LA ZI ÎN POLITICA DIN SECURISTANUL NICUȘORIST.

LA ZI ÎN POLITICA DIN SECURISTANUL NICUȘORIST

1. Două adevăruri dure. (1) Românii trebuie să-și redimensioneze drastic așteptările. (2) Noul Guvern va fi „al sfârșitului promisiunilor fără acoperire”. Corolar: Nu poți distribui o prosperitate pe care nu o produci, nici măcar în SECURISTAN!

 Suntem încă în zilele în care noi, românii, cu toții, tragem speranța că vom scăpa de guvernul Bolojan, că vom scăpa mai ales de Ilie Bolojan personal, dar și de partidul PNL, care ne-a chinuit și ne-a abuzat în mandatele lui Klaus Iohannis, și mai ales că vom scăpa și de USR, cel mai antinațional partid pe care România l-a avut după 1989. Mai multe nu mai comentez despre aceste trei entități: Bolojan, PNL, USR. Sunteți sătui, desigur, de avalanșa de comentarii și opinii din ultimele săptămâni. Poate chiar scârbiți de-a dreptul. Vă ofer niște cifre seci. Agențiile de rating, Comisia Europeană și entitățile profesioniste independente au estimat că economia României a crescut, de fapt, cu numai 0,7% în 2025, iar pentru 2026 se anticipează o stagnare, dacă nu cumva va fi o scădere. În același timp, deficitul public, conform cifrelor oficiale, dar să vă bazați pe faptul că poate fi mai mare, fiind de 9,3% din PIB în 2024, a scăzut statistic la 7,9% în 2025 și se trage speranța că din pix deficitul va putea fi adus undeva în jurul valorii de 6,2% în 2026. De asemenea, datoria publică a țării noastre, România, este proiectată de către aceste entități specializate să depășească 60% din PIB la orizontul anului 2027. Acum adaug la aceste cifre seci și un adevăr tot la fel de dur: creditorii noștri, ăia care ne împrumută, recte Marea Finanță Mondială (MFM), dacă vom cădea la categoria junk, dacă ne vor pune ei acolo cumva, pentru că nu o să aibă ce să facă, știți ce vor face în momentul imediat următor. Ne vor obliga pe noi, ca stat, pe guvern, să vindem pe bani puțini, dacă nu pe gratis, tot ceea ce este valoros, deci vandabil, din infrastructura României. Astea sunt perspectivele unui probabil guvern Luca Niculescu, care, e limpede și doar din ceea ce v-am expus aici, se află într-un cerc vicios dificil. Repet, creșterea economică este slabă sau zero, sau poate chiar va fi o scădere. Consolidarea fiscală la care suntem obligați reduce în mod drastic cererea internă. Sărăcirea accelerată a populației din ultimii ani a scăzut, la rândul ei, drastic consumul, iar statul acum trebuie să aloce o parte importantă din resurse strict pentru plata dobânzilor ca să nu ni se vândă țara. Nu mai vorbesc despre cheltuielile nesăbuite deja angajate, unele despre care știm, de tip Rheinmetall, ori altele despre care nu știm și poate nici nu vom afla. Ca să pricepeți mai bine importanța analizei de astăzi, pun cinci tușe clare, care exprimă realitatea dură.

1. România a consumat înainte de a-și consolida suficient baza productivă.

 Trebuie să știți, prieteni, că nu e suficient să cheltuiești pentru a putea susține ulterior salarii și pensii mai mari. Este obligatoriu să investești astfel încât economia să poată genera acele venituri de care ai nevoie pentru a crește salariile și pensiile.

2. Împrumuturile nu mai pot finanța la nesfârșit promisiuni sociale mincinoase.

 Datoria publică în sine nu este un lucru rău, dar cu o singură condiție: împrumuturile să finanțeze elemente de infrastructură, educație, energie, investiții care cresc capacitatea economică. Deficitul extrem de ridicat al României și plățile de dobânzi contribuie astfel, în cazul nostru, la creșterea datoriei publice, pe care unii pesimiști o estimează chiar la peste 70% în 2027. Așadar, trebuie să știți că nouă, ca stat, astăzi nu ne lipsesc doar banii. Dar, în mod clar, din cauza MFM, dar mai ales din cauza noastră, ne lipsește libertatea de a cheltui acești bani fără consecințe.

3. Salariile și pensile - Unele sunt prea mari, dar majoritatea salariilor și pensiilor sunt prea mici.

 Salariile și pensiile mari sunt excepțiile, mai ales în cazul pensiilor. La salariile de la stat, situația e diferită. Multe sunt mari, unele chiar mult prea mari. Aici aș fi foarte precis, bineînțeles că și antipatic. O pensie, așa cum ați văzut, poate crește la modul nominal, însă pensionarul, de fapt, poate sărăci în termeni reali în acest interval, dacă prețurile cresc mai repede, așa cum s-a întâmplat în România. Vestea proastă este că maximum din ceea ce se poate petrece în 2027, poate și în 2028, este doar atât: să fie niște creșteri foarte mici, care să nu acopere deloc explozia prețurilor. Apoi, un salariu la stat, după cum ați văzut, poate fi majorat simplu, prin decizie administrativă. Asta s-a întâmplat mereu în ultimii 20 de ani. Însă, în România, s-a întâmplat fără ca productivitatea națională să susțină durabil acea creștere de salariu. Așa a fost mai ales în guvernările din timpul lui Iohannis. Majorările de salarii și pensii, de care v-ați bucurat cu toții, au fost finanțate prin deficit căpătat, până în faza de azi, în care am ajuns în pragul categoriei junk. Costul creșterilor de salarii și pensii a fost mutat, practic, în viitor. Adică în vremurile noastre, de azi, în guvernarea Luca Niculescu. Cum? Prin plata dobânzilor, prin taxe uriașe sau prin comprimarea altor cheltuieli vitale pentru statul român. Vă reamintesc: chiar Comisia Europeană ne-a obligat la înghețarea nominală a salariilor și pensiilor publice în 2025 și în 2026. Ei zic că aceasta a făcut parte din pachetul de măsuri de consolidare fiscală. Ce credeți că va face Comisia Europeană în 2027 sau în 2028? Același lucru.

4. Noul guvern Luca Niculescu are o marjă de manevră total limitată chiar de către creditorii din Marea Finanță Mondială (MFM).

 Recent agenția Reuters, una dintre vocile oficializate ale Marii Finanțe Mondiale, vorbea despre misiunea guvernului Niculescu de reducere a deficitului. De ce? Pentru că așa cer piețele financiare. De ce? Pentru că nevoia Marii Finanțe Mondiale (MFM) de a păstra România în categoria statelor cu rating investițional este una acută, înainte de a se ajunge, în caz de criză, la vânzarea activelor valoroase ale statului nostru. Așadar, trebuie să pricepeți că Niculescu sau orice Popescu, nu mai contează cine va fi premier și cine guvernează, nu va rezista dacă nu schimbă în mod simultan structura cheltuielilor, colectarea veniturilor și dinamica relansării productivității.

5. Chiar și această redimensionare a așteptărilor românilor despre care vorbesc, una drastică, va fi degeaba dacă nu se schimbă modelul de guvernare.

 Iar modelul de guvernare presupune, în primul rând, eliminarea pomenilor. Nu ne mai permitem. În plus, ca prin minune, guvernul Niculescu este obligat să performeze exact acolo unde suntem repetenți în ultimele două decenii. Enumăr doar câteva lucruri: efectuarea de investiții private, productive, încurajate de stat. Același lucru este valabil și în ceea ce privește investițiile publice. Toate acestea trebuie să aibă randament economic real, nu unul mincinos, inventat prin programele de guvernare sau prin raportările lunare. Apoi, trebuie, suntem obligați să absorbim eficient fondurile europene. Asta n-am reușit niciodată. Sigur, au fost multe evenimente de trădare națională care nu s-au documentat. În mod vital, e nevoie de energie mai ieftină pentru producătorii din România. Există această posibilitate în cel mai dotat stat din punctul de vedere al potențialului energetic. Pentru că, dacă ieftinim energia, de aici poate rezulta și o industrie competitivă și profituri reale, deci un potențial de creștere din care se pot finanța alte cheltuieli. Să se colecteze în mod real și eficient taxele, mai ales de la multinaționale. Acestea au fost scutite mereu prin diverse tertipuri, prin presiunea ambasadorilor, a președinților și a premierilor altor state și, bineînțeles, la pachet cu reducerea risipei, ceea ce nu s-a întâmplat. Oamenii strâng cureaua, aparatul administrativ de stat nu o strânge deloc. Din contră, mai desface câteva găuri, pentru că le-au crescut burțile tuturor. Pricepeți, așadar, că, și dacă toate aceste lucruri se fac, rezultatele vor apărea cel mai devreme, probabil, în 2028. Ce înseamnă asta? Și revin la subtitlul meu, care sugerează clar că România, după învestirea guvernului Niculescu, intră într-o perioadă în care diferența dintre așteptările populației și posibilitățile reale ale statului român devine tot mai greu de ascuns. Deficitele, datoria, costul finanțării, tot ceea ce v-am spus până acum, limitează capacitatea oricărui guvern de a distribui beneficii suplimentare, de tipul salariilor și pensiilor, dar nu numai, fără să creeze dezechilibre în plus. Iar, în aceste condiții, să știți că promisiunile privind creșteri generalizate de salarii și pensii, pe care le auziți pe la televizor înaintea votului din Parlament, sunt mincinoase. Să nu le credeți! Mai bine nu sperați, iar eu vă sfătuiesc să vă luați măsuri de precauție și de economisire. Probabil că astfel vă veți putea feri de falimente familiale sau personale. Ele sunt la orizont. România este condamnată să treacă de la iluzia prosperității susținute prin cheltuieli și împrumuturi nesustenabile, care generau, prin veniturile salariale sau pensiile mai mari, o creștere economică de tip fake, la o economie care produce mai mult, exportă mai competitiv și colectează mai eficient veniturile cuvenite bugetului public. Și abia după aceea vom putea vorbi despre creșteri de salarii și pensii. Să țineți minte asta. Adevărata întrebare nu mai este cât poate promite statul român cetățenilor săi, ci câtă prosperitate poate produce economia românească pentru a putea susține acele promisiuni. Până când răspunsul economic nu va deveni convingător, așteptările privind creșterea rapidă a nivelului de trai vor trebui ajustate la realitate. Asta, dacă nu vrem să ni se vândă țara de către Marea Finanță Mondială, de către MFM, în următoarea etapă a guvernului Luca Niculescu, perioadă în care creșterea durabilă nu mai poate fi presupusă și nici obținută doar prin decizii administrative. Iar asta este foarte greu, deoarece trebuie câștigată prin productivitate, investiții eficiente și, mai ales, stabilitate macroeconomică.

 O întrebare de 10 puncte: se pricepe Luca Niculescu la toate aceste lucruri, să le conceapă, să le execute, să le implementeze? Răspuns: clar că nu, dar ar putea să-și aducă specialiștii nimeriți. Încă îi mai avem în statul român. Nu mulți, dar sunt.

 Revin, așadar, în final, la cele două adevăruri pe care eu vă sfătuiesc să le acceptați pentru prima dată după mult timp și sper că demonstrația mea concisă, dar neplăcută, de astăzi să vă fi convins.

1. Românii trebuie să-și redimensioneze așteptările. Altfel spus, nu mai sperați la ce nu e posibil să se întâmple.

2. Noul guvern va fi unul al sfârșitului promisiunilor fără acoperire. N-are cum să fie altceva. Dacă face pași greșiți, presiunea ulterioară generată de către MFM, Marea Finanță Mondială, ne va pulveriza țara. Să fiți convinși de asta.

 Și corolarul: nu poți distribui o prosperitate pe care nu o produci, nici măcar în SECURISTAN. Iar economia românească nu mai produce în mod corespunzător de mult timp. Flotabilitatea noastră precară, de care am beneficiat, a provenit strict din împrumuturile pe care le-am cheltuit prostește în ultimii opt ani, adică în guvernările Iohannis. Iar asta nu este prosperitate, prieteni. Este o sinucidere mai lentă, generată de iresponsabilitatea, minciunile, dar mai ales de nevoia de supraviețuire a sistemului odios din SECURISTAN.

2. Miniștrii infernului din guvernul fantomă:

 Ne pregătim să avem un guvern ca să putem zice că România are guvern și că țara este guvernată. Adică de formă. O fantomă de  guvern care să se agite pentru toate, de la datorii la probleme sociale, de la împrumuturi la greve, de la impozite la încasări de TVA, de la  reduceri de personal la promovări pe furiș (concursuri legale și detașări dubioase) de amante, clientelă politică și nepoți de frate și soră. Un guvern care să țină cârma, dar să n-aibă nicio idee încotro se îndreaptă. Ne pregătim să vedem cum reacția calmă și surâzătoare a lui Luca Niculescu acoperă totul, revărsată peste un infern social, fiscal, economic și internațional, ca un fel de semnal public din partea unui comandant de navă:

-„Stați calmi că nu ne scufundăm!”

 Cine sunt „experții” și „profesioniștii” care vor trudi pentru salvare dincolo de înfățișarea de „om de treabă” a lui Luca Niculescu? Despre unii chiar nu știm mare lucru. Doar despre luxosul ministru al agriculturii, Florin Barbu, țăranul spilcuit cu pretenții de băiat gigea, fost funcționar șters la Primăria Slatina săltat la Ministerul Agriculturii, știm destule. Omul trage sfori directe și indirecte pe un teritoriu important, de la carne la vin și la brânză. Are un frate bine înfipt la încrengătura de business Carmistin și „Ana și Cornel”, în celebrul grup de furaje și carne de pasăre, cu firmele care au beneficiat de sute de milioane de euro ca ajutor de stat. Normal că se descurcă. El este specialistul în agricultură și industrie alimentară de care PSD nu se poate despărți măcar pentru faptul că știe toate traseele și potecile din domeniu (cereale și papa). La fel de inutil, adică de periculos pentru stabilitate și progres, este și big Marian Neacșu, mare la stat și micuț la sfat, idei și performanțe, „penal” cu antecedente, de neclintit ca un bolovan geologic la vârful PSD, telespectator fidel și ascultător al mesajului Antenelor. Ele zic miau, el zice ok! O altă mare nenorocire pentru cultura română și pentru ministrul care pretinde că ar gestiona domeniul se anunță a fi Ioana Ciocan, altă „desemnată” din tipologia Oanei Țoiu și Dianei Buzoianu, scoasă din colecția lui Nicușor Dan pentru Cultură. Despre dânsa, un cunoscut organ progresist scrie că este „profesor universitar și fondatoarea Art Safari”. Basme și giugiuleli. Pentru încrâncenații militanți progesiști de la HotNews trebuie precizat că un lector universitar nu este niciodată  egal cu un profesor universitar, iar Art Safari a fost fondat de regretata Ruxandra Garofeanu, nu de Ioana Ciocan. Ioana Ciocan n-a fost decât o  progresistă devotată și spornică ca o mână de ajutor în campaniile lui Nicușor Dan. Ea conduce Fundația Art Society, un ong  care funcționează la adresa și pe lângă afacerile de la ART Mark. Iar Art Safari nu este  o instituție, ci numai un proiect cultural organizat de  Art Society care se  repetă din când în când. O vreme s-a desfășurat în Palatul Dacia România de pe Lipscani, iar, de când n-a mai ținut aranjamentul, Nicușor Dan, pe vremea când era primar al Bucureștilor, a ajutat-o facilitând un spațiu gratuit, preluat fără licitație, aflat în  „groapa” liberă de la demisolul Pieței Amzei. Ioana Ciocan este doar un lector la Facultatea de Istorie și are legături cu arta, mai ales în materie de afaceri și expoziții trăznite. Și mai publică studii care mai de care și organizează expoziții dintre care  grețos de „celebră” rămâne  „Nymphs and Zombies”. Aceasta a și generat un proces  aflat încă pe masa Consiliului Național pentru Combaterea  Discriminării. Ioana Ciocan, care își zice CEO  Art Safari, este parte dintr-o rețea de comercializare a artei. Promovată la Ministerul Culturii, susținătoarea președintelui Nicușor Dan devine un mare pericol pentru patrimoniul național și pentru muzee, inclusiv pentru legislația în materie.  În subtext,  Ioana Ciocan nu vrea decât  extinderea afacerilor cu artă, inclusiv a proiectului Art Safari prin orașele de provincie. Adică proiecte gonflate, ideale pentru preluarea altor fonduri de la bugetul public și pentru expoziții de artă super-contemporană care să impună și în România experimentele progresiste din trendurile experimentale ale Europei. Acestea sunt trei „piese grele” din guvernul Luca Niculescu, unul numai bun de ilustrat cu Hidra, statuia lui Costi Ioniță, amplasată la Iași și retrasă în urma scandalului, lucrare progresistă din polistiren și fibră de sticlă dintr-un program ușchit, coordonat chiar de Ioana Ciocan. Ca să facă mai multe valuri a fost plimbată prin țară și expusă inclusiv la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Ceva asemănător cu povestea „poneiului cu zvastică” expus cândva de ICR la New York!

3. Trotinetarii, Bolojan și poporul exclus:

 Știrile Pro TV au o nouă rubrică. Nu știu dacă rubrica e difuzată în fiecare seară, dar de trei-patru ori pe săptămână se lăbărțează pe ecran. Rubrica ar trebui să se numească „Stupefiantele realizări ale uluitoarei Diana Buzoianu”. Doar Elena Ceaușescu, la TVR, apărea mai des decât Buzoianu la Pro TV, în condițiile în care interimara eternizată nu e premier și nici măcar șefuleasă la un minister din prima linie. Cei mai mulți români habar n-au cum îi cheamă pe miniștrii de la Economie și Transporturi, dar au auzit toți de Diana severa și austera, care se bate cu balastiera. Sănătatea, Educația și Cultura la un loc nu au un sfert din spațiul tv oferit domnișoarei. În România, ecoanarhiștii oengiști au blocat în justiție proiecte legate de transporturi și activitatea unor unități energetice esențiale. Se pare că aceste realizări merită elogiate.

 Potrivit Ziarului Național, „zgomotul din scandalul iscat între ministrul interimar al Mediului și șefa ANM, pe tema achizițiilor de lenjerii și haine din banii administrației, a acoperit un raport al Autorității Electorale Permanente, în urma controlului efectuat la USR. USR s-a ales cu o amendă de 40.000 de lei și cu o sumă confiscată de 758.000 de lei. (…) Ca și donatorii lui Nicușor Dan, și cheltuielile de peste 750.000 de lei rămân secrete. Partidul a preferat să fie amendat decât să justifice suma cheltuită. Ne întrebăm unde s-au dus acești bani. Către influenceri, ONG-uri, boți?” Să nu fim, totuși, răi cu USR. Dacă n-ai votanți, măcar boți să ai, ca să susții un guvern dat jos de șase luni, adică un guvern aflat în afara limitelor constituționale.

 USR nu înțelege starea de spirit a oamenilor și nu manifestă niciun interes față de nemulțumirile acestora. Useriștii și românii au direcții diferite. Iar aia cu „mulți români nu mai vor în U.E.” e o tâmpenie. Dacă vrei ieșirea din U.E. înseamnă că te pui în calea istoriei. Spre deosebire de trotinetarii cu rucsac, românii vor să fie reprezentați cu demnitate în U.E. Principalul argument al useriștilor e că s-au făcut, cu banii U.E., îmbunătățiri legate de infrastructură. Aici au dreptate. Dar o autostradă nu înseamnă nimic pentru un om care și-a pierdut serviciul. Sau are serviciu, dar n-are bani de benzină, că l-a căpiat Bolojan cu taxele și scumpirile.  Dacă Bolojan i-a umblat acelui cetățean (mai corect, acelui Exclus) în buzunar și același Bolojan a ajutat Ucraina, Exclusul ce trebuie să facă? Să se extazieze? Oamenii se simt excluși pentru că Bolojan și useriștii lucrează împotriva majorității care nu i-a ales.

4. Nicușor Dan a decis: Ilie Bolojan, debarcat din fruntea PNL!

 Ilie Bolojan a ajuns în situația generalului care, după ce și-a nimicit oastea luând decizii proaste, face orice doar ca să scape cu viață … și cu tresele pe umeri, dacă se poate. Nu mai are multe zile de stat la Palatul Victoria, iar tabăra conservatoare din PNL îi pregătește debarcarea din fruntea partidului; ultimul bastion al puterii sale începe să se clatine serios. După ce și-a numărat toate înfrângerile, în loc să încerce să înțeleagă de ce atâția liberali abia așteaptă să-l vadă plecat, Bolojan joacă și ultima carte disponibilă: disperarea, tradusă prin negociere la cel mai înalt nivel.

Jos demnitatea, sus rochița!

 Dacă informațiile despre discuțiile purtate la Bruxelles se vor confirma, atunci vorbim despre un troc - voturile acordate de PNL Guvernului Luca Niculescu, monedă de schimb pentru păstrarea șefiei în Modrogan. Recent, Bolojan a ținut o ședință de urgență și a hotărât să voteze Guvernul, dar și-a anunțat colegii că PNL trece în opoziție. Decizia, la nici 24 de ore după ce se auzise că Nicușor Dan ar fi gata să dizolve Parlamentul, dacă partidele nu se înțeleg. Seara, când la București românii se delectau cu spectacolul Ligii Campionilor, cei doi protagoniști, Dan și Bolojan, s-au văzut la Bruxelles. Liberalul a avut nevoie disperată să se bată cu șeful statului în încercare de a-și salva pielea. Deocamdată, cea politică, să nu se înțeleagă greșit! Printre subiectele abordate în capitala Belgiei și-a găsit loc și criza din România. Acum, hai să punem evenimentele unul lângă altul și să vedem dacă a ieșit sau nu următorul târg: voturi liberale pentru premierul președintelui, iar Bolojan primește sprijin ca să rămână șeful PNL! Și iată cum interesele s-au întâlnit într-un punct convenabil pentru amândoi! Dacă tot nu a mai putut păstra Palatul Victoria, Bolojan încearcă măcar să nu piardă și partidul care l-a propulsat acolo. Doar că aripa conservatoare din PNL - iar aici avem aproape toți liderii de greutate din partid - îl așteaptă după colț. Nu toată lumea este dispusă să-i țină umbrela și primul care s-a grăbit să vorbească despre existența unui plan al „răzvrătiților” pentru înlăturarea baronului de la Oradea este Viorel Cataramă. A spus și când va avea loc atacul: la scurt timp după învestirea lui Luca Niculescu în funcția de premier. Potrivit acestuia, fără șefia Guvernului, Ilie Bolojan nu va avea niciun atu în bătălia care se prefigurează - zero influență, nexam funcții promise sau alte favoruri făcute colegilor! Dacă cele spuse de Cataramă se confirmă, pentru Ilie Bolojan urmează zile dificile și, mai ales, decisive legate de viitorul său. Politic. Nemulțumirile unor „grei” ca Hubert Thuma, Alin Tișe, Rareș Bogdan, Lucian Bode, Adrian Veștea sau Alina Gorghiu nu pot fi ignorate sine die. Și, în fața cifrelor reci din sondaje, care arată PNL coborât undeva între 10 și 15%, vocile celor care vorbesc despre compromiterea liberalismului de către actuala conducere nu pot fi închise cu declarații seci despre „unitate” și „valori europene”.

Ordinul lui Ilie: „Da” pentru PSD, „Nu” pentru PNL!

 Și mai trebuie scos în față un detaliu. Ionel Bogdan (purtătorul de cuvânt al liberalilor) a spus-o pe șleau: dacă Luca Niculescu ar numi miniștri din aripa conservatoare a PNL, partidul nu ar mai vota pentru învestire! Adică, da pentru miniștri PSD, și nu pentru colegii de partid care îl contestă pe Ilie Bolojan! Cum credeți că se simte asta în Modrogan și teritoriu? Cu Ilie Bolojan la butoane, austeritatea a devenit literă de lege în România, iar conflictul declanșat cu PSD a băgat țara în cel mai negru scenariu de la Revoluție încoace. Pierderea încrederii în partid a venit pe fondul politicilor antisociale și antiromânești duse de acest premier, cu efect direct în percepția oamenilor despre cine sunt PNL-iștii cu adevărat. Pentru Nicușor Dan, târgul este unul bun: a reușit să-și impună și el „Guvernul meu”, în care a plasat și câțiva consilieri prezidențiali. Pentru Bolojan, însă, rămâne de văzut dacă ajutorul Cotroceniului va veni la timp sau prea târziu. Bolojan joacă la ruletă, Nicușor Dan ține masa, iar fisele sunt ale românilor: traiul scump, prăbușirea monedei naționale, iarna care vine peste o economie în recesiune.