ÎNTREBĂRI PRIVITOARE LA ... SFÂRȘITUL LUMII! Partea a doua.

 

ÎNTREBĂRI PRIVITOARE LA … SFÂRȘITUL LUMII! Partea a doua

11. Ce este bătălia de la Armaghedon?

 Cuvântul „Armaghedon” vine din cuvântul ebraic Har-Magedone, care înseamnă „Muntele Meghido”, și a devenit sinonim cu bătălia viitoare în care Dumnezeu va interveni și va distruge armatele lui Antihrist, după cum este prezis în profeția biblică (Apocalipsa 16:16; 20:1-3, 7-10). Mulțimi de oameni vor fi implicate în bătălia de la Armaghedon, toate națiunile ridicându-se împreună pentru a lupta înaintea lui Hristos. Locația exactă a văii Armaghedon este neclară, pentru că nu există niciun munte cu numele Meghido. Totuși, pentru că „Har” poate însemna și deal, cel mai probabil locația este în zona deluroasă din jurul câmpiei Meghido, la aproape 100 de km. nord de Ierusalim. Mai mult de două sute de bătălii au fost date în această regiune. Câmpia Meghido și câmpia alăturată a Esdraelonului vor fi punctele centrale ale bătăliei Armaghedonului, care se va dezlănțui pe toată lungimea Israelului până în sud la cetatea edomită Boțra (Isaia 63:1). Valea Armaghedon a fost faimoasă pentru două victorii mărețe în istoria Israelului: 1) Victoria lui Barac împotriva canaaniților (Judecători 4:15) și 2) Victoria lui Ghedeon împotriva madianiților (Judecătorii 7). De asemenea, Armaghedon a fost locul a două mari tragedii: 1) moartea lui Saul și a fiilor lui (1 Samuel 31:8) și 2) moartea împăratului Iosia (2 Împărați 23:29-30; 2 Cronici 35:22). Datorită istoriei sale, valea Armaghedon a devenit un simbol al conflictului final dintre Dumnezeu și forțele răului. Cuvântul „Armaghedon” apare doar în Apocalipsa 16:16: „Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon.” Acest text vorbește despre împărați care sunt loiali lui Antihrist și care se adună pentru un asalt final asupra Israelului. La Armaghedon, „potirul de vin al furiei mâniei Lui (Dumnezeu)” (Apocalipsa 16:19) va fi oferit, iar Antihristul și urmașii săi vor fi învinși. „Armaghedon” a devenit un termen general care se referă la sfârșitul lumii, nu exclusiv la bătălia care va avdea loc în câmpia Meghido.

12. Ce este „ziua Domnului”?

 Expresia „ziua Domnului” identifică de obicei evenimentele care au loc la sfârșitul istoriei (Isaia 7:18-25) și adesea este asociată cu expresia „ziua aceea”. O cheie pentru înțelegerea acestor expresii este observația că ele întotdeauna identifică o perioadă de timp în care Dumnezeu intervine personal în istorie, direct sau indirect, pentru a îndeplini aspecte specifice ale planului Său. Majoritatea oamenilor asociază ziua Domnului cu o perioadă de timp sau o zi specială care va avea loc când voia lui Dumnezeu și scopul Său pentru această lume și omenire vor fi împlinite. Unii erudiți cred că ziua Domnului va fi o perioadă mai lungă de timp decât o singură zi - o perioadă de timp când Hristos va domni în lume înainte de a curăța cerurile și pământul, ca pregătire pentru existența veșnică a omenirii. Alți erudiți consideră că ziua Domnului va fi un eveniment instantaneu, când Hristos va reveni pe pământ pentru a-Și răscumpăra credincioșii și pentru a-i trimite pe cei necredincioși în blestemul veșnic. Expresia „ziua Domnului” este folosită de nouăsprezece ori în Vechiul Testament (Isaia 2:12; 13:6, 9; Ezechiel 13:5, 30:3; Ioel 1:15, 2:1, 11, 31; 3:14; Amos 5:18, 20; Obadia 15; Țefania 1:7, 14; Zaharia 14:1; Maleahi. 4:5) și de trei ori în Noul Testament (Fapte 2:20; 2 Tesaloniceni 2:2; 2 Petru 3:10). De asemenea, se face aluzie la ea în alte pasaje (Apocalipsa 6:17; 16:14). Pasajele Vechiului Testament care adresează ziua Domnului adesea transmit un sentiment de apropiere, de iminență, de așteptare: „Gemeți! căci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic!” (Isaia 13:6); „Căci se apropie ziua, se apropie ziua Domnului” (Ezechiel 30:3); „Căci vine ziua Domnului, este aproape!” (Ioel 2:1); „Vin grămezi-grămezi în valea judecății, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecății” (Ioel 3:14); „Tăcere înaintea Domnului Dumnezeu! Căci ziua Domnului este aproape” (Țefania 1:7). Acest lucru este pentru că pasajele Vechiului Testament referitoare la ziua Domnului vorbesc adesea atât despre o împlinire apropiată, cât și despre una îndepărtată, cum adesea se întâmplă în Vechiul Testament. Unele pasaje ale Vechiului Testament care se referă la ziua Domnului descriu evenimente de judecată din istorie care au fost împlinite din anumite puncte de vedere (Isaia 13:6-22; Ezechiel 30:2-19; Ioel 1:15, 3:14; Amos 5:18-20; Țefania 1:14-18), în timp ce altele fac referire la judecăți divine care vor avea loc spre sfârșitul veacurilor (Ioel 2:30-32; Zaharia 14:1; Maleahi 4:1, 5). Noul Testament o numește ziua „mâniei”, ziua „întoarcerii” și „ziua cea mare a Dumnezeului celui Atotputernic” (Apocalipsa 16:14) și se referă la o împlinire viitoare, când mânia lui Dumnezeu este vărsată asupra necredinciosului Israel (Isaia 22; Ieremia 30:1-17; Ioel 1-2; Amos 5; Țefania 1) și asupra lumii necredincioase (Ezechiel 38–39; Zaharia 14). Scripturile ne spun că „ziua Domnului” va veni rapid, asemenea unui hoț noaptea (Țefania 1:14-15; 2 Tesaloniceni 2:2), deci creștinii trebuie să vegheze și să fie pregătiți pentru venirea lui Hristos în orice moment. Pe lângă faptul că este un timp al judecății, va fi și un timp al mântuirii, când Dumnezeu va elibera rămășița lui Israel, împlinindu-Și promisiunea că „tot Israelul va fi mântuit” (Romani 11:26), iertându-le păcatele și restaurându-și poporul ales în țara promisă lui Avraam (Isaia 10:27; Ieremia 30:19-31, 40; Mica 4; Zaharia 13). Finalitatea zilei Domnului va fi că „mândria omului va fi smerită și trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea” (Isaia 2:17). Împlinirea finală a profețiilor cu privire la ziua Domnului va veni la sfârșitul istoriei, când Dumnezeu, cu putere măreață, va pedepsi răul și Își va împlini promisiunile.

13. Care este deosebirea dintre răpire și a doua venire?

 Adesea se face confuzie între răpire și a doua venire a lui Hristos. Uneori este dificil să stabilim dacă versetul din Scriptură se referă la răpire sau la a doua venire. Totuși, în studierea profețiilor biblice cu privire la sfârșitul timpului, este foarte important să înțelegem deosebirea între cele două. Răpirea este atunci când Hristos Se reîntoarce pentru a lua Biserica (toți cei care cred în Hristos) de pe pământ. Răpirea este descrisă în 1 Tesaloniceni 4:13-18 și 1 Corinteni 15:50-54. Credincioșilor care au murit le vor învia trupurile și, alături de credincioșii care încă trăiesc, se vor întâlni cu Domnul în văzduh. Acestea vor avea loc într-un moment, într-o clipeală de ochi. A doua venire este când Iisus Se reîntoarce pentru a-l învinge pe Antihrist, va distruge răul și-Și va stabili Împărăția de o mie de ani. A doua venire este descrisă în Apocalipsa 19:11-16. Deosebirile importante dintre răpire și a doua venire sunt următoarele: 1) La răpire, credincioșii se întâlnesc cu Domnul în văzduh (1 Tesaloniceni 4:17). La a doua venire, credincioșii se vor întoarce cu Domnul pe pământ (Apocalipsa 19:14). 2) A doua venire are loc după Necazul cel mare și greu (Apocalipsa capitolele 6-19). Răpirea are loc înainte de Marele necaz (1 Tesaloniceni 5:9; Apocalipsa 3:10). 3) Răpirea înseamnă înlăturarea credincioșilor de pe pământ ca un act de eliberare (1 Tesaloniceni 4:13-17, 5:9). A doua venire include înlăturarea necredincioșilor ca un act de judecată (Matei 24:40-41). 4) Răpirea va fi secretă și instantanee (1 Corinteni 15:50-54). A doua venire va fi vizibilă tuturor (Apocalipsa 1:7; Matei 24:29-30). 5) A doua venire a lui Hristos nu va avea loc decât după ce anumite evenimente specifice sfârșitului veacurilor vor avea loc (2 Tesaloniceni 2:4; Matei 24:15-30; Apocalipsa capitolele 6-18). Răpirea este iminentă, poate avea loc în orice moment (Tit 2:13; 1 Tesaloniceni 4:13-18; 1 Corinteni 15:50-54). De ce este important să păstrăm distincția dintre răpire și a doua venire? 1) Dacă răpirea și a doua venire sunt același eveniment, înseamnă că, credincioșii vor trebui să treacă prin Marele necaz (1 Tesaloniceni 5:9; Apocalipsa 3:10). 2) Dacă răpirea și a doua venire sunt același eveniment, întoarcerea lui Hristos nu este iminentă - există multe evenimente care trebuie să se mai întâmple înainte de întoarcerea Sa (Matei 24:4-30). 3) În descrierea perioadei Marelui necaz, Apocalipsa capitolele 6-19 nu menționează niciunde Biserica. În timpul Marelui necaz - de asemenea numit „vreme de necaz pentru Iacov” (Ieremia 30:7) - Dumnezeu Își va reîntoarce atenția în primul rând asupra lui Israel (Romani 11:17-31). Răpirea și a doua venire sunt similare, dar sunt evenimente diferite. Amândouă implică întoarcerea lui Iisus. Ambele sunt evenimente de la sfârșitul veacurilor. Totuși, este de importanță crucială să cunoaștem deosebirile. Pe scurt, răpirea este întoarcerea lui Hristos pe nori pentru a-i lua pe credincioși de pe pământ înainte de timpul de manifestare a mâniei lui Dumnezeu. A doua venire este întoarcerea lui Hristos pe pământ pentru a pune capăt Marelui necaz și pentru a-i înfrânge pe Antihrist și lumea împărăției sale rele.

14. Cine sunt cei patru călăreți ai Apocalipsei?

 Cei patru călăreți ai Apocalipsei sunt descriși în Apocalipsa capitolul 6, versetele 1-8. Cei patru călăreți sunt descrieri simbolice ale diferitelor evenimente care vor avea loc la sfârșitul timpului. Primul călăreț al Apocalipsei este menționat în Apocalipsa 6:2: „Am văzut un cal alb, iar cel care-l călărea avea un arc. I-a fost dată o coroană și a venit ca un cuceritor - ca să fie victorios.” Acest prim călăreț cel mai probabil se referă la Antihrist, care va primi autoritate și îi va cuceri pe toți cei care i se opun. Antihristul este un imitator fals al adevăratului Hristos, care, și El, Se va întoarce pe un cal alb (Apocalipsa 19:11-16). Al doilea călăreț al Apocalipsei apare în Apocalipsa 6:4: „Și s-a arătat un alt cal, un cal roșu. Cel ce stă pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alții, și i s-a dat o sabie mare.” Al doilea călăreț se referă la războiul groaznic care va avea loc la sfârșitul vremii. Al treilea călăreț este descris în Apocalipsa 6:5-6: „Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino și vezi!” M-am uitat și iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el avea în mână o cumpănă. Și în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un leu. Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul și vinul!” Al treilea călăreț al Apocalipsei se referă la o foamete mare care va avea loc, cel mai probabil ca rezultat la războaielor celui de-al doilea călăreț. Al patrulea călăreț este menționat în Apocalipsa 6:8: „M-am uitat și iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea, și împreună cu el venea după el Locuința morților. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pământului.” Al patrulea călăreț al Apocalipsei este simbolul morții și al devastării. Pare a fi o combinație a călăreților anteriori. Al patrulea călăreț al Apocalipsei va aduce mai mult război și foamete teribilă, alături de ciumă și boli îngrozitoare. Ce este cel mai incredibil sau înfricoșător este că cei patru călăreți ai Apocalipsei sunt doar „prevestitori” ai unor urgii mai groaznice, care vor veni mai târziu în timpul Necazului celui mare (Apocalipsa capitolele 8-9 și 16).

15. Cum trebuie să ne trăim viața în lumina revenirii lui Hristos?

 Noi credem că revenirea lui Iisus este iminentă, aceasta înseamnând că poate avea loc în orice moment. Noi, alături de apostolul Pavel, așteptăm „fericita nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Iisus Hristos” (Tit 2:13). Știind că Domnul S-ar putea întoarce azi, unii sunt ispitiți să se oprească din ceea ce fac și doar să Îl „aștepte”. Totuși, există o mare deosebire între a știi că Iisus S-ar putea întoarce azi și a știi că Se va întoarce azi. Iisus a spus: „Despre ziua aceea și despre ceasul acela nu știe nimeni” (Matei 24:36). Timpul venirii Sale este ceva ce Dumnezeu nu i-a revelat nimănui, de aceea, până când El ne cheamă la Sine, trebuie să continuăm să Îl slujim. În pilda celor zece talanți, stăpânul plecat în călătorie își instruiește slujitorii să lucreze „până mă voi întoarce” (Luca 19:13). Revenirea lui Hristos este întotdeauna prezentată în Scriptură ca un mare motivator la acțiune, nu ca motiv de a înceta să mai facem ceva. În 1 Corinteni 15:58, Pavel își încheie învățătura despre răpire spunând: „Sporiți totdeauna în lucrul Domnului.” În 1 Tesaloniceni 5:6, Pavel concluzionează o învățătură despre venirea lui Hristos cu următoarele cuvinte: „De aceea, să nu dormim ca ceilalți, ci să veghem și să fim treji.” Intenția lui Iisus pentru noi nu a fost niciodată să ne retragem și să „păzim fortul”. Dimpotrivă, să lucrăm cât timp putem. „Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze” (Ioan 9:4). Apostolii au trăit și au slujit cu gândul că Iisus S-ar putea întoarce în timpul vieții lor; dacă s-ar fi oprit din munca lor și doar ar fi „așteptat”? Ar fi fost neascultători față de porunca lui Hristos: „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură” (Marcu 16:15), iar Evanghelia nu ar fi fost răspândită. Apostolii au înțeles că revenirea iminentă a lui Iisus însemna că ei trebuie să fie ocupați cu lucrarea lui Dumnezeu. Și-au trăit viețile la maximum, ca și cum fiecare zi ar fi fost ultima. Noi, de asemenea, ar trebui să percepem fiecare zi ca fiind un dar și să o folosim pentru a-I aduce glorie lui Dumnezeu.

16. Ce este semnul fiarei (666)?

 Pasajul principal din Biblie care menționează „semnul fiarei” este Apocalipsa 13:15-18. Alte referiri pot fi găsite în Apocalipsa 14:9, 11, 15:2, 16:2, 19:20 și 20:4. Acest semn are rolul de pecete pentru urmașii lui Antihrist și ai profetului fals (purtătorul de cuvânt al Antihristului). Prorocul mincinos (a doua fiară) este cel care îi face pe oameni să ia acest semn. Semnul este în mod literal plasat pe mână sau frunte și nu este doar un card pe care cineva îl poartă cu sine. Descoperirile recente în domeniul tehnologiei implanturilor medicale au crescut interesul despre semnul fiarei despre care se vorbește în Apocalipsa capitolul 13. Este posibil ca tehnologia pe care o avem azi să reprezinte stadiul inițial a ceea ce poate fi folosit mai târziu ca semn al fiarei. Este important să înțelegem că nu un cip medical este marca fiarei. Semnul fiarei va fi ceva ce va fi dat doar celor care se închină lui Antihrist. Un microcip medical sau financiar implantat în mâna dreaptă sau în frunte nu este semnul fiarei. Semnul fiarei va fi un mod de identificare specific vremurilor din urmă, cerut de Antihrist, care permite să cumpărăm sau să vindem, și le va fi dat doar celor care se închină lui Antihrist. Mulți dinte cei care au studiat Apocalipsa au păreri mult diferite de natura exactă a semnului fiarei. Pe lângă perspectivele despre cipul implantat, alte speculații includ cardul de identitate, microcipul, codul de bare care este tatuat pe piele sau pur și simplu un semn care-l identifică pe cineva ca fiind credincios împărăției lui Antihrist. Această ultimă perspectivă speculează cel mai puțin, pentru că nu adaugă nicio altă informație la ceea ce ne spune Biblia. Cu alte cuvinte, oricare dintre aceste lucruri sunt posibile, dar în același timp toate sunt speculații. Nu ar trebui să petrecem prea mult timp încercând să facem speculații despre detaliile acestui subiect. Semnificația lui 666 este, de asemenea, un mister. În Apocalipsa capitolul 13, numărul 666 identifică o persoană. Apocalipsa 13:18 ne spune „Aici e înțelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Și numărul ei este: șase sute șaizeci și șase.” Cumva, numărul 666 îl va identifica pe Antihrist. Timp de secole, cei care au interpretat Biblia au încercat să identifice diferiți indivizi cu 666. Nimic nu este concluziv. De aceea, Apocalipsa 13:18 ne spune că numărul cere înțelepciune. Când Antihristul va fi descoperit (2 Tesaloniceni 2:3-4), va fi clar cine este el și în ce fel îl identifică numărul 666.

17. Cine sunt cei douăzeci și patru de bătrâni din Apocalipsa?

 În Apocalipsa 4.4 se spune: „Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci și patru de scaune de domnie; și pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci și patru de bătrâni îmbrăcați în haine albe și pe capete aveau cununi de aur.” Cartea Apocalipsa nu specifică niciunde cine sunt acești 24 de bătrâni. Totuși, cel mai probabil este că ei sunt reprezentanți ai Bisericii. Este puțin probabil să fie ființe angelice, așa cum unii sugerează. Faptul că stau pe tronuri arată că domnesc împreună cu Hristos. Nicăieri în Scriptură îngerii nu domnesc, nici nu stau pe tronuri. Însă despre Biserică se spune în mod repetat că, conduce și domnește împreună cu Hristos (Apocalipsa 2.26-27, 5.10, 20.4, Matei 19.28, Luca 22.30). Mai mult, cuvântul tradus aici cu „bătrâni” nu este  folosit niciunde cu referire la îngeri, doar referindu-se la oameni, și în special la oameni de o anumită vârstă, care sunt maturi și în stare să conducă Biserica. Cuvântul bătrân nu ar fi potrivit să facă referire la îngeri, care nu au vârstă. Felul de îmbrăcăminte indică, de asemenea, că sunt oameni. Cu toate că îngerii apar îmbrăcați în alb, veșmintele albe se întâlnesc mai ales la credincioși, simbolizând neprihănirea lui Hristos care ne este atribuită în mântuire (Apocalipsa 3.5, 18, 19.8). Cununile de aur purtate de bătrâni indică și ele că este vorba despre oameni, nu despre îngeri. Nu li se promite nicicând îngerilor cununi și nici nu sunt văzuți purtându-le. Cuvântul tradus aici „cununi” se referă la cununi de victorie, purtate de aceia care au luptat cu succes în competiție și au câștigat victoria, așa cum a promis Hristos (Apocalipsa 2.10, 2 Timotei 4.8, Iacov 1.12). Unii oameni cred că acești douăzeci și patru de bătrâni reprezintă Israelul, dar în momentul la care a avut loc această vedenie, Israelul, ca întreagă națiune, nu era încă răscumpărat. Bătrânii nu-i pot reprezenta pe sfinții din Necazul cel mare din același motiv - nu toți erau convertiți deja la momentul vedeniei lui Ioan. Cea mai probabilă opțiune este că bătrânii reprezintă Biserica răpită, care cântă cântecele mântuirii (Apocalipsa 5.8-10). Credincioșii poartă cununile victoriei și au ajuns în locul pregătit pentru ei de Răscumpărătorul lor (Ioan 14.1-4).

18. Ce spune Biblia despre sfârșitul lumii?

 Evenimentul numit de obicei „sfârșitul lumii” este descris în 2 Petru 3.10: „În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură și pământul, cu tot ce este pe el, va arde.” Acesta este punctul culminant dintr-o serie de evenimente numite „ziua Domnului”, timpul în care Dumnezeu va interveni în istoria omenirii, în scopul judecății. Atunci, tot ceea ce a creat, „cerurile și pământul” (Genesa 1.1), Dumnezeu va distruge. Timpul desemnat acestui eveniment, așa cum susțin majoritatea cercetătorilor Bibliei, este la finalul perioadei de 1.000 de ani, numită mileniu. În timpul acestor 1.000 de ani, Hristos va domni pe pământ ca Împărat la Ierusalim, stând pe tronul lui David (Luca 1.32-33) și domnind în pace, dar cu un „toiag de fier” (Apocalipsa 19.15). La finalul celor 1.000 de ani, Satan va fi eliberat, înfrânt din nou și aruncat în iazul de foc (Apocalipsa 20.7-10). Apoi, după o ultimă judecată făcută de Dumnezeu, sfârșitul lumii descris în 2 Petru 3.10 are loc. Biblia ne spune câteva lucruri cu privire la acest eveniment. Mai întâi, va fi de proporții cataclismice. „Cerurile” se referă la Universul fizic - stelele, planetele și galaxiile - care vor fi mistuite de un fel de explozie uriașă, posibil o reacție nucleară sau atomică, ce va mistui și va topi și va face să dispară toată materia, așa cum o cunoaștem. Toate elementele care alcătuiesc Universul vor fi topite de „mare căldură” (2 Petru 3.12). Acesta va fi, de asemenea, un eveniment zgomotos, descris în diferitele versiuni al Bibliei ca „trosnet”, „vuiet”, „zgomot mare”. Se va ști foarte clar ce se întâmplă. Toți vor vedea și vor auzi, pentru că ni se spune și că „pământul, cu tot ce este pe el, va arde”. Apoi Dumnezeu va crea „un cer nou și un pământ nou” (Apocalipsa 21.1), care vor include „Noul Ierusalim” (v. 2), capitala cerului, un loc de sfințenie perfectă, care va coborî din cer pe noul pământ. Acesta este orașul unde sfinții - aceia al căror nume a fost scris în „cartea vieții Mielului” (Apocalipsa 13.8) - vor trăi pentru totdeauna. Petru spune despre această creație nouă că în ea „va locui neprihănirea” (2 Petru 3.13). Poate că cea mai importantă parte din descrierea pe care o face Petru acelei zile este întrebarea lui din versetele 11-12: „Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu?” Creștinii știu ce urmează să se întâmple și trebuie să trăim într-un fel care oglindește acea înțelegere. Această viață trece și noi trebuie să ne concentrăm atenția asupra cerului nou și a pământului nou care vor veni. Viața noastră sfântă și evlavioasă trebuie să fie o mărturie pentru aceia care nu-L cunosc pe Mântuitorul și trebuie să le spunem celorlalți despre El, ca să poată scăpa de soarta îngrozitoare care îi așteaptă pe cei care Îl resping. Noi Îl așteptăm cu nerăbdare pe „Fiul Său, pe care L-a înviat din morți: pe Iisus, care ne izbăvește de mânia viitoare” (1 Tesaloniceni 1.10).

19. Care este rolul Israelului în vremurile din urmă?

 De fiecare dată când apare un conflict în Israel sau în jurul lui, mulți oameni îl văd ca pe un semn al timpurilor de sfârșit care se apropie cu repeziciune. Însă problema este că vom putea ajunge în cele din urmă atât de sătui de conflictul din Israel, încât nu vom recunoaște când se vor întâmpla evenimentele reale, cu semnificație profetică. Conflictul din Israel nu este în mod necesar un semn al vremurilor din urmă. Conflictul din Israel a fost o realitate în tot timpul în care Israelul a existat ca națiune. Fie că a fost vorba despre egipteni, amaleciți, madianiți, moabiți, amoniți, amoriți, filisteni, asirieni, babilonieni, persani sau romani, națiunea Israelului a fost persecutată întotdeauna de vecinii ei. De ce? Potrivit Bibliei, pentru că Dumnezeu are un plan special cu națiunea lui Israel și Satan vrea să înfrângă acel plan. Ura cu influență satanică față de Israel - și mai ales față de Dumnezeul lui Israel - este motivul pentru care dușmanii Israelului au vrut întotdeauna să-l vadă distrus. Fie că vorbim despre Sanherib, împăratul Asiriei, despre Haman, demnitarul din Persia, despre Hitler, conducătorul Germaniei naziste sau despre Ahmadinejad, președintele Iranului, încercările de a nimici cu totul Israelul vor fi întotdeauna sortite eșecului. Persecutorii Israelului vor veni și vor trece, dar persecuția va exista până la a doua venire a lui Hristos. Ca urmare, conflictul din Israel nu este un indiciu valid al iminentelor vremuri ale sfârșitului. Totuși, Biblia spune că, în vremurile sfârșitului, în Israel va fi un conflict de mari proporții. De aceea, perioada aceea de timp este cunoscută sub numele de Necaz, Necazul cel mare și „o vreme de necaz pentru Iacov” (Ieremia 30.7). Iată ce spune Biblia despre Israel, referitor vremurile din urmă: Va avea loc o întoarcere în masă în țara lui Israel (Deuteronomul 30.3, Isaia 43.6, Ezechiel 34.11-13, 36.24, 37.1-14). Antihristul va încheia cu Israelul un legământ de „pace” pentru șapte ani (Isaia 28.18, Daniel 9.27). Templul va fi reconstruit în Ierusalim (Daniel 9.27, Matei 24.15, 2 Tesaloniceni 2.3-4, Apocalipsa 11.1). Antihristul va rupe legământul lui cu Israelul și de aici va rezulta o persecuție a Israelului la scară mondială (Daniel 9.27, 12.1, 11, Zaharia 11.16, Matei 24.15, 21, Apocalipsa 12.13). Israelul va fi invadat (Ezechiel, capitolele 38-39). Israelul Îl va recunoaște, în cele din urmă, pe Iisus ca Mesia al lor (Zaharia 12.10). Israelul va fi regenerat, restaurat și readunat (Ieremia 33.8, Ezechiel 11.17, Romani 11.26). Este multă frământare în Israel astăzi. Israelul este persecutat, înconjurat de dușmani - Siria, Liban, Iordania, Arabia Saudită, Iran, Hamas, Jihadul Islamic, Hesbollah etc.. Dar această ură și persecuție la adresa Israelului este doar un semn a ceea ce se va întâmpla în vremurile sfârșitului (Matei 24.15-21). Ultima rundă de persecuții a început odată cu reconstituirea Israelului ca națiune, în 1948. Mulți cercetători ai profețiilor biblice cred că Războiul de Șase Zile arabo-israelian din 1967 a fost „începutul sfârșitului”. Pot lucrurile care se întâmplă în Israel astăzi să arate că sfârșitul este aproape? Da. Înseamnă cu necesitate că sfârșitul este aproape? Nu. Iisus Însuși a spus cel mai bine: „Băgați de seamă să nu vă înșele cineva. … Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci.” (Matei 24.4-6).

20. Cine este prorocul mincinos din vremurile sfârșitului?

 Prorocul mincinos din vremurile din urmă este descris în Apocalipsa 13.11-15. Mai este numit și „a doua fiară” (Apocalipsa 16.13, 19.20, 20.10). Împreună cu Antihristul și cu Satan, care le dă putere amândurora, prorocul mincinos este cea de-a treia parte în trinitatea demonică. Apostolul Ioan descrie această persoană și ne dă indicii ca să o putem identifica atunci când va apărea. Mai întâi, ea vine din pământ. Acest lucru poate însemna că vine din adâncul iadului, având în comanda sa toate puterile iadului. Poate însemna și că vine dintr-un mediu modest, ascuns și necunoscut, până când apare pe scena lumii, la dreapta Antihristului. Este descris ca având coarne ca ale unui miel și în același timp vorbește ca un balaur. Coarnele mielului sunt doar mici protuberanțe pe capul lor, până când mielul crește și ajunge berbec. În loc să aibă numărul mare de capete și coarne a Antihristului, care îi arată puterea și măreția și ferocitatea, prorocul mincinos vine ca un miel, în mod cuceritor, cu cuvinte înduplecătoare care produc în ceilalți simpatie și aprobare. Poate fi un predicator sau un orator extraordinar, ale cărui cuvinte rostite cu putere demonică vor amăgi masele. Dar vorbește ca un balaur, însemnând că mesajul lui este mesajul unui balaur. Apocalipsa 12.9 spune că balaurul este Diavolul, Satan. Versetul 12 ne arată misiunea prorocului mincinos pe pământ, și anume să oblige omenirea să se închine Antihristului. El are toată autoritatea Antihristului pentru că, la fel ca acesta, prorocul mincinos își primește puterea de la Satan. Nu este foarte clar dacă oamenii sunt forțați să se închine Antihristului sau dacă sunt atât de fascinați de aceste ființe puternice, încât cad pradă amăgirii și se închină de bunăvoie. Faptul că cea de-a doua fiară folosește semne și minuni miraculoase, inclusiv coborârea focului din cer, ca să asigure credibilitate pentru amândoi, pare să indice că oamenii vor cădea înaintea lor, adorându-le puterea și mesajul. Versetul 14 continuă spunând că amăgirea va fi atât de mare, încât oamenii vor întocmi un idol al Antihristului și se vor închina acestuia. Acest lucru duce cu gândul la chipul imens din aur al lui Nebucadnețar (Daniel 3), înaintea căruia toți trebuiau să îngenuncheze și să se închine. Însă Apocalipsa 14.9-11 descrie soarta cumplită care-i așteaptă pe aceia care se închină icoanei Antihristului. Acei care supraviețuiesc grozăviilor Necazului până în acest moment vor avea de făcut două alegeri grele. Aceia care vor refuza să se închine icoanei fiarei vor fi dați la moarte (v. 15), dar aceia care se vor închina vor suporta mânia lui Dumnezeu. Icoana va fi extraordinară prin faptul că va putea „vorbi”. Acest lucru nu înseamnă că va prinde viață - cuvântul grecesc de aici este pneuma, însemnând „respirație” sau „curent” de aer, nu bios („viață”) - dar înseamnă că va avea un fel de capacitate de a transmite mesajul Antihristului și al prorocului mincinos. Pe lângă faptul că va fi purtătorul lor de cuvânt, icoana îi va condamna, de asemenea, la moarte pe aceia care vor refuza să se închine acestei perechi demonice. În lumea noastră tehnologică, nu este greu să ne închipuim un astfel de scenariu. Oricine se va dovedi a fi prorocul mincinos, cea din urmă înșelare a omenirii și cea din urmă apostazie vor fi extraordinare și întreaga lume va fi prinsă în lațul ei. Amăgitorii și învățătorii falși pe care îi vedem astăzi sunt premergătorii Antihristului și ai prorocului mincinos și nu trebuie să ne lăsăm înșelați de ei. Este plin de învățători falși și ei ne direcționează înspre o împărăție satanică finală. Trebuie să vestim cu credincioșie Evanghelia salvatoare a lui Iisus Hristos și să salvăm sufletul oamenilor de la dezastrul care va urma.