O NOUĂ MOSTRĂ DE POLITICĂ „PUPAT PIAȚA INDEPENDENȚII”!

 O NOUĂ MOSTRĂ DE POLITICĂ  „PUPAT PIAȚA INDEPENDENȚII”!

1. „Monstruoasa coaliție” marca Johannis:

 În 2012 i-a unit ura împotriva lui Traian Băsescu, generată și patronată de bătrânul securist Dan Voiculescu. Acum i-a adus la aceeași masă rapacitatea, cinismul și prostia. Să nu ne mirăm prea mult, PSD, PNL și Johannis sunt din același aluat. Împărtășesc aceleași „valori”, la loc de cinste fiind înfruptatul din banul public și clientelismul. Liberalii și președintele au dat însă dovadă de o ticăloșie mai mare decât cea a PSD, de un vid moral incomensurabil, pentru că și-au înșelat și mințit deliberat propriul electorat, unul visceral anti-PSD, ceea ce social-democrații nu au făcut. Electoratul lor, pauper și neinstruit în bună măsură sau dependent de stat prin funcționărime și ajutoare sociale, este mult mai puțin ideologizat și „anti”, așa că nu are de ce se simți păcălit. Ceea ce se întâmplă acum este o mizerie mult mai mare decât cea de acum zece ani, pentru că atunci USL s-a format la lumină, a căpătat girul la vot. Acum Johannis și PNL ne-au falsificat fără rușine votul. De altfel, istoria recentă a liberalilor este un șir de trădări, dar cred că Noul USL este bomboana pe coliva acestui partid, care merită cu vârf și îndesat să iasă cu picioarele înainte de pe scena politică. Nici nu mai are importanță cum s-a ajuns aici, a curs deja prea multă cerneală în căutarea unor motive raționale, nu are importanță nici cum împachetează PNL și Johannis porcăria. Dau vina pe USR, deși aceasta le-a deschis toate porțile posibile spre refacerea coaliției, iar condiția lor - fără Florin Câțu premier - a fost, iată, acceptată când a venit din partea PSD. Ne spun că se „sacrifică” pentru țară, că scopul este o guvernare stabilă care să facă proiecte grandioase, investiții. Baliverne. Vor doar banii și sinecurile, sunt hrăpăreți și fără scrupule. Iar „rotativa” este o șmecherie de două parale, acceptată de ambele partide. PSD va ieși de la guvernare, d-aia nici nu a vrut premierul, cu vreun an înainte de alegerile din 2024, pentru a-și reface scorul electoral, care o să scadă inevitabil, dar și pentru a lăsa PNL să guverneze minoritar și să-și frângă gâtul la alegeri. Este un plan simplu, la mintea cocoșului și perfect justificat din punctul de vedere al PSD. Așa o pleașcă nu visau pesediștii. Erau pregătiți pentru patru ani de opoziție, confruntați cu o majoritate care putea face reforme, schimba paradigme de gestionare a treburilor publice, se așteptau la vremuri nu tocmai bune pentru ei. Pesedistul de rând nu înțelege prea bine cum de a ajuns partidul să intre la guvernare pe ușa din față, poftit cu temenele și luând crema. La nivel de lideri, lucrurile stau altfel, este destul de probabilă o înțelegere cu Johannis pentru un astfel de scenariu. Oricum ar fi, cert este că au împușcat toți iepurii posibili. Vorba Olguței Vasilescu: „Bravo, Marcele! Ai luat și banii de pe pieptul mortului!”. Bine le-a făcut, căci, nu-i așa, prostia se plătește. Problema nu este a PSD, de la care nu au existat niciodată așteptări, ci a PNL. Să ne amintim doar de combinațiile făcute cu socialiștii încă de la începutul anilor ‘90: Radu Câmpeanu a guvernat alături de PSD în guvernul Stolojan - Iliescu, PNL-AT a lui Patriciu a stat la masa puterii în guvernul Petre Roman, Crin Antonescu a bătut palma cu Ponta și a făcut USL, Tăriceanu a guvernat cu susținerea PSD, iar ALDE i-a periat mustața lui Dragnea. La liberali au fost mereu camarile, puciuri, dar așa o concentrație de nevertebrate ca în „echipa câștigătoare” nu s-a văzut de mult. I-au umflat ego-ul impostorului Florin Câțu, s-au dat în stambă ca să-i acopere incompetența și eșecul vaccinării, au tras sfori și mituit primari, s-au pretat la toate mârșăviile ca să fie ales la congres și să rupă coaliția cu USR. Ce flăcări pe nări scoteau Rareș Bogdan, Florin Roman, Emil Boc, Dan Vâlceanu, cum îl mai puneau pe Ludovic Orban la stâlpul infamiei Raluca Turcan, Alina Gorghiu sau Daniel Fenechiu și cum se mai jurau toți câțiștii că nu se vor alia în veci cu PSD! Spectacolul oferit zilele acestea este însă și mai dezgustător decât precedentul, așa cum se întâmplă atunci când scuipi unde ai lins până deunăzi. „Partidul nu stă într-un om” spunea acum câteva zile Rareș Bogdan. „Mandatul lui Florin Câţu nu a fost decât un şir de minciuni, greşeli şi jocuri personale. Aş spune că e de domeniul patologicului. Florin, îți imaginezi că nimeni nu se prinde de minciunile tale?”, scrie cu mânie Raluca Turcan într-un mesaj pe grupurile interne ale PNL, după care îi cere demisia. Mai mult, îl acuză că nu mai sunt bani de pensii și alocații, pentru că „i-ai luat la rectificare doar ca să dai tu bine la cifre în postările de pe facebook”. Acum o lună, aceeași Turcan dădea asigurări că sunt bani pentru pensii. Urmează probabil Alina Gorgiu, altă primadonă rămasă fără funcție în noul guvern. Vomitiv. Singura voce din interior, cu excepția lui Ludovic Orban, despre care însă se poate spune că are răfuieli personale, care s-a ridicat deschis împotriva alianței cu PSD și a lui Câțu a fost a lui Dan Motreanu. În rest, doar nevertebrate. Grăitoare este și lașitatea lui Johannis, care după ce a nășit această nouă și monstruoasă coaliție cu Pe-Se-De, fosta „ciumă roșie” devenită „factor de stabilitate”, fuge cu coada între picioare de presă. Din răul cel mai mic a devenit răul cel mare și așa va rămâne până la finele mandatului, orice ar face.

2. Victoria sistemului ticăloșit!

 Iată-i, așadar, din nou în prim-plan, gata să ocupe funcțiile-cheie în guvern și în administrație, să pună din nou mâna pe banii publici, autohtoni și europeni: toată fauna psd-istă, în frunte cu Firea, Corlățean, Dâncu, Grindeanu, Budăi, Marian Neacșu - promotorul conceptului de „stat paralel”; oameni ai lui Dragnea sau ai lui Ciolacu, exponenți ai sistemului de prăduire a banilor publici și de blocare a reformelor pus la punct din 1990 de FSN și reîncarnările lui ulterioare. Nu datorită destoiniciei lor s-au întors, ci datorită trădării PNL și a președintelui Johannis, cei care ne-au promis că vor înlătura de la putere „ciuma roșie”, doar pentru a o readuce la putere la mai puțin de un an de la alegerile din 6 decembrie. A fost distrugerea coaliției PNL-USR-UDMR un plan mai vechi al șefului statului și al PNL sau, așa cum crede fostul președinte al PNL Valeriu Stoica, rezultatul unor erori generate de pierderea controlului asupra evoluțiilor politice? Mai pe șleau spus, avem de a face doar cu un festival al prostiei din partea șefului statului și a „echipei câștigătoare” sau cu un puci al partidelor și grupurilor de interese asociate pe care le numim generic „sistemul ticăloșit” ori, pe scurt, GRIVCO? Ipoteza erorilor în cascadă nu explică decât parțial distrugerea relației dintre PNL și USR. Dacă într-adevăr liberalii au fost surprinși că USR a avut demnitatea de a demisiona din guvern după ce doi miniștri i-au fost revocați abuziv, situația putea fi rezolvată ulterior prin negocieri de bună-credință. În schimb, Florin Câțu a purces imediat la demiterea tuturor usr-iștilor din instituțiile statului și la denigrarea violentă a foștilor parteneri, apoi președintele Johannis și-a bătut joc de Dacian Cioloș, dându-i un mandat pentru formarea guvernului pe care știa bine, pentru că așa ordonase, că nu avea cum să-l ducă la bun sfârșit. La acel moment, după succesul moțiunii de cenzură pregătite de PSD încă înainte de congresul PNL, Florin Câțu nu mai era premier decât în mintea lui. Căderea lui, confirmată în final de evoluțiile recente ale negocierilor cu PSD, era un prilej excelent pentru renegocierea vechii coaliții cu USR. În schimb, Klaus Johannis însuși a făcut lobby în PNL pentru intrarea la guvernare a PSD. Mai mult, în prealabil, domnul Johannis și locotenenții săi au avut grijă să slăbească PNL aruncând în aer toate punțile cu tabăra Orban, ceea ce a dus la retragerea fidelilor fostului lider din grupul parlamentar PNL. În mod pervers, omul președintelui, Cristian Bușoi, a invocat slăbirea poziției parlamentare a PNL pentru a justifica apropierea de PSD, cu care se poate face, nu-i așa?, o majoritate solidă, nu una precară, cum ar fi acum cea oferită de PNL-USR-UDMR, de parcă nu tandemul Johannis-CÂțu a subminat deliberat poziția PNL în parlament. Ca să nu mai spunem că Ludovic Orban promisese să susțină refacerea vechii coaliții. Este greu să nu vezi caracterul deliberat al demersurilor care au dus, pas cu pas, la excluderea USR de la guvernare, cu prețul sacrificării PNL. Nu o fi domnul Johannis o lumină intelectuală, dar nu are cum să ignore aritmetica parlamentară care demonstra clar că PNL nu se află într-o poziție dominantă decât în coaliție cu partide care au mai puține mandate decât el, ca USR și UDMR, și că același PNL devine partener secundar, deci dominat, într-o coaliție cu un partid cu o pondere parlamentară superioară, cum este PSD. De ce au acceptat liderii PNL această sinucidere politică - adică să fie și repudiați de electorat, și rămași fără resurse de mulțumire a clientelei, prin cedarea ministerelor „cu bani” către PSD - adică și bătuți, și cu banii luați? Și aceasta, după ce se lamentaseră că în vechea coaliție USR primise prea multe ministere bănoase. Presupunem că au crezut că președintele Johannis avea pârghii de influențare a PSD astfel încât reîmpărțirea ministerelor să le fie avantajoasă. Probabil credea și Klaus Johannis că poate controla întregul PSD dacă îl controla pe Marcel Ciolacu personal. Sau poate că președintelui nici nu-i pasă prea mult de soarta PNL, pentru că este de fapt un liberal de conjunctură, fără convingeri politice proprii, iar adevărata sa comandă se află la GRIVCO - de unde a și venit, atunci când USL trebuia ruptă în două pentru a crea o opoziție artificială la PSD, opoziție ce urma să fie abandonată atunci când interesele partidului aveau să o ceară - și au cerut-o, când s-a conturat perspectiva înfruptării din fondurile PNRR.  În consecință, liberalii vor mânca pâinea umilinței, ca preț pentru eterna lor duplicitate: au vrut să fie parte a „sistemului”, pozând în același timp în adversari ai acestuia. Ostili reformelor, nu s-au înțeles cu USR, care reprezintă, cel puțin teoretic, o forță politică necontaminată de „sistem”. De altfel, s-a văzut din prima jumătate a anului că aceste două partide erau incompatibile. Bucuroși că scapă de exigențele USR, au sperat că președintele Johannis le va răsplăti supușenia. În schimb, au pierdut Ministerul de Finanțe și alte posturi-cheie și au ajuns să se căciulească la PSD: „Marcele, nu poți să ne faci una ca asta!” se lamenta falnicul Rareș Bogdan, cel care nu demult cerea isteric USR-ului „să facă penitență”. Penibilă această ipostază a PNL, dar binemeritată: când îți minți electoratul și îți trădezi aliații, nu te poți plânge că ești tratat ca o slugă nedemnă de noii tăi stăpâni!

3. „Coaliția semafor”:

 Noua coaliţie guvernamentală formată din PSD, PNL, UDMR, la care s-a alăturat și grupul minorităților naționale, altele decât maghiare, a fost botezată cu numele: „Coaliţia Naţională pentru România” fără ca vreun preot să o scufunde în apa sfințită. De câte ori va derapa prin mărăcini, îi vom spune, în bășcălie, „Coaliția semafor.” La intrare în guvern nu vor atârna buchete de busuioc. Suntem asigurați. Dar nici boluri de lapte și miere. Pentru că brandul este prea oficios, aș zice că trebuie poreclit altfel. I-am anunțat deja în ubtitle numele de scenă, dar înainte de a explica de unde ideea acestui brand de tarabă, să ne scufundăm un pic în „sinergia faptelor” termen drag întâistătătorului din PSD. Coaliția semafor va fi condusă, alternativ, de doi premieri, de la PNL şi PSD în perioada 2021-2024. Este oficial. În acest sens s-a și parafat tratatul uniunii comensale. Pentru cei care nu cunosc termenul, acesta este împrumutat din biologie, fiind forma de relație dintre două organisme, în care unul folosește resturile de hrană ale celuilalt. Microorganismele de gen sunt benefice omului, fără de care corpul uman n-ar elimina rezidurile. Conform protocolului sau - mă rog - acordului, primul premier al Coaliției semafor va fi Nicolae Ciucă (PNL), cu un mandat care se va încheia, vezi Doamne, pe 25 mai 2023. Următorul premier, propus de PSD, va fi pus în scaunul de conducere al noului executiv, din mai 2023, până la alegerile generale din 2024. Acordul politic a fost parafat de liderii celor trei partide, împreună cu grupul parlamentar al minorităţilor naţionale. Odată cu rotirea premierului - ne mai spune foaia de parcurs guvernamentală - vor fi învârtiți vicepremierii, precum și cele mai importante ministere. Astfel, ministerele conduse acum de PSD vor ajunge să fie controlate de reprezentanți ai PNL și invers. Numele viitorului premier social-democrat nu este făcut momentan public. Suspansul încarcă bateriile. Crează energii. Asta în timp ce mișcarea #rezist își arată deja colții de după colț, semn că s-au găsit lovele pentru societatea în civil. Noroc că AUR are inițiative mult mai creative, nu atât de predictibile cât asociațiile controlate de drulăi. Coaliția semafor va reda încrederea oamenilor în politicieni? Cam greu de atins dezideratul. Falia creată și întreținută în societate, între PNL și PSD, este încă adâncă. Culmea ironiei, miniștrii guvernului Ciucă au fost audiați exact la „aniversarea” a doi ani de la celebra declarație demolatoare a lui Klaus Johannis de la Palatul Cotroceni, prin care acuza Partidul Social Democrat de toate relele pământului, chiar și de catastrofa sanitară, dacă ar mai fi rămas la putere. Mai are rost să umplem spațiul, atât de parcimonios distribuit, cu fragmente din statement-ul lui de acuzator public? Poate doar câteva idei: „PSD a impus țara pe lista rușinii, în fața partenerilor europeni,” „PSD a plasat în administrație numeroși incompetenți,” „PSD a blocat dezvoltarea, nu a investit în infrastructură și a direcționat fondurile publice către clientela de partid.” Maxima a fost comisă, înspre final: „Pe 6 decembrie, îndepărtarea PSD de la butoanele puterii poate să fie, în sfârșit, definitivă,” zicea însuși președintele de la pupitrul său mobil. Apropos de infrastructură. Atunci, PSD-ul era câh, acum când activează comensual cu PNL este O.K.. Pe hârtie amândouă partidele au pus acum 13.000 de km. de drumuri, cât distanța de la Constanța, la Magadan (Rusia de est) și mai rămân vreo două mii de kilometri. Îndepărtarea PSD de la putere a durat doar doi ani. Atât s-a putut. Ce-i pasă starostelui „Mănăstirii într-un picior și o crosă de golf” că și-a îmbăloșat memoria, că și-a aruncat la gunoi vorbele vitriolante? După investirea guvernului, are timp de o lungă vacanță. Bine meritată și îndelung așteptată. Nu-l mai interesează de votanții săi, care-și plâng în pungă. Cine i-a pus să fie căuzași, un fel de aurolaci ai ulițelor electorale? Acum zac. Sunt cufundați în depresii, în timp ce idolul le arată fundul. Coaliția semafor se poate în sfârșit explica. Verdele vine de la UDMR, galbenul de la PNL și roșul de la PSD. Iluziile de mai bine nu sunt doar pentru vaccinați. Pașaportul verde, Doamne ajută, nu va fi impus. Liberul arbitru va funcționa. Ne asigură oficialii. Ce ai Bebiță? Nu poți apăsa pedala la culoarea verde a semaforului, dacă nu scanezi codul? Parlamentul a investit guvernul Ciucă. Niciun cabinet nu s-a bucurat de o atât de largă reprezentare. Românii așteaptă lucruri simple să se întâmple. Nu minuni, gen 13,000 de km. de drumuri. Atenție, fraților! Nu treceți pe culoarea roșie! O dată cu mărirea cu 10% a salariului minim pe economie, se mărește și punctul amenzilor. Imprudența la volan, la fel ca imprudența electorală, costă al dracului de scump. Fiți vigilenți! Vindecați-vă de daltonismul politic.

 Klaus Johannis (discurs 6 noiembrie 2020): „Dragi români, pe 6 decembrie, îndepărtarea PSD de la butoanele puterii poate să fie, în sfârșit, definitivă! Este timpul ca, uniți, cetățenii acestei națiuni și forțele politice reformatoare, împreună cu mine, să intrăm într-o nouă etapă de dezvoltare a țării noastre. Este timpul să construim România Normală!”

4. Să încercăm și un pic de optimism!

 Oricât ar părea de grea alăturarea liberalilor și a socialiștilor într-un proiect de guvernare comun, iată că acest lucru se întâmplă. Trecând peste patimi, simpatii și antipatii, cele două partide au reușit să se așeze la masa negocierilor și să pună „interesul pentru România și pentru români deasupra interesului de partid”, dacă este să-i credem. Știu că mulți dintre politicieni trăiesc un sentiment de frustrare în fața acestei noi realități politice. De asemenea, mulți români sunt dezamăgiți. De-a lungul ultimilor ani, cele două partide și cele două tabere ale susținătorilor lor păreau imposibil de împăcat. S-au spus cuvinte grele, chiar urâte, disprețul reciproc a fost public și a influențat chiar creșterea unui sentiment de ură în rândul oamenilor.

Cât să ne mai urâm unii pe alții? Întrebarea nu este deloc retorică. La începutul anilor 2000, Adrian Năstase vorbea despre două Românii. Linia de demarcație dintre acestea s-a tot îngroșat de-a lungul anilor. Și am văzut, dincolo de susținerea arătată de oameni pentru un partid politic sau altul, cum crește ura împotriva celorlalți. Am asistat la dezlănțuiri degradante între români. Unii care îi disprețuiesc din toată inima pe „tinerii frumoși și liberi”, iar alții îi arătau cu degetul pe „pupătorii de moaște” și râdeau superior de „babele știrbe”. Politicienii, - nu neapărat toți, dar prea mulți dintre ei! -, au forțat falia dintre români și mai mult. Prea puțini au acționat constructiv. Dovada cea mai bună a eșecului electoral o reprezintă participarea tot mai redusă la vot. Iar partidele nu au ezitat să propună distrugerea adversarului în defavoarea construcției. Ideea că am arătat paiul din ochiul adversarului politic a fost mai puternică decât dorința de a face ceva pentru țară. Așa că iată-ne la finele anului 2021 bine influențați de discursul negativ și plin de ostilitate la adresa „celuilalt”. În egală măsură, nu au lipsit din discursul public, luările de poziție ale presei românești. Dar și acestea au fost influențate de „discursurile urii” și le-au propagat cu intensitate. Plecând de la premisa că o insultă aduce mai multe citiri, obiectivitatea a fost lăsată în plan secund. Iar peste toate, o bună parte a presei a căutat senzaționalul din viața privată a unor personaje populare sau crimele și accidentele cu cât mai multe victime. Urmarea tuturor acțiunilor acestor stimuli se poate vedea cu ochiul liber, cum se spune. Suntem dezbinați, nu mai avem încredere în nimeni, iar stresul este tot mai evident. Pentru ca tacâmul să fie complet, suntem într-o situație pandemică foarte gravă, iar criza economică a devenit și aceasta tot mai acută. În lumea românească, marcată de convulsii, lipsă de încredere în autorități și confuzii, a mai apărut o falie: cea dintre „vacciniști” și „antivacciniști”. La fel de inutilă, dar la fel de stresantă ca toate celelalte. Revin la discursul public și reamintesc tuturor faptul că, o dată cu fragmentarea societății românești, au apărut și multe opinii în care este invocată nevoia unei uniuni a românilor și a depășirii granițelor apărute artificial între oameni. Este foarte adevărat că majoritatea celor care au propus românilor să strângă rândurile au făcut-o gândindu-se că o uniune ar fi foarte bună doar dacă s-ar face în jurul unui partid sau altul, de regulă cel pe care oratorii noștri îl simpatizează. Nimeni nu a pornit la un astfel de drum al concordiei cu propunerea de a lăsa de la el, nu de a-l controla pe celălalt. Iar acest lucru a dus întotdeauna la un eșec de proporții. Iată că realitatea ne obligă să încercăm să ne împăcăm unii cu alții. Noul guvern a adunat în Piața Victoriei politicieni din două partide care nu se agreează deloc. Nici ideologic, nici ca prestații politice. Președintele Johannis a trecut peste orice adversitate și a aprobat crearea unui guvern care, dacă respectă regula asumată a compromisului, ar putea limita proporțiile crizei în care se află România. Era singura decizie rațională posibilă! Nu voi intra în detalii legate de persoane, dar voi spune că medicul Alexandru Rafila la Ministerul Sănătății este o opțiune foarte înțeleaptă. Este un profesionist desăvârșit și este unul dintre cei mai calificați specialiști români. Și reiau un lucru pe care l-am spus mai demult: oare un pesedist nu se va lăsa operat de un medic care face parte din PNL doar pentru că nu face parte din același partid cu acesta? Oameni buni, sănătatea și viața nu țin de culoarea politică, ci, în situația relației medic-pacient, de valoarea profesională a medicului! Prin urmare, politicienii au construit un guvern al concordiei. Cel puțin pentru câteva luni, s-a instalat un armistițiu, avem un guvern cu susținere puternică în parlament și o grămadă de probleme de rezolvat. Alternativa ar fi fost lipsa unui guvern coerent și organizarea de alegeri anticipate. Nu pot anticipa evoluția acestui guvern. Cred că nimeni nu poate. Dar un prim pas spre îndreptarea situației pandemice și a celei economice din perspectiva administrării statului a fost făcut. Și este un pas important. În altă ordine de idei, faptul că avem un guvern rezultat în urma apropierii unor forțe politice altminteri antagonice poate fi citit în două feluri: cele două forțe se vor controla una pe cealaltă, excluzând riscul vreunui exces sau cele două partide se vor bloca unul pe altul. Având în vedere însă faptul că au plecat la drum cu un program de guvernare negociat, cred mai degrabă că suntem în prima situație. Vor lucra împreună, dar se vor și controla. Până la urmă, această situație poate fi bine echilibrată, iar participarea UDMR la guvernare va întări echilibrul. Ne place sau nu, liderii maghiari au fost mereu echilibrați. Un alt lucru pe care ni l-ar mai putea aduce acest armistițiu politic este renunțarea la violența verbală. Renunțarea la dispreț și, respectiv, superioritate. Putem avea opinii diferite și le putem argumenta cu înțelepciune și calm. Cu siguranță, avem nevoie să reînvățăm să ne respectăm unii pe alții. Nu este nevoie să fim perfecți, dar este important să ne purtăm civilizat unii cu alții. Și ca să rămân în tonul pe care l-am folosit în acest subtitlu, am să întreb următorul lucru: v-ați lăsa operat de un medic care simpatizează cu USR sau cu AUR? Răspunsul este foarte simplu: bineînțeles! Nu culoarea politică este cel mai important lucru pe această planetă!

5. Să mai și zâmbim - Păcăneaua guvernării!

 Ar fi mult mai cinstit față de cei care se tot încăpățânează să voteze în România ca, în loc de alegeri, guvernul să fie stabilit la păcănele. Ar putea fi și o loterie a guvernării, precum este loteria vaccinării. Efectul comic ar fi același. Oricum nu contează pe cine ai votat pentru că, în final, vor ajunge să conducă țara aceiași oameni. Dacă premierul și miniștrii s-ar desemna la păcănele, adică la noroc, nu s-ar mai pierde atâția bani cu organizarea de alegeri și ar fi mult mai antrenant. Ar fi mai mult suspans. În cazul ăsta, consultările de la Cotroceni s-ar referi doar la jocul de păcănele prin care ar urma să fie desemnat Guvernul: cu fructe sau cu șeptari. Și tehnic, dar și moral, ar fi o importantă evoluție de la alba-neagra prin care se stabilește cine conduce țara în momentul de față. Sub orice pahar învârtit de PNL, când îl ridici, dai tot de PSD. Nici n-apuci să zici „Ordonanța 13”, că Ciolacu le-a luat liberalilor și banii de pe piept, cum bine a spus Lia Olguța Vasilescu. Și Câțu este mulțumit, zice că a câștigat! Dacă nici astea nu-s păcănele ... S-ar putea păstra fără probleme și Guvernul rotativ. La 6 luni, pac mai faci o selecție la păcănele. Pui candidații să dea în aparate câte doi și care câștigă merge mai departe. Ca la Vocea României. De Crăciun, ăla care dă compot este premier. Ar mai fi varianta loteriei guvernării după modelul loteriei vaccinării. De la un anumit număr încolo, primii 20 de membri de partid câștigă fiecare câte un minister. Desigur, asta n-ar schimba nimic în România, cum nu s-a schimbat nimci în ultimii 30 de ani, dar poate că oamenii nu ar mai simți că au mers la vot degeaba.