GÂNDURI DESPRE CENTENAR.

GÂNDURI DESPRE CENTENAR

      1918 - Ce an! Doamne ce moment unic în istoria românilor! Cine ar fi crezut cu adevărat la, începutul războiului mondial, că, la sfârșitul acestuia, România va deveni România Mare!? Ce sentimente ne-ar fi marcat și pe noi dacă am fi trăit atunci? Să ne gândim numai la faptul că la începutul acelui an România era redusă teritorial la Moldova și că a fost obligată să semneze „pacea” de la Buftea-București. Ce-am fi gândit într-o asemenea situație? Ne-am fi gândit că soarta României va fi, în final, absolut dramatică? Este greu de judecat cu obiectivitate chiar și la trecerea unui secol anul 1918! Cu siguranță starea de spirit a imensei majorități a românilor era profund negativă. Și, totuși, ce răsturnare de situație în doar câteva luni! Antanta reușește să învingă Puterile Centrale una după alta. Rusia țaristă se prăbușește și ... Basarabia se unește cu România la 27 martie/9 aprilie 1918. Cine s-ar fi gândit, la începutul războiului, că așa ceva va fi posibil în mod realist? Cine ar fi putut bănui că Imperiul Țarist se va prăbuși?

      Așadar, Basarabia a fost prima provincie care se va uni cu Țara, chiar dacă aceasta era redusă teritorial la Moldova dintre Carpați și Prut. Evenimentele au continuat în cascadă. Prăbușirea Austro-Ungariei a dat posibilitatea Bucovinei, Transilvaniei și Banatului să se unească cu România. Uluitor - România avea acum în componență și Basarabia și Transilvania! În plus, România reintrase în război și, astfel, într-un fel sau altul, s-a numărat printre învingătorii din Primul Război Mondial!

       Totuși, cât la % din Marea Unire ne-a aparținut nouă și cât la % conjuncturii/norocului? Cred că, în cea mai mare proporție, Marea Unire  a fost rezultatul unei conjuncturi unicat în istoria românilor. Oricare ar fi fost voința românilor din provincile unite cu Țara în 1918, dacă conjunctura externă nu ne-ar fi fost favorabilă, Unirea nu s-ar fi realizat! Nu degeaba P.P. Carp spunea că: „România are atâta noroc că nu-i mai trebuie politicieni!” Într-adevăr, ce noroc! Ce moment! Aș fi dorit să-l trăiesc personal pentru a înțelege bucuria românilor de atunci, bucurie zugrăvită atât de firesc, de natural, de către Regina Maria în jurnalul său: „ ... poporul era nebun de fericire!”

       Trecând peste momentul de AUR al anului 1918, trebuie să observăm că, din păcate, românii n-au fost demni de DARUL primit în 1918! România interbelică, per general, a fost un stat eșuat în corupție, lipsă de voință pentru a face ceva în așa fel încât România Mare să devină, cu adevărat, o putere regională, lipsă de voință pentru asigurarea unei reale bunăstări economice și sociale pentru cea mai mare parte a populației. Sigur, au fost și momente bune. Anul 1938, de exemplu, a marcat momentul de vârf al dezvoltării economiei interbelice. De asemenea dezvoltarea culturii - cultura interbelică este reprezentată de mari personalități: Eugen Lovinescu, Liviu Rebreanu; Octavian Goga, George Călinescu, George Enescu, Nicolae Iorga și mulți, mulți alții! Dar, în marea sa majoritate, poporul de rând era analfabet! Ce să mai vorbim de armata română, foarte prost dotată, lucru ce ne-a costat atât de mult!

     Trăgând linie, este clar că, generația interbelică nu a fost vrednică de România Mare! A venit dezastrul anului 1940, catastrofa celui de-al Doilea Război Mondial. Apoi a urmat regimul comunist cu toate ororile sale!

      Se pune problema dacă noi cei de astăzi, - generația postdecembristă -, suntem demni de România actuală, așa cum este ea acum, fără o serie de teritorii care au aparținut Româniai Mari? În mod sigur NU! Noi cei de astăzi suntem vrednici de a fi ... UITAȚI de generațiile viitoare! Ne-am bătut joc total de țară, așa încât trebuie să ne întrebăm: Cu ce obraz mai putem sărbători Centenarul? Ar trebui să ne fie rușine! Dar, se pare, că nu ne este! Sunt convins că, în cărțile de istorie ale românilor din viitor, generația postdecembristă va fi catalogată drept „generația ratată” sau poate chiar „generația întunecată”! Mai ales în situația în care noi „am pricopsit” generațiile viitoare cu o uriașă datorie externă pe care ele vor trebui să o plătească! Să fim mândri, nu-i așa, că suntem români și că sărbătorim Centenarul! Oribil! Să nu ajungem la un moment-dat victime ale unei conjuncturi internaționale profund negative pentru noi și să ne trezim cu țara dezmembrată! Ferească Dumnezeu de așa ceva! Dar, cine știe? Poate, într-un fel sau altul va trebui să plătim scump pentru modul în care ne-am bătut joc de această țară! Totul se plătește în viață! Să nu uităm acest lucru!