SPANIA ȘI MORISCII.

SPANIA ȘI MORISCII

Se spune că aproape fiecare mişcare făcută de spanioli în acest episod trist, al moriscilor, a fost dictată de Biserică. O sumbră filă a istoriei ce merită citită.

       Monarhia spaniolă dorea să pună bazele unui stat creştin condus după un singur cod de legi. Moriscii erau socotiţi infideli şi, prin urmare, potrivit gândirii acelei vremi, prezenţa lor în peninsulă era o gravă jignire la adresa lui Dumnezeu. După mulţi ani, s-a luat o decizie: moriscii trebuiau expulzaţi!

CONVERTIRE FORŢATĂ:

        Veacuri la rând, maurii din Spania, - o minoritate musulmană numită mudejar -, au trăit într-o pace relativă în zonele aflate sub conducere catolică. O vreme, aceştia s-au bucurat în anumite zone de un statut ce le-a permis să-şi păstreze propriile legi şi obiceiuri şi să-şi practice religia.

       În 1492 însă, monarhii catolici Ferdinand al II-lea de Aragon şi Isabela de Castilia au cucerit Granada, ultimul bastion musulman al Iberiei. Termenii capitulării le garantau maurilor de aici drepturi asemănătoare celor ale mudejarilor. Totuşi, n-a trecut mult şi conducătorii catolici şi-au intensificat persecuţiile asupra minorităţii musulmane, exercitând asupra acesteia presiuni tot mai mari de a se converti la catolicism. Maurii au protestat împotriva acestei încălcări a acordurilor încheiate, iar în 1499 s-au revoltat. Trupele spaniole au înăbuşit revolta, după care musulmanii au fost obligaţi, comunitate după comunitate, fie să se convertească, fie să emigreze. Cei ce s-au convertit şi au rămas în Spania au fost numiţi de spanioli moriscos sau morisci.

„NICI BUNI CREŞTINI, NICI SUPUŞI LOIALI”:

     Deşi, în anul 1526, Islamul a fost interzis pe tot cuprinsul Spaniei, majoritatea moriscilor îşi practicau religia în ascuns. În cea mai mare parte, ei şi-au păstrat identitatea culturală.

      La început, convertirea formală a moriscilor la catolicism a fost tolerată de spanioli. La urma urmei, moriscii erau utili societăţii: lucrau ca artizani şi meşteşugari, efectuau munci grele şi plăteau taxe. Totuşi, refuzul lor de a se integra în comunitatea spaniolă era privit cu dispreţ, motiv pentru care moriscii erau discriminaţi atât de autorităţi, cât şi de mase. Se prea poate ca aceste prejudecăţi să fi fost alimentate de suspiciunile tot mai mari ale Bisericii privind sinceritatea convertirii lor.

    Nu a trecut mult şi toleranţei i-a luat locul constrângerea. În 1567, regele Filip al II-lea a promulgat o lege prin care limba, vestimentaţia, obiceiurile şi tradiţiile moriscilor erau interzise. Această măsură a generat noi revolte şi vărsări de sânge.

       Potrivit istoricilor, monarhii Spaniei s-au convins că „moriscii nu erau nici buni creştini, nici supuşi loiali”. Drept urmare, i-au acuzat de conspiraţie împotriva Spaniei, pretinzând că partizau cu duşmanii ţării, - piraţii berberi, protestanţii francezi şi turcii -, cu scopul de a o invada. Din cauza prejudecăţilor şi a temerilor că moriscii aveau să devină trădători, Filip al III-lea a emis, în 1609, un ordin de expulzare a acestora din ţară. În anii ce au urmat, cei despre care se credea că erau morisci au fost aspru persecutaţi. Prin astfel de mijloace josnice a câştigat catolicismul în Spania supremaţie religioasă!

Notă: Morisci, în spaniolă moriscos, este diminutivul spaniol al termenului „maur”. Istoricii folosesc acest termen într-o manieră nepeiorativă pentru a face referire la populaţia de origine musulmană convertită la catolicism din Peninsula Iberică, de după căderea, în 1492, a ultimului regat musulman din peninsulă.

ŞTIAŢI CĂ?

• La începutul secolului al VIII-lea e.n., musulmani din Africa de Nord şi din Arabia au cucerit cea mai mare parte a Peninsulei Iberice, teritorii ce aparţin actualmente Spaniei şi Portugaliei.
• Armatele catolice au început Reconquista, perioadă ce s-a încheiat în 1492, când a fost cucerită ultima enclavă musulmană din Granada.
• În 1492, Ferdinand şi Isabela i-au expulzat de pe teritoriul regatului lor pe toţi evreii ce au refuzat să treacă la catolicism. În secolul al XVI-lea, musulmanii care s-au convertit la catolicism, precum şi descendenţii lor au fost persecutaţi şi strămutaţi. În perioada 1609-1614, moriscii, „noii creştini” de origine musulmană, au fost expulzaţi.
• Se estimează că aproximativ 300 000 de morisci au fost obligaţi să părăsească Spania. În tot acest episod trist, şi-au pierdut viaţa, se pare, cel puţin 10 000 de morisci care au încercat să se împotrivească expulzării.

SUPLIMENTAR: Catolicism „pur” pe tot cuprinsul ţării:

     Fără îndoială, Spania a avut mult de suferit din punct de vedere economic în urma pierderii forţei de muncă a moriscilor. Totuşi, după exodul lor, ţara a fost cuprinsă de euforie. Potrivit cărţilor de istorie, pentru mulţi spanioli, însăşi prezenţa moriscilor - ce practicau o religie ciudată - fusese o sursă constantă de iritare şi un motiv de ruşine naţională. Acum, sursa de iritare fusese înlăturată. Monarhii, capii bisericii şi întreaga populaţie spaniolă au considerat prilej de mare bucurie restabilirea catolicismului „pur” pe tot cuprinsul ţării.