NOUTĂȚI
DIN … SECURISTAN
1.
PNL intră în derivă și plătește finalmente pentru comportamentul politic
reprobabil din regimurile Băsescu și Iohannis.
PNL-ul s-a rupt! Nu este pentru prima dată
după 1990, dar, acum, prieteni, treaba este mai gravă, deoarece, în acești
ultimi 35 de ani, PNL-ul și-a pierdut pe drum și ideologia, atât de solidă în
afirmare, „partid național și liberal”, dar s-au pierdut pe drum și liderii
relevanți. Nu mai găsiți astăzi, la vârful PNL-ului, oameni care să fie
asociați cu ideea de prestanță, de autoritate politică. De ce spun că s-a rupt?
Pentru că n-a existat niciun document de rupere, de excludere, până în acest
moment. E foarte simplu: dacă Ilie Bolojan, după discuțiile și manifestările
foarte recente, rămâne, în perioada următoare, la șefia partidului, cei care i
s-au opus sau i se vor opune vor fi eliminați. Atunci, aceștia vor forma alte
grupări politice. Invers, dacă Bolojan va fi dat jos, eventual, imediat după
învestirea guvernului Veștea, atunci Bolojan va pleca către un pol politic de
opoziție, împreună cu USR-ul, alături de fidelii liberali pe care i-a strâns în
timp, care, însă, vor fi mult mai puțini decât cei care au votat în favoarea
lui zilele trecute. E de salutat un asemenea eveniment politic de rupere a PNL-ului?
Clar că da! De ce? Pentru că, în guvernările Băsescu și Iohannis, PNL a jucat
rolul parazitului politic care s-a îndestulat în urma acceptării și susținerii
tuturor porcăriilor pe care cei doi președinți, de tristă amintire, le-au
săvârșit! Așadar, puteți concluziona că, acum, liberalii sunt la momentul
(tardiv, oricum) al necesarului decont.
Ce ar fi de comentat, după ședința recent a PNL?
Lătratul strident al „buldogului” Vasile Blaga, în calitatea sa de emblemă a
securiștilor vechi, aciuați în politică de 35 de ani, care, acum, acești
securiști își exersează limbile pe dosul grăsuț al lui Ilie Bolojan. Ar mai fi
de reamintit, după ședință, curajul (exprimat destul de timid și, clar, tot
tardiv) al unor oameni politici care, până ieri, își uitaseră menirea: Gorghiu,
Pauliuc, Thuma, Petcu, Predoiu, Rareș Bogdan; acesta din urmă are, în plus,
meritul că s-a exprimat și public contra lui Ilie Bolojan, în fața presei,
înaintea ședinței. Aceștia, și încă câțiva, au reușit, finalmente, să treacă
peste șantajele țintite asupra lor. Ce să zic? Nu este puțin lucru în
SECURISTAN! În fine, rețineți (sau dacă nu, neapărat să le căutați, dacă nu
le-ați văzut) imaginile cu fețele celor ce au mai rămas alături de Bolojan la
finalul ședinței, mulți dintre ei necunoscuți publicului. Mulți dintre noi, pur
și simplu, nu știm cine sunt acești oameni. Atât de multă treabă au făcut în
politică! Fețele lor exprimau faptul că ei știau că fac o prostie, știau că
sunt parte dintr-un simulacru ce le va rupe partidul, dar umili, înghițind în
sec, palizi, cu ochii bulbucați, și-au acceptat rolul, în tot acest cortegiu
funerar al lui Bolojan. Imaginea este lugubră, ba chiar și grețoasă. Există,
însă, un adevăr în spatele acestei imagini: ȘANTAJUL! Cei din spatele lui
Bolojan sunt puternic șantajați. Desigur că nu trebuie să vă stârnească mila
sau compasiunea, deoarece cu toții au fapte reprobabile serioase la activ.
Atunci când au fost aleși în BPN, această structură de conducere a PNL, tocmai
astfel au fost selecționați: care a furat din banii statului, care are dosar de
informator la Securitate, care mai ține vreo 2-3 amante pe lângă nevastă, care
e LGBT-ist nedeclarat și așa mai departe. Puteți să vă închipuiți: orice este
de șantajat la adresa lor, este oaste de strânsură prin șantaj. În final vă
spun, referitor la PNL: să nu uitați că susținătorii de bază ai lui Bolojan
sunt numiții Kovesi și Coldea, adevărații stăpâni ai dosarelor de șantaj, care
știu bine să acționeze pe post de brute atunci când e cazul, iar, acum, este un
astfel de caz la PNL.
2.
Ilie Bolojan, în epicentrul unei duble fracturi:
Pe scurt, o fractură în
propriul partid, provocată de el și în care apele se despart, și nu este deloc
exclusă ruperea PNL. O a doua fractură, la fel de gravă, s-a declanșat între
același Ilie Bolojan și președintele numit (pentru cunoscători), Nicușor Dan.
Este un adevărat balamuc politic. Iar efectele, pe multiple planuri, le vom
vedea în curând. Până atunci însă, să încercăm să le anticipăm. Pentru prima
dată în istorie, PNL acționează în Parlament pentru a bloca numirea unui
premier al propriului partid. Au mai avut loc incidente în cazul lui Florin Câțu,
dar în niciun caz de o asemenea natură. La PSD însă, există două precedente
care au descalificat pentru o bună perioadă de timp acest partid: Mihai Tudose
și Sorin Grindeanu. Decapitarea propriului premier sau împiedicarea unui
candidat de premier de a se prezenta cu succes în Parlament reprezintă mișcări
politice de tip sinucigaș. Operație care se va deconta pe termen lung, chiar
după ce Ilie Bolojan nu va mai fi nici președinte de partid, nici președinte de
Senat. A doua operație, în care din nou Bolojan se află în epicentru, este
declanșată de Nicușor Dan și gestionată în mod dezastruos de premierul demis
prin votul Parlamentului. Președintele numit, Nicușor Dan, forțat de
împrejurări să devină „jucător”, a comis un gest unic în analele bătăliilor
politice din România. A numit peste capul partidului, nici măcar consultându-l
sau anunțându-l pe liderul acestuia, un candidat de premier liberal. Și nu unul
oarecare. Un vicepreședinte al partidului, un lider politic cu vechime,
experimentat și care niciodată până în prezent nu a devenit, precum mulți
alții, controversat. Împins în arenă, acesta este pus în situația să lupte. Lupta
lui Adrian Veștea a început în condiții stranii și confuze. El a fost informat
cu patru zile mai devreme de momentul în care s-a aflat oficial că Nicușor Dan
îl va desemna premier și, având rezervele sale față de Ilie Bolojan, a omis să
îl informeze de acest lucru pe președintele partidului. Sau pe alți colegi din
stafful PNL. A doua situație pe care a creat-o - o greșeală, cum se spune în
tenis, neforțată - este că a mai făcut două afirmații care se pot lăsa cu
consecințe. Prima, că în calitate de premier va îndeplini programul lui Ilie
Bolojan. Dacă programul era atât de bun, cum Dumnezeu s-a ajuns într-o asemenea
criză, soldată în final prin demiterea premierului? Este limpede că Adrian
Veștea săvârșește o gravă eroare politică, anunțând că va călca pe urmele lui
Bolojan. A doua mișcare greșită este că anunță din start că va refuza să facă o
alianță cu PSD în vederea creării unei majorități parlamentare. Ori, fără o
asemenea alianță, nu are nicio șansă, chiar dacă va beneficia în totalitate de
sprijinul PNL. Dincolo însă de aceste considerații, care rămân în picioare și
își vor produce efectele în zilele următoare, PNL se confruntă cu o situație de
fapt mult mai gravă decât cea generată de numirea drept candidat de premier a
unei persoane pe care președintele partidului o refuză cu vehemență. Adrian
Veștea este, până una alta, nu numai un politician fără pată, nu numai o
persoană ajunsă pe merit în stafful de conducere al partidului, ci și un lider
apreciat nu numai de ceilalți vicepreședinți, ci și, sau mai ales, de edilii
locali. Se petrece sub ochii noștri un fenomen extrem de interesant pe care
unii analiști l-au anticipat. Ridicarea liderilor locali, a edililor locali, a
primarilor și a președinților de consilii județene împotriva administrației
centrale. Este un fenomen care are loc la nivel național și care, în final, a
condus la moțiunea de cenzură de succes împotriva lui Ilie Bolojan. Ea a avut
loc sub presiunea administrațiilor locale, în special a primarilor, care, la
rândul lor, s-au aflat sub presiunea cetățenilor. Acum asistăm la același
fenomen în interiorul Partidului Național Liberal. Admitând prin absurd că Ilie
Bolojan va încerca, așa cum a amenințat, să îl dea afară din partid pe Adrian
Veștea - execuție pentru care ar fi silit să convoace congresul partidului -,
el va pierde spectaculos și la scenă deschisă, întrucât de partea lui Adrian
Veștea vor fi cei mai mulți primari și președinți de consilii județene,
nemulțumiți de modul în care Ilie Bolojan a gestionat treburile statului și ale
administrațiilor locale, și mai puțin din partizanat politic în raport cu
premierul desemnat. Într-un discurs altfel extrem de interesant și, în fine,
suficient de curajos și de incisiv, Rareș Bogdan a comis totuși o gravă eroare,
afirmând că, indiferent de starea de nervozitate existentă, partidul nu se va
rupe. Ba se va rupe, și fisurile se văd deja. Și încă la vârf. O majoritate a
vicepreședinților partidului, la vot deschis, s-a plasat de partea lui Adrian
Veștea. Și un număr constituind o masă critică de membri ai staffului restrâns
al partidului.
Pentru Ilie Bolojan, începutul sfârșitului a
început atunci când, în urma greșelilor grave pe care le-a săvârșit, a
aroganței dovedite și a lipsei de empatie față de cetățeni, a fost demis prin
moțiune de cenzură. În curând va avea loc repriza a doua a acestui meci
politic, în care Bolojan va pierde covorul de sub picioare și, din păcate
pentru PNL, partidul se va scinda. O parte urmând să se alieze - poate chiar să
fuzioneze - cu USR, formând un partid prezidențial. Ceea ce va mai rămâne din
PNL, pentru a supraviețui, va trebui să se sprijine pe Adrian Veștea, fie în
situația în care acesta va câștiga, fie în situația în care acesta nu va primi
voturile necesare în Parlament și inevitabil partidul va deveni prizonierul
PSD.
3.
De ce nu se spune că România va colapsa economic în câteva luni dacă nu trece
de Parlament un guvern legitim?!
România a ajuns, în 2026, să fie de facto și
să fie considerată bolnavul Uniunii Europene din punct de vedere economic.
România este un stat bogat în resurse naturale care nu sunt accesibile țărilor
din Occidentul european, resurse naturale pe care asasinii economici
internaționali le vânează demult, iar acum, în decursul guvernării Bolojan,
trebuiau să și desăvârșească opera: să preia aceste resurse, dacă se poate pe
gratis, dacă nu, pe bani mărunți. În același timp, toți suntem la curent cu
amenințarea agențiilor internaționale de rating financiar, care ne pot duce
peste noapte la categoria „junk”, acolo de unde vom mai ieși, prieteni, doar
după ce vom fi bine devalizați de resursele naturale despre care vă vorbeam mai
devreme. De ce nu se spune public că România este într-o asemenea situație?
Cine să spună? Bolojan, care ar trebui să o facă, în calitate de premier, nu poate,
pentru că el este chiar cel pus la volanul prăbușirii României. Nicușor Dan, pe
de altă parte, președintele României, nu o afirmă, pentru că dacă ar afirma-o,
ar anula și bruma de credibilitate externă pe care o mai avem. Liderii politici
să o facă? Păi ei sunt co-autorii. Unii au făcut-o din prostie, alții din
lăcomie, mulți au fost șantajați ca să facă așa ceva sau să tacă, nearătând
situația disperată din punct de vedere economic. Banca Națională a României nu
poate, pentru că este complice; da, am înțeles că printr-un consilier secundar,
terțiar, Mugur Isărescu, mai dă câte un semnal de responsabilitate, din când în
când, dar asta doar ca să nu se spună că nu face nimic. Să vă explice analiștii
economici la televizor? Nu pot, pentru că nu vor mai fi primiți să se exprime
public și nu-și vor mai lua banii. Așa că să fiți convinși de următorul lucru:
ne despart doar câteva săptămâni de un moment de prăbușire economică, venită,
în principal, din cauza scăderii drastice a consumului la nivel național, deoarece
consumul a fost singurul motor al așa-zisei creșteri economice, în ultimii ani.
Din cauza creșterii taxelor, a inflației, a scăderii puterii de cumpărare,
toate desăvârșite de către guvernarea Bolojan, să pricepeți că am intrat, deja,
într-o spirală a decăderii economice bruște, spirală dublată, în paralel, de
retragerea intempestivă a unor fluxuri financiare internaționale importante
care existau în România, care sunt trase de pe piața românească.
Nu vă amăgiți. Guvernul Veștea sau oricare
altul nu poate rezolva situația în niciun caz. Dar un nou guvern învestit, care
ar avea toate drepturile, poate demara schimbarea direcției de involuție a
României, poate negocia în mod legitim amânări de verdicte financiare negative,
dar și amânări de plăți pe piețele financiare. Un asemenea guvern ar putea
câștiga timp, în care interval am putea avea șansa să construim, dacă avem și
noroc, niște parteneriate geo-economice care să ne poată salva la limită de un
dezastru economic și, astfel, să reușim să nu avem soarta Greciei, cu
precizarea, prieteni, că, în cazul României, căderea va fi mult multiplicată
față de căderea grecească. De fapt, ca să aveți o imagine realistă: de căzut cu
siguranță vom cădea. Se pune problema doar câte etaje anume vom cădea și dacă ne
mai putem opri decăderea între etaje înainte să ne facem praf.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu