TAȚIAN ȘI ÎNVĂȚĂTURILE SALE.

TAȚIAN ȘI ÎNVĂȚĂTURILE SALE

    Tațian a fost un scriitor creștin sau care s-a dorit a fi un astfel de scriitor din secolul II. A fost originar din Siria. Călătorind și citind mult, el s-a familiarizat cu cultura greco-romană a timpului. De altfel, a fost prezent și la Roma în calitate de orator itinerant. În perioada cât a stat la Roma creștinismul i-a atras atenția. A început să petreacă mult timp în compania lui Iustin Martirul, devenind, probabil, discipolul acestuia.

     Într-o relatare sugestivă despre convertirea sa la creștinism, Tațian declară: „Am încercat să văd cum aș putea descoperi adevărul”. Iată cum descrie el ce a simțit când a citit Scripturile: „S-a întâmplat să vin în contact cu anumite scrieri barbare prea vechi pentru a fi asemănate cu concepțiile grecilor și prea sfinte pentru a fi asemănate cu erorile lor; ceea ce m-a făcut să cred în ele a fost limbajul simplu, naturalețea scriitorilor, preștiința dovedită în legătură cu evenimentele viitoare, calitatea excelentă a preceptelor și ideea că universul este guvernat de o singură Ființă”.

    Tațian nu a ezitat să-și invite contemporanii să analizeze creștinismul și să observe simplitatea și claritatea lui în contrast cu obscuritatea păgânismului. De altfel, scrierile sale ni-l înfățișează ca pe un apologet care vorbește în apărarea credinței lui. El avea o atitudine fermă și antagonică față de filozofia păgână. În lucrarea „Cuvânt către greci”, Tațian scoate în evidență inutilitatea păgânismului și caracterul rațional și logic al creștinismului. Adoptând un stil foarte tranșant, el își exprimă disprețul față de obiceiurile grecilor. Referitor la filozoful Heraclit, de exemplu, el a spus. „Totuși, moartea acestui om demonstrează stupiditatea lui; când a fost lovit de hidropizie, el, care studiase arta medicinii și filozofia, s-a uns cu balegă; aceasta s-a întărit și i-a strâns carnea pe trup, astfel că a crăpat tot și a murit”.

    Tațian prețuia foarte mult credința într-un singur Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor. În aceeași lucrare el scrie: „Numai El nu are început și El Însuși este începutul tuturor lucrurilor”. Respingând idolatria, el scrie: „Cum aș putea să numesc dumnezei niște bucăți de lemn și niște pietre?” O altă argumentare interesantă din aceeași lucrare: „Nu am fost creați ca să murim, însă murim din propria noastră vină. Liberul arbitru ne-a adus la ruină; noi, care am fost liberi, am ajuns sclavi (...)”.

     O altă lucrare remarcabilă a lui Tațian este „Diatessaron” sau „Armonia celor patru evanghelii”. El a fost primul care le-a pus la dispoziție bisericilor din Siria evangheliile în propăria lor limbă. Această lucrare, ce reunea cele patru evanghelii într-o singură relatare, s-a bucurat de o mare apreciere și a fost folosită intens de Biserica Siriacă.

  Este clar, la o examinare atentă a lucrărilor sale, că Tațian deținea cunoștiințe temeinice din Scripturi. El scrie despre influența pe care au avut-o asupra sa: „Nu vreau să fiu bogat, refuz puterea militară; detest fornicația; nu sunt împins de dorința nesățioasă de câștig (...); nu sunt înrobit de setea nebunească de faimă... Același soare răsare pentru toți și în moarte sfârșesc toți fie că trăiesc în plăcere, fie că trăiesc în mizerie”. Tațian dă următorul îndemn: „Muriți față de lume, respingând nebunia ei. Trăiți pentru Dumnezeu și înțelegându-L dați la o parte vechea fire”.

   Să ne gândim, totuși, și la scrierea sa intitulată „Despre desăvârșirea cerută de Mântuitor”; În ea, Tațian susține că fondatorul căsătoriei ar fi Diavolul! Astfel, ajunge, fără să-și imagineze, desigur, așa ceva, un precursor îndepărtat al catarilor! Spunând că prin căsătorie oamenii devin robi ai acestei lumi pieritoare, el o condamnă în mod categoric!

  Se pare că în jurul anului 166 d. H., la puțin timp după moartea lui Iustin Martirul, Tațian fie a fondat secta ascetică a encratiților, fie a devenit membru al ei. Encratiții puneau accent pe un autocontrol strict și pe ținerea în stăpânire a trupului. Ei practicau ascetismul mult exagerat, care presupunea abstinență de la vin, căsătorie și posesiuni materiale.

  Cum a fost posibil ca un cunoscător foarte bun al Scripturilor să devieze atât de mult de la ele? Răspunsul este greu de dat. Unii autori presupun, pe baza unor informații destul de neclare, că Tațian ar fi suferit o tulburare mintală.

  Indiferent cum ar sta lucrurile, devierile uluitoare ale lui Tațian costituie un sever avertisment pentru noi toți! Să nu cădem niciodată în mândria de a considera că le știm pe toate în materie de credință!