ALEXANDRU AL VI-LEA BORGIA - UN PERFECT ANTIPAPĂ
„Pentru un catolic, nu există cuvinte suficient de aspre pentru a-l condamna pe Alexandru al VI-lea” (Geschihte der Papste seit dem Ausgang des Mittelalters - Istoria papilor de la sfârșitul Evului Mediu). „Nu există absolut nicio scuză pentru viața sa particulară... Trebuie să recunoaștem că pontificatul său nu aduce nicio onoare Bisericii. Deși obișnuiți cu asemenea fapte reprobabile, contemporanii familiei Borgia au asistat la mârșăviile ei cu o oroare de nedescris, al cărei ecou nici după patru secole nu se stinsese încă”. (Biserica și Renașterea - 1449-1517, lucrare în limba franceză).
De ce lucrări prestigioase despre istoria Bisericii Romano-Catolice fac comentarii atâa de dure la adresa unui papă și a familiei sale? Ce fapte au comis ei ca să merite asemenea critici?
Rodrigo Borgia s-a născut în 1431 într-o familie de vază din Jativa, oraș situat în Regatul Aragon. Unchiul său, Alfonso de Borgia, epuscop de Valenza, s-a ocupat îndeaproape de instruirea nepotului său și a avut grijă ca Rodrigo să primească încă din adolescență beneficii ecleziastice. La 18 ani, sub protecția lui Alfonso, ajuns acum cardinal, Rodrigo s-a mutat în Italia, unde a studiat dreptul. După ce a devenit papă Calixt al III-lea, Alfonso l-a numit pe el și pe un alt nepot cardinali. Nu după mult timp, Rodrigo a fost numit vicecancelar al Bisericii, funcție pe care și-a păstrat-o sub domnia mai multor papi, ceea ce i-a dat posibilitatea să obțină numeroase beneficii cu venituri uriașe, să strângă averi fabuloase, să exercite o putere extraordinară și să ducă o viață de prinț.
Rodrigo era inteligent, un orator desăvârșit, un mecena al artelor, capabil să-și atingă orice obiectiv. A întreținut mai multe relații nelegitime, a avut patru copii cu concubina cu care a trăit toată viața și mai mulți cu alte femei. Deși a fost mustrat de Papa Pius al II-lea pentru înclinația lui spre „cele mai deșănțate distracții și spre plăceri nestăpânite”, Rodrigo nu și-a schimbat comportamentul.
La moartea Papei Inocențiu al VIII-lea, survenită în 1492, cardinalii Bisericii s-au întrunit pentru a alege un succesor. Este binecunoscut faptul că Rodrigo Borgia, cu un vădit cinism, a făcut oferte fabuloase și a cumpărat suficiente voturi de la ceilalți cardinali pentru a fi ales din întregul conclav drept Papa Alexandru al VI-lea. Cu ce a cumpărat el aceste voturi? El le-a oferit cardinalilor funcții eclezistice, palate, castele, orașe, abații și epicopii, care aduceau venituri mari.
Folosindu-se de puterea spirituală pe care o deținea în calitate de cap al Bisericii, Alexandru al VI-lea a arbitrat împărțirea între Spania și Portugalia a teritoriilor descoperite în America. Dar a rămas în „amintire” pentru pontificatul său ce a stat sub semnul corupției, al nepotismului și al crimelor abominabile. Din cauza acestui mod de comportament ca papă, și-a atras mulți critici. Cel mai virulent a fost Girolamo Savonarola, un călugăr dominican, un predicator înflăcărat și un lider politic al Florenței. Cu glas tunător, Girolamo a acuzat pe toți din conducerea Bisericii: „Capi ai Bisericii, noaptea mergeți la concubine, iar dimineața veniți la sacramente”. Mai târziu, el a spus: „Acești capi au chip de prostituată, iar faima pe care și-au făcut-o știrbește prestigiul Bisericii. Aceștia, vă spun, nu cred în Hristos”.În cele din urmă, din ordinul Papei, Savonarola a fost ars pe rug ca eretic.
Referitor la moravurile decăzute ale acestui Papă, un istoric contemporan cu el a scris: „Ducea o viață dezmățată. Nu știa ce e aceea rușine sau sinceritate, credință sau religie. Era dominat de o lăcomie nesățioasă, ambiții nestăpânite, o cruzime barbară și o dorință pătimașă de a-și promova numeroșii copii”. Cu siguranță, Alexandru al VI-lea Borgia rămâne exemplul unui antipapă perfect!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu