ORA DE VARĂ - ISTORICUL INTRODUCERII EI.

ORA DE VARĂ - ISTORICUL INTRODUCERII EI

     De ce mulți oameni își reglează ceasurile de două ori pe an? Modificarea orei, înainte și înapoi, le dă unora bătaie de cap, iar mie personal îmi crează o stare de depresie mai ales în momentul trecerii la ora de iarnă. Am dificultăți de adaptare serioase, până acolo încât luna noiembrie îmi generează o stare de depresie. Îmi este greu să mă adaptez la realitatea faptului că la orele 17 deja se întunecă. De aceea revenirea la ora de vară parcă îmi dă aripi, îmi dă un nou suflu!

    În limba engleză există expresia „primăvara înainte, toamna înapoi”, care le reamintește oamenilor când trebuie să modifice ora: primăvara și toamna. Dar cum a apărut ora de vară? Cui i-a venit această idee?

    În „Encyclopedia Britannica” se spune că, în anul1784, lui Benjamin Franklin i-a venit ideea cu ora de vară, pentru a nu irosi lumina zilei. După mai bine de un secol, englezul William Willett a susținut cu înflăcărare această idee. Însă Willett a murit înainte ca Parlamentul să dea o lege în acest sens.

  Potrivit scriitorului britanic Tony Francis, Willett, care era un experimentat constructor din Chislehurst, comitatul Kent, și-a dat seama de utilitatea modificării orei când se plimba călare la primele ore ale dimineții, într-o zi de vară, prin orașul Petts Wood. În timp ce călărea, el a remarcat că multe case aveau obloanele trase. „Câtă lumină naturală se pierde!”, trebuie să-și fi spus el. Apoi a început o campanie încercând să convingă Parlamentul Britanic să dea un proiect de lege privind modificarea orei. Dacă în primăvară se va da ceasul cu o oră înainte, toamna urma să se revină la ora obișnuită. Astfel, oamenii puteau beneficia seara de mai multă lumină a zilei.

  Tony Francis menționează că Willett scrisese pe o foaie volantă următoarele: „Lumina este unul dintre cele mai frumoase daruri pe care Creatorul le-a făcut omului. Când se revarsă peste noi lumina zilei, domnește bucuria, îngrijorările sunt mai puțin apăsătoare, iar curajul prinde puteri ca să lupte pentru viață.”

  Regele Eduard al VII-lea n-a așteptat o lege scrisă de Parlament. El a decretat Sandringhamul, locuința sa regală cu o suprafață de 7900 de hectare, drept zonă cu orar de vară. Mai târziu, el a aplicat această măsură și pe proprietățile sale regale de la Windsor și Balmoral.

   Ce anume i-a convins în cele din urmă pe politicieni să cedeze și să adopte ora de vară? În Primul Război Mondial, ei au dorit să economisească combustibil reducând timpul când era nevoie de lumină artificială! Alte țări au adoptat această măsură din motive similare. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Anglia a adoptat chiar ora de vară dublă. Această măsură admitea o diferență de două ore pe timp de vară și de o oră pe timp de iarnă.

  În Petts Wood există un monument în cinstea lui William Willett. Monumentul este dedicat „neobositului partizan al orei de vară”. Sub cadranul solar sunt gravate cuvintele „Horas non numero nisi aestivas”, care înseamnă „Nu număr orele decât dacă sunt ore de vară”.