VIAȚA ȘI OPERA MARILOR COMPOZITORI: JOHANN SEBASTIAN BACH.

VIAȚA ȘI OPERA MARILOR COMPOZITORI: JOHANN SEBASTIAN BACH

     S-a născut în 1685, la Eisenach, și, a murit în 1750, la Leipzig.

   A fost compozitor baroc, cel mai renumit membru al unei mari familii de muzicieni din Nordul Germaniei.

  Deși în timpul vieții a fost cunoscut mai degrabă ca un virtuoz al clavecinului, organist și constructor de orgi, Bach este considerat astăzi unul dintre cei mai influenți compozitori ai tuturor timpurilor. Este celebru, mai ales, penru „Concertele brandenburgice” și „Clavecinul fermecat”. O altă compoziție celebră este „Ave Maria”.

  J.S.Bach a fost, în fapt, cel mai mic dintre copiii lui Johann Ambrosius Bach și Elisabeth Lammerhirt. Bach, se pare, că a deprins elementele de bază în ceea ce privește instrumentele cu coarde chiar de la tatăl său, care cânta la astfel de instrumente.

    În timpul anilor de școală a avut rezultate destul de bune deși avea numeroase absențe.

   Până în 1695, ambii săi părinți muriseră și Bach va rămâne în grija fratelui său cel mai mare - Johann Cristoph. Acesta îl va îndruma, în mod decisiv, spre muzică.

   A studiat la Luneburg, Arnstadt etc.. Printre operele din acești primi ani se numără: „Capriciu la plecarea fratelui iubit”, „Cât de frumos luminează”, „Preludiu și fugă în sol minor”.

    În 1707 se căsătorește cu Maria Barbara. În perioada ulterioară compune, printre altele: „Tocată și fugă în re minor”, „Preludiu și fugă în re major”.

    Prima compoziție publicată a lui Bach este „Dumnezeu este regele meu”, la 4 Februarie 1708.

   După 1708, activează în orașul Weimar. Printre operele compuse la Weimar se numără: „Cărticică pentru orgă”, „Preludiu și fugă în sol major”.

  După 1716, activează în orașul Kothen. Aici compune „Concertele brandenburgice”, „Suitele franceze”, „Invențiuni”, „Clavecinul bine temperat”.

   La 7 Iulie 1720 îi moare prima soție. La 3 Decembrie 1721 se căsătorește pentru a doua oară, cu Anna Magdalena Wilcken.

    În 1723 compune cantata „Iisus i-a luat la El pe cei doisprezece”.

  Compozitorul muncea foarte mult la compozițiile sale și făcea, deseori, remarca: „Am muncit foarte mult; oricine va munci la fel de mult va ajunge departe”.

  În 1729 compune „Patimile după Matei”. Urmează în 1730 „Patimile după Marcu. În 1734 compune Oratoriul de Crăciun”.

   Se știu puține lucruri despre boala care i-a fost fatală lui Bach, în afara faptului că a durat câteva luni și l-a împiedicat să termine „Arta fugii”. Va muri, de altfel, la 28 Iulie 1750, la Leipzig.

   Interesant este faptul că muzica lui Bach a fost neglijată vreme de 50 de ani, după moartea sa. Era firesc, într-un fel, pentru că vremea aceea era dominată în plan muzical de Haydn și Mozart și nimeni nu părea interesat de muzica lui Bach, considerată demodată, bisericoasă. Treptat, spre sfârșitul secolului XVIII, lucrurile s-au schimbat și muzica lui Bach a devenit din ce în ce mai apreciată. Interesul pentru muzica sa a crescut considerabil după anul 1800 și pe întreg parcursul secolului XVIII.

   Mai amintim și faptul că cea mai importantă carte despre viața lui Bach a fost scrisă de muzicologul german Philipp Spitta,- „Johann Sebastian Bach”, în două volume-, scrisă între 1873-1880. Este o carte indispensabilă pentru a cunoaște viața și opera marelui compozitor.