MODELUL DESPOTIC ORIENTAL ȘI INFLUENȚELE SALE DE-A LUNGUL TIMPULUI.

MODELUL DESPOTIC ORIENTAL ȘI INFLUENȚELE SALE DE-A LUNGUL TIMPULUI

      În Orient, pe lângă o serie de idei interesante apărute în diverse domenii, - știință, filozofie, religie , care au influențat întreaga lume -, a apărut, din păcate, și un model de conducere care a s-a răspândit și-n Occident, marcând profund evoluția societății umane. Acest model de conducere oriental se caracterizează prin puterea absolută a conducătorilor. Aceștia, în plus, erau considerați și zei în viață sau trimiși și chiar fii ai zeilor pe Pământ. Modelul acesta de conducere „divină” se observă foarte clar în China și Egipt. Nu dorim să intră în amănunte, dar ce este important de subliniat este faptul că acest model se va infiltra și-n Occident, ajungând în diverse forme până în Epoca Modernă și chiar Contemporană!

    O primă influență clară o detectăm la Alexandru Macedon care a impus, de pildă, prosternarea/închinarea supușilor în fața sa. Apoi, o observăm în monarhiile elenistice unde conducătorii erau considerați zei pe Pământ și purtau diademe pe cap, ce reprezentau însemne ale acestei origini extraordinare!

   Tot în Orient, în special în Egipt, a apărut și un veritabil cult al personalității conducătorilor, exemplu: cultul faraonului Sesosthris al III-lea căruia oamenii îi închinau imnuri în care i se promovau meritele și generozitatea sa. Cultul personalității va fi dus la extrem de monarhii elenistici, supușii acestora venerându-i!

    În Occident, Roma începe să fie, treptat, atrasă spre acest fel de conducere. Au fost, mai întâi, generalii romani victorioși în mari războaie, - Pompei în Orient, de exemplu -, cărora începe să li se acorde onoruri oficiale și al căror comportament începe să semene cu cel al despoților orientali. Unora li s-au făcut favoruri aparte. De exemplu, Marius a fost ales, contrar tradiției, de 6 ori consul! Conducerea lui se asemăna cu o dictatură militară în toată regula. Ulterior, Sylla se proclamă oficial dictator și își atribuie însemne monarhice. Mai departe, Caesar va începe să se considere ca având origine divină, susținând că ginta din care provenea, - Iulia -, se trăgea din Eneas, supraviețuitorul asediului Troiei, considerat fiu al zeiței Venus/Venera! El va fi declarat după moarte, în mod oficial, „divus” și trecut în rândurile nemuritorilor!

     În Epoca Principatului, Roma va continua să alunece, tot mai mult, către o monarhie absolutistă de tip oriental. Au existat o serie de împărați care s-au considerat chiar ei înșiși că ar fi „dumnezei”! Exemplul clar este Domitianus. După perioada anarhiei militare, se va instaura în Imperiul Roman o monarhie absolută care a copiat aproape fidel modelul oriental de despoție, mai ales modelul faraonilor Egiptului. Mai mult, împărații pretind în mod oficial că sunt „unșii lui Dumnezeu” și că au dreptul la puterea absolută pe Pământ exact ca și puterea deținută de Dumnezeu în Cer!

   Acest model de conducere de tip oriental va marca și Evul Mediu. Monarhiile centralizate vor deveni monarhii absolutiste. Regii sau împărații creștini erau considerați „dumnezei” în statele lor. Aveau puterea absolută. Cazurile tipice au fost cele ale lui Carol Quintul și Ludovic al XIV-lea. Acesta din urmă a rămas în istorie și cu o zicere celebră: „Statul sunt eu!”

    Absolutismul monarhic occidental, - ca și cel țarist de altfel -, este considerat de mulți istorici drept prima formă de totalitarism din Epoca Modernă!

    În aparență, dictaturile secolului XX par a nu se asemăna cu despoțiile de tip oriental. La prima vedere, se poate pune întrebarea legitimă: Ce legătură ar putea exista între nazism, de exemplu, și Egiptul Antic sau Roma Antică și oricare alt stat despotic orintal? Legătura există! Hitler preia, de pildă, salutul roman „Ave Caesar!”, pe care-l modifică conform noilor „necesități” ; preia zvastica hindusă, dar pe care o putem întâlni și-n Creta minoică și chiar în Egipt, în perioada predinastică, și chiar și mai târziu! De asemenea, preia ideea de „trimis al lui Dumnezeu” pe Pământ, considerându-se un adevărat Mesia! Așadar, și el devenea un conducător zeificat ca și faraonii egipteni, monarhii elenistici sau unii împărații ai Chinei, considerați „fiii Cerului”, - cazul împăratului Qin Shi Huang Di! Deși ura foarte mult religiile iudaică și creștină, Hitler ajunge să creadă că era trimisul lui Dumnezeu pe Pământ înzestrat cu misiunea „divină” de a instaura Reichul/Împărăția de 1000 de ani!! Substratul de inspirație biblică nu poate fi neglijat. Hitler a „adaptat” Apocalipsa cap.20 conform cu propriile lui convingeri mesianice! Ne întrebăm, în mod legitim: Dacă n-ar fi existat acest model despotic oriental de conducere, dezvoltat în Antichitate, ar mai fi existat regimurile nazist, fascist și comunist din secolul XX? Iată o întrebare cu răspuns foarte greu de dat!

  Comunismul bolșevic ca noutate, să zicem, față de despoțiile orientale are componenta antireligioasă. Însă, ideologia comunistă se considera pe sine însăși ca fiind chemată de legile „obiective ale dezvoltării istorice” să instaureze o „nouă societate”, să creeze „omul nou” perfect, fără asemănare cu „omul vechi” creat de Dumnezeu, un om supus în chip perfect al regimului „mesianic” comunist! Seamănă uluitor cu ceea ce se va întâmpla pe Terra în vremea Anticristului! Nu întâmplător, Stalin a fost văzut drept Anticristul prezis în Biblie! În plus, conducătorii comuniști, ca amintitul Stalin, dar și Kim Ir Sen, Ceaușescu și alții au beneficiat de un cult al personalității aberant! Faraonii egipteni au fost o glumă pe lângă aceștia, dar liderii comuniști le datorează modelul! Stalin era considerat „măreț”, „conducător genial”, „înțelept” etc; Sesosthris al III-lea, de pildă, era considerat faraonul blând, generos, înțelept etc, - ce mai, un adevărat conducător bolșevic al Antichității! Asemănarea este izbitoare!

   Ce să mai amintim despre faptul că despoții orientali nu tolerau nicio formă de rezistență, de opoziție? Așadar, nu trebuie să ne mire violența celorlalte regimuri politice, care au continuat despotismul oriental!

     În concluzie, putem remarca și din această prezentare faptul că, într-adevăr istoria se repetă, sau ca să-l parafrazăm pe Înțeleptul Solomon, - de altfel, și el un monarh absolut! -: Nimic nu este nou sub Soare! Ceea ce este a mai fost și, din păcate, cred eu, va mai fi!!