ÎNTRE ȘTIINȚĂ ȘI FICȚIUNE - CAZUL STEPHEN HAWKING!

ÎNTRE ȘTIINȚĂ ȘI FICȚIUNE - CAZUL STEPHEN HAWKING!

Stephen Hawking, renumitul fizician teoretician, a emis în cărțile și articolele sale câteva teorii interesante bazate pe sofisticate calcule matematice. La o analiză atentă, unele s-au dovedit corecte, în timp ce, de altele nu este convinsă toatã lumea cã stau în picioare. Cea mai cunoscută teorie a lui Hawking este cea a găurilor negre. Teoria a fost acceptată ca o realitate certă și azi toată lumea vorbește despre găurile negre cu aceeași dezinvoltură cu care este admis faptul că Pământul este rotund. Mai mult, Hawking este considerat „părintele găurilor negre”. Stephen Hawking a scris multe despre găurile negre; el este cel care a descoperit că acestea emit radiații electromagnetice (care ulterior au devenit cunoscute sub numele de Radiația Hawking). Numai ca un om de știință indian, Abhas Mitra, a demonstrat că, în fapt, găurile negre nu ar putea exista așa cum se crede despre ele fiindcă nu ar urma regulile teoriei generale a relativității a lui Albert Einstein. În schimb, Mitra a susținut că toate găurile negre ar fi doar găuri aproximative sau cvasi negre. În lucrarea sa, publicată în revista Foundations of Physics Letters, în 2000, Abhas Mitra sublinia că „fizicienii experimentali nu au reușit să găsească nicio dovadă pentru Radiația Hawking și am prezis că nici nu vor exista astfel de dovezi (în viitor), deoarece nu ar putea exista niciun orizont exact, nicio gaură neagră exactă și în consecință, am afirmat că nu există într-adevăr un paradox informațional al găurilor negre”. Stephen Hawking a ignorat concluzia studiului lui Mitra, iar comunitatea științifică l-a ignorat total pe cel care atentase la autoritatea celebrului fizician britanic. Numai că bomba avea să explodeze 14 ani mai târziu, când la sfârșitul lunii ianuarie 2014, Hawking, într-un articol de două pagini transmis online, își contrazice propria sa teorie, afirmând că: „Găurile Negre - în adevăratul sens al cuvântului - nu există”. Asta spunea însuși „părintele găurilor negre”, cum menționează enciclopediile lumii. Comunitatea științifică mondială a fost consternată; este clar că nimeni nu se aștepta la așa ceva. Doar Abhas Mitra, fizician teoretician la Bhabha Atomic Research Centre (BARC) din Mumbai, nu s-a arătat surprins. „Am spus acum mai bine de un deceniu că soluțiile găurii negre găsite în Teoria Generală a Relativității a lui Einstein corespund de fapt masei zero și nu se formează niciodată. Acest lucru implică faptul că așa-numiții candidați la Gaura Neagră trebuie să fie ori Găuri Gri ori Găuri Cvasi-Negre”, afirma atunci Mitra, adăugând: „Hawking spune același lucru acum”. Într-un articol din 5 februarie 2014, Mitra susține „că pot exista obiecte în Univers care sunt cvasi-statice sau „se prabușesc veșnic”, dar nu chiar Găuri Negre”. „Acest articol a fost în mare măsură ignorat de fizicienii mainstream, precum și de mass-media, în timp ce recenta lucrare online de două pagini a lui Hawking, care spune exact același lucru, a devenit o știre internațională fierbinte”, a mai declarat Mitra. El a mai spus că, acest lucru s-a întâmplat chiar dacă mai mulți astrofizicieni americani i-au verificat predicția că astfel de găuri cvasi-negre trebuie să aibă câmpuri magnetice puternice, spre deosebire de găurile negre reale, adăugând că până și Universitatea Harvard a emis un comunicat de presă în acest sens în 2006. Ce este, până la urmă o „Gaură Neagră”?  Potrivit lui Hawking, o gaură neagră rezultă din prăbușirea gravitațională a unei stele masive după ce rămâne fără combustibil pentru fuziune nucleară. O gaură neagră este tot vid, cu excepția unui punct central infinit de dens numit „singularitate” gravitațională. Mai departe, teoria spune că „o Gaură Neagră este înconjurată de o limită imaginară numită Orizontul evenimentului care închide totul în interior, nepermițând nimănui, nici măcar luminii, să scape”. Un obiect care traversează Orizontul Evenimentului este prins pentru totdeauna și zdrobit în singularitate, care distruge toate informațiile despre obiect”. Acest lucru intră în conflict direct cu legile fizicii cuantice care spun că informația nu poate fi niciodată complet ștearsă. Acesta este „paradoxul pierderii informațiilor”. Găurile Negre prezintă, de asemenea, și „Paradoxul Zidului de foc” care rezultă din afirmația că, Orizontul evenimentului, conform teoriei cuantice, trebuie de fapt transformat într-o regiune extrem de energetică, un fel de Zid de foc, care ar arde orice obiect care se apropie. „Deși Zidul de foc se supune regulilor cuantice, acesta încalcă Teoria Generală a Relativității a lui Einstein”, afirmă Mitra. Articolul lui Hawking, din 2014, încerca să rezolve Paradoxul Zidului de foc, propunând un colaps gravitațional care produce doar un Orizont Aparent, dar nu și un Orizont al Evenimentului care este semnul distinctiv al unei adevărate Găuri Negre. „Absența unui Orizont al evenimentului înseamnă că nu există găuri negre în sensul în care sunt imaginate de Hawking”. De fapt, într-o serie de lucrări revizuite de colegi, Mitra a arătat „că nu se pot forma găuri negre adevărate. Așa-numitele Găuri Negre observate de astronomi sunt de fapt obiectele care colapsează veșnic (ECOs). Nimic nu dispare, totul devine o minge de plasmă extrem de fierbinte. Aceste bile de foc, de plasmă, „sunt atât de fierbinți încât chiar și neutronii și protonii se topesc acolo și a caror presiune a radiațiilor exterioare echilibrează atracția interioară a gravitației pentru a opri un colaps catastrofal înainte ca orice Gaură Neagră sau „singularitate” să se formeze de fapt”, explică Mitra. De altfel, Soarele nostru este, de asemenea, o bilă de foc suficient de fierbinte pentru a topi atomii, mai scria Mitra. Astfel, „aceste Obiecte care colapsează veșnic rezolvă atât aparentul paradox al informației care nu dispare niciodată într-o gaură neagră, cum își imagina Hawking,  cât și cel al Zidului de foc”, consideră Mitra. În fine, mai spunea fizicianul indian în februarie 2014, „Hawking a ajuns acum la aceeași concluzie folosind argumente provizorii, în timp ce rezultatele noastre se bazează pe calcule exacte și au fost publicate într-o serie de lucrări apărute în urmă cu peste 13 ani”. Ca un corolar, să mai amintim că nu doar articolele lui Mitra, care au demonstrat că teoria lui Hawking despre găuri negre este falsă au fost ignorate de fizicienii adepți ai lui Stephen Hawking, așa cum a fost ignorată și rezolvarea celor două aparente paradoxuri ridicate de fizicianul britanic, dar în final, Abhas Mitra a fost îndepărtat de la catedra de la BARC pentru „erori de strategie”. În fond îl contrazisese pe cel mai mare fizician teoretician al planetei. Atât de mare încât atunci când și-a revizuit teoria despre găurile negre nici macar nu l-a pomenit pe cel care, cu 14 ani înainte, afirmase același lucru: găurile negre nu există. Stephen Hawking și diversele sale teorii despre Univers:  Unele din teoriile lui Stephen Hawking au revoluționat modul în care privim Universul, chiar dacă sunt predicții teoretice. Unele dintre aceste teorii s-au dovedit a fi corecte, susține un articol postat pe Live Science, dar altele, mai bizare, încă îi pun pe gânduri pe fizicieni. Despre teoria legată de existența găurilor negre din Univers am scris mai sus. Mă voi opri, în continuare, asupra altor teorii dintre cele mai interesante. Hawking este considerat unul dintre cei mai mari fizicieni teoretici ai epocii moderne, cu o carieră de cinci decenii în știin- ță. Începând cu teza sa de doctorat din1966, articolele și cărțile sale inovatoare au apărut fără oprire până la lucrarea sa finală din 2018, încheiată cu doar câteva zile înainte de moartea sa, la vârsta de 76 de ani. Unele dintre teoriile lui Hawking au fost acceptate în curentul central științific, cu argumente justificative, de la cele asupra găurilor negre până la explicația pentru începuturile Universului. Altele rămân încă în suspensie. Big Bang se impune:  Când și-a scris teza de doctorat, Hawking se afla în miezul unei dezbateri aprinse între două teorii cosmologice rivale: Big Bang și Starea constantă. Ambele teorii au acceptat faptul că Universul se extinde, dar în prima se extinde dintr-o stare ultra-compactă, super-densă într-un moment finit din trecut, în timp ce a doua presupune că Universul se extinde pentru totdeauna, cu crearea constantă de materie nouă, pentru a ține o densitate constantă. În teza sa, Hawking a arătat că, teoria Stării constante este matematic auto-contradictorie. El a susținut în schimb că Universul a început ca un punct infinit de mic, infinit de dens numit singularitate. Astăzi, descrierea lui Hawking este aproape universal acceptată în rândul oamenilor de știință. Și teoria sa despre găurile negre care există în Univers și teoria despre radiația Hawking sunt acceptate de comunitatea științifică, mai puțin de fizicianul indian Abas Mitra care a demonstrat că, de fapt, găurile negre nu există, fiind vorba de un fel de cvasi-găuri negre, și nici radiația Hawking, cum scriam  mai sus, idee care a apărut ca o blasfemie la adresa lui Hawking, dar pe care Hawking a prezentat-o în 2014 ca pe o revizuire de ultim moment a teoriei sale, fără să amintească nimic despre teza lui Mitra. Hawking a emis și o teorie a găurilor negre primordiale, despre care credea că „ar putea constitui misterioasa materie întunecată” existentă în Univers. Cu toate acestea, așa cum preciza Live Science, dovezile observaționale actuale indică faptul că acest lucru este puțin probabil. Oricum ar fi, în prezent nu avem instrumente de observație pentru a detecta găurile negre primordiale sau pentru a spune dacă acestea alcătuiesc sau nu materia întunecată. Și să nu uităm observația filozofului britanic Karl Popper care în lucrarea „Critica metodei științifice” definea o teorie ca fiind științifică numai în măsura în care ea este verificabilă experimental. Azi, această idee este trecută cu vederea, apropiind teoria științifică mai mult de … literatura SF. Un poem numit Multivers:  Unul dintre subiectele de care Hawking s-a atașat spre sfârșitul vieții sale a fost teoria Multiversului, cu alte cuvinte, ideea că Universul nostru, cu începutul său în Big Bang, este doar unul dintr-un numar infinit de alte Universuri coexistente. Hawking nu a fost mulțumit de sugestia făcută de unii oameni de știință că, orice situație ridicolă pe care ți-o poți imagina trebuie să se întâmple chiar acum, undeva în acel ansamblu infinit. Așa că, în ultima sa lucrare din 2018, publicată în Journal of High Energy Physics (JHEP), Hawking a căutat, după propriile sale cuvinte, să „încerce să îmblânzească Multiversul”. El a propus un nou cadru matematic în care, deși nu a renunțat la Multivers cu totul, l-a fâcut mai degrabă finit decât infinit. Dar, ca și în cazul oricărei speculații cu privire la Universurile paralele, nu avem nicio idee dacă ideile sale sunt corecte. Și pare puțin probabil ca oamenii de știință să-i poată testa teoria în curând. Călătoria în timp:  Oricât de surprinzător ar suna, legile fizicii, așa cum le înțelegem noi astăzi, nu interzic călătoriile în timp. Soluțiile la ecuațiile relativității generale ale lui Einstein includ „bucle închise ale timpului”, care ar permite efectiv călătoria înapoi în trecut. Hawking a fost deranjat de acest lucru, deoarece a simțit că o călătorie înapoi în timp ar da naștere unor paradoxuri logice care pur și simplu nu ar trebui să fie posibile. Așa că el a sugerat că o lege fizică necunoscută în prezent împiedică să se producă acele bucle închise ale timpului, fiind vorba despre așa-numita sa „presupusă protecție cronologică”. Dar „presupusă” este doar un eufemism științific pentru „a ghici” și nu știm cu adevărat dacă o călătorie în timp este posibilă sau nu. Fără un Creator:  Una dintre întrebările pe care cosmologii, dar nu numai ei, le pun cel mai des este „ce s-a întâmplat înainte de Big Bang?”. Teoria lui Hawking susținea că întrebarea nu are sens, deoarece timpul însuși, ca și Universul și tot ce este în el, a început de la Big Bang. „Pentru mine, asta înseamnă că nu există posibilitatea unui Creator”, scrie Live Science, „pentru că nu există un timp în care un Creator să fi existat”. Evident, este o opinie cu care mulți oameni nu sunt de acord, cercetători sau clerici, dar una pe care Hawking și-a exprimat-o în numeroase ocazii de-a lungul vieții sale. Aproape sigur este o teorie care se încadrează în categoria „nu se va rezolva niciodată într-un fel sau altul”. Profeții despre sfârșitul lumii:  În ultimii săi ani, Hawking a facut o serie de profeții sumbre legate de viitorul umanității despre care BBC spune că erau ușor neserioase sau de-a dreptul bizare. De la sugestia că bozonul Higgs, sau „particula lui Dumnezeu”, - acea particulă elementară din familia bozonilor, care conferă masă celorlalte particule elementare - , ar putea declanșa o bulă de vid care ar înghiți întreg Universul, până la invaziile extraterestre ostile și la preluarea controlului de către inteligența artificială (IA). În fine, dacă Stephen Hawking a avut dreptate sau nu în legătură cu atâtea lucruri, va trebui să sperăm că a greșit în legătura cu acestea din urmă.