NOI EVOLUȚII/INVOLUȚII ÎN REPUBLICA NICUȘORISTAN.

 

NOI EVOLUȚII/INVOLUȚII ÎN REPUBLICA NICUȘORISTAN

1. Prigonirea Sfinților închisorilor:

 Portretele lui Radu Gyr, Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu și Ilie Lăcătușu, recent pictate pe capela cu hramul „Martiri și Mărturisitori ai Temnițelor Comuniste” din Parohia Apărătorii Patriei II din București, au fost șterse, potrivit Arhiepiscopiei Bucureștiului. Acțiunea s-a petrecut după ce o publicație de tip UM de Presă a sesizat public existența celor patru icoane și a cerut Arhiepiscopiei un punct de vedere. În loc să apere memoria Sfinților Închisorilor, autoritatea eclesiastică a decis distrugerea lor și comunicarea, plăcută progresiștilor care conduc țara, că „Biserica se delimitează de extremiști.” Lui Valeriu Gafencu i s-a spus Sfântul închisorilor. A fost considerat de către evreul creștinat, Nicolae Steinhard,  „un model de rezistență spirituală în fața răului.” Legea Vexler nu a intrat încă în vigoare, iar autoritățile statului sunt luate cu asalt de petiții pentru schimbarea numelui școlilor, a străzilor, dărâmarea statuilor, într-un adevărat proces de distrugere a memoriei, proces care poartă numele de „cancel culture” în occident. Progresiștii români, în majoritate nepoți ai bolșevicilor care au comunizat țara, și-au făcut din lupta cu trecutul legionar un stindard al existenței pământești. Ei nu pot guverna pentru că trec pe strada Mircea Vulcănescu sau că dau în nas cu statuia lui Gafencu? Comunismul s-a instaurat în România, tot prin inventarea unui dușman comun: burghezia. După alungarea Regelui, regimul totalitar  trece la naționalizarea băncilor, fabricilor, impunerea cenzurii, a controlului asupra culturii și asupra Bisericii, iar între 1949-1962 are loc colectivizarea în agricultură. Cenzura a durat aproape jumătate de secol, timp în care era interzis să vorbești despre Radu Gyr, Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu. De menționat e că în lipsă de magistrați (niciun judecător de scaun n-a vrut să fie colaboraționist), procurorii și judecătorii racolați dintre elementele declasate ale comunităților i-au acuzat pe toți adversarii regimului de apartenență la mișcarea legionară, care n-a fost declarată organizație criminală la Procesul de la Nurnberg. Valeriu Gafencu a făcut parte din „Frățiile de cruce”, organizație care apare în lista lui Vexler. În concluzie, Sfinții închisorilor au putut fi mărturisiți doar 36 de ani. Sunt condamnați a doua oară de către o justiție adhoc, sectară și lipsită de Dumnezeu.

P.S. Cineva se întreba de ce Ana Pauker și cu Dej (care au băgat spaima-n burghezi) nu sunt considerați extremiști?

2. Asaltul mascaților în celulula lui Potra ajunge în presa americană:

 Guvernul român controlat de globalisti, considerat pe scară largă ca fiind ilegitim după anularea primului tur al alegerilor prezidențiale din 2024 și interzicerea candidatului favorit, Călin Georgescu, a depășit încă o linie înfiorătoare, odată cu dezvăluirile tulburătoare din interiorul închisorii Rahova. Ceea ce se desfășoară pare mai puțin a justiție și mai mult a o campanie coordonată de intimidare împotriva figurilor național-conservatoare, care refuză să se încline în fața puterii globaliste brutale, scrie the Gatewaypundit. Horațiu Potra, un inculpat cheie din cercurile conservatoare și antiglobaliste din jurul lui Călin Georgescu, câștigătorul primului tur al alegerilor prezidențiale din 2024 din România, a fost agresat brutal în celula sa, într-una din nopți. Conform relatărilor echipei sale juridice, deținuți mascați au intrat în celula sa și l-au bătut până și-a pierdut cunoștința, ridicând semne de întrebare serioase cu privire la cine a autorizat sau facilitat atacul.

3. „Performanța” lui Daniel David: 31.508 posturi pierdute, două treimi din diminuarea totală a personalului din administraţie:

 Daniel David poate rămâne în istorie ca ministrul-killer al profesorilor. A reușit să distrugă 12% din posturile din Educație, raportând premierului depășirea de plan. Din planul lui Ilie Bolojan de reducere a personalului din administrația publică, fostul rector al Universității Babes Bolyai a isprăvit două treimi. Bilanţul public prezentat de Daniel David după demisia de la şefia Ministerului Educaţiei evită complet una dintre cele mai importante transformări produse în sistemul de educaţie în 2025: diminuarea drastică a numărului de angajaţi, scrie EduPedu. Datele oficiale ale Ministerului Finanţelor indică faptul că Educaţia este sectorul cu cea mai mare reducere de personal din întreaga administraţie publică, în primele nouă luni ale anului. Conform situaţiilor publicate de Ministerul Finanţelor, în ianuarie 2025, Ministerul Educaţiei avea 308.052 posturi ocupate. În septembrie 2025, acelaşi indicator arată doar 276.544 posturi ocupate în cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Astfel, într-un interval de numai nouă luni, s-au pierdut 31.508 posturi. Această scădere este fără precedent, în raport cu restul administraţiei publice. În aceeaşi perioadă, numărul total al posturilor ocupate în instituţiile publice centrale şi locale a coborât de la 1.312.508 la 1.264.845, ceea ce înseamnă o reducere de 47.663 de posturi. Practic, sistemul de educaţie concentrează aproximativ două treimi din diminuarea totală a personalului din administraţie, în condiţiile în care nicio altă instituţie nu se apropie de o reducere de asemenea amploare, celelalte ministere raportând scăderi de ordinul sutelor sau miilor de posturi, nu al zecilor de mii.

4. Ce ascund politicienii de la București: România va credita Ucraina cu 4,4 mld de euro, conform Politico:

 Comisia Europeană se așteaptă ca statele cu economiile cele mai puternice ale UE - Germania, Franța și Italia - să își asume rolul principal într-un sistem de garanții care ar permite acordarea unui împrumut de urgență de 210 miliarde de euro pentru Ucraina. România, care se confruntă cu un deficit bugetar sever și aplică măsuri de austeritate, ar putea, totuși, oferi miliarde de euro pentru sprijinirea Kievului, scrie Maszol, care citează Politico. Distribuirea garanțiilor se face proporțional între statele membre, însă sumele pot crește, dacă unele țări - precum Ungaria - refuză să participe la acțiune. Contribuția estimată a României este de 4,4 miliarde de euro, ceea ce o plasează, alături de Irlanda, Danemarca și Austria, în zona de mijloc a clasamentului statelor UE. Bucureștiul nu a făcut deocamdată declarații pe această temă, dar aprobarea este considerată foarte probabilă, în pofida situației financiare extrem de dificile a țării și a seriei de măsuri de austeritate prin care guvernul încearcă să reducă deficitul bugetar foarte ridicat, mai scrie Maszol. Într-un interviu acordat relativ recent Realității Plus, fostul premier Marcel Ciolacu a recunoscut că România a dat Ucrainei, în timpul mandatului său, 1% din PIB ajutor direct (adică 3,4 mld euro) și încă 2% - ajutor indirect, deci undeva aproape de 12 miliarde de euro/an.

5. O publicație americană se întreabă: A fost Nicușor Dan parte a conspirației împotriva lui Călin Georgescu?

 Publicația americană conservatoare Gate way Pundit analizează dezvăluirea de presă  din noiembrie legată de apariția tv a lui Nicușor Dan, încă din seara primului tur de scrutin de la alegerile prezidențiale de anul trecut, anulate de Curtea Constituțională a României.

 Iată textul! „În timp ce secțiile de votare se închideau în toată România, primarul Bucureștiului, Nicușor Dan, a apărut la B1 TV, în seara zilei de 24 noiembrie 2024, o apariție care merită acum o analiză mult mai amănunțită. Voturile nu fuseseră numărate. Buletinele de vot din diaspora erau încă în tranzit. Nicio agenție nu oferise vreun indiciu despre care candidați ar intra în turul doi. Dar Nicușor Dan s-a comportat ca și cum rezultatul ar fi fost deja decis sau - mai degrabă - ca și cum o criză ar fi fost deja declanșată. Ciudat este că, la vremea apariției sale la televiziune, nu existau date oficiale disponibile, dar Dan cerea cu titlul de urgență investigații privind „operațiunile de influență” de pe TikTok, „finanțarea ascunsă” și ceea ce a numit „ascensiunea bruscă” a candidatului outsider Călin Georgescu. Avertismentul său a venit înainte ca publicul să știe că se întâmpla ceva neobișnuit. „Instituțiile statului trebuie să acționeze acum,” a declarat N. Dan, apărând mai mult ca cineva care transmite un mesaj planificat dinainte. Pentru susținătorii lui Georgescu - considerat un reformator naționalist din afara orbitei rețelelor politice globaliste - comentariile lui N. Dan au stârnit imediat suspiciuni. De ce unul dintre tehnocrații liberali ai sistemului sugera o interferență în alegeri, înainte ca rezultatele să fie comunicate? Câteva săptămâni mai târziu, țara a fost martora a ceva fără precedent: România a anulat primul tur al alegerilor. Și chiar ideile pe care N. Dan le-a prezentat la televizor au compus tabloul de justificări în favoarea anulării acestora. Secvența este izbitoare. Avertismentele lui N. Dan nu au urmat narațiunea statului. Au precedat-o. Acest fapt în sine a stârnit îngrijorare în rândul celor care cred că establishmentul liberal al României este din ce în ce mai aliniat cu Bruxelles-ul, cu birocrații NATO și agendele globale de reglementare digitală, și, care au văzut ascensiunea lui Georgescu ca pe o amenințare directă la adresa puterii lor. N. Dan a prezentat în mod constant mediul electoral din 2024 ca fiind atacat de „dezinformare”. În interviurile ulterioare, el a pledat pentru o putere mai mare a statului asupra libertății de exprimare online, argumentând că România trebuie să reconsidere „cât de departe merge libertatea de exprimare” și când „dezinformarea trebuie limitată.” Pentru critici, acest lucru suna mai puțin a protejarea democrației și mai mult a repeta o justificare pentru controlul acesteia. Declarațiile sale au apărut mai puțin în apărarea democrației, ci mai mult o justificare a controlului societății. O transcriere a apariției lui N. Dan din 24 noiembrie - difuzată pe scară largă - sugerează că el știa, înaintea opiniei publice, rezultatul voturilor. Această posibilitate ridică o întrebare îngrijorătoare: l-au informat serviciile de informații, agenții politici sau ONG-urile aliniate, pe N. Dan, dinainte de afișarea rezultatelor? Ieșirea lui Nicușor Dan ar putea fi interpretată nu ca pe un act de premeditare, ci ca un prim pas, parte dintr-o strategie mai amplă: delegitimizarea candidatului din afara grupului, invalidarea votului și remodelarea alegerilor. Desigur, autoritățile statului susțin că anularea a fost legală și necesară. Acest lucru impune o întrebare incomodă: când un politician prezice o criză cu o precizie uimitoare, este vigilent sau - pur și simplu - urmează instrucțiuni? De ce a vorbit N. Dan exact în acel moment, cu câteva ore înainte de a fi cunoscute rezultatele? Cine i-a furnizat informații despre comportamentul online și fluxurile de finanțare legate de campania lui Georgescu? Pentru un om a cărui imagine publică se bazează pe faptul că este o figură independentă, episodul ridică îndoieli cu privire la cine l-a propulsat cu adevărat la putere. A acționat N. Dan ca un gardian al democrației sau ca interfață docilă a unor establishment-uri politice, dornice să neutralizeze un outsider? Rămâne de văzut dacă Nicușor Dan este nevinovat, indus în eroare sau direct implicat. Dar cronologia este imposibil de ignorat: un politician vorbește despre anulare și influență străină, înainte ca procesul democratic să se fi desfășurat. România merită răspunsuri. Și până când vor apărea aceste răspunsuri, legitimitatea președinției lui N. Dan va rămâne umbrită de o întrebare care refuză să se estompeze: A avertizat Nicușor Dan despre o criză sau a contribuit la crearea ei, pentru a-l opri  pe Călin Georgescu?” - scrie Robert Somenson, editorialistul the Gatewey Pundit.

6. Maduro de Dâmbovița:

 Președintele desemnat (pentru cei care înțeleg!) și-a dat arama pe față. Ecce homo. Viclean și iezuit, președintele desemnat este mai cinic decât bănuim. Când și-a făcut aparația în colegiul electoral, pe  Agamiță Dandanache toți îl credeau prost. Ca până la urmă să se dovedească mai veros și mai ticălos decât toți cațavencii și tipăteștii urbei la un loc. Nicușor, copil viclean de casă (apud Elena Lasconi), a arătat cine este cu adevărat. El ne-a anunțat că, „imediat după sărbători”, va organiza „un referendum în cadrul corpului magistraţilor”, cu o singură întrebare:  „CSM acţionează în interes public sau acţionează în interesul unui grup din interiorul sistemului judiciar?”. Iar dacă răspunsul e că nu reprezintă interesul public, „CSM va pleca de urgenţă”. Adică îi va da el afară prin decret prezidențial? Sau va cere să li se facă dosare penale in corpore, cum  proceda unul dintre predecesorii săi? Nicăieri nu scrie că președintele poate „organiza” referendumuri pe categorii profesionale. Mâine poimâine poate „organiza” un referendum pentru membrii Parlamentului, cu aceeași întrebare. Ce-o însemna „interes public”, după mintea președintelui desemnat? Care este etalonul cu care va măsura el interesul public? Tot din „interes public” s-au anulat alegerile, ca să i se facă loc lui să candideze?

„Dictatoraș de operetă”:

 Președintele acestui stat membru UE anunță decizii unipersonale ca un fel de Maduro de Dâmbovița Oamenii normali la cap trebuie că au rămas mască. Președintele României nu poate face referendum în justiție și nu poate demite Consiliul Superior al Magistraturii. „E nebunia unui dictatoraș de operetă care și-a uitat pastilele”, a sintetizat întreaga situație avocatul Toni Neacșu, fost judecător și membru al CSM. Într-un stat democratic, declarațiile sale  ar da foc la țară. Nu mai spun ce s-ar fi întâmplat dacă foștii președinți ai țării - oricare dintre ei ei, nu mai vorbesc de Ion Iliescu - ar fi făcut asemenea declarații. Viclenia l-a trădat. I-au ieșit la iveală caracterul și intențiile. Huligansimul politic și vocația dictatorială. Cum adică „CSM va pleca de urgență”? La ordinul său? Membrii Consiliului Superior al Magistraturii sunt aleși prin votul secret, direct și personal al magistraților în cadrul unor adunări generale. Cei desemnați sunt apoi supuși votului din Senat. Componența acestui CSM, bună sau rea, este rezultatul unui vot al breslei și al altuia dat de Senatul României. Cum va face președintele desemnat ca acest „CSM să plece de urgență”? Președintele desemnat se mira că, „pentru discuțiile de azi, de la Cotroceni s-au anunțat doar vreo 40 de magistrați, față de  cele o mie de persoane care au semnat scrisoarea de aplaudare a reportajului de la Recorder.” N-au fost chiar o mie. Iar dintre cei care au semnat inițial, mulți s-au retras după ce textul scrisorii a fost modificat într-un sens politic. Prezența derizorie a magistraților la chemarea sa exprimă încrederea scăzută pe care magistrații o au în noul locatar de la Cotroceni. Dar mai este și răsplata pe care președintele desemnat o primește pentru maniera parșivă în care a vrut să se amestece în bucătăria justiției, bazându-se pe niște turnători mai mult sau mai puțin anonimi.

Răfuilă pentru procesele pierdute la Capitală:

 Un președinte constituțional este mediator, nu părtinitor. Trebuia să invite la dezbatere nu doar pe cei care acuză, ci și pe cei incriminați - respectiv conducerea ÎCCJ, conducerea Curții de Apel București și conducerea Secției de judecători de la CSM. Aceasta era singura conduită constituțională posibilă pe care  o putea avea în situația dată. Or, prin declarația sa,  președintele desemnat își anunță de fapt intenția de a smulge sistemului de justiție dreptul obținut cu atâta trudă de a se organiza și funcționa în mod independent. Într-un gest cinic, președintele desemnat a ținut înadins să facă acest anunț în ziua în care se împlineau 36 de ani de la declanșarea revoluției în București. A avut tupeul să afirme că  „trebuie să fim la înălțimea idealurilor” acelui eveniment chiar în  momentul în care lovea la temelia acelor idealuri - independența justiției. În opinia avocatului Toni Neacșu, „președintele CSM are obligația să sesizeze Curtea Constituțională cu soluționarea conflictului creat prin aceste declarații de intenții. CSM este autoritate constituțională, parte a autorității judecătorești, garantul independenței justiției și total independent față de amestecul puterii executive”, a mai spus Neacșu. Dinspre opoziție, deocamdată „se aude” o tăcere mormântală. Pentru PSD este încă o șansă să-și mai recupereze din demnitatea politică. În timp ce președintele desemnat făcea la Cotroceni această declarație uluitoiare, la Guvern s-a auzit țipătul de ajutor al noului primar general al Capitalei, Ciprian Ciucu. Acesta s-a luat cu mâinile de cap văzând starea financiară pe care a găsit-o în primărie. Tutorele său Bolojan l-a chemat  și pe ministrul de finanțe și toți trei încearcă să găsească soluții de salvare pentru bugetul Capitalei. Moștenirea lăsată de Nicușor Dan este dezastruoasă, dar toți merg pe burtă. D-aia trebuia să câștige Drulă, ca să ascundă cu totul sub cheie gestiunea falimentară a fostului primar general. Cele două evenimente au o legătură. Nicușor Dan, în campania pentru locale din  primăvara anului trecut se bătea cu cărămida în piept că a salvat capitala de la faliment. O minciună gogonată, demontată cu cifre de contracandidatul său de atunci, liberalul Sebastian Burduja. În realitate, gestiunea condusă de Nicușor Dan la capitală a fost una catastrofală. Cifrele sunt edificatoare. După 3 ani și jumătate de mandat ai lui Nicușor Dan, datoria primăriei era mai mare cu jumătate de miliard de lei față de anul 2020, când preluase mandatul,  arăta Burduja. Asta în timp ce veniturile anuale din anii 2022 și 2023 au fost de peste 7 miliarde lei, duble față de același an 2020. Deci, la venituri duble, datoria nu numai că n-a scăzut, dar a mai și crescut. Devoalarea siuației reale din primărie a fost un act de curaj din partea liberalului Sebastian Burduja - pe atunci ministru al Energiei și contracandidat al lui Nicușor Dan. Dar curajul acela l-a costat ulterior postul de ministru, când n-a mai încăput în guvernul Bolojan, hirotonisit de același Nicușor Dan, după ce a ajuns președinte. Printre  datoriile pe care le-a moștenit Ciprian Ciucu se află daunele imense care trebuie plătite anul viitor ca urmare a proceselor pierdute de fostul primar general Nicușor Dan. Actualul președinte desemnat a fost un procesoman înfocat. Pasiunea lui pentru procese și obsesia pentru „mafia imobiliară” au atins niveluri paranoide. A intentat și a pierdut  procese pe linie, plătind sume imense celor 6 firme de avocatură angajate special pentru astfel de răfuieli. Și în ziua de azi ronțăie permanent marota „mafiei imobiliare” crezând că lumea cade pe spate. Or, cu lupta împotriva mafiei de orice fel se ocupă DIICOT, nu primăria și nici primarul general. Iar la DIICOT nu există - cel puțin la vedere - niciun dosar împotriva „mafiei imobiliare” despre care tot pomenește Nicușor Dan. Pierzând procese în serie, actualul președinte desemnat a acumulat o  frustrare imensă față de judecători și procurori. Nici nu se instalase bine la Cotroceni când a anunțat că va schimba șefii de la DNA și de la Parchetul general. Dorința de răfuială care a mocnit în el a izbucnit acum în toată splendoarea. Numai că a dat peste răscoale. Ce a declarat legat de așa-zisul referendum nu este o greșeală, este modul de a gândi al președintelui desemnat. Există o vorbă: ai grijă la gândurile tale, căci vor deveni cuvinte; ai grijă la cuvintele tale, căci devin acţiuni; ai grijă la acţiunile tale, căci devin obiceiuri; ai grijă la obiceiurile tale, căci devin caracterul tău; ai grijă la caracterul tău, căci devine destinul tău. În mod normal, prin ce a declarat, acest Nicușor Dan, copil viclean de casă (apud Elena Lasconi) și-a pecetluit destinul. Dar numai în cazul în care PSD, vrând să se salveze în ceasul al 12-lea, va vota cererea de suspendare!

7. Alt „cumplit meșteșug de tâmpenie”:

 De câte ori dau pe undeva de ONG-ul Declic, îmi vine în minte nu figura lui  Anton Pann cu a sa „dacă nema putirință, geaba  chichirez  gâlceavă”, ci figura lui Ion Creangă, scăpând din colțul gurii sale șugubețe altă formulare celebră: „cumplit meșteșug de tâmpenie”. Sună la fix! Declic, un ONG născut din calculatorul unei perechi refugiate într-un sat, lansează adeseori pe net campanii care prefațează  viitoarele măsuri ale statului român. Parcă de la distanță ar intra într-o stranie vibrație cu subconștientul gândirii celor de la București, abia cățărați în fruntea  țării. Cu câteva zile, săptămâni sau luni înainte, ei prevăd măsurile și inițiativele puterii. Și le pregătesc terenul, ademenesc opinia publică și lansează campania de „însămânțare” (elaborare) a legislației. Mai săptămânile trecute, au lansat Petiția-chemare cu Nicușor  Dan în fruntea luptei contra războiului hibrid. Acum, după ce documentarul Recorder a izbutit să fie pretext de incendiat  scena publică, iaca mai lansează și Declic o petiție. Pică la marele fix. Parcă ar fi la comandă! N-am putut să dorm și tocmai ce-am aflat: „Dacă nici tu nu ai putut să dormi după ce ai văzut investigația Recorder despre cum justiția a fost capturată de un grup de interese și ai senzația că oamenii cinstiți pierd mereu, implică-te și semnează petiția Declic și Funky Citizens pentru reformarea legilor care ar trebui să protejeze dreptatea. Da, semnez pentru modificarea Legilor Justiției. Sute de mii de oameni au aflat direct ce spun magistrații onești de ani de zile, în cercuri restrânse: conducerea instanțelor și a parchetelor a ajuns sub influența unor politicieni și șefi din justiție conectați între ei. Investigația Recorder dă voce unor profesioniști care arată problemele din Justiție: dosare importante îngropate, abuzuri acoperite, marea corupție protejată. În centrul acestei rețele de influență sunt nume care mențin controlul asupra funcțiilor de putere din justiție: Lia Savonea, judecătoarea responsabilă pentru închiderea unor mari dosare de corupție și pentru presiuni prin Consiliul Superior al Magistraturii, și Cătălin Predoiu, politicianul etern ministru la Justiție, care a girat multe dintre legile ce au permis consolidarea acestui control politic”.

 Ați înțeles? Cei care au vorbit la Recorder sunt „magistrații onești”. Restul până la 10 mii sunt vai de capul lor sau nemernici, agățați în rețele de influență. În centrul rețelelor, Lia Savonea și Cătălin Predoiu, cei care trebuie debarcați pentru a oferi lui Nicușor Dan posibilitatea de a-și numi oamenii la toate  Parchetele, la Serviciile secrete, la Poliție. Semnați și sprijiniți schimbarea Legilor Justiției pentru că, fără modificarea lor,ai lui Nicușor nu pot face nimic! Ce trudă suspectă, telepatică, de ONG hipermilitant.  Declic este ancorat pe net la proletariatul nostru digital și este mereu pus pe treabă. Adică să ajute la mișcări importante unde Puterea este aproape neputincioasă. Mai simplu. Îi prestează la modul oengistic un serviciu tip „mură-n gură”! Să  vedeți ce alte campanii și petiții au mai comis cei doi de la Declic, sprijiniți de voluntari și de nu știu cine (aici chiar este  chichirez gâlceavă!). Ca să nu vă trmit pe net, copiez și eu câteva titluri de campanie de pe prolificul și agitatul lor site:

- Fără hidrocentrale în parcuri naționale; Opriți Hidrocentrala de la Răstolnița; Nu prelungiți licențele miniere la Roșia Montamnă și Certej; Vrem acces liber în păduri; Nu mineritului industrial la scară mare în Europa; Stop finanțării pentru proiectele comuniste; Salvați râurile de hidrocentrale ilegale în arii protejate; Judecători Onești  revocați-o pe șefa CSM, Cerem demisia șefului poliției Prahova; Opriți cumpărarea presei de către partide (nu infestarea ei de SRI - precizarea mea); Contraceptive gratuite pentru tineri; Cerem revizuirea hotărârii din dosarul Gheorghe Ursu; Vrem acces gratuit la servicii psihologice; Opriți propagarea extremismului în mediul on line (și nu mai râdeți de Nicușor Dan - precizarea mea!); Tăiați subvenția partidelor acum; Nu măriți TVA înainte să-l colectați de la toți; Vrem un procuror general care să ancheteze extremiștii; Numiți șef la SRI înainte de alegeri; Marcel Ciolacu susține-o pe Elena Lasconi; Monitorizați prădătorii sexuali, opriți recidiva; Pedepsiți traficanții de droguri, nu consumatorii; Ciolacu, Rafila trebuie să plece; DNA, scoateți corupția din lăcașele de cult; Măriți distanța de siguranță față de stațiile GPL; Afară cu Budai și Firea; Cerem demiterea lui Toni Greblă; etc., etc.. Nu știu de ce, dar mie toată mașinăria asta gestionată de un cuplu și de niște colaboratori, amplificată de acoperiții subordonați și cumpărați din presă, pare că pică întotdeauna  pe agenda politică a cuiva și trimite la un subteran care îmi scapă. Chiar pare a fi un soi de „cumplit meșeteșug de tâmpenie” strecurat într-un chichirez  gâlceavă ales sau recomandat cu grijă. N-am făcut trei ture prin cameră și n-am schimbat două site-uri că am dat peste știrea legată cu ață de câlți de petiția ONG-ului Declic: „Se constituie Comitetul pentru analiza şi revizuirea legislaţiei din domeniul Justiţiei, denumit în continuare Comitetul, organism fără personalitate juridică, cu caracter consultativ. Comitetul este condus de reprezentantul Cancelariei Prim-ministrului care are calitatea de preşedinte.” Curată lucrătură cusută cu sfoară albă pe la toate încheieturile bunului simț!

8. S-a încheiat sezonul politic 2025:

 Este momentul bilanțurilor de final de an, deci e și timpul să analizăm cu ce ne-am ales după guvernări de coșmar și seria de alegeri terminate cu cele din București, asta ca să pricepem corect ce ne așteaptă în 2026. În 2025, am avut parte de guvernările Ciolacu și Bolojan. Prima dintre ele a fost avariată grav prin insuccesul electoral al pesedistului, dar mai ales din cauza dărâmării democrației românești prin decizia de anulare a turului 2, în decembrie 2024, și prelungirea ilegală a mandatului 2 al lui Klaus Johannis. Apoi, din iunie 2025, a fost scoasă cu forcepsul guvernarea Bolojan, ce a readus USR la putere. Dacă în lunile lui Ciolacu s-a cheltuit în exces și fără eficiență, mai ales în scopuri electorale, de când a venit Bolojan s-a instalat un haos administrativ, generat prin deciziile de tăieri salariale nefinalizate și manageriate la întâmplare, creșteri de taxe, dar și scandaluri cotidiene, amorsate mai ales din zona USR. UDMR și PNL nu și-au făcut simțită prezența la guvernare, iar PSD s-a complăcut să stea la galerie și să huiduie fără efect. Pesediștii și-au subordonat, de fapt, strategia intereselor legate de alegerea lui Grindeanu ca președinte de partid. Țara mai degrabă n-a fost condusă și de la Cotroceni, acolo unde câteva luni a călcat apa interimarul Bolojan, preocupat, la rândul său, doar să așeze în funcții oamenii rețelei Coldea-Kovesi, apoi, din luna mai, a urmat Nicușor Dan, care abia acum pare că a priceput că e președinte; a stat o jumătate de an fiind ținta ironiilor interne și internaționale. În fața acestor aberații, românii n-au avut prea multe de spus. Au protestat doar pe rețelele de socializare, s-au mobilizat doar la prezidențialele din luna mai, dar atunci li s-a dat peste bot, fiindu-ne impus președintele; în final, românii au acceptat și asta și au plecat prin vacanțe. Legat de alegeri, rămânând din 2024 cu restanța prezidențialelor, a trebuit să le organizăm din nou, în luna mai, însă în condiții net diferite. Observând că cetățenii României nu se revoltă în stradă, sistemul din SECURISTAN a organizat un scrutin pe butoane, prin care a fost impus cel ce nu părea să aibă decât șansa a treia, anume Nicușor Dan. Au fost eliminați din competiție Diana Șoșoacă și Călin Georgescu, apoi în turul întâi a fost trădat masiv Crin Antonescu, iar în final a fost fraudat votul în favoarea lui George Simion și așa s-a scris istoria electorală în 2025, în țara unde voturile se contabilizează încă de un serviciu secret, iar partidele politice nu mai fac numărătoare paralelă. Seria de alegeri românești s-a încheiat doar pe 7 decembrie, unde, la București, se spera la o reparație, ce să mai respectabilizeze România după un an de derapaje grave. Nu s-a reușit nici asta, deoarece miza Factorului Extern devenise menținerea în funcție a premierului Bolojan și așa a fost impus ca primar liberalul Ciprian Ciucu, iar, din nou, toată lumea tace, deși se știe că acesta n-a avut voturile necesare pentru ca să ajungă primar, a fost pus tot din pix, și repet, în țara unde voturile se contabilizează încă de un serviciu secret, iar partidele nu mai fac numărătoare paralelă. Așa încheiem anul 2025, dar bomba va fi lansată în mai puțin de o săptămână, când taxele vor crește amețitor, iar buzunarele românilor vor fi golite, inclusiv prin plata facturilor de iarnă. Între timp, atenția a fost monopolizată de lupta din justiție, una tot pentru privilegii și putere, dar românii sunt preocupați de petrecerile și concediile de Crăciun și Revelion.  Toți știm însă că, la final de 2025 și început de 2026, suntem și mai săraci și mai proști. La Budapesta, Viena, Paris, ba chiar și la Praga, mai ales la Bruxelles, s-au urzit deja planurile de acaparare a resurselor României. Aceste planuri vor fi implementate imediat după ce se vor înțelege între ei referitor la împărțeală. România nu va mai fi consultată pentru a-și da acceptul, deciziile de devalizare vor fi executate în viteză, în primăvara următoare. Practic, vom afla ce-am pățit doar după execuție. Dar nu vom mai avea nici măcar scuza că n-am fi știut dinainte. Știm, dar nu mai putem face nimic; desigur, era să uit: în afara faptului că putem urla pe rețelele de socializare!