VIAȚA COTIDIANĂ ÎN EUROPA SECOLELOR XVII-XVIII.

VIAȚA COTIDIANĂ ÎN EUROPA SECOLELOR XVII-XVIII

    EUROPA DE LA DIVERSITATE LA UNITATE:

    În secolele XVII-XVIII s-a conturat un anumit mod de viață pentru lumea satelor și orașelor din Europa, care va marca desprinderea de Evul Mediu. Nu în toate regiunile Europei această desprindere va fi identică ca ritm sau ca formă. Existența zonelor atât de diferite ale Europei este consecința evoluției lor anterioare și această diferențiere va face dificilă apropierea satelor și orașelor europene de un model standard. Particularitățile se păstrează pe parcursul celor două secole și chiar, în secolele următoare. Dar care sunt aceste zone? Avem o Europă de Est și de Sud-Est pe care am putea-o numi postbizantină, pentru că, parțial, aici a existat o dominație bizantină (cu secole în urme), iar pe de altă parte, este o zonă unde predomină credința ortodoxă. Includem aici Rusia și Ucraina, Peninsula Balcanică, Țărilor Române. A doua zonă este Europa maritimă, care cuprinde Spania, Italia, Anglia, Olanda. A treia zonă este reprezentată de Europa continentală în care includem țările din centrul continentului, lumea germanică în special.

     Aceste zone, reprezentând ritmuri diferite de creștere a popoulației, niveluri și ritmuri diferite de organizare socială, confesiuni creștine diferite și aspirații intelectuale destul de diverse, vor ajunge să formeze totuși, la sfârșitul secolului XVIII Europa.

ASCENSIUNEA CAPITALELOR EUROPENE:

    În aceste secole, Europa este predominant rurală, dar populația urbană va crește constant. Vor apărea mari orașe cu zeci și zeci de mii de locuitori. Remarcăm, de altfel, ascensiunea capitalelor europene. Ele se remarcă drept centre ale culturii, luxului, vieții economice și politice. Iată trei exemple:

     1. Londra:

  Reprezintă o capitală ce a cunoscut o dezvoltare extraordinară, ajungând cel mai mare oraș european. Va avea peste un milion de locuitori la sfârșitul secolului XVIII. „Să fii sătul de Londra înseamnă să fii sătul de viață; căci Londra cuprinde tot ceea ce poate să-ți dea viață.” Acestea sunt cuvintele unui călător prin marea capitală britanică. În centrul ei se găsea celebrul cartier financiar - City.

    2. Paris:

   Era vechea capitală a Franței. El va deveni nu doar al doilea oraș al Europei ci va deveni și o veritabilă capitală culturală a continentului, prin oamenii săi de cultură, prin filozofii săi, prin instituțiile sale culturale.

   3. Viena:

  Era capitala Imperiului Habsburgic și cel mai important oraș din Europa Centrală. Reprezenta capitala muzicii, aici creând Haydn și Mozart.

  Condițiile de viață în capitale, ca și în alte orașe, erau încă destul de dificile. Murdăriile erau aruncate direct în stradă ceea ce ducea la frecvente epidemii, inclusiv de ciumă - Marsilia, la 1720. Incendiile făceau ravagii - Londra, la 1666 vor fi distruse 13 000 de case. Jafurile, tâlhăriile făceau ravagii. Abia în secolul XVIII lucrurile se îmbunătățesc datorită unei politici mai coerente de urbanism.

MODELE COMPORTAMENTALE:

   În aceste secole se impun câteva modele comportamentale:

1.Favorita:

  Marii suverani ai epocii au avut multe favorite. Merită o mențiune specială doamna de Pompadour, favorita lui Ludovic al XV-lea. Aceasta a rămas cunoscută cu celebra sa expresie - „După mine, potopul”.

2. Gentilomul:

  Nu este doar un nobil sub raport social, ci un spirit ales care face dovada bunelor sale maniere.

3. Honnete homme-ul:

  Este gentilomul interesat de filozofie, știință, literatură.

4. Aventurierul:

 Este omul ce uimește pe contemporani cu ideile sale. Pretinde că ar avea o origine ilustră, că ar cunoaște misterele lumii. El sfidează și normele de comportament moral, nesfiindu-se să afișeze un comportament licențios explicit, în numele libertății de spirit. Câteva exemple sunt edificatoare: Cassanova, celebrul cuceritor de inimi, Giuseppe Balsamo,- cunoscut drept contele Cagliostro-, implicat în scandaluri la curtea Franței.

5. Prețiosul:

  Este gentilomul care împinge normele de comportament politicos la limite absurde, enervante.

6. Francmasonul:

 Este omul privit cu teamă, cu neîncredere. Este implicat în tot felul de evenimente, comploturi, aranjamente, ceea ce face explicabilă suspiciunea cu care este privit. La fel stau lucrurile și-n zilele noastre cu membrii Francmasoneriei.

COMPORTAMENTUL - UN SEMN AL EDUCAȚIEI ȘI AL PUTERII PERSONALE.

  Plăcerea de a petrece laolaltă cu ceilalți, de a purta haine în pas cu moda, de a avea preocupări intelectuale sau sportive a devenit, în aceste secole, un semn al prestigiului și al puterii personale îndeosebi pentru cei ce ocupau o poziție dominantă în lumea orașelor. Manualele de politețe, numite și manuale de curtoazie, erau în secolele XVII-XVIII adevărate coduri de bune maniere, din care puteai afla reguli de comportament în timpul unei mese, cu privire la curățenie și gesturi, la purtarea hainelor și a bijuteriilor. Toate acestea erau considerate o expresie exterioară a frumuseții sufletului omului.

VIAȚA OAMENILIOR DE RÂND:

   Fără a intra în prea multe detalii, putem spune că era, în continuare, foarte grea. Familiile țărănești continuau să trăiască aproape la fel ca-n Evul Mediu, în case sărăcăcioase, de regulă cu o singură încăpere, în care se adăposteau atât părinții cât și copiii, iar în lunile de iarnă chiar și animalele. Să ne punem întrebarea ce se-ntâmpla când părinții simțeau nevoia unor relații intime? Parcă nici nu vrem să ne gândim!

  Și la orașe sărăcimea o ducea greu. Nu avea acces la canalizare și murdăriile fiziologice erau aruncate...afară! Să ne închipuim mirosurile? Mai bine nu! Totuși se remarcă, mai cuseamă, în secolul XVIII, un mare aflux de populație din mediul rural spre orașe, datorită vieții mult mai trepidante, posibilităților de împlinire socială incomparabil mai mari decât cele din mediul rural, posibilități datorate dezvoltării industriale, e drept, încă incipiente.