REFLECȚII ASUPRA PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL.

REFLECȚII ASUPRA PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL

     Acum mai bine de o sută de ani, milioane de tineri, purtați de un val de patriotism, au lăsat în urmă siguranța căminului lor și au mers la război. Un american care a luptat ca voluntar scria: „Aștept cu bucurie și emoție vremurile bune care vor veni.” Nu după mult timp, entuziasmul acestor tineri s-a transformat în amărăciune. Niciunul dintre ei nu și-a imaginat că acele armate puternice aveau să lupte ani la rând în tranșeele din Belgia și din Franța într-un război numit atunci „Războiul cel Mare”, iar în prezent Primul Război Mondial. Cu siguranță Primul Război Mondial a fost mare în ceea ce privește numărul victimelor. Potrivit unor estimări, în acest război au murit peste 10 milioane de oameni iar 20 de milioane au fost mutilați. De asemenea, războiul a fost rezultatul unor minciuni grosolane. Oamenii de stat europeni n-au putut face nimic pentru a calma situația internațională, care, în cele din urmă, a degenerat într-un conflict mondial. Dar și mai important este faptul că „Războiul cel Mare” a lăsat urme adânci. El a schimbat lumea atât de mult încât efectele lui se simt și în prezent.

    Primul Război Mondial a fost consecința unor calcule greșite. Liderii europeni au acționat, ca să ne exprimăm plastic, ca o generație de somnambuli, care în acea vară liniștită din 1914, s-au izbit dintr-o dată de stâncile unui destin tragic. În doar câteva săptămâni, asasinarea unui arhiduce austriac a aruncat Marile Puteri europene într-un război pe care nimeni nu și l-a dorit la asemenea proporții, cum le-a luat ulterior. După câteva zile de la începerea ostilităților, cancelarul german a fost întrebat: „Cum de s-a ajuns aici?” El a exclamat cu tristețe: „Oh, de-ar ști cineva!”

    Conducătorii politici vinovați de izbucnirea războiului nu și-au imaginat care aveau să fie urmările deciziilor lor greșite. Însă, la puțin timp după aceea, soldații din tranșee au înțeles care era de fapt realitatea. Politicienii le înșelaseră așteptările, preoții îi mințiseră iar generalii îi trădaseră. În ce fel?

* Politicienii au promis că războiul va deschide calea spre o lume mai bună. Cancelarul german a declarat: „Luptăm pentru a beneficia de roadele muncii noastre pe timp de pace, pentru a ne bucura de moștenirea unui trecut glorios și pentru a clădi un viitor sigur.” Președintele S.U.A., Woodrow Wilson, a spus că războiul va face ca „lumea să devină un loc sigur pentru democrație”, declarație care, mai târziu, a devenit slogan. La rândul lor, politicienii britanici au fost absolut siguri că: „Acest război va pune capăt tuturor războaielor.” Dar s-au înșelat toți!

* Preoții, sau pastorii după caz, au susținut războiul cu multă însuflețire. Într-o lucrare se spune: „Păzitorii Cuvântului lui Dumnezeu au dirijat corul marțial. Acest război total a ajuns să însemne ură totală!” (The Columbia History of the World). În loc să stingă focul urii, preoții/pastorii l-au alimentat. Într-o lucrare se spune: „Fețele bisericești n-au putut și, de cele mai multe ori, n-au vrut să pună credința creștină mai presus de naționalitate. Majoritatea lor au ales calea cea mai ușoară, punând semnul egalității între creștinism și patriotism. Soldații creștini, indiferent de confesiune, au fost îndemnați să se ucidă în numele Mântuitorului!” (A History of Christianity).

* Generalii au promis o victorie ușoară și rapidă, dar nu s-a întâmplat așa. La puțin timp după aceea, armatele combatante au ajuns într-un mare impas. Apoi milioane de soldați s-au confruntat cu ceea ce istoria a numit „probabil cea mai cumplită tortură de proporții la care au fost supuse vreodată carnea și spiritul omului”. Deși sacrificaseră viața multor soldați, generalii au continuat să-și arunce oamenii în baricade de sârmă ghimpată și perdele de gloanțe. Nu este deloc surprinzător că pretutindeni au izbucnit revolte.

   Ce efect a avut Primul Război Mondial asupra societății umane? Războiul a distrus mintea și caracterul unei generații. Acest conflict a marcat începutul celui mai sângeros veac din istoria umanității. Revoluțiile și protestele au intrat, treptat, în cotidian. Perioada interbelică a fost marcată de grave tensiuni și convulsii care, în cele din urmă, au dus la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial care, într-un fel, a fost o continuare firească a primului conflict mondial!