorice, este că nu există anul 0. Înainte de 1 Anul Domnului/era noastră este 1 înaintea erei noastre/înainte de Hristos. Explicația este destul de simplă. Pe lângă faptul că numărul zero nu prea era înțeles în secolul acela și nu exista o cifră care să-l reprezinte - Dionisie Exiguul folosea cuvântul nulla pentru a-l reprezenta -, calendarul gregorian se raportează la momentul nașterii lui Iisus, care se presupune că s-a petrecut fix la miezul nopții, deci nu era nevoie de un An 0.

Epoca Omului ar rezolva problema: În 1993, ​​Cesare Emiliani, un geolog italo-american cunoscut drept fondator al paleoceanografiei, a propus o soluție care ar rezolva problema felului în care omenirea se raportează la istorie fără a altera radical actualul calendar. Sistemul său adaugă 10.000 de ani actualului calendar, păstrând restul regulilor calendarului gregorian. Astfel, 2023 ar deveni, simplu și întâmplător simetric, 12023. Noua propunere, numită Calendarul Holocen, ar avea și o justificare geologică. Ar marca începutul aproximativ al erei geologice cu același nume, un moment de încălzire accelerată a planetei, care a topit rămășițele calotelor glaciale europene și nord-americane din Ultima Perioadă Glacială (care a durat de acum 115.000 de ani până acum 11.700 de ani). Practic, Holocenul marchează momentul în care Europa și America de Nord au devenit suficient de călduroase nu doar pentru a fi colonizate de om, dar și pentru a permite dezvoltarea agriculturii și, de acolo, a civilizației. Până la Emiliani, propuneri de modificare a calendarului au mai existat, de la mult prea complicatul și radicalul calendar decimal din timpul Primei Republici Franceze până la cea a teoloagei feministe Merlin Stone, care a propus adăugarea a 8.000 de ani la actualul calendar pentru a include culturile antice. Propunerea lui Stone voia să marcheze momentul dezvoltării agriculturii. De fapt, au existat și propuneri similare cu a lui Emiliani. Francezul Gabriel Deville a venit cu o idee asemănătoare în 1924, la fel și canadianul E. R. Hope, în 1964. Reforma lui Emiliani, dacă ar lua-o cineva în serios, este elegantă și menajează chiar și sentimentele religioase - la urma urmei, Iisus s-ar fi născut în anul 10.000 -, cu excepția celor care iau Biblia mot à mot și cred că lumea are în jur de 6.000 de ani. Istoria Europei s-ar lungi semnificativ și poate că asta ar crea și ceva probleme pentru cei ale căror mituri fondatoare datează din preajma anului 0 (sau, mai exact, 101-106). Fanii prea înverșunați ai lupului dacic, în schimb, ar putea fi chiar încântați de idee. Kurzgesagt - In a Nutshell, un canal de YouTube de știință cu 16,5 milioane de urmăritori, a preluat ideea lui Emiliani și a reîmpachetat-o, propunând ca noul calendar să celebreze Epoca Omului/Human Era. Mai mult, ei au justificat-o nu doar geologic, ci și printr-un prim semn al civilizației umane - ruinele de la Göbekli Tepe. Descoperite în 1964, ruinele situate la 12 kilometri de orașul turc Urfa sau Şanlıurfa au o vechime estimată între 10.000 și 11.500 de ani, pentru cele mai vechi structuri, ceea ce ar face ca noul calendar să nu rămână gol prea multă vreme. Dacă acum zece sau unsprezece milenii, oamenii erau capabili să construiască așezări complexe, poate că acest lucru ar trebui marcat și în calendar.

 HE (Epoca/Era Omului) începe, în principiu, la 10001 Î.H/HR. Aceasta este o aproximare a începutului epocii geologice actuale, Holocenul sau perioada recentă. Așezările, primele orașe și agricultura au început probabil în această perioadă. Toate datele importante din istoria omenirii pot fi apoi enumerate folosind o simplă scală de date crescătoare, cu date mai mici întotdeauna înaintea celor mai mari.

Conversie: Conversia în Era Umană din anii iulieni sau gregoriani AD se poate realiza prin adăugarea a 10.000. Anii BC se convertesc prin scăderea anului BC din 10.001. O verificare utilă este aceea că ultimul număr unic din perechile echivalente BC și HE trebuie să fie egal cu 1 sau 11.

Ani gregoriani	Epoca umană/Epoca Holocenului	Observații
30001 Î.HR.	20000 BHE
10001 Î.HR.	0 HE
10000 Î.HR.	1 HE	Începutul Holocenului.
9001 BC	1000 HE
1000 Î.HR.	9001 HE
753 Î.HR.	9248 HE	Întemeierea Romei.
100 Î.HR.	9901 HE	Nașterea lui Iulius Caesar.
10 BC	9991 HE
4 BC	9997 HE	Nașterea lui Iisus.
2 BC	9999 HE
1 BC	10000 HE
1	10001 HE
2	10002 HE
10	10010 HE
33	10033 HE	Răstignirea lui Iisus.
100	10100 HE
632	10632 HE	Moartea lui Mahomed.
1000	11000 HE
1582	11582 HE	Adoptarea calendarului gregorian.
2000	12000 HE
2023	12024 HE	Anul curent