TEXTE APOCRIFE - CARTEA
LUI IASHER (CARTEA DREPTULUI)! - Capitolele 61-91!
Capitolul 61: 1. Și s-a întâmplat la acea vreme că Faraon regele Egiptului le-a poruncit tuturor oamenilor săi să îi facă un palat strașnic în Egipt. 2. Și el de asemenea le-a poruncit fiilor lui Iacob să le asiste egiptenilor în construire, iar egiptenii au făcut un frumos și elegant palat ca locuință regală, și el a locuit înăuntrul lui și a înnoit guvernul său și a domnit în siguranță. 3. Iar Zebulon fiul lui Iacob a murit în acel an, care este anul 72 al venirii israeliților în Egipt, și Zebulon a murit la vârsta de 114 ani, și a fost pus într-un coșciug și dat în mâinile copiilor săi. 4. Și în anul 75 a murit fratele său Simeon, el avea 120 de ani la moartea lui, și el de asemenea a fost pus într-un coșciug și dat în mâinile copiilor lui. 5. Iar Zefo, fiul lui Elifaz fiul lui Esau, căpitan al oștilor regelui Angeas din Dinaba, încă îl ispitea zilnic pe Angeas să se pregătească de bătălie pentru a lupta împotriva fiilor lui Iacob în Egipt. Și Angeas nu era dornic să facă acest lucru, căci slujitorii lui îi relataseră toată puterea fiilor lui Iacob, ceea ce ei le făcuseră lor în bătălia cu copiii lui Esau. 6. Și Zefo în acele zile îl ispitea zilnic pe Angeas să lupte împotriva fiilor lui Iacob. 7. Și după ceva timp Angeas a ascultat de cuvintele lui Zefo și a consimțit să lupte împotriva fiilor lui Iacob în Egipt; iar Angeas și-a pus toți oamenii săi în ordine, un popor numeros precum nisipul de pe malul mării, și și-a formulat hotărârea sa să meargă la Egipt să poate bătălie. 8. Și printre slujitorii lui Angeas era un tânăr de 15 ani, Balaam fiul lui Beor era numele lui, iar tânărul era foarte înțelept și înțelegea arta vrăjitoriei. 9. Iar Angeas i-a spus lui Balaam: Conjură pentru noi, te rog, cu vrăjitoria ta, ca noi să putem cunoaște cine va prevala în această bătălie la care noi acum mergem. 10. Și Balaam a ordonat ca ei să îi aducă ceară, și el a făcut din ea asemănarea carelor și călăreților reprezentând armata lui Angeas și armata Egiptului; și el le-a pus în apele pregătite în mod viclean pe care le avea pentru acel scop, și a luat în mâna sa crengile copacilor de mirt, iar el și-a lucrat viclenia, și le-a împreunat deasupra apei, și i-au apărut lui în apă imaginile ce se asemănau cu oștile lui Angeas căzând înaintea imaginilor ce se asemănau cu egiptenii și cu fii lui Iacob. 11. Iar Balaam i-a spus acest lucru lui Angeas și Angeas a disperat (s-a îngroxpt) și nu s-a înarmat să meargă la Egipt să poarte bătălie, și el a rămas în orașul său. 12. Și când Zefo, fiul lui Elifaz, a văzut că Angeas a disperat de a merge la bătălie cu egiptenii, Zefo a fugit de la regele Angeas din Africa, și a mers și a venit în Chittim. 13. Și toți oamenii lui Chittim l-au primit pe el cu mare onoare, și ei l-au angajat să lupte bătăliile lor în toate zilele. Și Zefo a devenit extrem de bogat în acele zile, iar trupele regelui Africii încă se răspândeau în acele zile, și copiii lui Chittim s-au adunat și au mers la Muntele Cuptizia din pricina trupelor regelui Angeas al Africii, care avansau asupra lor. 14. Și s-a întâmplat că într-o zi Zefo a pierdut o vițea tânără și a mers să o caute, și el a auzit-o mugind prin jurul muntelui. 15. Iar Zefo a mers și s-a uitat, și iată era o peșteră mare la poalele muntelui, și era o piatră mare acolo la intrarea peșterii. Și Zefo a crăpat piatra și a intrat în peșteră și s-a uitat, și iată un animal mare devora vita; de la mijloc în sus semăna cu un om, iar de la mijloc în jos semăna cu un animal, iar Zefo s-a ridicat împotriva animalului și l-a ucis cu sabia sa. 16. Și locuitorii din Chittim au auzit de acest lucru, și ei s-au bucurat enorm, și au spus: Ce îi vom face acestui om care a ucis acest animal care ne devora vitele noastre? 17. Iar ei toți s-au adunat și au fost de acord să-i dedice o zi din an lui, și au numit-o Zefo după numele lui, și an după an i-au adus lui în acea zi ofrande de băutură, și ei i-au adus daruri. 18. La acea vreme Iania, fiica lui Uzu nevasta regelui Angeas, s-a îmbolnăvit, iar boala ei era simțită greu asupra lui Angeas și asupra ofițerilor lui. Iar Angeas a spus înțelepților săi: Ce îi voi face lui Iania și cum o voi vindeca de boala ei? Și înțelepții săi i-au spus lui: Deoarece aerul țării noastre nu este precum aerul ținutului Chittim, și apa noastră nu este precum apa lor, din motivul acesta așadar regina s-a îmbolnăvit. 19. Căci prin schimbarea aerului și a apei ea s-a îmbolnăvit, și de asemenea deoarece în țara ei ea bea doar apa care venea din Purma, pe care strămoșii ei o aduseseră cu apeducte. 20. Iar Angeas le-a poruncit slujitorilor săi, și ei i-au adus în vase din apele din Purma aparținând Chittimului, și au cântărit acele ape cu toate apele pământului Africii și au găsit acele ape a fi mai ușoare decât apele Africii. 21. Și Angeas a văzut acest lucru și le-a poruncit tuturor ofițerilor săi să adune tăietorii de piatră cu miile și zecile de mii, iar ei au tăiat pietre fără număr, și constructorii au venit și au construit un apeduct extrem de puternic, și în felul acesta ei au adus izvorul de apă din ținutul Chittim în Africa, iar acele ape erau pentru regina Iania și folosite pentru toate treburile ei, să bea și să gătească, să spele și să se scalde cu ea, și de asemenea să ude cu ea toată sămânța din care se putea obține mâncare, și toate roadele pământului. 22. Și regele a poruncit ca ei să aducă din solul din Chittim în corăbii mari, iar ei de asemenea au adus și pietre cu care să construiască, și constructorii au construit palate pentru regina Iania, iar regina a fost vindecată de boala ei. 23. La trecerea anului trupele Africii au continuat să vină în ținutul Chittim să prăduiască ca de obicei, iar Zefo fiul lui Elifaz a auzit raportul lor, și el a dat ordine referitoare la ei și s-a luptat împotriva lor, iar ei au fugit dinaintea lui, și el a izbăvit ținutul Chittim de ei. 24. Iar copiii lui Chittim au văzut vitejia lui Zefo, și copiii lui Chittim s-au hotărât să-l facă pe Zefo rege peste ei, iar el a devenit rege peste ei. Și în timp ce el domnea ei au mers să-i supună pe copiii lui Tubal și toate insulele înconjurătoare. 25. Și regele lor Zefo a mers înaintea lor și ei au făcut război cu Tubal și insulele, și i-au supus, și când s-au întors de la bătălie ei au înnoit guvernul lui pentru el, și au construit pentru el un foarte mare palat ca locuință regală și loc de tron, iar ei au făcut un tron foarte mare pentru el, și Zefo a domnit peste tot ținutul Chittim și peste ținutul Italia timp de 50 de ani. Capitolul 62: 1. În acel an, fiind anul 79 al venirii israeliților în Egipt, Ruben a murit, fiul lui Iacob, în ținutul Egiptului. Ruben avea la moartea sa 125 de ani, și l-au pus într-un coșciug, și a fost dat în mâinile copiilor săi. 2. Și în anul 80 fratele său Dan a murit. El avea 120 de ani la moartea lui, și el de asemenea a fost pus într-un coșciug și dat în mâinile copiilor lui. 3. În acel an regele Cușam al Edomului a murit, iar după el a domnit Hadad, fiul lui Bedad, timp de 35 de ani. În anul 81 Issacar (Issahar), fiul lui Iacob, a murit în Egipt, iar Issacar avea 122 de ani la moartea sa, și a fost pus într-un coșciug în Egipt și dat în mâinile copiilor săi. 4. Și în anul 82 a murit fratele său Așer. El avea 123 de ani la moartea lui, și a fost pus într-un coșciug în Egipt și dat în mâinile copiilor lui. 5. Și în anul 83 Gad a murit. El avea 125 de ani la moartea sa, și a fost pus într-un coșciug în Egipt și dat în mâinile copiilor săi. 6. Și s-a întâmplat în anul 84, care este al cincilea an al domniei lui Hadad, fiul lui Bedad al Edomului, că Hadad a adunat toți copiii lui Esau, și el și-a luat toată armata sa în grabă, aproape 400.000 de oameni, și s-a îndreptat spre ținutul Moab, și a mers să lupte împotriva Moabului și să îi facă pe ei tributari la el. 7. Iar copiii lui Moab au auzit acest lucru și s-au înspăimântat mult, și au trimis o cerere la copiii lui Midian cerându-le să le asiste în lupta cu Hadad, fiul lui Bedad al Edomului. 8. Și Hadad a venit în ținutul Moab, iar Moabul și copiii lui Midian au ieșit să îl întâmpine, și s-au pus în formație de război împotriva lui în plaiul Moabului. 9. Iar Hadad s-a luptat cu Moabul, și au căzut din copiii lui Moab și copiii lui Midian mulți uciși, aproape 200.000 de oameni. 10. Și bătălia a fost foarte severă asupra Moabului. Iar când copiii lui Moab au văzut că bătălia era amară asupra lor, și-au slăbit mâinile și și-au întors spatele, și i-au lăsat pe copiii lui Midian să continue lupta. 11. Iar copiii lui Midian nu știau intențiile Moabului, ci s-au întărit în bătălie și s-au luptat cu Hadad și toată oastea lui, iar tot Midianul a căzut înaintea lui. 12. Și Hadad a izbit tot Midianul cu o mare lovitură, și i-a ucis cu ascuțișul sabiei; el nu a lăsat pe niciunul rămas din aceia care au venit să asiste Moabului. 13. Și când toți copiii lui Midian pieriseră în bătălie, și copiii lui Moab scăpaseră, Hadad a făcut tot Moabul la acea vreme tributar al său. Iar ei au ajuns sub mâna sa, și ei au dat o taxă anuală precum se ordonase, iar Hadad s-a întors și a mers înapoi la ținutul său. 14. Iar la trecerea anului, când restul oamenilor lui Midian care erau în ținut au auzit că toți frații lor căzuseră în bătălie împotriva lui Hadad pentru Moab, deoarece copiii lui Moab își întorseseră spatele în bătălie și lăsaseră lupta în seama Midianului, atunci cinci din prinții Midianului s-au hotărât cu restul fraților lor, care au rămas în ținutul lor, să lupte împotriva Moabului să răzbune cauza fraților lor. 15. Și copiii lui Midian au trimis vorbă la toți frații lor, copiii estului, și toți frații lor, toți copiii lui Chetura, să vină să asiste Midianului să lupte împotriva Moabului. 16. Iar copiii lui Moab au auzit acest lucru, și se temeau mult că toți copiii estului se adunaseră împreună împotriva lor pentru bătălie, iar ei, copiii lui Moab, au trimis un mesaj la ținutul Edomului, la Hadad fiul lui Bedad, spunând: 17. Veniți acum la noi și asistați-ne și noi vom bate Midianul, căci ei toți s-au adunat împreună și au venit împotriva noastră cu toți frații lor, copiii estului, să poarte bătălie, să răzbune cauza Midianului care a căzut în bătălie. 18. Iar Hadad, fiul lui Bedad al Edomului, a plecat cu toată armata sa și a mers la ținutul Moabului să lupte împotriva Midianului, iar Midianul și copiii estului s-au luptat împotriva Moabului în plaiul Moabului, și bătălia a fost foarte crâncenă între ei. 19. Iar Hadad a bătut toți copiii lui Midian și copiii estului cu ascuțișul sabiei; și Hadad la acea vreme a izbăvit Moabul din mâna Midianului, și a celor care au rămas din Midian. Iar copiii estului au fugit dinaintea lui Hadad și a armatei lui, și Hadad i-a urmărit până în meleagul lor, și i-a ucis într-un foarte mare măcel, iar cei uciși au căzut pe drum. 20. Și Hadad a izbăvit Moabul din mâna Midianului, căci toți copiii lui Midian căzuseră prin ascuțișul sabiei, iar Hadad s-a întors și a mers înapoi la ținutul lui. 21. Și din acea zi înainte, copiii lui Midian i-au urât pe copiii lui Moab, deoarece căzuseră în bătălie pentru ei, și a fost o mare și puternică dușmănie între ei în toate zilele. 22. Și toți care au fost găsiți de-ai Midianului pe drumul ținutului Moab au pierit prin sabia Moabului, iar toți cei care au fost găsiți de-ai Moabului în drumul ținutului Midian au pierit prin sabia Midianului; astfel i-a făcut Midianul Moabului și Moabul Midianului timp de multe zile. 23. Și s-a întâmplat la acea vreme că Iuda, fiul lui Iacob, a murit în Egipt, în anul 86 al venirii lui Iacob în Egipt, iar Iuda avea 129 de ani la moartea sa, și l-au îmbălsămat și l-au pus într-un coșciug iar el a fost dat în mâinile copiilor săi. 24. Și în anul 89 a murit Naftali, el avea 132 de ani, și a fost pus într-un coșciug și dat în mâinile copiilor săi. 25. Și s-a întâmplat în anul 91 al venirii israeliților în Egipt, care este anul 30 al domniei lui Zefo, fiul lui Elifaz fiul lui Esau, că în timpul domniei sale peste copiii lui Chittim, copiii Africii au venit asupra copiilor lui Chittim să îi prăduiască ca de obicei, cu toate că nu veniseră asupra lor de 13 ani. 26. Și au venit la ei în acel an, iar Zefo, fiul lui Elifaz, a ieșit la ei cu unii din oamenii săi, și i-a lovit cu disperare; iar trupele Africii au fugit dinaintea lui Zefo și morții au căzut înaintea sa, iar Zefo și oamenii săi i-au urmărit, mergând în continuare și omorându-i până aproape de granițele Africii. 27. Iar regele Angeas al Africii a auzit ceea ce Zefo făcuse, și l-a vexat enorm, iar Angeas s-a temut de Zefo în toate zilele. Capitolul 63: 1. Și în anul 93 Levi, fiul lui Iacob, a murit în Egipt, iar la moartea sa Levi avea 137 de ani , și l-au pus într-un coșciug și a fost dat în mâinile copiilor săi. 2. Și s-a întâmplat după moartea lui Levi, când tot Egiptul a văzut că fiii lui Iacob, frații lui Iosif, erau morți, că toți egiptenii au început să-i prigonească pe copiii lui Iacob și să le amărască viețile lor din acea zi până în ziua plecării lor din Egipt; și au luat din mâinile lor toate podgoriile și terenurile pe care Iosif le dăduseră lor, și toate casele elegante în care oamenii lui Israel locuiau, și tot belșugul Egiptului. Egiptenii au luat totul de la fiii lui Iacob în acele zile. 3. Și mâna întregului Egipt a devenit mai cumplită în acele zile împotriva copiilor lui Israel, și toți egiptenii i-au vătămat pe israeliți până când copiii lui Israel au fost osteniți de viețile lor din pricina egiptenilor. 4. Și s-a întâmplat în acele zile, în anul 102 al venirii lui Israel în Egipt, că Faraon regele Egiptului a murit, iar Melol fiul său a domnit în locul său, și toți oamenii puternici ai Egiptului și toată generația care i-a cunoscut pe Iosif și pe frații lui au murit în acele zile. 5. Și o altă generație s-a ridicat în locul lor, care nu îi cunoscuse pe fiii lui Iacob și tot binele pe care ei îl făcuseră lor, și nu le văzuseră toată puterea în Egipt. 6. Așadar, tot Egiptul a început din acea zi înainte să amărască viețile fiilor lui Iacob și să îi necăjească cu tot felul de muncă grea, deoarece nu îi cunoscuseră pe strămoșii lor care îi izbăviseră pe ei în zilele foametei. 7. Și aceasta a fost de asemenea de la Domnul pentru copiii lui Israel, să le beneficieze în zilele lor din urmă, pentru ca toți copiii lui Israel să-l poată cunoaște pe Domnul Dumnezeul lor, 8. Și ca ei să poată cunoaște semnele și minunile grozave pe care Domnul avea să le facă în Egipt datorită poporului Lui Israel, astfel încât copiii lui Israel să se teamă de Domnul Dumnezeul strămoșilor lor și să meargă în toate căile Lui, ei și toată sămânța lor după ei în toate zilele. 9. Melol avea 20 de ani când a început să domnească, și a domnit 94 de ani, iar Egiptul îl numea Faraon după numele tatălui lui, precum era obiceiul lor să-i facă fiecărui rege care domnea peste ei în Egipt. 10. La acea vreme toate trupele regelui Angeas al Africii, au mers să se răspândească de-a lungul ținutului Chittim ca de obicei pentru prăduială. 11. Iar Zefo, fiul lui Elifaz fiul lui Esau, a auzit raportul lor, și a mers să îi întâmpine cu armata sa, și s-a luptat cu ei acolo pe drum. 12. Și Zefo a nimicit trupele regelui Africii cu ascuțișul sabiei, și nu a lăsat pe niciunul rămas din ei, nici măcar unul nu s-a întors la stăpânul lui în Africa. 13. Iar Angeas a auzit de ceea ce Zefo fiul lui Elifaz le făcuse trupelor sale, că el le-a distrus pe ele. Iar Angeas a adunat toate trupele sale, toți bărbații ținutului Africii, un popor numeros precum nisipul de lângă malul mării. 14. Și Angeas a trimis un mesaj la fratele său Lucus, spunând: Vino la mine cu toți oamenii tăi și ajută-mă să-i nimicesc pe Zefo și pe toți copiii lui Chittim, care mi-au distrus oamenii mei. Iar Lucus a venit cu toată armata sa, o foarte mare forță, să-i asiste fratelui său Angeas în a lupta cu Zefo și copiii lui Chittim. 15. Iar Zefo și copiii lui Chittim au auzit acest lucru, și s-au înspăimântat mult și o mare teroare a căzut asupra inimilor lor. 16. Și Zefo de asemenea a trimis o scrisoare la ținutul Edomului la Hadad fiul lui Bedad al Edomului și la toți copiii lui Esau, spunând: 17. Eu am auzit că regele Angeas al Africii vine la noi cu fratele lui pentru bătălie împotriva noastră, iar noi ne temem mult de el, căci armata lui este foarte mare, îndeosebi pentru că el vine împotriva noastră cu fratele lui și cu armata lui de asemenea. 18. Așadar acum, voi ar trebui să veniți de asemenea cu mine și să mă ajutați, iar noi ne vom lupta împreuna împotriva lui Angeas și a fratelui lui Lucus, și voi ne veți salva din mâinile lor, dar dacă nu, să cunoașteți voi că noi vom muri cu toții. 19. Și copiii lui Esau au trimis o scrisoare copiilor lui Chittim și lui Zefo regele lor, spunând: Noi nu putem lupta împotriva lui Angeas și a oamenilor lui căci un legământ de pace a fost făcut între noi cu mulți ani în urmă, din zilele lui Bela primul rege, și din zilele lui Iosif, regele Egiptului, fiul lui Iacob, cu care noi ne-am luptat pe cealaltă parte a Iordanului când el l-a îngropat pe tatăl lui. 20. Și când Zefo a auzit cuvintele fraților săi, copiii lui Esau, el s-a abținut de la ei, iar Zefo era foarte înspăimântat de Angeas. 21. Iar Angeas și Lucus fratele său au gătit toate forțele lor, aproape 800.000 de oameni, împotriva copiilor lui Chittim. 22. Și toți copiii lui Chittim i-au spus lui Zefo: Roagă-te pentru noi la Dumnezeul strămoșilor tăi, poate că El ne poate izbăvi pe noi din mâna lui Angeas și a armatei lui, căci noi am auzit că El este un mare Dumnezeu și că El îi izbăvește pe toți care se încred în El. 23. Zefo a auzit cuvintele lor, iar Zefo l-a căutat pe Domnul și a spus: 24. Domnul Dumnezeul lui Avraam și Isaac strămoșii mei, în această zi eu cunosc că Tu ești un adevărat Dumnezeu și că toți zeii neamurilor sunt zadarnici și inutili. 25. Amintește-ți acum în această zi pentru mine legământul Tău cu Avraam tatăl nostru, pe care strămoșii noștri ni l-au relatat nouă, și fii îngăduitor cu mine în această zi de dragul lui Avraam și al lui Isaac părinții noștri, și salvează-ne pe mine și pe copiii lui Chittim din mâna regelui Africii care vine împotriva noastră la bătălie. 26. Iar Domnul a ascultat de vocea lui Zefo, și El l-a avut în vedere datorită lui Avraam și lui Isaac, iar Domnul i-a izbăvit pe Zefo și pe copiii lui Chittim din mâna lui Angeas și a oamenilor lui. 27. Și Zefo s-a luptat cu regele Angeas al Africii, și cu toți oamenii lui în acea zi, iar Domnul i-a dat pe toți oamenii lui Angeas în mâinile copiilor lui Chittim. 28. Și bătălia a fost severă asupra lui Angeas, iar Zefo i-a bătut pe toți oamenii lui Angeas și ai lui Lucus fratele lui cu ascuțișul sabiei. Au căzut din ei până în seara acelei zile aproape 400.000 de oameni. 29. Și când Angeas a văzut că toți oamenii săi au pierit, a trimis o scrisoare la toți locuitorii Africii să vină la el să îi asiste lui în bătălie, și a scris în scrisoare, zicând: Toți care se află în Africa să vină la mine de la vârsta de zece ani în sus. Să vină cu toții la mine, și iată, dacă nu vine va muri, și tot ceea ce el are cu toată casa lui, regele le va lua. 30. Și toți bărbații de vârstă de luptă ai locuitorilor Africii au fost îngroziți de cuvintele lui Angeas, și au ieșit din orașe aproape 300.000 de bărbați și băieți, de la zece ani în sus, și ei au venit la Angeas. 31. Și la sfârșitul a zece zile Angeas a reînnoit bătălia împotriva lui Zefo și a copiilor lui Chittim, iar bătălia a fost foarte mare și puternică între ei. 32. Iar din armata lui Angeas și Lucus, Zefo i-a trimis pe mulți din răniți în propriul său ținut să devină sclavi, aproape 2.000 de oameni, iar Sosiftar căpitanul oștilor lui Angeas a căzut în acea bătălie. 33. Și când Sosiftar căzuse, trupele africane și-au întors spatele să fugă, și au fugit, iar Angeas și Lucus fratele său erau cu ei. 34. Iar Zefo cu copiii lui Chittim i-au urmărit, și încă i-au mai bătut greu pe drum, aproape 200 de oameni, și l-au urmărit pe Azdrubal, fiul lui Angeas, care fugise cu tatăl lui, și au ucis 20 din oamenii lui în drum, iar Azdrubal a scăpat de copiii lui Chittim, iar ei nu l-au ucis pe el. 35. Iar Angeas și fratele său Lucus au fugit cu restul oamenilor lor, și au scăpat și au venit în Africa cu teroare și consternare, și Angeas s-a temut în toate zilele ca nu cumva Zefo, fiul lui Elifaz, să meargă la război împotriva sa. Capitolul 64: 1. Iar Balaam, fiul lui Beor, a fost implicat la acea vreme cu Angeas în bătălie, și când a văzut că Zefo a prevalat asupra lui Angeas, a fugit de acolo și a mers la Chittim. 2. Iar Zefo și copiii lui Chittim l-au primit cu mare onoare, căci Zefo cunoștea înțelepciunea lui Balaam, iar Zefo i-a dat lui Balaam multe daruri și a rămas cu el. 3. Și când Zefo se întorsese de la război, a poruncit ca toți copiii lui Chittim să fie numărați din aceia care merseseră cu el în bătălie, și iată niciunul nu lipsea. 4. Și Zefo s-a bucurat de acest lucru, și și-a înnoit regatul său, și a făcut un ospăț pentru toți supușii săi. 5. Dar Zefo nu și l-a amintit pe Domnul și el nu a considerat că Domnul îl ajutase pe el în bătălie, și că El îi izbăvise pe el și pe oamenii săi din mâna regelui Africii. Ci a continuat să umble în căile copiilor lui Chittim și ale copiilor nelegiuiți ai lui Esau, să slujească altor zei de care frații săi, copiii lui Esau, îl învățaseră pe el; este prin urmare spus, de la nelegiuit purcede nelegiuirea. 6. Iar Zefo a domnit peste toți copiii lui Chittim în siguranță, dar nu îl cunoștea pe Domnul care îi izbăvise pe el și pe toți oamenii săi din mâna regelui Africii; și trupele Africii nu au mai venit la Chittim să prăduiască ca de obicei, căci ei știau de puterea lui Zefo care îi nimicise pe ei toți cu ascuțișul sabiei, astfel Angeas s-a temut de Zefo, fiul lui Elifaz, și de copiii lui Chitim în restul tuturor zilelor vieții sale. 7. La acea vreme când Zefo se întorsese de la război, și când Zefo văzuse cum el a prevalat asupra tuturor oamenilor Africii și cum îi nimicise pe ei în bătălie prin ascuțișul sabiei, atunci Zefo s-a sfătuit cu copiii lui Chittim, să meargă la Egipt să lupte împotriva fiilor lui Iacob și a lui Faraon regele Egiptului. 8. Căci Zefo a auzit că oamenii puternici ai Egiptului erau morți și că Iosif și frații lui, fiii lui Iacob, erau morți, și că toți copiii lor, aparținând copiilor lui Israel, au rămas în Egipt. 9. Iar Zefo a considerat că este timpul să meargă să lupte împotriva lor și a întregului Egipt, să răzbune cauza fraților săi, copiii lui Esau, pe care Iosif și frații lui și tot Egiptul îi bătuseră în ținutul Canaan când au mers să îl îngroape pe Iacob în Hebron. 10. Și Zefo a trimis mesageri la Hadad, fiul lui Bedad, și la regele Edomului și la toți frații săi, copiii lui Esau spunând: 11. Nu ați spus voi că nu vă veți lupta împotriva regelui Africii căci el este un membru al legământului vostru? Iată, eu m-am luptat împotriva lui și i-am bătut pe el și pe toți oamenii lui. 12. Așadar acum eu m-am hotărât să lupt împotriva Egiptului și a copiilor lui Iacob care sunt acolo, iar eu voi fi răzbunat prin ei pentru ceea ce Iosif și frații și strămoșii lui ne-au făcut nouă în ținutul Canaan, când ei au mers să-l îngroape pe tatăl lor în Hebron. 13. Și acum dacă voi sunteți dornici să veniți la mine să îmi asistați în lupta împotriva lor și a Egiptului, atunci noi vom răzbuna cauza fraților noștri. 14. Iar copiii lui Esau au ascultat de cuvintele lui Zefo, și copiii lui Esau s-au adunat împreună, un popor foarte mare, și au mers să-i asiste lui Zefo și copiilor lui Chittim în bătălie. 15. Iar Zefo a trimis la toți copiii estului și la toți copiii lui Ismael mesageri cu cuvinte precum acestea, și ei s-au adunat și au venit în ajutorul lui Zefo și al copiilor lui Chittim în războiul asupra Egiptului. 16. Și toți acești regi, regele Edomului și copiii estului, și toți copiii lui Isamel, și regele Zefo al Chittimului, au mers și și-au pregătit toate oștile lor în Hebron. 17. Și bivuacul era foarte mare, în lungime întinzându-se o distanță de trei zile de mers, un popor numeros precum nisipul de pe malul mării care nu putea fi numărat. 18. Și toți acești regi și oștile lor au mers să vină împotriva întregului Egipt în bătălie, și au campat împreună în valea din Patros. 19. Și tot Egiptul a auzit raportul despre aceasta, și ei de asemenea s-au adunat împreună, toți oamenii ținutului Egiptului, și din toate orașele aparținând Egiptului, aproape 300.000 de oameni. 20. Iar oamenii Egiptului au trimis un mesaj de asemenea la copiii lui Israel care erau în acele zile în ținutul Goșen, să vină la ei pentru a merge să lupte împotriva acestor regi. 21. Și bărbații lui Israel s-au adunat și erau aproape 150 de bărbați, și au mers în bătălie să le asiste egiptenilor. 22. Iar bărbații lui Israel și ai Egiptului au pornit, aproape 300.000 de bărbați și 150 de bărbați (căpetenii?), și au mers înspre acești regi la luptă, și s-au poziționat înafara ținutului Goșen vizavi de Patros. 23. Dar egiptenii nu aveau încredere în Israel să se alăture la oștile lor pentru bătălie, căci toți egiptenii au spus: Poate copiii lui Israel ne vor da în mâinile copiilor lui Esau și Isamel, căci ei sunt frații lor. 24. Și toți egiptenii au spus copiilor lui Israel: Rămâneți voi aici împreună în locul vostru iar noi vom merge să luptăm împotriva copiilor lui Esau și lui Ismael, și dacă acești regi ar birui asupra noastră, atunci veniți voi toți împreună asupra lor și asistați-ne; iar copiii lui Israel au făcut astfel. 25. Iar de-ai Edomului Zefo din Chittim, fiul lui Elifaz fiul lui Esau, și regele Hadad al Edomului, fiul lui Bedad, și toate oștile lor, și toți copiii estului și copiii lui Ismael, un popor numeros precum nisipul, au campat împreună în valea din Patros vizavi de Tacpanches. 26. Și Balaam, fiul lui Beor sirianul, era acolo în oastea lui Zefo, căci el a venit cu copiii lui Chittim pentru bătălie, iar Balaam era un om foarte onorat în ochii lui Zefo și ai oamenilor lui. 27. Iar Zefo i-a spus lui Balaam: Încearcă prin divinație pentru noi ca să putem ști cine va prevala în bătălie, noi sau egiptenii. 28. Și Balaam s-a ridicat și a încercat arta divinației, și el era iscusit în cunoașterea ei, dar a fost confuzionat și lucrarea a fost distrusă în mâna sa. 29. Și el a încercat-o din nou dar nu a reușit, iar Balaam a disperat de ea și a lăsat-o și nu a terminat-o, căci aceasta a fost de la Domnul, pentru a-i cauza pe Zefo și pe oamenii lui să cadă în mâinile copiilor lui Israel, care aveau încredere în Domnul, Dumnezeul strămoșilor lor, în războiul lor. 30. Iar Zefo și Hadad și-au pus forțele lor în formațiune de luptă. Și toți egiptenii au mers singuri împotriva lor, aproape 300.000 de oameni, și niciun om al lui Israel nu era cu ei. 31. Și toți egiptenii s-au luptat cu acești regi vizavi de Patros și Tacpanches, iar bătălia a fost severă împotriva egiptenilor. 32. Iar regii erau mai puternici decât egiptenii în acea bătălie, și aproape 180 de oameni ai Egiptului au căzut în acea zi, și aproape 30 de oameni din forțele regilor, iar toți oamenii Egiptului au fugit dinaintea regilor; așadar copiii lui Esau și ai lui Ismael i-au urmărit pe egipteni, continuând să îi bată până în locul unde era oastea copiilor lui Israel. 33. Și toți egiptenii au strigat către copiii lui Israel, zicând: Grăbiți-vă la noi și asistați-ne și salvați-ne din mâinile lui Esau, Ismael și ale copiilor lui Chittim. 34. Și 150 de oameni din copiii lui Israel au alergat de la postul lor spre oștile acestor regi, iar copiii lui Israel au strigat către Domnul Dumnezeul lor să îi izbăvească. 35. Și Domnul a ascultat de Israel, iar Domnul i-a dat pe toți oamenii regilor în mâna lor, iar copiii lui Israel s-au luptat împotriva acestor regi, și copiii lui Israel au bătut aproape 4000 din oamenii regilor. 36. Iar Domnul a aruncat mare consternare în bivuacul regilor, astfel încât frica de copiii lui Israel a căzut asupra lor. 37. Și toate oștile regilor au fugit dinaintea copiilor lui Israel, iar copiii lui Israel i-au urmărit pe ei continuând să îi bată până la granițele ținutului Cuș. 38. Și copiii lui Israel au ucis din ei pe drum încă alți 2000 de oameni, iar din copiii lui Israel nu a căzut niciunul. 39. Și când egiptenii i-au văzut pe copiii lui Israel că se luptaseră cu atât de puțini oameni împotriva regilor, și că bătălia era astfel foarte severă împotriva lor, 40. Toți egiptenii s-au temut mult pentru viețile lor din pricina bătăliei crâncene, și tot Egiptul a fugit, fiecare om ascunzându-se de forțele armate, și s-au ascuns de-a lungul drumului, și i-au lăsat pe israeliți să se ocupe de luptă. 41. Iar copiii lui Israel au dat o lovitură teribilă împotriva oamenilor regilor, și s-au întors după ce îi alungaseră până la granița ținutului Cuș. 42. Și tot Israelul știa ceea ce oamenii Egiptului le făcuseră lor, că fugiseră de la ei în bătălie și că i-au lăsat să lupte singuri. 43. Așadar copiii lui Israel de asemenea s-au purtat cu viclenie. Pe când copiii lui Israel se întorceau de la bătălie, ei i-au găsit pe unii din egipteni de-a lungul drumului și i-au ucis acolo. 44. Și în timp ce îi omorau, le spuneau lor aceste vorbe: 45. Pentru ce ați plecat de la noi și ne-ați lăsat, fiind puțini oameni, să ne lăsați să luptăm împotriva acestor regi care aveau un popor numeros să ne nimicească, ca voi prin aceasta să vă izbăviți propriile suflete? 46. Iar despre unii pe care israeliții i-au întâlnit pe drum, ei copiii lui Israel spuneau unul altuia, zicând: Ucide-l, ucide-l, căci el este un ismaelit sau un edomit, sau din copiii lui Chittim; și ei au stat deasupra lui și l-au ucis, în timp ce ei știau că el era un egiptean. 47. Și copiii lui Israel au făcut aceste lucruri viclenește împotriva egiptenilor, deoarece ei îi dezertaseră în bătălie și fugiseră de la ei. 48. Iar copiii lui Israel au ucis din oamenii Egiptului de-a lungul drumului în această manieră, aproape 200 de oameni. 49. Și toți oamenii Egiptului au văzut răul pe care copiii lui Israel îl făcuseră lor. Așadar tot Egiptul s-a temut mult de copiii lui Israel, căci le văzuseră marea lor putere, și că niciun om din ei nu căzuse. 50. Astfel toți copiii lui Israel s-au întors cu veselie pe drumul lor spre Goșen, iar restul Egiptului s-a întors, fiecare om la propriul lui loc. Capitolul 65: 1. Și s-a întâmplat după aceste lucruri, că toți sfetnicii lui Faraon, regele Egiptului, și toți bătrânii Egiptului s-au adunat și au venit înaintea regelui și s-au plecat la pământ, și s-au așezat înaintea lui. 2. Iar sfetnicii și bătrânii Egiptului i-au vorbit regelui, spunând: 3. Iată oamenii copiilor lui Israel sunt mai mari și mai puternici decât suntem noi, și tu cunoști tot răul pe care ei ni l-au făcut nouă pe drum când noi ne-am întors de la bătălie. 4. Și tu de asemenea le-ai văzut puterea lor mare, căci această putere o au ei de la părinții lor, căci doar puțini oameni au stat împotriva unui popor numeros precum nisipul, și i-au omorât cu ascuțișul sabiei, iar dintre ei niciunul nu a căzut, astfel încât dacă ei ar fi fost numeroși i-ar fi distrus cu desăvârșire. 5. Așadar acum, dă-ne sfat ce să facem cu ei, încât să îi distrugem treptat pe ei dintre noi, ca nu cumva ei să devină prea numeroși pentru noi în ținut. 6. Căci dacă copiii lui Israel s-ar înmulți în ținut, ar deveni un obstacol pentru noi, iar dacă vreun război ar avea loc, ei s-ar alătura dușmanilor noștri împotriva noastră cu marea lor putere și ar lupta împotriva noastră să ne distrugă pe noi în ținut, și ar pleca din el. 7. Așa că regele le-a răspuns bătrânilor Egiptului și le-a spus lor: Acesta este planul conceput împotriva lui Israel, de la care noi nu ne vom abate. 8. Iată, în ținut sunt Pitom și Ramses, orașe nefortificate împotriva bătăliei. Vi se cuvinte vouă și nouă să începem să construim acolo, și să le fortificăm. 9. Așadar acum, mergeți și voi de asemenea și purtați-vă viclenește față de ei, și proclamați cu o voce în Egipt și în Goșen la porunca regelui, spunând: 10. Toți voi bărbații din Egipt, Goșen, Patros și toți locuitorii lor! Regele ne-a poruncit nouă să clădim Pitomul și Ramsesul și să le fortificăm pentru bătălie; care dintre voi locuitori ai întregului Egipt, dintre copiii lui Israel și dintre toți locuitorii orașelor, sunt dornici să clădească cu noi, fiecăruia îi va fi dată plata lui zilnic la ordinul regelui; astfel mergeți voi întâi și faceți viclenește, și adunați-vă și veniți la Pitom și Ramses să clădiți. 11. Și în timp ce voi clădiți, faceți o proclamare de felul acesta să fie făcută de-a lungul Egiptului în fiecare zi la porunca regelui. 12. Și când unii din copiii lui Israel vor veni să clădească împreună cu voi, le veți da plata lor zilnic timp de câteva zile. 13. Și după ce ei vor fi clădit împreună cu voi pentru plata lor zilnică, trageți-vă departe de le ei zilnic, unul câte unul în secret, iar apoi voi vă veți ridica și veți deveni ai lor supraveghetori și ofițeri, și îi veți lăsa pe ei apoi să clădească fără plată, și dacă ei vor refuza, atunci forțați-i cu toată puterea voastră să clădească. 14. Și dacă voi veți face aceasta, va fi bine cu noi să ne întărim ținutul nostru împotriva copiilor lui Israel, căci din pricina oboselii construirii și muncii, copiii lui Israel vor scădea, pentru că voi îi veți priva pe ei de la nevestele lor zi după zi. 15. Și toți bătrânii Egiptului au auzit sfatul regelui, iar sfatul le părea bun în ochii lor și în ochii slujitorilor lui Faraon, și în ochii întregului Egipt, iar ei au făcut conform cuvântului regelui. 16. Și toți slujitorii au plecat de la rege, și au cauzat o proclamare să fie făcută în tot Egiptul, în Tacpanches și în Goșen, și în toate orașele care împrejmuiau Egiptul, spunând: 17. Voi ați văzut ceea ce copiii lui Esau și ai lui Ismael ne-au făcut nouă, care au venit să se războiască împotriva noastră și au dorit să ne distrugă pe noi. 18. Așadar acum, regele ne-a poruncit nouă să fortificăm ținutul, să clădim orașele Pitom și Ramses, și să le fortificăm pentru bătălie, dacă ei iarăși ar veni împotriva noastră. 19. Oricare dintre voi din tot Egiptul și din copiii lui Israel va veni să clădească cu noi, el va avea plata lui zilnică dată de rege, precum este porunca lui către noi. 20. Și când Egiptul și toți copiii lui Israel au auzit tot ceea ce slujitorii lui Faraon spuseseră, au venit din egipteni și din copiii lui Israel oameni să clădească cu slujitorii lui Faraon, Pitomul și Ramsesul, dar niciunul din copiii lui Levi nu a venit cu frații lui să clădească. 21. Și toți slujitorii lui Faraon și prinții lui au venit la început cu înșelăciune să clădească împreună cu toți oamenii lui Israel ca muncitori angajați cu ziua, și i-au dat lui Israel plata lor zilnică la început. 22. Iar slujitorii lui Faraon au construit cu toți oamenii lui Israel, și erau angajați în acea muncă cu Israel timp de o lună. 23. Și la sfârșitul lunii, toți slujitorii lui Faraon au început să se retragă în secret de la oamenii lui Israel zilnic. 24. Și Israel a continuat cu munca la acea vreme, dar ei atunci își primeau plata lor zilnică, deoarece unii din oamenii Egiptului încă mai continuau munca cu Israel la acea vreme; prin urmare egiptenii au dat lui Israel plata lor în acele zile, pentru ca ei, egiptenii tovarăși lor de muncă, să își poată lua de asemenea plata lor pentru truda lor. 25. Și după un an și patru luni toți egiptenii se retrăseseră de la copiii lui Israel, astfel încât copiii lui Israel au fost lăsați singuri angajați în muncă. 26. Și după ce toți egiptenii se retrăseseră de la copiii lui Israel ei s-au întors și au devenit opresori și ofițeri asupra lor, iar unii din ei stăteau peste copiii lui Israel ca supraveghetori, să primească în locul lor tot ceea ce lor le-a fost dat pentru plata muncii lor. 27. Și egiptenii le-au făcut în această manieră copiilor lui Israel zi după zi, ca să îi dezoleze pe israeliți în munca lor. 28. Și toți copiii lui Israel erau singuri, angajați în muncă, iar egiptenii s-au abținut din a le da vreo plată copiilor lui Israel din acel timp înainte. 29. Și când unii din oamenii lui Israel au refuzat să muncească din pricina plăților că nu le erau date, atunci taxatorii și slujitorii lui Faraon i-au oprimat și i-au lovit cu lovituri grele, și i-au făcut să se întoarcă prin forță, să se trudească cu frații lor; astfel au făcut toți egiptenii copiilor lui Israel în toate zilele. 30. Iar toți copiii lui Israel se temeau mult de egipteni în această chestiune, și toți copiii lui Israel s-au întors și au lucrat singuri fără plată. 31. Iar copiii lui Israel au clădit Pitomul și Ramsesul, și toți copiii lui Israel au făcut treaba, unii făcând cărămizi, și unii clădind, iar copiii lui Israel au clădit și au fortificat tot ținutul Egiptului și zidurile lui, și copiii lui Israel erau ocupați cu munca timp de mulți ani, până când a venit vremea când Domnul și-a amintit de ei și i-a adus afară din Egipt. 32. Dar copiii lui Levi nu erau angajați în muncă cu frații lor ai Israelului, de la început până în ziua plecării lor din Egipt. 33. Căci toți copiii lui Levi știau că egiptenii spuseseră toate aceste cuvinte cu înșelăciune israeliților, prin urmare copiii lui Levi s-au abținut de la a se apropia de munca în care frații lor se trudeau. 34. Și egiptenii nu și-au îndreptat atenția să îi facă pe copiii lui Levi să muncească apoi, din moment ce ei nu fuseseră cu frații lor la început, prin urmare egiptenii i-au lăsat pe ei în pace. 35. Iar mâinile oamenilor Egiptului au fost îndreptate cu severitate continuă împotriva copiilor lui Israel în acea muncă, iar egiptenii i-au făcut pe copiii lui Israel să muncească cu rigoare. 36. Și egiptenii au amărât viețile copiilor lui Israel cu muncă grea, în a face mortar și cărămizi. Și de asemenea în toată maniera de treabă la câmp. 37. Și copiii lui Israel l-au numit pe Melol regele Egiptului „Meror, regele Egiptului”, deoarece în zilele lui egiptenii le amărâseră viețile lor cu tot felul de treburi. 38. Și toată munca în care egiptenii i-au făcut pe copiii lui Israel să se trudească, a fost impusă de ei cu rigoare, pentru a-i prigoni pe copiii lui Israel, dar cu cât îi prigoneau mai mult, cu atât se înmulțeau și creșteau mai mult, și văzând aceasta egiptenii au fost mâhniți din pricina copiilor lui Israel. Capitolul 66: 1. La acea vreme Hadad a murit, fiul lui Bedad regele Edomului, iar Samlah din Mesreca, din țara copiilor estului, a domnit în locul lui. 2. În anul 13 al domniei lui Faraon regele Egiptului, care era anul 125 al venirii izraeliților în Egipt, Samlah domnise asupra Edomului 18 ani. 3. Și când el a domnit, a scos oștile sale să meargă să lupte împotriva lui Zefo fiul lui Elifaz și a copiilor lui Chittim, deoarece ei făcuseră război împotriva regelui Angeas al Africii și îi distruseseră toată armata lui. 4. Dar nu s-a luptat cu el, căci copiii lui Esau l-au prevenit, zicând că el era fratele lor, așa că Samlah a ascultat de vocea copiilor lui Esau, și s-a întors înapoi cu toate forțele sale la ținutul Edom, și nu a înaintat să lupte împotriva lui Zefo, fiul lui Elifaz. 5. Iar Faraon regele Egiptului a auzit acest lucru, spunând: Regele Samlah al Edomului s-a hotărât să lupte împotriva copiilor lui Chittim, iar apoi el va veni să lupte împotriva Egiptului. 6. Și când egiptenii au auzit despre această chestiune, au sporit truda asupra copiilor lui Israel, ca nu cumva israeliții să le facă lor precum le făcuseră în războiul lor împotriva copiilor lui Esau în zilele lui Hadad. 7. Așa că egiptenii le-au spus copiilor lui Israel: Grăbiți-vă și faceți-vă treaba voastră, și terminați sarcina voastră, și întăriți ținutul, ca nu cumva copiii lui Esau frații voștri să vină să lupte împotriva noastră, căci din pricina voastră vor veni ei împotriva noastră. 8. Iar copiii lui Israel au făcut treaba oamenilor Egiptului zi după zi, iar egiptenii i-au prigonit pe copiii lui Israel pentru a-i împuțina în ținut. 9. Dar așa cum egiptenii au sporit munca asupra copiilor lui Israel, astfel și copiii lui Israel au sporit și s-au înmulțit, și tot Egiptul a fost umplut cu copiii lui Israel. 10. Și în anul 125 al venirii lui Israel în Egipt, toți egiptenii au văzut că sfatul lor nu a reușit împotriva lui Israel, ci ei au sporit și au crescut, iar ținuturile Egiptului și ale Goșenului au fost umplute cu copiii lui Israel. 11. Așa că toți bătrânii Egiptului și oamenii înțelepți ai lui au venit înaintea regelui și i s-au plecat jos lui și s-au așezat înaintea lui. 12. Și toți bătrânii Egiptului și oamenii înțelepți din el i-au spus regelui: Fie ca regele să trăiască pentru totdeauna; tu ne-ai sfătuit pe noi împotriva copiilor lui Israel, iar noi le-am făcut lor conform cuvântului regelui. 13. Dar în proporție cu sporirea muncii așa și ei sporesc și cresc în ținut, și iată toată țara este umplută cu ei. 14. Așadar acum domnul și regele nostru, ochii întregului Egipt sunt asupra ta să le dai sfat cu înțelepciunea ta, prin care ei să poată prevala asupra lui Israel să îi distrugă, sau să îi diminueze pe ei din ținut; iar regele le-a răspuns lor, zicând: Dați voi sfat în această chestiune ca noi să știm ce să le facem lor. 15. Și un ofițer, unul din sfetnicii regelui, al cărui nume era Iov, din Mesopotamia, din ținutul Uz, i-a răspuns regelui, spunând: 16. Dacă îl încântă pe rege, să asculte sfatul slujitorului său. Iar regele i-a spus lui, vorbește! 17. Iar Iov a vorbit înaintea regelui, prinților, și înaintea tuturor bătrânilor Egiptului, spunând: 18. Iată, sfatul regelui pe care el l-a sfătuit anterior în ceea ce privește munca copiilor lui Israel este foarte bun, și tu nu trebuie să înlături de la ei munca aceea pentru totdeauna. 19. Dar acesta este sfatul dat prin care tu îi poți împuțina, dacă îi pare bun regelui să îi prigonească. 20. Iată, noi ne-am temut de război de mult timp, și noi am spus, când Israel devine roditor în ținut, ei ne vor alunga din ținut dacă un război ar avea loc. 21. Dacă îl încântă pe rege, să se dea un decret regal, și să fie scris în legile Egiptului care nu vor fi revocate, ca fiecărui copil de parte bărbătească născut israeliților, să îi fie sângele vărsat pe pământ. 22. Și tu făcând aceasta, când toți copiii de parte bărbătească ai lui Israel vor fi murit, răul războaielor lor va înceta. Să facă regele astfel si să trimită după toate moașele evreilor și să le ordone lor în această chestiune să o execute. Așa că lucrul i-a plăcut regelui și prinților, iar regele a făcut conform cuvântului lui Iov. 23. Iar regele a trimis după moașele evreilor să fie chemate, dintre care numele uneia era Șefrah, iar numele celeilalte Puah. 24. Și moașele au venit înaintea regelui, și au stat în prezența lui. 25. Iar regele le-a spus lor: Când voi veți face treaba voastră de moașe femeilor evreiești, și le veți vedea pe scaunele de naștere, dacă are să fie un fiu, atunci voi îl veți ucide pe el, dar dacă are să fie o fiică, atunci ea va trăi. 26. Dar dacă voi nu veți face acest lucru, atunci eu vă voi arde pe voi și pe toate casele voastre cu foc. 27. Dar moașele se temeau de Dumnezeu și nu au ascultat de regele Egiptului și nici de cuvintele lui, iar când femeile evreiești nășteau către moașă fiu sau fiică, atunci moașa îi făcea tot ce era necesar copilului și îl lăsa să trăiască; astfel au făcut moașele în toate zilele. 28. Și acest lucru i-a fost spus regelui, iar el a trimis să fie aduse moașele și el le-a spus lor: De ce ați făcut voi acest lucru și ați păstrat copiii în viață? 29. Iar moașele au răspuns, și au vorbit împreună înaintea regelui, spunând: 30. Să nu creadă regele că femeile evreiești sunt precum femeile egiptene, căci toți copiii lui Israel sunt plini de viață, și înainte să vină moașa la ele ei sunt născuți, și cât despre noi slujnicele tale, timp de multe zile nicio femeie evreiască nu a născut către noi, căci toate femeile evreiești sunt propriile lor moașe, deoarece ele sunt pline de viață. 31. Iar Faraon a auzit cuvintele lor și le-a crezut pe ele în această chestiune, iar moașele au plecat de la rege, iar Dumnezeu a tratat bine cu ele, și oamenii s-au înmulțit și au devenit foarte numeroși. Capitolul 67: 1. Era un om în ținutul Egiptului din sămânța lui Levi al cărui nume era Amram, fiul lui Chehat fiul lui Levi, fiul lui Israel. 2. Iar acest om a mers și și-a luat o nevastă, și anume pe Iochebed, fiica lui Levi sora tatălui său, iar ea avea 126 de ani, și el a venit la ea. 3. Și femeia a zămislit și a născut o fiică, iar ea a numit-o Miriam, deoarece în acele zile egiptenii amărâseră viețile copiilor lui Israel. 4. Și ea a zămislit din nou și a născut un fiu iar ea l-a numit Aaron, căci în zilele sarcinii ei Faraon a început să verse sângele copiilor de parte bărbătească ai lui Israel. 5. În acele zile regele Zefo al Chittimului a murit, fiul lui Elifaz fiul lui Esau, iar Ianeas a domnit în locul lui. 6. Timpul în care Zefo a domnit peste copiii Chittimului a fost de 50 de ani, iar el a murit și a fost îngropat în orașul Nabna în ținutul Chittim. 7. Și Ianeas, unul din vitejii copiilor lui Chittim, a domnit după el și a domnit 50 de ani. 8. Și a fost după moartea regelui Chittimului că Balaam fiul lui Beor a fugit din ținutul Chittim, și a mers și a venit la Egipt la Faraon regele Egiptului. 9. Iar Faraon l-a primit cu mare onoare, căci auzise de înțelepciunea lui, și i-a dat cadouri și l-a făcut un sfetnic și l-a elevat. 10. Și Balaam a locuit în Egipt, în onoare cu toți nobilii regelui. Iar nobilii l-au exaltat, deoarece ei toți râvneau să învețe înțelepciunea lui. 11. Și în anul 130 al venirii lui Israel în Egipt, Faraon a visat că stătea pe tronul său regal și că și-a ridicat ochii și a văzut un om bătrân stând înaintea sa, și erau balanțe în mâinile bătrânului, asemenea balanțe precum sunt folosite de negustori. 12. Și omul bătrân a luat balanțele și le-a atârnat înaintea lui Faraon. 13. Iar omul bătrân a luat toți bătrânii Egiptului și toți nobilii și oamenii de seamă, și i-a legat pe ei împreună și i-a pus pe o parte a balanței. 14. Și a luat un sugar și l-a pus în cealaltă parte a balanței, iar sugarul cântărea mai mult decât toți. 15. Iar Faraon a fost uimit de această viziune cumplită, de ce sugarul ar fi cântărit mai mult decât toți, și Faraon s-a trezit și iată era un vis. 16. Și Faraon s-a sculat devreme dimineața și și-a chemat toți slujitorii săi și le-a relatat lor visul, iar oamenii s-au înspăimântat mult. 17. Iar regele le-a spus tuturor oamenilor săi înțelepți: Interpretați vă rog visul pe care eu l-am visat, ca eu să îi pot cunoaște interpretarea lui. 18. Și Balaam fiul lui Beor, i-a răspuns regelui și i-a spus: Aceasta înseamnă nimic altceva decât un mare rău care va răsări împotriva Egiptului în zilele din urmă. 19. Căci un fiu îi va fi născut lui Israel, care va distruge tot Egiptul și pe locuitorii lui, și îi va scoate pe israeliți din Egipt cu o mână puternică. 20. Așadar acum, rege, sfătuiește-te în această chestiune, ca să poți distruge speranța copiilor lui Israel și așteptările lor înainte ca acest rău să se ridice împotriva Egiptului. 21. Iar regele i-a spus lui Balaam: Ce îi vom face noi lui Israel? Cu siguranță după o anume manieră noi la început ne-am sfătuit împotriva lor și nu am putut prevala asupra lor. 22. Așadar acum dă tu de asemenea sfat împotriva lor prin care noi să putem prevala asupra lor. 23. Iar Balaam i-a răspuns regelui, zicând: Trimite acum să îți fie aduși cei doi sfetnici ai tăi, și noi vom vedea care este sfatul lor asupra acestei chestiuni iar după aceea slujitorul tău va vorbi. 24. Și regele a trimis să fie aduși cei doi sfetnici ai săi Reuel midianitul și Iov Uzitul, iar ei au venit și s-au așezat înaintea regelui. 25. Și regele le-a spus lor: Iată voi amândoi ați auzit visul pe care eu l-am visat, și interpretarea lui; așadar acum, dați sfat și aflați și vedeți ce este de făcut împotriva copiilor lui Israel, prin care noi să putem prevala asupra lor înainte ca răul lor să se ridice împotriva noastră. 26. Iar Reuel midianitul i-a răspuns regelui și a spus: Fie ca regele să trăiască pentru totdeauna. 27. Dacă îi pare bun regelui, să înceteze cu evreii și să îi lase, și să nu își întindă mâna sa împotriva lor. 28. Căci aceștia sunt aceia pe care Domnul i-a ales în zilele din vechi, și i-a luat ca lot de moștenire dintre toate neamurile pământului și regii pământului; și cine este să își întindă mâna sa împotriva lor cu impunitate, pe care Dumnezeul lor să nu se fi răzbunat? 29. Cu siguranță tu știi că atunci când Avraam a mers în Egipt, Faraon, fostul rege al Egiptului, a văzut-o pe Sara nevasta lui, și a luat-o să îi fie nevastă, deoarece Avraam a spus, ea este sora mea, căci el se temea, ca nu cumva oamenii Egiptului să îl omoare din pricina nevestei lui. 30. Și când regele Egiptului o luase pe Sara atunci Dumnezeu l-a lovit pe el și pe casa lui cu urgii grele, până când el i-a înapoiat-o lui Avraam pe nevasta sa Sara, iar apoi a fost el vindecat. 31. Iar pe Abimelec geraritul, regele filistenilor, Dumnezeu l-a pedepsit din pricina lui Sara nevasta lui Avraam, închizând fiecare pântece de la om la animal. 32. Când Dumnezeul lor a venit la Abimelec în visul nopții și l-a îngrozit, pentru ca el să i-o înapoieze lui Avraam pe Sara pe care el o luase. Și după aceea toți oamenii din Gerar au fost pedepsiți din pricina lui Sara, iar Avraam s-a rugat la Dumnezeul lui pentru ei, și El a fost înduplecat de el, și El i-a vindecat pe ei. 33. Și Abimelec s-a temut de tot acest rău care a venit asupra lui și a oamenilor lui, și el i-a înapoiat-o lui Avraam pe nevasta sa Sara, și a trimis cu ea multe daruri să îi fie date lui. 34. El i-a făcut astfel de asemenea lui Isaac când îl izgonise din Gerar. Dumnezeu îi făcuse lucruri minunate lui, că toate apele Gerarului au fost secate, iar pomii lor roditori nu au rodit. 35. Aceasta a continuat până când Abimelec din Gerar, și Ahuzzat unui din prietenii săi, și Picol căpitanul oștii sale, au mers la el și s-au aplecat și s-au plecat înaintea lui jos la pământ. 36. Și ei au cerut de la el să implore pentru ei, iar el s-a rugat la Domnul pentru ei, și Domnul a fost înduplecat de el și i-a vindecat pe ei. 37. Iacob de asemenea, omul simplu, a fost izbăvit prin integritatea sa din mâna fratelui său Esau, și din mâna lui Laban sirianul, fratele mamei sale, care îi dorise moartea; de asemenea din mâna tuturor regilor Canaanului care veniseră împreună împotriva lui și a copiilor lui să îi distrugă. Iar Domnul i-a izbăvit din mâinile lor, încât ei s-au întors asupra lor și i-au nimicit, căci cine își întinsese vreodată mâna sa împotriva lor cu impunitate? 38. Cu siguranță Faraon anteriorul, tatăl tatălui tău, l-a ridicat pe Iosif fiul lui Iacob deasupra tuturor prinților ținutului Egiptului, când a văzut înțelepciunea lui, căci prin înțelepciunea lui a salvat toți locuitorii ținutului de la foamete. 39. După care el a ordonat ca Iacob și copiii lui să vină în Egipt, pentru ca prin virtutea lor, ținutul Egiptului și ținutul Goșen să poată fi izbăvite de foamete. 40. Acum, prin urmare, daca îți pare bun în ochii tăi, încetează din a-i distruge pe copiii lui Israel, dar dacă nu este voia ta ca ei să locuiască în Egipt, trimite-i de aici, ca ei să poată merge la ținutul Canaan, meleagul în care strămoșii lor sălășluiseră. 41. Și când Faraon a auzit cuvintele lui Ietro era foarte mânios pe el, încât el s-a ridicat cu rușine dinaintea prezenței regelui, și a mers la Midian, ținutul său, și a luat toiagul lui Iosif cu el. 42. Iar regele i-a spus lui Iov uzitul: Ce spui tu Iov, și care e sfatul tău referitor la evrei? 43. Așa că Iov i-a spus regelui: Iată toți locuitorii ținutului sunt în puterea ta, să facă regele precum îi pare bun în ochii lui. 44. Și regele i-a spus lui Balaam: Ce spui tu, Balaam, vorbește-ți cuvântul ca noi să îl putem auzi. 45. Iar Balaam i-a spus regelui: De tot ceea ce regele a sfătuit împotriva evreilor ei vor fi izbăviți, iar regele nu va putea să prevaleze asupra lor cu orice sfat. 46. Căci dacă tu te gândești să-i împuținezi pe ei prin foc învăpăiat, tu nu poți prevala asupra lor, căci cu siguranță Dumnezeul lor l-a izbăvit pe Avraam tatăl lor din Ur Casdim; iar dacă tu te gândești să îi distrugi pe ei prin sabie, cu siguranță Isaac tatăl lor a fost izbăvit de ea, și un berbec a fost pus în locul lui. 47. Și dacă prin grea și riguroasă muncă tu te-ai gândit să îi împuținezi pe ei, tu nu vei prevala nici chiar în aceasta, căci tatăl lor Iacob i-a slujit lui Laban în toată maniera de muncă grea, și a prosperat. 48. Acum prin urmare, o rege, ascultă cuvintele mele, căci acesta este sfatul care este sfătuit împotriva lor, prin care tu vei prevala asupra lor, și de la care tu nu ar trebui să te abați. 49. Dacă îl încântă pe rege, să ordone ca toți copiii lor care vor fi născuți din această zi înainte, să fie aruncați în apă, căci prin aceasta poți tu să nimicești numele lor, căci niciunul din ei, nici din părinții lor, nu a fost încercat în această manieră. 50. Iar regele a auzit cuvintele lui Balaam, și lucrul i-a încântat pe rege și pe prinți, și regele a făcut conform cuvântului lui Balaam. 51. Și regele a ordonat o proclamare să fie dată și o lege să fie făcută de-a lungul ținutului Egiptului, spunând: Fiecare copil de parte bărbătească născut evreilor din această zi înainte va fi aruncat în apă. 52. Iar Faraon i-a chemat pe toți slujitorii săi, zicând: Mergeți acum și căutați de-a lungul ținutului Goșen unde copiii lui Israel se află, și asigurați-vă ca fiecare fiu născut evreilor să fie aruncat în râu, dar pe fiecare fiică voi o veți lăsa să trăiască. 53. Și când copiii lui Israel au auzit acest lucru pe care Faraon îl poruncise, să le arunce copiii lor de parte bărbătească în râu, unii din oameni s-au separat de neveste lor iar alții s-au alipit de ele. 54. Și din acea zi înainte, când vremea nașterii le venea acelor femei ale lui Israel, care rămăseseră cu soții lor, ele au mers la câmp să nască acolo, și au născut în câmp, și și-au lăsat copiii lor pe câmp și s-au întors acasă. 55. Iar Domnul care jurase strămoșilor lor să îi înmulțească, a trimis pe unul din îngerii Lui slujitori care sunt în cer să spele fiecare copil în apă, să îl ungă și să îl înfeșe și să îi pună în mâna lui două pietre netede din care din una sugea lapte și din cealaltă miere. Și prin compasiunea Lui pentru el, El a cauzat ca părul lui să-i crească până la genunchii lui prin care el se putea acoperi pe sine, Și El a cauzat ca el să fie alinat de înger și să se alipească de acela. 56. Și când Dumnezeu a avut compasiune asupra lor și a dorit să îi înmulțească pe ei pe fața meleagului, a ordonat pământului Lui să îi primească pe ei să fie păstrați înăuntrul lui până la vremea creșterii lor, după care pământul și-a deschis gura sa și i-a dat afară din el iar ei au răsărit din oraș precum verdeața pământului, și iarba pădurii, și ei s-au întors fiecare la familia sa și la casa tatălui său, și au rămas cu ei. 57. Iar pruncii copiilor lui Israel erau pe pământ precum verdeața câmpului, prin bunăvoința lui Dumnezeu pentru ei. 58. Și când toți egiptenii au văzut acest lucru, ei au plecat, fiecare la câmpul său cu jugul său de boi și cu plugul său, și l-au brăzdat precum unul brăzdează pământul la vremea semănatului. 59. Și când ei au brăzdat nu au putut să-i vatăme pe pruncii copiilor lui Israel. Astfel oamenii s-au înmulțit și au sporit enorm. 60. Iar Faraon a ordonat ofițerilor săi zilnic să meargă la Goșen să-i caute pe pruncii copiilor lui Israel. 61. Și când ei căutau și găseau unul, îl luau de la pieptul mamei lui prin forță, și îl aruncau în râu, dar pruncul de parte femeiască îl lăsau cu mama lui. Astfel le-au făcut egiptenii israeliților în toate acele zile. Capitolul 68: 1. Și a fost la acea vreme că Duhul lui Dumnezeu era asupra lui Miriam, fiica lui Amram și soră a lui Aaron, iar ea a mers și a proorocit despre casă, spunând: Iată un fiu ne va fi născut nouă de la tatăl meu și mama mea de această dată, iar el va salva Israelul din mâinile Egiptului. 2. Și când Amram a auzit cuvintele fiicei lui, a mers și și-a luat nevasta înapoi în casă, după ce el o izgonise în vremea când Faraon a ordonat ca fiecare copil de parte bărbătească din casa lui Iacob să fie aruncat în râu. 3. Așa că Amram a luat-o pe Iochebed nevasta sa, la trei ani după ce el o alungase pe ea, și a venit la ea iar ea a zămislit. 4. Și la sfârșitul a șapte luni de la concepție ea a născut un fiu, și toată casa a fost umplută cu o mare lumină precum lumina soarelui și a lunii la vremea strălucirii lor. 5. Iar când femeia a văzut copilul că era bun și plăcut privirii, ea l-a ascuns pe el timp de trei luni într-o cameră interioară. 6. În acele zile egiptenii au conspirat să-i distrugă pe toți evreii de acolo. 7. Și femeile egiptene au mers la Goșen unde copiii lui Israel erau, iar ele și-au purtat copiii pe umerii lor, sugarii lor care nu puteau încă să vorbească. 8. Și în acele zile, când femeile copiilor lui Israel au născut, fiecare femeie își ascunsese fiul dinaintea egiptenilor, ca egiptenii să nu cunoască de nașterea lor, și să nu îi distrugă pe ei din ținut. 9. Și femeile egiptene au venit la Goșen, și copiii lor care nu puteau vorbi erau pe umerii lor, iar când o femeie egipteană a venit în casa unei femei evreiești, pruncul său a început să plângă. 10. Și când el a plâns, copilul care era în camera interioară i-a răspuns lui; astfel femeile egiptene au mers și au spus acest lucru la casa lui Faraon. 11. Iar Faraon și-a trimis ofițerii săi să ia copiii și să îi ucidă. Astfel au făcut egiptenii femeilor evreiești în toate zilele. 12. Și a fost la acea vreme, după aproape trei luni de la ascunderea lui Iochebed a fiului ei, că a devenit cunoscut în casa lui Faraon. 13. Iar femeia s-a grăbit să își ducă fiul înainte ca ofițerii să vină, și ea a luat pentru el o arcă de pipirig, și a tencuit-o cu mocirlă și smoală, și a pus copilul înăuntrul ei, iar ea a așezat-o în stânjeneii de baltă de lângă marginea râului. 14. Iar sora lui, Miriam, a stat în depărtare să afle ce avea să îi fie făcut lui, și ce avea să se aleagă de cuvintele ei. 15. Și Dumnezeu a trimis la acea vreme o căldură teribilă în ținutul Egiptului, care ardea carnea omului precum soarele în cursul lui, și i-a oprimat mult pe egipteni. 16. Iar toți egiptenii au mers să se scalde în râu din pricina căldurii mistuitoare ce le ardea carnea lor. 17. Și Batia, fiica lui Faraon, a mers de asemenea să se scalde în râu, datorită căldurii mistuitoare, iar slujnicele ei au mers pe malul râului și toate femeile Egiptului de asemenea. 18. Iar Batia și-a ridicat ochii săi spre râu, și ea a văzut arca pe apă, și a trimis-o pe slujnica ei să o aducă. 19. Și ea a deschis-o și a văzut copilul, și iată pruncul a plâns, iar ea a avut compasiune pentru el, și a spus: Acesta este unul din copiii evrei. 20. Și toate femeile Egiptului, care mergeau pe malul râului, au dorit să îi dea să sugă, dar el nu a vrut să sugă, căci acest lucru a fost de la Domnul pentru a-l înapoia pe el la sânul mamei lui. 21. Și sora sa Miriam a fost la acea vreme printre femeile egiptene de pe malul râului. Ea a văzut acest lucru și i-a spus fiicei lui Faraon: Să merg să aduc o doică dintre femeile evreilor, ca ea să-l alăpteze pe copil pentru tine? 22. Iar fiica lui Faraon i-a spus ei: Mergi! Și tinerele au mers și au chemat-o pe propria mamă a copilului. 23. Și fiica lui Faraon i-a spus lui Iochebed: Ia acest copil de aici și alăptează-l pe el pentru mine, iar eu îți voi plăti ție leafa ta, doi arginți zilnic; și femeile au luat copilul și l-au îngrijit. 24. Și la capătul a doi ani, când copilul a crescut, ea l-a adus pe el la fiica lui Faraon, iar el i-a fost ei precum un fiu, și ea i-a pus numele Moise, căci ea a spus: Deoarece eu l-am scos pe el afară din apă. 25. Iar Amram tatăl lui i-a pus numele Cabar, căci a spus: A fost pentru el că s-a apropiat de nevasta sa, pe care o alungase. 26. Și Iochebed mama lui i-a pus numele Iecutiel, căci ea a spus: Eu am sperat pentru el la Atotputernicul, iar Dumnezeu mi l-a înapoiat mie. 27. Iar Miriam sora lui l-a numit Iered, căci ea a coborât după el la râu să afle care avea să fie sfârșitul lui. 28. Și fratele lui, Aaron, i-a pus numele Abi Zanuc, spunând: Tatăl meu a lăsat-o pe mama mea și s-a întors la ea datorită lui. 29. Iar Chehat, tatăl lui Amram, l-a numit Abigdor, deoarece datorită lui Dumnezeu a reparat fisura casei lui Iacob, și ei nu mai puteau să-i arunce pe copiii lor de parte bărbătească în apă. 30. Și doica lor l-a numit Abi Soco, spunând: În cortul lui a fost el ascuns timp de trei luni din pricina copiilor lui Ham. 31. Iar tot Israelul l-a numit Șemaia, fiul lui Netanel, căci ei au spus: În zilele lui, Dumnezeu a auzit strigătele lor și i-a salvat pe ei de la opresorii lor. 32. Moise a fost în casa lui Faraon și i-a fost lui Batia, fiica lui Faraon, precum un fiu; iar Moise a crescut printre copiii regelui. Capitolul 69: 1. Și regele Edomului a murit în acele zile, în anul 18 al domniei sale, și a fost îngropat în templul său pe care îl construise pentru el ca reședința sa regală în ținutul Edomului. 2. Iar copiii lui Esau au trimis soli la Petor, care este lângă râu, și au adus de acolo un tânăr cu ochi frumoși și aspect plăcut, al cărui nume era Saul, și l-au făcut rege peste ei în locul lui Samlah. 3. Și Saul a domnit peste toți copiii lui Esau în ținutul Edomului timp de 40 de ani. 4. Iar când Faraon regele Egiptului a văzut că sfatul pe care Balaam îl dăduse referitor la copiii lui Israel nu a reușit, ci ei încă erau roditori, și se înmulțeau și creșteau de-a lungul ținutului Egiptului, 5. Atunci Faraon a poruncit în acele zile ca o proclamare să fie dată de-a lungul Egiptului spre copiii lui Israel, zicând: Niciun om nu va diminua nimic din munca sa zilnică. 6. Și dacă un om va fi găsit deficitar în munca sa, pe care el o face zilnic, fie în mortar sau în cărămizi, atunci fiul său mai mic va fi pus în loc. 7. Iar munca silnică a Egiptului s-a consolidat asupra copiilor lui Israel în acele zile; și iată, dacă o cărămidă era deficitară în munca zilnică a oricărui om, egiptenii îl luau pe fiul lui cel mai mic prin forță de la mama sa și îl puneau pe el în loc să facă cărămida pe care tatăl său o lăsase lipsă. 8. Și oamenii Egiptului au făcut astfel la toți copiii lui Israel zi după zi, în toate zilele pentru o lungă perioadă. 9. Dar din tribul lui Levi nu au muncit la acea vreme cu israeliții, frații lor, precum a fost de la început, căci copiii lui Levi știau viclenia egiptenilor, pe care ei o exercitaseră la începutul proiectului înspre israeliți. Capitolul 70: 1. Și în al treilea an de la nașterea lui Moise, Faraon stătea la un banchet, când regina Alparanit ședea la dreapta lui și Batia la stânga lui, și tânărul Moise stătea la pieptul ei, iar Balaam fiul lui Beor cu cei doi fii ai lui, și toți prinții regatului stăteau la masă în prezența regelui. 2. Și băiatul și-a întins mâna sa către capul regelui, și a luat coroana de pe capul regelui și și-a pus-o pe propriul său cap. 3. Iar când regele și prinții au văzut lucrarea pe care băiatul o făcuse, regele și prinții au fost îngroziți, iar un om spre vecinul său a exprimat uimire. 4. Și regele le-a spus prinților care erau înaintea sa la masă: Ce vorbiți voi și ce spuneți voi, o voi prinților, în această chestiune, și care este a fi judecată împotriva băiatului din pricina acestui fapt? 5. Și Balaam, fiul lui Beor magicianul, a răspuns înaintea regelui și prinților, și a spus: Amintește-ți acum, o domnul și regele meu, visul pe care tu l-ai visat cu multe zile în urmă, și aceea ce slujitorul tău ți-a interpretat ție. 6. Așadar acum acesta este un copil dintre copiii evrei, în care este Duhul lui Dumnezeu, și să nu-și permită regele meu să își imagineze că acest tinerel a făcut acest lucru fără cunoaștere. 7. Căci el este un băiat evreu, iar înțelepciunea și înțelegerea sunt cu el, cu toate că el este încă un copil, și cu înțelepciune a făcut el aceasta și și-a ales pentru el regatul Egiptului. 8. Căci aceasta este maniera tuturor evreilor să înșele pe regi și pe nobilii lor, să facă toate aceste lucruri viclenește, pentru a-i face pe regii pământului și pe oamenii lor să tremure. 9. Cu siguranță tu știi că Avraam tatăl lor a acționat astfel, care a înșelat armata regelui Nimrod al Babelului și pe regele Abimelec al Gerarului, și că el și-a luat în stăpânire ținutul copiilor lui Het și toate regatele Canaanului. 10. Și că el a coborât în Egipt și a spus de Sara nevasta sa, ea este sora mea, pentru a induce în eroare Egiptul și regele lui. 11. Fiul său Isaac de asemenea a făcut astfel când a mers la Gerar și a locuit acolo, iar puterea lui a prevalat asupra armatei lui Abimelec regele filistenilor. 12. El de asemenea a gândit să facă regatul filistenilor să se poticnească, zicând că Rebeca nevasta sa era sora sa. 13. Iacob de asemenea s-a purtat perfid cu fratele său, și a luat din mâna lui dreptul lui de întâi născut și binecuvântarea lui. 14. El a mers atunci la Padan-Aram la casa lui Laban fratele mamei sale, și viclenește a obținut de la el pe fiica lui, vitele lui, și toate ce îi aparțineau lui, și a fugit departe și s-a întors la ținutul Canaan la tatăl său. 15. Fiii săi l-au vândut pe fratele lor Iosif, care a mers în Egipt și a devenit un sclav, și a fost pus în închisoare timp de 12 ani. 16. Până când Faraon de altădată a visat vise, și l-a scos din casa de arest, și l-a mărit deasupra tuturor prinților în Egipt datorită interpretării lui a viselor lui Faraon. 17. Iar când Dumnezeu a provocat o foamete de-a lungul ținutului, el a trimis după tatăl său și frații săi, și toată casa tatălui său, și i-a adus și i-a sprijinit pe ei fără plată sau recompensă, și i-a cumpărat pe egipteni ca sclavi. 18. Așadar acum domnul regele meu, iată, acest copil s-a ridicat în locul lor în Egipt, să facă conform faptelor lor și să facă imixtiune cu fiecare rege, prinț, și judecător. 19. Dacă îl încântă pe rege, să vărsăm acum sângele lui pe pământ, ca nu cumva el să crească și să-ți ia guvernul din mâna ta, și speranța Egiptului să piară după ce el domnește. 20. Și Balaam i-a spus regelui, mai mult: Haide să-i chemăm pe toți judecătorii Egiptului și pe oamenii înțelepți din el, și să aflăm dacă judecata morții i se cuvinte acestui băiat precum tu ai spus, iar apoi noi îl vom ucide pe el. 21. Și Faraon a trimis să fie aduși toți oamenii înțelepți ai Egiptului iar ei au venit înaintea regelui; și un înger al Domnului a venit printre ei, și el era precum unul din oamenii înțelepți ai Egiptului. 22. Iar regele le-a spus oamenilor înțelepți: Cu siguranță voi ați auzit ceea ce acest băiat evreu, care este în casă, a făcut; și astfel a judecat Balaam în chestiune. 23. Acum judecați și voi de asemenea și vedeți ce i se cuvine băiatului pentru fapta pe care el a comis-o. 24. Iar îngerul, care părea precum unul din oamenii înțelepți ai lui Faraon, a răspuns, și a spus după cum urmează înaintea tuturor oamenilor înțelepți ai Egiptului și înaintea regelui și a prinților: 25. Dacă îl încântă pe rege, să trimită după oameni care vor aduce înaintea lui o piatră de onix și un cărbune încins, și le vor pune înaintea copilului, iar de copilul își va întinde mâna sa și va lua piatra de onix, atunci noi vom ști că tânărul cu înțelepciune a făcut tot ceea ce el a făcut, și trebuie să îl ucidem. 26. Dar dacă el își întinde mâna sa spre cărbune, atunci noi vom ști că nu a fost cu cunoaștere că a făcut el acest lucru, iar el va trăi. 27. Și părea bun în ochii regelui și ai prinților, așadar regele a făcut conform cuvântului îngerului Domnului. 28. Și regele a ordonat ca piatra de onix și cărbunele să fie aduse și puse înaintea lui Moise. 29. Iar ei l-au pus pe băiat înaintea lor, și băiatul a încercat să își întindă mâna sa către piatra de onix, dar îngerul Domnului a luat mâna lui și a pus-o pe cărbune, iar cărbunele s-a stins în mâna sa, și el l-a ridicat și l-a dus la gura sa, și și-a ars parte din buzele sale și parte din limba sa, și el a devenit greu de gură și limbă. 30. Iar când regele și prinții au văzut aceasta, au știut că Moise nu se purtase cu înțelepciune când a dat jos coroana de pe capul regelui. 31. Astfel regele și prinții s-au abținut de la uciderea copilului. Așadar Moise a rămas în casa lui Faraon, crescând, iar Domnul era cu el. 32. Și cât timp copilul a fost în casa regelui, a fost îmbrăcat în purpuriu și el a crescut printre copiii regelui. 33. Iar când Moise a crescut în casa regelui, Batia, fiica lui Faraon, l-a considerat pe el ca pe un fiu, și toată casa lui Faraon l-a onorat pe el, și toți oamenii Egiptului s-au temut de el. 34. Și el zilnic ieșea și venea în ținutul Goșen, unde frații săi copiii lui Israel se aflau, iar Moise i-a văzut pe ei zilnic suflând greu și în muncă grea. 35. Iar Moise i-a întrebat pe ei, zicând: Pentru ce este această muncă împărțită vouă zi după zi? 36. Și ei i-au spus lui tot ceea ce se abătuse asupra lor, și toate interdicțiile pe care Faraon le pusese asupra lor dinainte de nașterea lui. 37. Și ei i-au spus lui toate sfaturile pe care Balaam, fiul lui Beor, le sfătuise împotriva lor, și de asemenea ceea ce sfătuise împotriva lui pentru a-l ucide după ce el luase coroana regelui de pe capul lui. 38. Iar când Moise a auzit aceste lucruri, mânia sa a fost aprinsă împotriva lui Balaam, și a căutat să îl ucidă, și l-a pândit pe el zi după zi. 39. Iar Balaam s-a temut de Moise, și el și cei doi fii ai săi s-au ridicat și au plecat din Egipt, și au fugit și și-au izbăvit sufletele lor. Ei s-au stabilit în ținutul Cuș la regele Chichianus al Cușului. 40. Și Moise a fost în casa regelui ieșind și intrând, Domnul i-a dat lui favoare în ochii lui Faraon, și în ochii tuturor slujitorilor lui, și în ochii tuturor oamenilor Egiptului, iar ei l-au iubit enorm pe Moise. 41. Și a venit ziua când Moise a mers la Goșen să îi vadă pe frații săi, că i-a văzut pe copiii lui Israel în poverile lor și muncă grea, iar Moise a fost mâhnit din pricina lor. 42. Iar Moise s-a întors în Egipt și a venit la casa lui Faraon, și a venit înaintea regelui, și Moise s-a plecat jos înaintea regelui. 43. Și Moise i-a spus lui Faraon: Te rog domnul meu, eu am venit să caut o mică solicitare de la tine, nu îmi întoarce fața mea goală. Iar Faraon i-a spus lui: Vorbește! 44. Și Moise i-a spus lui Faraon, să le fie dată slujitorilor tăi copiii lui Israel, care sunt în Goșen, o zi să se odihnească în ea de la truda lor. 45. Iar regele i-a răspuns lui Moise și a spus: Iată, eu ți-am ridicat ție fața în acest lucru să îți acord solicitarea ta. 46. Și Faraon a ordonat o proclamare să fie dată de-a lungul Egiptului și Goșenului, spunând: 47. Către voi, toți copiii lui Israel, astfel spune regele, timp de șase zile voi vă veți face treaba și munca dar în a șaptea zi voi vă veți odihni, și nu veți face nicio treabă, astfel veți face voi toate zilele, precum regele și Moise fiul lui Batia au poruncit. 48. Iar Moise s-a bucurat de acest lucru pe care regele i-l acordase, și toți copiii lui Israel au făcut precum Moise le-a ordonat lor. 49. Căci acest lucru a fost de la Domnul pentru copiii lui Israel, căci Domnul începuse să își amintească de copiii lui Israel să îi salveze de dragul părinților lor. 50. Și Domnul a fost cu Moise iar faima lui a mers de-a lungul Egiptului. 51. Și Moise a devenit mare în ochii tuturor egiptenilor și în ochii tuturor copiilor lui Israel, căutând bine pentru poporul său Israel, vorbindu-i cuvinte de pace referitor la ei regelui. Capitolul 71: 1. Și când Moise avea 18 ani, el a dorit să-i vadă pe tatăl său și pe mama sa și a mers la ei la Goșen; iar când Moise venise aproape de Goșen, a venit la locul unde copiii lui Israel erau implicați în muncă, și el le-a observat poverile lor, și l-a văzut pe un egiptean lovindu-l pe unul din frații săi evrei. 2. Iar când omul care era bătut l-a văzut pe Moise, a fugit la el pentru ajutor, căci omul Moise era respectat mult în casa lui Faraon. Și i-a spus lui: Domnul meu ajută-mă, acest egiptean a venit în casa mea în timpul nopții, m-a legat, și a venit la nevasta mea în prezența mea, iar acum el caută să îmi ia viața. 3. Și când Moise a auzit acest lucru hain, mânia sa a fost aprinsă împotriva egipteanului, și s-a întors într-o parte și în cealaltă, și când a văzut ca nu era niciun om în jur, l-a ucis pe egiptean și l-a ascuns în nisip, și l-a izbăvit pe evreu din mâna celui care l-a lovit. 4. Iar evreul a mers la casa sa și Moise s-a întors acasă la el, și a mers și s-a întors înapoi la casa regelui. 5. Și când omul se întorsese acasă, s-a gândit să o repudieze pe nevasta sa, căci nu era drept în casa lui Iacob ca vreun bărbat să vină la nevasta sa după ce ea fusese pângărită. 6. Iar femeia a mers și le-a spus fraților ei, și frații ei au căutat să îl ucidă, iar el a fugit la casa sa și a scăpat. 7. Și în a doua zi Moise a mers la frații săi, și a văzut, și iată doi oameni se certau, iar el i-a spus celui nelegiuit: De ce îl lovești tu pe vecinul tău? 8. Iar el a răspuns și i-a spus lui: Cine te-a pus pe tine ca prinț și judecător deasupra noastră? Te gândești să mă ucizi pe mine precum l-ai ucis pe egiptean? Și Moise s-a temut și a spus: Cu siguranță lucrul este cunoscut! 9. Iar Faraon a auzit de această pricină, și a ordonat ca Moise să fie ucis, așa că Dumnezeu și-a trimis îngerul Lui, și el i-a apărut lui Faraon în asemănarea unui căpitan al gărzii. 10. Și îngerul Domnului a luat sabia din mâna unui alt căpitan al gărzii, și i-a tăiat capul lui cu ea, căci asemănarea celuilalt căpitan al gărzii se schimbase în asemănarea lui Moise. 11. După aceea, îngerul Domnului a apucat mâna dreaptă a lui Moise, și l-a adus afară din Egipt, și l-a pus în afara granițelor Egiptului, la o distanță de 40 de zile de mers. 12. Iar Aaron fratele lui a rămas singur în ținutul Egiptului, și a proorocit copiilor lui Israel, spunând: 13. Astfel spune Domnul Dumnezeul strămoșilor voștri. Aruncați, fiecare om, abominațiile ochilor Lui, și nu vă pângăriți cu idolii Egiptului. 14. Și copiii lui Israel s-au răzvrătit și nu au vrut să asculte de Aaron la acea vreme. 15. Iar Domnul s-a gândit să îi distrugă pe ei, dacă nu ar fi fost că Domnul și-a amintit legământul pe care El îl făcuse cu Avram, Isaac și Iacob. 16. În acele zile mâna lui Faraon a continuat să fie severă împotriva copiilor lui Israel, iar el i-a zdrobit și i-a oprimat pe ei până la vremea când Dumnezeu și-a trimis Cuvântul Lui și i-a luat în vedere pe ei. Capitolul 72: 1. Și s-a petrecut în acele zile că a fost un război mare între copiii lui Cuș și copiii estului și ai lui Aram, iar ei s-au răzvrătit împotriva regelui Cușului în ale cărui mâini ei erau. 2. Așadar regele Chichianus al Cușului a plecat cu toți copiii lui Cuș, un popor numeros precum nisipul, și a mers să lupte împotriva lui Aram și a copiilor estului, să îi aducă sub stăpânire. 3. Și când Chichianus a plecat, l-a lăsat pe magicianul Balaam cu cei doi fii ai lui să păzească orașul și pe cei mai mici ai ținutului. 4. Așadar Chichianus a plecat înspre Aram și copiii estului, și a luptat împotriva lor și i-a bătut, iar ei toți au căzut jos răniți înaintea lui Chichianus și a oamenilor lui. 5. Și i-a luat pe mulți din ei captivi și i-a adus sub stăpânire precum la început, și a campat pe ținutul lor să ia tribut de la ei ca de obicei. 6. Iar Balaam, fiul lui Beor, când regele Cușului l-a lăsat să păzească orașul și pe sărmanii orașului, s-a ridicat și i-a sfătuit pe oamenii ținutului să se răzvrătească împotriva regelui Chichianus și să nu îl lase să intre în oraș când avea să vină acasă. 7. Și oamenii ținutului au ascultat de el, și i-au jurat și l-au făcut pe el rege peste ei, iar pe cei doi fii ai lui căpitani ai armatei. 8. Prin urmare s-au ridicat și au înălțat zidurile orașului la cele două colțuri, și au construit o clădire extrem de strașnică. 9. Și la al treilea colț ei au săpat șanțuri fără număr, între oraș și râul care înconjura tot ținutul Cuș, și au făcut apele râului să țâșnească acolo. 10. La al patrulea colț ei au adunat șerpi numeroși prin incantațiile și farmecele lor. Ei au fortificat orașul și au locuit înăuntrul lui, și fără permisiune nimeni nu ieșea sau intra înaintea lor. 11. Iar Chichianus a luptat împotriva lui Aram și a copiilor estului și i-a biruit ca înainte, și ei i-au dat lui tributul obișnuit, iar el a plecat și s-a întors în ținutul său. 12. Și când regele Chichianus al Cușului s-a apropiat de orașul său împreună cu toți căpitanii forțelor, ei și-au ridicat ochii lor și au văzut că zidurile orașului au fost clădite în sus și înălțate mult. Prin urmare oamenii au fost uimiți de aceasta. 13. Iar ei au spus unul altuia: este deoarece au văzut că am fost întârziați în bătălie, și s-au îngrijorat mult pentru noi; prin urmare au făcut acest lucru și au înălțat zidurile orașului și le-au fortificat, pentru ca regii Canaanului să nu vină în bătălie împotriva lor. 14. Așadar regele și trupele s-au apropiat de poarta orașului și s-au uitat în sus și iată, toate porțile orașului erau închise, iar ei au strigat către santinele, zicând: Deschideți-ne, ca să putem intra în oraș. 15. Dar santinelele au refuzat să le deschidă lor prin ordinul magicianului Balaam regele lor. Ei nu le-au îndurat să-i lase să intre în orașul lor. 16. Așadar au stârnit o bătălie împotriva lor vizavi de poarta orașului, și 130 de oameni din armata lui Chichianus au căzut în acea zi. 17. Iar în următoarea zi ei au continuat să lupte și au luptat pe partea cu râul; au încercat să treacă dar nu au putut, astfel unii din ei s-au scufundat în gropi și au murit. 18. Așa că regele le-a ordonat să taie copaci să facă pontoane, pe care ar fi putut trece la ei, și au făcut astfel. 19. Și când au venit la locul șanțurilor, apele au fost învârtite de mori, și 200 de oameni de pe zece pontoane au fost înecați. 20. Și în a treia zi au venit să lupte pe partea unde erau șerpii, dar nu s-au putut apropia acolo, căci șerpii au omorât din ei 170 de oameni, iar ei au încetat a se lupta împotriva Cușului. Ei au asediat Cușul timp de nouă ani, nicio persoană nu a ieșit sau a intrat. 21. La acea vreme când războiul și asediul erau împotriva Cușului, Moise a fugit din Egipt de la Faraon care căuta să îl ucidă pentru că l-a omorât pe egiptean. 22. Și Moise avea 18 ani când a fugit din Egipt de la prezența lui Faraon, și el a fugit și a scăpat la bivuacul lui Chichianus, care la acea vreme asedia Cușul. 23. Și Moise a fost nouă ani în tabăra regelui Chichianus al Cușului, în tot timpul în care ei asediau Cușul, iar Moise ieșea și intra cu ei. 24. Iar regele și prinții și toți oamenii luptători îl iubeau pe Moise, căci el era mare și vrednic, statura lui era precum un nobil leu, fața lui era precum soarele, iar puterea lui era precum aceea a unui leu, iar el era sfetnic al regelui. 25. Și la sfârșitul a nouă ani Chichianus a fost cuprins de o boală mortală, iar boala lui a prevalat asupra lui și el a murit în a șaptea zi. 26. Așadar slujitorii lui l-au îmbălsămat, și l-au purtat, și l-au îngropat vizavi de poarta orașului înspre nordul ținutului Egiptului. 27. Și ei au construit deasupra lui o clădire elegantă, strașnică și înaltă, și au pus pietre mari dedesubt. 28. Iar pe acele pietre cărturarii regelui au gravat toată măreția regelui lor Chichianus și toate bătăliile lui pe care el le-a purtat; iată ele sunt scrise acolo până în această zi. 29. Acum după moartea regelui Chichianus al Cușului oamenii lui și trupele lui s-au mâhnit mult din pricina războiului. 30. Așadar au spus unul altuia: Dați-ne sfat ce ar trebui să facem la vremea aceasta, căci noi am locuit în pustietate nouă ani departe de casele noastre. 31. Dacă noi spunem, noi ne vom lupta împotriva orașului, mulți din noi vor cădea răniți sau uciși, iar dacă rămânem aici în asediu noi de asemenea vom muri. 32. Căci acum toți regii Aramului și ai copiilor estului vor auzi că regele nostru este mort, iar ei ne vor ataca pe noi deodată într-o manieră ostilă, și ei vor lupta împotriva noastră și nu vor lăsa nicio rămășiță din noi. 33. Acum prin urmare haideți să mergem să facem un rege peste noi, și să rămânem în asediu până când orașul ne este cedat nouă. 34. Iar ei și-au dorit să aleagă în acea zi un om ca rege din armata lui Chichianus, și nu au găsit nicio alegere precum Moise ca să domnească peste ei. 35. Și ei s-au grăbit și au dat jos veșmintele fiecărui om și le-au aruncat pe pământ, și ei au făcut o grămadă mare și l-au pus pe Moise pe ea. 36. Și s-au ridicat și au sunat din trompete și au strigat înaintea lui, și au spus: Fie ca regele să trăiască, fie ca regele să trăiască! 37. Iar toți oamenii și nobilii i-au jurat lui să i-o dea de nevastă pe regina Adonia din Cuș, nevasta lui Chichianus, și l-au făcut pe Moise rege peste ei în acea zi. 38. Și toți oamenii Cușului au dat o proclamare în acea zi, zicând: Fiecare om trebuie să-i dea ceva lui Moise din ceea ce are în posesia sa. 39. Iar ei au întins o pânză pe morman, și fiecare om a aruncat pe ea ceva din ceea ce avea, unul un cercel de aur iar celălalt o monedă. 40. De asemenea din pietre de onix, bedelion, perle și marmură au aruncat copiii lui Cuș pentru Moise deasupra mormanului, de asemenea argint și aur în mare abundență. 41. Iar Moise a luat tot argintul și aurul, toate vasele, și bedelionul și pietrele de onix, pe care copiii lui Cuș i le dăduseră lui, și el le-a pus printre comorile sale. 42. Și Moise a domnit peste copiii lui Cuș în acea zi, în locul regelui Chichianus al Cușului. Capitolul 73: 1. În anul 55 al domniei lui Faraon regele Egiptului, care este anul 157 al venirii israeliților în Egipt, a domnit Moise în Cuș. 2. Moise avea 27 de ani când a început să domnească peste Cuș, și 40 de ani el a domnit. 3. Iar Domnul i-a dat lui Moise favoare si grație în ochii tuturor copiilor lui Cuș, și copiii lui Cuș l-au iubit pe el enorm; așadar Moise a fost favorizat de Domnul și de oameni. 4. Și în a șaptea zi a domniei lui, toți copiii lui Cuș s-au adunat și au venit înaintea lui Moise și i s-au plecat jos la pământ lui. 5. Și toți copiii au vorbit împreună în prezența regelui, zicând: Dă-ne sfat ca noi să putem vedea ce e de făcut acestui oraș. 6. Căci sunt acum nouă ani de când noi am asediat în jurul orașului, și nu ne-am văzut copiii și nevestele. 7. Așadar regele le-a răspuns lor, zicând: Dacă voi veți asculta de vocea mea în toate ce vi le voi porunci, atunci Domnul ne va da orașul în mâinile noastre iar noi îl vom supune. 8. Căci dacă noi luptăm împotriva lor ca în bătălia anterioară, pe care noi am avut-o cu ei înainte de moartea lui Chichianus, mulți dintre noi vor cădea jos răniți ca înainte. 9. Așadar acum, iată, aici este sfat pentru voi în această chestiune; dacă voi veți asculta de vocea mea, atunci orașul va fi dat în mâinile noastre. 10. Așadar toate forțele i-au răspuns regelui, zicând: Tot ceea ce domnul nostru va porunci aceea vom face. 11. Și Moise le-a spus lor: Treceți și proclamați în tot bivuacul către toți oamenii, spunând: 12. Astfel spune regele, mergeți în pădure și aduceți cu voi din puii de barză, fiecare om cu un pui în mâna sa. 13. Și orice persoană care încalcă cuvântul regelui, care nu va aduce cu el puiul lui, acela va muri, iar regele va lua tot ceea ce îi aparține lui. 14. Și când îi veți aduce ei vor fi în grija voastră, voi îi veți îngriji până când vor crește, iar voi îi veți învăța să se năpustească, precum este felul puilor de șoim. 15. Astfel toți copiii lui Cuș au auzit cuvintele lui Moise, și s-au ridicat și au cauzat o proclamare să fie dată de-a lungul bivuacului, spunând: 16. Către voi, toți copiii lui Cuș, ordinul regelui este ca voi să mergeți toți împreună în pădure și să prindeți acolo berzele tinere, fiecare om puiul de barză în mâna sa, iar voi îi veți aduce acasă. 17. Și orice persoană care încalcă ordinul regelui va muri, iar regele va lua tot ceea ce îi aparține lui. 18. Și toți oamenii au făcut astfel, și au mers în codru și s-au cățărat în pini și au prins, fiecare om un pui în mâna sa, toți puii de barză, și i-au adus în deșert și i-au crescut la ordinul regelui, și i-au învățat să se năpustească, similar cu tinerii șoimi. 19. Și după ce tinerele berze au fost crescute, regele a ordonat ca ele să fie înfometate timp de trei zile, și toți oamenii au făcut astfel. 20. Iar în a treia zi, regele le-a spus lor: Întăriți-vă și deveniți oameni viteji, și să-și pună fiecare om armura sa și sabia sa legată la mijloc, și să călărească fiecare om pe calul său și să ia fiecare barza sa tânără în mâna sa. 21. Și noi ne vom ridica și vom lupta împotriva orașului la locul unde sunt șerpii; și toți oamenii au făcut precum poruncise regele. 22. Iar ei și-au luat fiecare om barza sa tânără în mâna sa, și au plecat, și când au venit la locul șerpilor, regele le-a spus lor: Trimiteți-vă fiecare om barza sa tânără asupra șerpilor. 23. Și ei au trimis fiecare om barza sa tânără la ordinul regelui, iar berzele tinere s-au năpustit asupra șerpilor și i-au devorat pe toți și i-au distrus din locul acela. 24. Iar când regele și oamenii văzuseră că toți șerpii au fost distruși din acel loc, toți oamenii au ridicat un strigăt mare. 25. Și ei s-au apropiat și s-au luptat împotriva orașului și l-au luat și l-au supus, și au intrat în oraș. 26. Și au murit în acea zi 1.100 de bărbați din oamenii orașului, toți care locuiau în oraș, dar din oamenii care asediau niciunul nu a murit. 27. Așadar toți copiii lui Cuș au mers fiecare la casa sa, la nevasta și copiii săi și la toate cele ce-i aparțineau. 28. Iar Balaam magicianul, când a văzut că orașul a fost luat, a deschis poarta iar el și cei doi fii ai săi și cei opt frați ai săi au fugit și s-au întors în Egipt, la Faraon regele Egiptului. 29. Ei sunt vrăjitorii și magicienii menționați în Cartea Legii, stând împotriva lui Moise când Domnul a adus urgiile asupra Egiptului. 30. Așadar Moise a luat orașul prin înțelepciunea sa, iar copiii lui Cuș l-au pus pe tron în locul regelui Chichianus al Cușului. 31. Iar ei au pus coroana regală pe capul lui, și i-au dat-o de nevastă pe Adonia, regina din Cuș; fosta nevastă a lui Chichianus. 32. Și Moise s-a temut de Domnul Dumnezeul părinților săi, așa că nu a venit la ea, nici nu și-a întors ochii săi înspre ea. 33. Căci Moise și-a amintit cum Avraam îl făcuse pe slujitorul lui Eliezer să jure, spunându-i lui: Să nu iei o femeie din fiicele din Canaan pentru fiul meu Isaac. 34. De asemenea ceea ce Isaac a făcut când Iacob fugise de fratele lui, când i-a poruncit, zicând: Să nu iei o nevastă din fiicele din Canaan, nici să faci alianță cu vreunul din copiii lui Ham. 35. Căci Domnul Dumnezeul nostru i-a dat pe Ham fiul lui Noe, și pe copiii lui și pe toată sămânța lui, ca sclavi pentru copii lui Șem și pentru copii lui Iafet, și pentru sămânța lor după ei, ca sclavi, pentru totdeauna. 36. Prin urmare Moise nu și-a întors inima sa și nici ochii săi înspre nevasta lui Chichianus în toate zilele în care el a domnit peste Cuș. 37. Și Moise s-a temut de Domnul Dumnezeul său toată viața sa, iar Moise a mers înaintea Domnului în adevăr cu toată inima sa și cu tot sufletul său, el nu s-a întors de la calea dreaptă în toate zilele vieții sale; el nu a declinat de la calea dreaptă nici înspre dreapta și nici înspre stânga, cale în care Avraam, Isaac și Iacob merseseră. 38. Și Moise s-a întărit în regatul copiilor lui Cuș, și i-a îndrumat pe copiii lui Cuș cu înțelepciunea sa obișnuită, iar Moise a prosperat în regatul său. 39. La acea vreme Aramul și copiii estului au auzit că regele Chichianus al Cușului murise. Așadar Aramul și copiii estului s-au răzvrătit împotriva Cușului în acele zile. 40. Iar Moise a adunat toți copiii lui Cuș, un popor foarte mare, aproape 30.000 de oameni, și a mers să lupte împotriva Aramului și a copiilor estului. 41. Și ei au mers întâi la copiii estului, iar când copiii estului au auzit raportul lor, au mers să îi întâmpine, și au purtat bătălie cu ei. 42. Și războiul a fost sever împotriva copiilor estului, astfel Domnul i-a dat pe toți copiii estului în mâna lui Moise, și aproape 300 de oameni au căzut omorâți. 43. Și toți copiii estului s-au întors înapoi și s-au retras, așa că Moise și copiii lui Cuș i-au urmărit și i-au supus și au pus o taxă asupra lor, precum le era obiceiul lor. 44. Așadar Moise și toți oamenii care erau cu el au trecut de acolo în ținutul Aram pentru bătălie. 45. Și oamenii Aramului de asemenea au mers să îi întâmpine, și s-au luptat împotriva lor, iar Domnul i-a dat în mâna lui Moise, și mulți din oamenii Aramului au căzut răniți. 46. Iar Aramul de asemenea a fost supus de Moise și de oamenii Cușului, și de asemenea și-au dat taxa obișnuită. 47. Și Moise a adus Aramul și copiii estului sub supunerea copiilor lui Cuș, iar Moise și toți oamenii care erau cu el s-au întors înspre ținutul Cuș. 48. Iar Moise s-a întărit în regatul copiilor lui Cuș, și Domnul a fost cu el. Și toți copiii lui Cuș s-au temut de el. Capitolul 74: 1. La capătul anilor Saul a murit, regele Edomului, iar Baal Canan, fiul lui Acbor, a domnit în locul lui. 2. În anul 16 al domniei lui Moise peste Cuș, Baal Canan, fiul lui Acbor, a început să domnească în ținutul Edomului peste toți copiii lui Edom, ceea ce a făcut timp de 38 de ani. 3. În zilele lui, Moabul s-a răzvrătit împotriva puterii Edomului, fiind sub Edom din zilele lui Hadad, fiul lui Bedad, care i-a bătut pe ei și pe Midian, și a adus Moabul sub supunerea Edomului. 4. Iar când Baal Canan fiul lui Acbor a domnit peste Edom, toți copiii Moabului și-au retractat alianța lor cu Edomul. 5. Și regele Angeas al Africii, a murit în acele zile, iar fiul său Azdrubal a domnit în locul său. 6. Și în acele zile Ianeas a murit, regele copiilor lui Chittim, iar ei l-au îngropat în templul lui pe care și-l construise pentru el în câmpia Canopia ca reședință, iar Latinus a domnit în locul lui. 7. În anul 22 al domniei lui Moise peste copiii lui Cuș, Latinus a domnit peste copiii lui Chittim 45 de ani. 8. Și el de asemenea și-a construit un mare și strașnic turn, și a construit înăuntrul lui un templu elegant ca reședința sa, să conducă guvernul său, precum era obiceiul. 9. În al treilea an al domniei sale a cauzat o proclamare să fie făcută către toți meșteșugarii lui, care au făcut multe corăbii pentru el. 10. Și Latinus și-a adunat toate forțele sale, iar ei au venit în corăbii, și au mers cu ele să lupte împotriva lui Azdrubal fiul regelui Angeas al Africii, și au venit în Africa și au purtat bătălie cu Azdrubal și armata lui. 11. Iar Latinus a prevalat asupra lui Azdrubal, și Latinus a luat de la Azdrubal apeductul pe care tatăl lui îl întinsese de la copiii lui Chittim, când a luat-o pe Iania fiica lui Uzi de nevastă. Prin urmare Latinus a răsturnat podul apeductului, și a dat o lovitură severă întregii armate a lui Azdrubal. 12. Și oamenii puternici rămași ai lui Azdrubal s-au întărit, iar inimile lor au fost umplute cu invidie, și ei au curtat moartea, și din nou s-au angajat în bătălie cu regele Latinus al Chittimului. 13. Și bătălia a fost severă asupra tuturor oamenilor Africii, iar ei au căzut cu toții răniți înaintea lui Latinus și a oamenilor lui, și Azdrubal regele de asemenea a căzut în acea bătălie. 14. Iar regele Azdrubal avea o fiică frumoasă, al cărei nume era Ușpezena, și toți oamenii Africii și-au țesut asemănarea ei pe veșmintele lor, datorită frumuseții ei mari și înfățișării ei plăcute. 15. Și oamenii lui Latinus au văzut-o pe Ușpezena, fiica lui Azdrubal, și au lăudat-o pe ea la Latinus regele lor. 16. Iar Latinus a ordonat ca ea să fie adusă la el, și Latinus a luat-o pe Ușpezena de nevastă, și s-a întors înapoi la drumul său înspre Chittim. 17. Și a fost după moartea lui Azdrubal, fiul lui Angeas, când Latinus se întorsese înapoi înspre ținutul său de la bătălie, că toți locuitorii Africii s-au ridicat și l-au luat pe Anibal fiul lui Angeas, fratele mai tânăr al lui Azdrubal, și l-au făcut pe el rege în locul fratelui lui peste tot ținutul Africii. 18. Și când el a domnit, s-a hotărât să meargă la Chittim să lupte împotriva copiilor lui Chittim, să răzbune cauza lui Azdrubal fratele său, și din pricina locuitorilor Africii, și el a făcut astfel. 19. Iar el a făcut multe corăbii, și a venit cu ele cu toată armata sa, și a mers la Chittim. 20. Așa că Anibal s-a luptat cu copiii lui Chittim, iar copiii lui Chittim au căzut răniți înaintea lui Anibal și a armatei sale, iar Anibal a răzbunat cauza fratelui său. 21. Și Anibal a continuat războiul timp de 18 ani cu copiii lui Chittim, iar Anibal a locuit în ținutul Chittimului și a campat acolo pentru mult timp. 22. Iar Anibal i-a bătut pe copiii lui Chittim foarte sever, și le-a ucis oamenii lor mari și prinții lor, iar din restul oamenilor a ucis aproape 80.000 de oameni. 23. Și la sfârșitul zilelor și anilor, Anibal s-a întors la ținutul său în Africa, și a domnit în siguranță în locul lui Azdrubal fratele său. Capitolul 75: 1. La acea vreme, în anul 180 al venirii israeliților în Egipt, au ieșit din Egipt oameni viteji, 30.000 pe jos, din copiii lui Israel, care erau toți din tribul lui Iosif, din copiii lui Efraim, fiul lui Iosif. 2. Căci ei au spus că perioada a fost împlinită, pe care Domnul le-o stabilise copiilor lui Israel în vremurile vechi, pe care El i-a spus-o lui Avraam. 3. Și acești oameni s-au încins, și și-au legat fiecare sabia sa într-o parte, și fiecare și-a pus armura sa pe el, iar ei s-au încrezut în puterea lor, și au ieșit împreună din Egipt cu o mână puternică. 4. Dar ei nu și-au adus nicio provizie pentru drum, doar argint și aur, nici măcar pâine pentru acea zi nu și-au luat ei în mâinile lor, căci s-au gândit să își ia provizia lor cu plată de la filisteni, iar dacă nu, ei aveau să o ia cu forța. 5. Și acești oameni erau foarte puternici și viteji, un om putea urmări o mie iar doi puteau pune pe fugă zece mii; așa că ei s-au încrezut în puterea lor și au mers împreună așa cum erau. 6. Iar ei și-au îndreptat cursul înspre ținutul Gat, și au mers și au găsit păstorii din Gat hrănind vitele copiilor lui Gat. 7. Și ei le-au spus păstorilor: Dați-ne câteva din oi pentru plată, ca noi să putem mânca, căci ne este foame, căci noi nu am mâncat nicio pâine în această zi. 8. Iar pastorii au spus: Sunt ele oile sau vitele noastre ca noi să vi le dăm vouă chiar și pentru plată? Așadar copiii lui Efraim s-au apropiat să le ia prin forță. 9. Și păstorii din Gat au strigat după ei încât strigătul lor a fost auzit la distanță, așa că toți copiii lui Gat au mers la ei. 10. Iar când copiii lui Gat au văzut faptele rele ale copiilor lui Efraim, s-au întors și au adunat oamenii din Gat, și și-au pus fiecare om armura sa, și au venit la copiii lui Efraim pentru a purta bătălie. 11. Și s-au luptat cu ei în valea din Gat, iar bătălia a fost severă, și au ucis unii de la ceilalți o mulțime mare în acea zi. 12. Iar în a doua zi copiii din Gat au trimis mesageri la toate orașele filistenilor ca ei să le poată veni în ajutorul lor, spunând: 13. Veniți la noi și ajutați-ne, ca să-i putem bate pe copiii lui Efraim care au venit din Egipt să ne ia vitele noastre, și să se lupte împotriva noastră fără cauză. 14. Acum sufletele copiilor lui Efraim erau epuizate de foame și sete, căci ei nu mâncaseră nicio pâine de trei zile. Și 40.000 de oameni au venit din orașele filistenilor în ajutorul oamenilor din Gat. 15. Și acești oameni au fost angajați în bătălie cu copiii lui Efraim, iar Domnul i-a dat pe copiii lui Efraim în mâinile filistenilor. 16. Și ei i-au ucis pe toți copiii lui Efraim, toți cei care ieșiseră din Egipt, niciunul nu a rămas decât zece oameni care fugiseră de la luptă. 17. Căci acest rău a fost de la Domnul împotriva copiilor lui Efraim, căci ei au încălcat Cuvântul Domnului ieșind din Egipt înainte ca perioada să fi venit, pe care Domnul în zilele din vechi o stabilise pentru Israel. 18. Iar din filisteni a căzut de asemenea o mulțime mare, aproape 20.000 de oameni, și frații lor i-au purtat și i-au îngropat în orașele lor. 19. Și cei uciși din copiii lui Efraim au rămas părăsiți în valea din Gat pentru multe zile și mulți ani, și nu au fost aduși la înmormântare, iar valea a fost umplută cu oasele oamenilor. 20. Iar oamenii care scăpaseră de la bătălie au venit în Egipt, și le-au spus tuturor copiilor lui Israel tot ceea ce se abătuse asupra lor. 21. Și tatăl lor Efraim a jelit după ei timp de multe zile, iar frații lui au venit să îl aline. 22. Iar el a venit la nevasta sa și ea a născut un fiu, și el i-a pus numele Beria, căci ea fusese nefericită în casa lui. Capitolul 76: 1. Moise, fiul lui Amram, era încă rege în ținutul Cuș în acele zile, iar el a prosperat în regatul său, și a condus guvernul copiilor lui Cuș în justiție, în dreptate și integritate. 2. Și toți copiii lui Cuș l-au iubit pe Moise în toate zilele în care el a domnit peste ei, și toți locuitorii ținutului Cuș s-au temut mult de el. 3. Și în anul 40 al domniei lui Moise peste Cuș, Moise stătea pe tronul regal în timp ce regina Adonia era înaintea lui, și toți nobilii stăteau în jurul lui. 4. Iar regina Adonia a spus înaintea regelui și prinților: Ce este acest lucru pe care voi, copiii lui Cuș, l-ați făcut pentru atât de mult timp? 5. Cu siguranță știți că timp de 40 de ani cât acest om a domnit peste Cuș el nu s-a apropiat de mine, nici nu a slujit zeilor copiilor lui Cuș. 6. Așadar acum ascultați, o voi copii ai lui Cuș, și nu-l mai lăsați pe acest om să domnească peste voi căci el nu este din carnea noastră. 7. Iată, fiul meu Menacrus este crescut, lăsați-l pe el să domnească peste voi, căci este mai bine pentru voi să-i slujiți fiului domnului vostru, decât să-i slujiți unui străin, un sclav al regelui Egiptului. 8. Și toți oamenii și nobilii copiilor lui Cuș au auzit cuvintele pe care regina Adonia le vorbise în urechile lor. 9. Și toți oamenii au pregătit ascesiunea până seara, iar dimineața ei s-au sculat devreme și l-au făcut pe Menacrus, fiul lui Chichianus, rege peste ei. 10. Și toți copiii lui Cuș nu au îndrăznit să își întindă mâna împotriva lui Moise, căci Domnul era cu Moise, iar copiii lui Cuș și-au amintit jurământul pe care ei i-l juraseră lui Moise; prin urmare ei nu i-au făcut niciun rău lui. 11. Dar în schimb copiii lui Cuș i-au dat multe cadouri lui Moise, și l-au trimis de la ei cu mare onoare. 12. Prin urmare Moise a ieșit din ținutul Cuș și a mers să-și găsească o casă și a încetat să domnească peste Cuș. Iar Moise avea 66 de ani când a plecat din ținutul Cuș, căci lucrul a fost de la Domnul, căci perioada venise pe care El o stabilise în zilele din vechi, să-l scoată pe Israel de sub asuprirea copiilor lui Ham. 13. Așadar Moise a mers la Midian, căci s-a temut să se întoarcă în Egipt din pricina lui Faraon, iar el a mers și s-a așezat la o fântână de apă în Midian. 14. Și cele șapte fiice ale lui Reuel midianitul au mers să hrănească turma tatălui lor. 15. Iar ele au venit la fântână și au scos apă să adape turma tatălui lor. 16. Așadar păstorii din Midian au venit și le-au alungat, iar Moise s-a ridicat și le-a ajutat și a adăpat turma. 17. Iar ele au venit acasă la tatăl lor Reuel, și i-au spus ceea ce Moise a făcut pentru ele. 18. Și ele au spus: Un bărbat egiptean ne-a izbăvit din mâinile păstorilor, a scos apă pentru noi și a adăpat turma. 19. Și Reuel le-a spus fiicelor sale: Și unde este el? Pentru ce l-ați lăsat pe om? 20. Iar Reuel a trimis după el și l-a adus acasă, și a mâncat pâine cu el. 21. Și Moise i-a relatat lui Reuel că fugise din Egipt și că a domnit 40 de ani peste Cuș, și că ei după aceea luaseră guvernul de la el, și îl trimiseseră în pace cu onoare și cu cadouri. 22. Iar când Reuel auzise cuvintele lui Moise, Reuel și-a spus în sinea sa: Eu îl voi pune pe acest om în închisoare, lucru prin care îi voi concilia pe copiii lui Cuș, căci el a fugit de la ei. 23. Și l-au luat și l-au pus în închisoare, iar Moise a fost în închisoare 10 ani, și în timp ce Moise era în închisoare, Zippora fiica lui Reuel și-a făcut milă de el, și l-a întreținut cu pâine și cu apă tot timpul. 24. Și toți copiii lui Israel erau încă în ținutul Egiptului slujind egiptenilor în tot soiul de munci grele, iar mâna Egiptului a continuat în severitate asupra copiilor lui Israel în acele zile. 25. La acea vreme Domnul l-a lovit pe Faraon regele Egiptului, și l-a afectat cu urgia leprei din talpa piciorului lui până în creștetul capului lui. Datorită tratamentului crud asupra copiilor lui Israel a fost această urgie la acea vreme de la Domnul asupra lui Faraon regele Egiptului. 26. Căci Domnul a ascultat de rugăciunea poporului Lui, copiii lui Israel, iar strigătul lor a ajuns la El din pricina muncii lor grele. 27. Totuși mânia Lui nu s-a întors de la ei, iar mâna lui Faraon era încă întinsă împotriva copiilor lui Israel, și Faraon s-a răzvrătit înaintea Domnului, și a sporit jugul lui asupra copiilor lui Israel, și le-a amărât viețile lor cu tot soiul de munci grele. 28. Și când Domnul cauzase urgia asupra lui Faraon regele Egiptului, el a cerut oamenilor lui înțelepți și vrăjitorilor lui să îl lecuiască. 29. Iar oamenii lui înțelepți și vrăjitorii lui i-au spus că dacă sângele copiilor mici ar fi pus în răni el ar fi vindecat. 30. Și Faraon a ascultat de ei, și a trimis slujitorii săi la Goșen la copiii lui Israel să-i ia pe copiii lor micuți. 31. Iar slujitorii lui Faraon au mers și i-au luat pe pruncii copiilor lui Israel de la piepturile mamelor lor prin forță, și i-au adus la Faraon zilnic, un copil în fiecare zi, iar doctorii i-au ucis și au aplicat sângele lor bolii; astfel au făcut ei în toate zilele. 32. Și numărul copiilor pe care Faraon i-a ucis a fost de 375. 33. Dar Domnul nu a ascultat de doctorii Egiptului iar urgia a continuat să sporească mult. 34. Și Faraon a fost zece ani afectat de acea urgie, totuși inima lui Faraon a fost mai întărită împotriva copiilor lui Israel. 35. Și la capătul a zece ani Domnul a continuat să-l afecteze pe Faraon cu urgii distructive. 36. Iar Domnul l-a lovit cu o tumoare rea și boală la stomac, iar acea urgie s-a schimbat într-o bubă severă. 37. La acea vreme cei doi miniștri ai lui Faraon au venit din ținutul Goșen unde toți copiii lui Israel se aflau, și au mers la casa lui Faraon și i-au spus: Noi i-am văzut pe copiii lui Israel stăviliți în munca lor și neglijenți în truda lor. 38. Iar când Faraon a auzit cuvintele miniștrilor săi, mânia sa s-a aprins împotriva copiilor lui Israel enorm, căci a fost foarte mâhnit de durerea trupului său. 39. Și el a răspuns și a spus: Acum că ai lui Israel copii știu că eu sunt bolnav, ei se întorc și râd de noi, așadar acum înhămați carul meu pentru mine, iar eu mă voi duce la Goșen și voi vedea batjocora copiilor lui Israel cu care ei mă zeflemisesc pe mine. Așa că slujitorii săi au înhămat carul pentru el. 40. Și l-au luat și l-au pus călare pe un cal, căci el nu era capabil să conducă de unul singur. 41. Și a luat cu el zece călăreți și zece pedestrași, și a mers la copiii lui Israel la Goșen. 42. Iar când ei veniseră la granița Egiptului, calul regelui a trecut într-un loc îngust, elevat în partea goală a podgoriei, împrejmuit în ambele părți, depresiunea șesului fiind pe cealaltă parte. 43. Și caii au alergat repede în acel loc și s-au împresurat unul pe altul, iar ceilalți cai l-au împresurat pe calul regelui. 44. Iar calul regelui a căzut în depresiunea terenului în timp ce regele călărea pe el, și când a căzut, carul s-a răsturnat peste fața regelui și calul era întins pe rege, iar regele a țipat, căci carnea lui era foarte dureroasă. 45. Și carnea regelui a fost ruptă de pe el, iar oasele lui au fost rupte și el nu putea călări, căci acest lucru a fost de la Domnul pentru el, căci Domnul auzise plânsetele oamenilor Lui, copiii lui Israel, și văzuse nenorocirea lor. 46. Iar slujitorii săi l-au dus pe umerii lor, câte puțin de fiecare dată, și l-au adus înapoi în Egipt, iar călăreții care erau cu el au venit de asemenea înapoi în Egipt. 47. Și ei l-au așezat în patul său, iar regele știa că timpul lui venise să moară, așa că nevasta sa regina Alparanit a venit și a plâns înaintea regelui, iar regele a suspinat un mare suspin cu ea. 48. Și toți nobilii și slujitorii săi au venit în acea zi și l-au văzut pe rege în nenorocirea aceea, și au suspinat un mare suspin cu el. 49. Iar prinții regelui și toți sfetnicii săi l-au sfătuit pe rege să-l numească pe unul să domnească în locul său în ținut, pe oricare l-ar alege dintre fiii săi. 50. Și regele avea trei fii și două fiice pe care regina Alparanit nevasta sa îi născuse lui, pe lângă copiii regelui prin concubine. 51. Iar acestea erau numele lor: întâiul său născut Otri, al doilea Adicam și al treilea Morion, și surorile lor, numele celei mai mari era Batia iar numele celeilalte era Acuzi. 52. Și Otri întâiul născut al regelui era un idiot, precipitat și grabnic în cuvintele lui. 53. Dar Adicam era un om viclean și înțelept și cunoscător în toată înțelepciunea Egiptului, dar de un aspect neplăcut, gros de carne, și foarte scund de statură; înălțimea lui era doar de un cot. 54. Și când regele l-a văzut pe fiul său Adicam inteligent și înțelept în toate lucrurile, regele s-a hotărât că el ar trebui să fie rege în locul său după moartea sa. 55. Și a luat pentru el o nevastă, Geduda fiica lui Abilot, iar el avea zece ani, și ea i-a născut lui patru fii. 56. Iar el după aceea a mers și a luat trei neveste și a zămislit opt fii și trei fiice. 57. Și boala a prevalat mult asupra regelui, iar carnea sa puțea precum carnea unui stârv aruncat pe camp vara în timpul căldurii soarelui. 58. Și când regele a văzut că boala sa se întărise mult asupra sa, a ordonat ca fiul său Adicam să fie adus la el, iar ei l-au făcut rege peste ținut în locul său. 59. Și la capătul a trei ani regele a murit în rușine, dizgrație, și dezgust, iar slujitorii lui l-au purtat și l-au îngropat în cripta regilor Egiptului în Zoan Mizraim. 60. Dar ei nu l-au îmbălsămat precum era obișnuit cu regii, căci carnea lui era putredă, iar ei nu s-au putut apropia să îl îmbălsămeze din pricina duhorii, așadar ei l-au îngropat în grabă. 61. Căci acest rău a fost de la Domnul pentru el, căci Domnul îi răsplătise lui rău pentru răul pe care el în zilele lui i-l făcuse lui Israel. 62. Iar el a murit cu teroare și cu rușine, și fiul său Adicam a domnit în locul său. Capitolul 77: 1. Adicam avea 20 de ani când a început să domnească peste Egipt, lucru care l-a făcut timp de patru ani. 2. În anul 206 al venirii lui Israel în Egipt a domnit Adicam peste Egipt, dar nu a continuat prea mult în domnia sa peste Egipt precum părinții lui continuaseră în domniile lor. 3. Căci Melol tatăl său a domnit 94 de ani în Egipt, dar a fost bolnav zece ani și a murit, căci el fusese nelegiuit înaintea Domnului. 4. Și toți egiptenii l-au numit pe Adicam cu numele Faraon, ca pe numele părinților săi, precum era obiceiul lor să facă în Egipt. 5. Și toți oamenii înțelepți ai lui Faraon l-au numit pe Adicam cu numele Ahuz, căci scund se spune ahuz în limba egiptenilor. 6. Adicam era extrem de urât, el avea un cot și o palmă înălțime și avea o barbă mare care ajungea la tălpile picioarelor sale. 7. Și Faraon a stat pe tronul tatălui său să domnească peste Egipt, și a condus guvernul Egiptului în înțelepciunea sa. 8. Și în timp ce el a domnit i-a întrecut pe tatăl său și pe toți regii precedenți în nelegiuire, și a sporit jugul său asupra copiilor lui Israel. 9. Și a mers cu slujitorii săi la Goșen, la copiii lui Israel, și a sporit munca asupra lor și le-a spus lor: Completați-vă munca voastră, treaba fiecărei zile, și nu lăsați mâinile voastre să stăvilească de la treaba noastră din această zi înainte precum voi ați făcut în zilele tatălui meu. 10. Iar el a pus ofițeri peste ei dintre copiii lui Israel, și peste acești ofițeri a pus supraveghetori dintre slujitorii săi. 11. Și a pus asupra lor o măsură de cărămizi pentru ei ca să o facă conform acelui număr, zi după zi, și s-a întors înapoi și a mers în Egipt. 12. La acea vreme supraveghetorii lui Faraon le-au ordonat ofițerilor copiilor lui Israel conform poruncii lui Faraon, spunând: 13. Astfel spune Faraon, faceți-vă treaba voastră în fiecare zi, și terminați-vă lucrarea, și păstrați măsura zilnică de cărămizi; nu diminuați nimic. 14. Și se va întâmpla că dacă voi veți fi deficitari în cărămizile voastre zilnice, eu îi voi pune pe copiii voștri în locul lor. 15. Iar supraveghetorii Egiptului au făcut astfel în acele zile precum Faraon le ordonase lor. 16. Și oricând vreo deficiență era găsită la copiii lui Israel în măsura cărămizilor lor zilnice, supraveghetorii lui Faraon mergeau la nevestele copiilor lui Israel și luau prunci din copiii lui Israel după numărul cărămizilor deficitare, îi luau prin forță din poalele mamelor lor, și îi puneau în construcție în locul cărămizilor, 17. În timp ce tații lor și mamele lor plângeau după ei și suspinau când auzeau vocile pruncilor lor plângând în zidul clădirii. 18. Și supraveghetorii au prevalat asupra lui Israel, insistând ca israeliții să își pună pruncii lor în construcție, așa că un om își punea fiul său în zid și punea mortar peste el, în timp ce ochii săi plângeau deasupra lui, iar lacrimile sale curgeau pe copilul său. 19. Și supraveghetorii Egiptului au făcut astfel pruncilor lui Israel timp de multe zile, și nimeni nu a avut milă sau compasiune pentru pruncii copiilor lui Israel. 20. Iar numărul tuturor copiilor uciși în lucrarea construirii a fost de 270, peste unii dintre ei au construit deasupra lor în locul cărămizilor ce fuseseră lăsate deficitare de tații lor, iar pe unii dintre ei îi scoseseră morți din construcție. 21. Și truda impusă asupra copiilor lui Israel în zilele lui Adicam a depășit în greutate ceea ce ei au făcut în zilele tatălui lui. 22. Iar copiii lui Israel au oftat în fiecare zi din pricina muncii lor grele, căci își spuseseră în sinea lor: Iată când Faraon moare, fiul lui se va ridica și ne va ușura truda! 23. Dar ei au sporit munca din urmă mai mult decât cea precedentă, iar copiii lui Israel au oftat de aceasta și plânsul lor s-a ridicat la Dumnezeu din pricina trudei lor. 24. Și Dumnezeu a auzit vocea copiilor lui Israel și plânsul lor în acele zile, iar Dumnezeu le-a amintit lor legământul Lui pe care El îl făcuse cu Avraam, Isaac și Iacob. 25. Și Dumnezeu a văzut povara copiilor lui Israel și munca lor grea în acele zile, și El a hotărât să îi izbăvească. 26. Iar Moise fiul lui Amram, era încă închis în temniță în acele zile în casa lui Reuel midianitul, iar Zippora fiica lui Reuel l-a întreținut cu mâncare în secret zi după zi. 27. Și Moise a fost închis în temniță în casa lui Reuel timp de zece ani. 28. Și la sfărșitul a zece ani, care era primul an de domnie al lui Faraon peste Egipt, în locul tatălui lui, 29. Zippora i-a spus tatălui ei Reuel: Nicio persoană nu întreabă sau caută după acest bărbat evreu, pe care tu l-ai legat în închisoare de acum zece ani. 30. Acum, prin urmare, dacă pare bun în văzul tău, haide să trimitem un slujitor să vedem dacă el e în viață sau este mort, dar tatăl ei nu știa că ea îl întreținuse pe el. 31. Iar Reuel tatăl ei a răspuns și i-a spus ei: S-a întâmplat vreodată un asemenea lucru ca un om să poată fi închis într-o închisoare fără mâncare timp de zece ani, și să poată trăi? 32. Și Zippora i-a răspuns tatălui ei, zicând: Cu siguranță tu ai auzit că Dumnezeul evreilor este mare și îngrozitor, și face minuni pentru ei în toate timpurile. 33. A fost El care l-a izbăvit pe Avraam din Ur al caldeenilor, și pe Isaac de sabia fratelui lui, și pe Iacob de la îngerul Domnului care s-a luptat cu el la trecătoarea Iabbuc. 34. Cu acest om de asemenea El a făcut multe lucruri, El l-a izbăvit din râu în Egipt și de sabia lui Faraon, și de copiii lui Cuș, așadar de asemenea poate El să îl izbăvească și de foamete și să îl facă să trăiască. 35. Și lucrul părea bun în văzul lui Reuel, și a făcut conform cuvântului fiicei sale, și a trimis un slujitor la temniță să constate ce se alesese de Moise. 36. Și a văzut, și iată, omul Moise trăia în temniță, stând pe picioarele sale, slăvind și rugându-se la Dumnezeul strămoșilor săi. 37. Iar Reuel a poruncit ca Moise să fie adus afară din temniță. Așa că ei l-au bărbierit și el și-a schimbat veșmintele sale de închisoare și a mâncat pâine. 38. Și după aceea Moise a mers în grădina lui Reuel, care era în spatele casei, iar acolo el s-a rugat la Domnul Dumnezeul său, care făcuse mari minuni pentru el. 39. Și a fost că în timp ce el se ruga, s-a uitat vizavi de el, și iată un toiag de safir a fost pus în pământ, care fusese plantat în mijlocul grădinii. 40. Iar el s-a apropiat de toiag și s-a uitat, și iată numele Domnului Dumnezeului oștirilor era gravat pe el, scris și transpus pe toiag. 41. Și el l-a citit și și-a întins mâna sa și l-a smuls precum un copac din codru din tufăriș, iar toiagul era în mâna sa. 42. Și acesta era toiagul cu care toate lucrările Dumnezeului nostru au fost făcute, după ce El crease cerul și pământul, și toate sumedeniile din ele, mările, râurile și toți peștii lor. 43. Și când Dumnezeu îl izgonise pe Adam din grădina Eden, el a luat toiagul în mâna lui și a mers și a lucrat pământul din care el a fost luat. 44. Iar toiagul a ajuns la Noe și i-a fost dat lui Șem și descendenților lui, până când a venit în mâna lui Avraam evreul. 45. Și când Avraam dăduse tot ceea ce avea fiului său Isaac, i-a dat de asemenea și acest toiag. 46. Iar când Iacob fugise la Padan-Aram, l-a luat în mâna sa, și când s-a întors la tatăl său nu îl lăsase în urma lui. 47. De asemenea când el a mers în Egipt l-a luat în mâna sa și i l-a dat lui Iosif, de-o parte, deasupra fraților lui, căci Iacob îl luase prin forță de la fratele său Esau. 48. Și după moartea lui Iosif, nobilii Egiptului au venit în casa lui Iosif, iar toiagul a ajuns în mâna lui Reuel midianitul, și când el a plecat din Egipt, l-a luat în mâna sa și l-a plantat în grădina sa. 49. Și toți oamenii puternici ai Chiniților au încercat să îl smulgă când s-au străduit să o ia pe Zippora fiica lui, dar ei nu au reușit. 50. Prin urmare acel toiag a rămas plantat în grădina lui Reuel, până când avea să vină acela care avea drept la el, și să îl ia. 51. Iar când Reuel a văzut toiagul în mâna lui Moise, s-a minunat de aceasta, și i-a dat-o lui pe fiica sa Zippora de nevastă. Capitolul 78: 1. La acea vreme a murit Baal Canan fiul lui Acbor, regele Edomului, și a fost îngropat în casa sa în ținutul Edomului. 2. Și după moartea lui copiii lui Esau au trimis soli la ținutul Edomului, și au luat de acolo un om care era în Edom, al cărui nume era Hadad, și l-au făcut rege peste ei în locul lui Baal Canan, regele lor. 3. Și Hadad a domnit peste copiii lui Edom 48 de ani. 4. Și când el a domnit, s-a hotărât să lupte împotriva copiilor lui Moab, să îi aducă sub puterea copiilor lui Esau precum au fost înainte, dar nu a fost capabil să facă astfel, deoarece copiii lui Moab au auzit acest lucru, și s-au ridicat și s-au grăbit să își aleagă un rege peste ei dintre frații lor. 5. Iar ei după aceea au adunat împreună o mulțime mare, și au trimis la copiii lui Ammon, frații lor, o solicitare pentru ajutor în lupta lor împotriva regelui Hadad al Edomului. 6. Și Hadad a auzit ceea ce copiii lui Moab făcuseră, și s-a temut mult de ei, și s-a abținut din a lupta împotriva lor. 7. În acele zile, Moise, fiul lui Amram, cât a fost în Midian, a luat-o pe Zippora, fiica lui Reuel midianitul, de nevastă. 8. Iar Zippora a mers în căile fiicelor lui Iacob, ea nu a fost mai prejos în dreptate față de Sara, Rebeca, Rahela și Lea. 9. Și Zippora a zămislit și a născut un fiu iar el l-a numit Gerșom, căci el a spus: Am fost un străin într-un meleag străin; dar nu i-a circumcis prepuțul la comanda socrului său Reuel. 10. Și ea a zămislit iarăși și a născut un fiu, dar lui i-au circumcis prepuțul, și i-au pus numele Eliezer, căci Moise a spus: Deoarece Dumnezeul părinților mei a fost ajutorul meu și m-a izbăvit de sabia lui Faraon. 11. Iar Faraon, regele Egiptului, a sporit mult munca copiilor lui Israel în acele zile, și a continuat să facă jugul lui mai greu asupra copiilor lui Israel. 12. Și a ordonat o proclamare să fie făcută în Egipt, spunând: Nu le mai dați deloc paie oamenilor să facă cu ele cărămizi, să meargă ei să adune singuri paie precum le-ar putea găsi. 13. De asemenea, în ce privește numărul cărămizilor, care vor fi făcute, ei să dea cărămizi în fiecare zi precum se obișnuia a fi, și să nu diminueze nimic de la acelea, căci ei trândăvesc în munca lor. 14. Și copiii lui Israel au auzit aceasta, și au jelit și oftat, și au plâns la Domnul din pricina amărăciuni sufletelor lor. 15. Și Domnul a auzit plânsetele copiilor lui Israel și a văzut asuprirea cu care egiptenii îi oprimau pe ei. 16. Iar Domnul a fost gelos pentru oamenii Lui și pentru moștenirea Lui și a auzit vocea lor, și El s-a hotărât să îi scoată din nenorocirea din Egipt, să le dea ținutul Canaan ca posesiune. Capitolul 79: 1. Și în acele zile Moise hrănea turma lui Reuel midianitul, socul său, dincolo de pustietatea din Sin, iar toiagul pe care el l-a luat de la socrul său era în mâna sa. 2. Și s-a întâmplat într-o zi că un ied dintre capre s-a abătut de la turmă, iar Moise l-a urmărit și a venit la Horeb, Muntele lui Dumnezeu. 3. Și când el a venit la Horeb, Domnul i-a apărut acolo lui în tufiș, și el a găsit tufișul arzând cu foc, dar focul nu avea nicio putere asupra tufișului să îl consume. 4. Iar Moise a fost foarte uluit de această priveliște, pentru care motiv tufișul nu era consumat, și s-a apropiat să vadă acest mare lucru, iar Domnul a strigat către Moise din foc și i-a poruncit să meargă în Egipt, la Faraon regele Egiptului, să-i trimită pe copiii lui Israel din slujba lui. 5. Și Domnul i-a spus lui Moise: Du-te, întoarce-te la Egipt, căci toți acei oameni care ți-au vrut viața sunt morți, iar tu îi vei spune lui Faraon să-i trimită pe copiii lui Israel din ținutul lui. 6. Și Domnul i-a arătat lui cum să facă semne și minuni în Egipt înaintea ochilor lui Faraon și ai supușilor lui, pentru ca ei să poată crede că Domnul îl trimisese pe el. 7. Iar Moise a ascultat de tot ceea ce Domnul îi poruncise lui, și s-a întors la socrul său și i-a spus ce s-a întâmplat; iar Reuel i-a spus lui: Mergi în pace. 8. Și Moise s-a ridicat să meargă la Egipt, și și-a luat nevasta sa și fiii săi cu el, și când a fost la un han pe drum, îngerul lui Dumnezeu a coborât și a căutat o ocazie împotriva lui. 9. El a dorit să îl ucidă din pricina întâiului lui fiu născut, deoarece el nu îl circumcisese, și încălcase legământul pe care Domnul l-a făcut cu Avraam. 10. Căci Moise ascultase de cuvintele socrului său, care i le vorbise lui, să nu îl circumcidă pe întâiul său fiu născut; prin urmare nu l-a circumcis. 11. Și Zippora a văzut îngerul Domnului căutând o ocazie împotriva lui Moise, și ea a știut că aceasta era datorită faptului că el nu l-a circumcis pe fiului ei Gerșom. 12. Iar Zippora s-a grăbit și a luat din pietrele ascuțite care erau acolo, și l-a circumcis pe fiul ei, și prin aceasta i-a izbăvit pe soțul ei și pe fiul ei din mâna îngerului Domnului. 13. Și Aaron, fiul lui Amram, fratele lui Moise, era în Egipt mergând pe malul râului în acea zi. 14. Și Domnul i-a apărut lui la acel loc, și El i-a spus lui: Mergi acum înspre Moise în pustietate, iar el a mers și l-a întâlnit pe Muntele lui Dumnezeu, și l-a pupat. 15. Iar Aaron și-a ridicat ochii săi și a văzut-o pe Zippora, nevasta lui Moise, și pe copiii ei, și i-a spus lui Moise: Cine sunt aceștia pentru tine? 16. Și Moise i-a spus lui: Ei sunt nevasta mea și fiii mei, pe care Dumnezeu mi i-a dat mie în Midian; iar lucrul l-a mâhnit pe Aaron din pricina femeii și a copiilor ei. 17. Iar Aaron i-a spus lui Moise: Trimite femeia și pe copiii ei ca ei să poată merge la casa tatălui ei, iar Moise a ascultat de cuvintele lui Aaron și a făcut astfel. 18. Și Zippora s-a întors cu copiii ei, și au mers la casa lui Reuel și au rămas acolo până a venit timpul când Domnul a vizitat poporul Lui și i-a scos din Egipt din mâna lui Faraon. 19. Iar Moise și Aaron au venit în Egipt la comunitatea copiilor lui Israel, și le-au vorbit lor toate cuvintele Domnului, iar oamenii s-au bucurat cu o bucurie enormă. 20. Și Moise și Aaron s-au sculat devreme în următoarea zi, și au mers la casa lui Faraon și au luat în mâinile lor toiagul lui Dumnezeu. 21. Și când ei au venit la poarta regelui, doi lei tineri erau legați acolo cu instrumente de fier, și nicio persoană nu ieșea sau intra înaintea lor, decât aceia cărora regele le ordona să vină, iar apoi conjuratorii veneau și trăgeau înapoi leii prin incantațiile lor, și astfel îi aduceau la rege. 22. Și Moise s-a grăbit și a ridicat toiagul asupra leilor și i-a slobozit, iar Moise și Aaron au venit în casa regelui. 23. Leii de asemenea au venit cu ei în veselie, și i-au urmat și s-au bucurat precum un câine se bucură de stăpânul său când el vine de la câmp. 24. Și când Faraon a văzut acest lucru a fost uimit de el, și s-a îngrozit mult la constatare, căci înfățișarea lor era precum înfățișarea fiilor lui Dumnezeu. 25. Iar Faraon i-a spus lui Moise: Ce îți trebuie? Și ei i-au răspuns, zicând: Domnul Dumnezeul evreilor ne-a trimis pe noi aici la tine, să spunem, trimite poporul Meu ca ei să îmi poată sluji Mie. 26. Și când Faraon a auzit cuvintele lor, s-a îngrozit mult înaintea lor, și el le-a spus lor: Mergeți astăzi și întoarceți-vă înapoi la mine mâine, iar ei au făcut conform cuvântului regelui. 27. Când ei plecaseră, Faraon a trimis după Balaam magicianul și după Iannes și Iambres fii lui, și după toți magicienii și conjuratorii și sfetnicii care îi aparțineau regelui, iar ei toți au venit și s-au așezat înaintea regelui. 28. Și regele le-a spus lor toate cuvintele pe care Moise și fratele lui Aaron i le spuseseră lui, iar magicienii i-au spus regelui: Dar cum au venit oamenii la tine, din pricina leilor care erau legați la poartă? 29. Și regele a spus: Deoarece ei și-au ridicat toiagul lor împotriva leilor și i-au slobozit, și au venit la mine, iar leii de asemenea s-au bucurat de ei precum un câine se bucură să-și întâlnească stăpânul. 30. Iar Balaam fiul lui Beor, magicianul, i-a răspuns regelui, zicând: Aceștia nu sunt altceva decât magicieni ca noi. 31. Așadar acum trimite după ei, și lasă-i să vină iar noi îi vom încerca pe ei, și regele a făcut astfel. 32. Și dimineața Faraon a trimis după Moise și Aaron să vină înaintea regelui, iar ei au luat toiagul lui Dumnezeu, și au venit la rege și i-au vorbit, zicând: 33. Astfel spune Domnul Dumnezeul evreilor, trimite poporul Meu ca ei să îmi poată sluji Mie. 34. Și regele le-a spus lor: Dar cine vă va crede pe voi că sunteți mesagerii lui Dumnezeu și că voi veniți la mine la ordinul Lui? 35. Așadar acum, dați o minune sau un semn în această chestiune, iar apoi cuvintele pe care voi le vorbiți vor fi crezute. 36. Și Aaron s-a grăbit și a aruncat toiagul din mâna sa înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor lui, iar toiagul s-a transformat într-un șarpe. 37. Și vrăjitorii au văzut aceasta și ei și-au aruncat fiecare om toiagul lui pe pământ și au devenit de asemenea șerpi. 38. Iar șarpele din toiagul lui Aaron și-a ridicat capul său și și-a deschis gura sa să înghită toiegele magicienilor. 39. Și Balaam magicianul a răspuns și a zis: Acest lucru a fost din vremurile din vechi, ca un șarpe să își înghită seamănul, și că viețuitoarele se devorează una pe cealaltă. 40. Așadar acum refaceți-l într-un toiag precum a fost întâi, și noi de asemenea ne vom reface toiegele noastre precum au fost întâi, și dacă toiagul tău va înghiți toiegele noastre, atunci vom ști noi că Duhul lui Dumnezeu este în tine, și dacă nu, tu ești doar un scamator precum suntem noi. 41. Și Aaron s-a grăbit și și-a întins mâna sa și a apucat coada șarpelui iar el a devenit un toiag în mâna sa, și vrăjitorii au făcut la fel cu toiegele lor, și ei au apucat, fiecare om de coada șarpelui lui, iar ele au devenit toiege ca la început. 42. Și când ei s-au refăcut ca toiege, toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor. 43. Iar când regele a văzut acest lucru, a ordonat să fie adusă cartea arhivei regilor Egiptului, și au adus cartea arhivei, cronicile regilor Egiptului, în care toți idolii Egiptului erau înscriși, căci ei se gândiseră să găsească înăuntrul ei numele lui YHWH, dar ei nu l-au găsit. 44. Și Faraon a spus lui Moise și lui Aaron: Iată eu nu am găsit numele Dumnezeului vostru scris în această carte, iar numele Lui eu nu îl cunosc. 45. Iar sfetnicii și oamenii înțelepți i-au răspuns regelui: Noi am auzit că Dumnezeul evreilor este un fiu al înțelepților, fiul regilor antici. 46. Și Faraon s-a întors către Moise și Aaron și le-a spus: Eu nu cunosc Domnul pe care voi l-ați declarat, și nici nu-i voi trimite pe oamenii Lui. 47. Și ei au răspuns și i-au spus regelui: Domnul Dumnezeul dumnezeilor este numele Lui, și El și-a proclamat numele Lui asupra noastră din zilele strămoșilor noștri, și ne-a trimis pe noi, zicând: Duceți-vă la Faraon și spuneți-i lui: Trimite poporul Meu ca ei să îmi poată sluji Mie. 48. Așadar acum trimite-ne, ca noi să putem face o călătorie de trei zile în pustietate, și acolo să-i putem sacrifica Lui, căci din zilele venirii noastre în Egipt, El nu a luat din mâinile noastre, nici ofrandă arsă, jertfă sau sacrificiu, și dacă tu nu ne vei trimite, mânia Lui va fi aprinsă împotriva ta, și El va lovi Egiptul fie cu urgie fie cu sabie. 49. Și Faraon le-a spus lor: Spuneți-mi acum puterea Lui și măreția Lui. Și ei i-au spus lui: El a creat cerul și pământul, mările și toți peștii lor, El a format lumina, a creat întunericul, a cauzat ploaia asupra pământului și l-a udat, și a făcut verdeața și iarba să răsară, El a creat omul și fiara și animalele pădurii, păsările aerului și peștii mării, și prin gura Lui ele trăiesc și mor. 50. Cu siguranță El te-a creat pe tine în pântecele mamei tale, și a pus în tine suflarea vieții, și te-a crescut pe tine și te-a pus pe tronul regal al Egiptului, și El va lua suflarea ta și sufletul tău de la tine și te va înapoia pe tine la pământul de unde tu ai fost luat. 51. Și mânia regelui a fost aprinsă de cuvintele lor, și le-a spus: Dar cine dintre toți dumnezeii neamurilor pot face aceasta? Râul meu este al meu, și eu l-am făcut pentru mine. 52. Și i-a alungat pe ei dinaintea lui, și el a ordonat ca munca asupra lui Israel să fie mai severă decât era cu o zi în urmă și în ultima vreme. 53. Iar Moise și Aaron au plecat din prezența regelui, și i-au văzut pe copiii lui Israel într-o stare rea căci supraveghetorii le făcuseră munca lor extraordinar de grea. 54. Și Moise s-a întors la Domnul și a spus: De ce Tu ai tratat rău oamenii Tăi? Căci de când eu am venit să îi vorbesc lui Faraon despre ceea ce Tu m-ai trimis să spun, el a folosit extraordinar de rău copiii lui Israel. 55. Iar Domnul i-a spus lui Moise: Iată, tu vei vedea cum cu o mână întinsă și urgii grele, Faraon îi va trimite pe copiii lui Israel din ținutul lui. 56. Iar Moise și Aaron au locuit printre frații lor, copiii lui Israel, în Egipt. 57. Și cât despre copiii lui Israel, egiptenii le-au amărât viețile lor, cu munca grea pe care le-au impus-o asupra lor. Capitolul 80: 1. La sfârșitul a doi ani, Domnul din nou l-a trimis pe Moise la Faraon să-i scoată pe copiii lui Israel, și să îi trimită afară din ținutul Egiptului. 2. Iar Moise a mers și a venit la casa lui Faraon, și i-a vorbit cuvintele Domnului, care îl trimisese pe el, dar Faraon nu a vrut să asculte de vocea Domnului. Iar Dumnezeu și-a stârnit puterea Lui în Egipt asupra lui Faraon și a supușilor lui, iar Dumnezeu i-a lovit pe Faraon și pe oamenii lui cu foarte mari și dureroase urgii. 3. Și Domnul a trimis urgii prin mâna lui Aaron și a schimbat toate apele Egiptului în sânge, cu toate pâraiele și râurile lor. 4. Iar când un egiptean venea să bea și să scoată apă, se uita în ulciorul lui, și iată toată apa era schimbată în sânge; iar când el venea să bea din cupa lui apa din cupă devenea sânge. 5. Și când o femeie frământa coca ei și gătea bucatele ei, înfățișarea lor era schimbată în aceea a sângelui. 6. Și Domnul a trimis încă o urgie și a cauzat toate apele să scoată broaște, și toate broaștele au venit în casele egiptenilor. 7. Iar când egiptenii beau, burțile lor se umpleau cu broaște și ele dansau în burțile lor precum ele dansează în râu. 8. Și toată apa lor de băut și de gătit s-a schimbat în broaște, de asemenea când ei stăteau în paturile lor sudoarea lor odrăslea broaște. 9. Cu toate acestea mânia Domnului nu s-a întors de la ei, iar mâna Lui era întinsă împotriva tuturor egiptenilor să îi lovească pe ei cu fiecare urgie grea. 10. Și El a trimis și a făcut praful lor în păduchi, iar păduchii au ajuns în Egipt până la înălțimea a doi coți pe pământ. 11. Păduchii erau de asemenea foarte numeroși în carnea omului și a animalelor, în toți locuitorii Egiptului, de asemenea asupra regelui și reginei Domnul a trimis păduchii, și s-a mâhnit Egiptul enorm din pricina păduchilor. 12. Totuși, mânia Domnului nu s-a întors, iar mâna Lui era încă întinsă deasupra Egiptului. 13. Și Domnul a trimis tot felul de fiare de-ale câmpului în Egipt, și ele au venit și au distrus tot Egiptul, om și animal, și copaci, și toate lucrurile care erau în Egipt. 14. Și Domnul a trimis șerpi înfocați, scorpioni, șoareci, nevăstuici, broaște râioase, împreună cu altele care se târăsc în praf. 15. Muște, viespi, purici, gândaci și țânțari, fiecare roi conform genului lui. 16. Și toate reptilele și animalele înaripate conform genului lor au venit în Egipt și i-au mâhnit pe egipteni enorm. 17. Iar puricii și muștele au intrat în ochii și urechile egiptenilor. 18. Și viespea a venit asupra lor și i-a alungat, și s-au ferit de ea în camerele lor interioare, iar ea i-a urmărit. 19. Și când egiptenii s-au ascuns din pricina roiului de animale, ei și-au încuiat ușile lor după ei, iar Dumnezeu a ordonat ca sulanutul care era în mare, să iasă și să meargă în Egipt. 20. Și avea mâini lungi, zece coți în lungime precum cotul unui om. 21. Și a urcat pe acoperișuri și a desfăcut plafonurile și dușumelele și le-a tăiat, și și-a întins mâna în casă și a scos lacătul și bolțul, și a deschis casele Egiptului. 22. După aceea a venit roiul de animale în casele Egiptului, iar roiul de animale îi distrugea pe egipteni, și îi mâhnea enorm. 23. Totuși mânia Domnului nu s-a întors de la egipteni, și mâna Lui era încă întinsă împotriva lor. 24. Și Dumnezeu a trimis molimă, iar molima a pătruns în Egipt, în cai și asini, și în cămile, în mulțimi de boi și oi și în om. 25. Și când egiptenii s-au sculat devreme dimineața să ducă vitele lor la pășunat ei și-au găsit vitele lor moarte. 26. Și au rămas din vitele egiptenilor doar una din zece. Iar din vitele ce aparțineau lui Israel în Goșen niciuna nu a murit. 27. Și Dumnezeu a trimis o inflamație usturătoare în carnea egiptenilor, care le-a crăpat pielea, și a devenit o mâncărime severă în toți egiptenii din tălpile picioarelor lor până în creștetele capetelor lor. 28. Și multe bube erau în carnea lor, încât carnea lor se deteriora până când devenea stricată și putredă. 29. Totuși mânia Domnului nu s-a întors, iar mâna Lui era încă întinsă deasupra întregului Egipt. 30. Și Domnul a trimis o grindină grea, care a distrus podgoriile lor și a rupt pomii lor fructiferi și i-a uscat încât au căzut pe ei. 31. De asemenea fiecare plantă verde a devenit uscată și s-a prăpădit, căci un foc amestecat a coborât printer grindină, prin urmare grindina și focul au consumat toate lucrurile. 32. De asemenea oamenii și animalele care erau găsite afară au pierit de flăcările de foc și de grindină, și toți tinerii lei au fost epuizați. 33. Iar Domnul a trimis și a adus numeroase lăcuste în Egipt, chasel, salom, chargol și chagole, lăcuste fiecare de genul ei, care au devorat tot ceea ce grindina lăsase rămas. 34. Atunci egiptenii s-au bucurat de lăcuste, deși ele au consumat produsul câmpului, iar ei le-au prins în abundență și le-au sărat pentru mâncare. 35. Și Domnul a întors un vânt puternic al mării care a luat toate lăcustele, chiar și pe cele care au fost sărate, și le-a aruncat în Marea Roșie; nicio lăcustă nu a mai rămas între granițele Egiptului. 36. Și Dumnezeu a trimis întuneric asupra Egiptului, încât tot meleagul Egiptului și Patrosului a devenit întunecat timp de trei zile, încât un om nu își putea vedea mâna sa când și-o ridica la gura sa. 37. La acea vreme au murit mulți din oamenii lui Israel care se răzvrătiseră împotriva Domnului și care nu au vrut să asculte de Moise și Aaron, și nu au crezut în ei că Dumnezeu îi trimisese pe ei. 38. Aceia, care nu au vrut să asculte de vocea lui Moise, care au spus: Noi nu vom pleca din Egipt ca nu cumva să pierim de foame într-o pustietate dezolată. 39. Iar Domnul i-a chinuit pe aceia în cele trei zile de întuneric, și izraeliții i-au îngropat în acele zile fără ca egiptenii să știe de ei sau să se bucure asupra lor. 40. Și întunericul a fost foarte mare în Egipt timp de trei zile, și orice om care stătea când întunericul a venit, a rămas stând în locul lui, și acela care ședea, a rămas șezut, și acela care stătea întins a continuat să rămână întins în același fel, și acela care mergea a rămas stând pe pământ în același loc; și acest lucru s-a întâmplat tuturor egiptenilor, până când întunericul trecuse. 41. Și zilele de întuneric au trecut, iar Domnul i-a trimis pe Moise și Aaron la copiii lui Israel, zicând: Sărbătoriți ospățul vostru și pregătiți-vă mielul pascal, căci iată Eu vin în mijlocul nopții printre toți egiptenii, și îi voi nimici pe toți întâii lor născuți, de la întâiul născut al unui om la întâiul născut al unui animal, și când voi vedea mielul vostru pascal, Eu voi trece peste voi. 42. Și copiii lui Israel au făcut conform la tot ceea ce Domnul le poruncise lui Moise și Aaron, astfel au făcut ei în acea noapte. 43. Și s-a întâmplat în mijlocul nopții, că Domnul a mers prin Egipt, și i-a nimicit pe toți întâii născuți ai egiptenilor, de la întâiul născut al omului până la întâiul născut al animalului. 44. Iar Faraon s-a ridicat în timpul nopții, el și toți slujitorii lui și toți egiptenii, și a fost un mare plânset de-a lungul Egiptului în acea noapte, căci nu era nicio casă în care să nu fi fost un cadavru. 45. De asemenea asemănările întâilor născuți ai Egiptului care erau gravate în pereții caselor lor, au fost distruse și au căzut la pământ. 46. Chiar și oasele întâilor lor născuți care muriseră înainte de aceasta și pe care ei îi îngropaseră în casele lor, au fost scormonite de câinii Egiptului în acea noapte și târâte înaintea egiptenilor și răspândite înaintea lor. 47. Iar toți egiptenii au văzut acest rău care venise brusc asupra lor, și toți egiptenii au plâns cu voce tare. 48. Și toate familiile Egiptului au plâns în acea noapte, fiecare om pentru fiul lui, și fiecare om pentru fiica lui, fiind cea dintâi născută, iar tumultul Egiptului a fost in acea noapte auzit la distanță. 49. Și Batia fiica fostului Faraon a mers cu regele în acea noapte să-i caute pe Moise și Aaron în casele lor, și i-au găsit pe ei în casele lor, mâncând și bând și bucurându-se cu tot Israelul. 50. Iar Batia i-a spus lui Moise: Aceasta este recompensa pentru binele pe care eu ți l-am făcut ție, care te-am crescut și te-am înălțat, iar tu ai adus acest rău asupra mea și asupra casei tatălui meu? 51. Și Moise i-a spus ei: Cu siguranță zece urgii Domnul a adus asupra Egiptului; s-a ivit vreun rău asupra ta de la vreuna din ele? Te-a afectat vreuna pe tine? Și ea a spus: Nu. 52. Iar Moise i-a spus ei: Cu toate că tu ești cea dintâi născută a mamei tale, tu nu vei muri, și niciun rău nu te va ajunge pe tine în interiorul Egiptului. 53. Și ea a spus: Ce avantaj este aceasta pentru mine, când eu îl văd pe rege, pe fratele meu, și pe toată casa lui și pe supușii lui în acest rău, ai căror întâi născuți pier cu toți întâii născuți ai Egiptului? 54. Iar Moise i-a spus ei: Cu siguranță fratele tău și casa lui și supușii lui, familiile Egiptului, nu au vrut să asculte de cuvintele Domnului. Prin urmare acest rău a venit asupra lor. 55. Și Faraon regele Egiptului, s-a apropiat de Moise și Aaron, și de unii din copiii lui Israel care erau cu ei în acel loc, și i-a rugat pe ei, spunând: 56. Ridică-te și ia-i pe frații tăi, toți copiii lui Israel care sunt în ținut, cu oile și boii lor, și cu toate cele ce le aparțin lor, ei nu vor lăsa nimic rămas; doar roagă-te pentru mine la Domnul Dumnezeul tău. 57. Și Moise i-a spus lui Faraon: Iată, deși ești întâiul născut al mamei tale, nu te teme totuși, căci tu nu vei muri, căci Domnul a poruncit ca tu să trăiești, pentru a-ți putea arăta ție marea Lui putere și mâna Lui puternică întinsă. 58. Iar Faraon a ordonat să fie trimiși copiii lui Israel, și toți egiptenii s-au întărit să îi trimită, căci au spus: Noi pierim cu toții. 59. Și toți egiptenii i-au trimis pe israeliți, cu mari bogății, oi și boi și lucruri prețioase, conform legământului Domnului dintre El și părintele lor Avraam. 60. Iar copiii lui Israel au întârziat să plece în acea noapte, și când egiptenii au venit la ei să îi aducă afară, le-au spus lor: Suntem noi hoți, de ar trebui să plecăm noaptea? 61. Și copiii lui Israel au cerut de la egipteni vase de argint și vase de aur și veșminte. Copiii lui Israel i-au golit pe egipteni. 62. Iar Moise s-a grăbit și s-a ridicat și a mers la râul Egiptului, și a scos de acolo coșciugul lui Iosif și l-a luat cu el. 63. Copiii lui Israel de asemenea au luat cu ei, fiecare om coșciugul tatălui lui cu el, și fiecare om coșciugele tribului lui. Capitolul 81: 1. Și copiii lui Israel au călătorit de la Ramses la Succot, aproape 600.000 de bărbați pe jos, pe lângă micuți și nevestele lor. 2. De asemenea o multitudine amestecată a mers cu ei, și turme și cirezi, chiar și multe vite. 3. Și sălășluirea copiilor lui Israel, care au locuit în ținutul Egiptului în muncă grea, a fost de 210 ani. 4. Iar la sfârșitul a 210 ani, Domnul i-a scos pe copiii lui Israel din Egipt cu o mână puternică. 5. Și copiii lui Israel au călătorit din Egipt și din Goșen și din Ramses, și au campat în Succot în ziua 15 a primei luni. 6. Iar egiptenii și-au îngropat toți întâii născuți pe care Domnul îi nimicise, și toți egiptenii și i-au îngropat pe cei uciși ai lor timp de trei zile. 7. Și copiii lui Israel au călătorit din Succot și au campat în Etom, la capătul pustietății. 8. Și în a treia zi după ce egiptenii își îngropaseră întâii născuți, mulți oameni s-au ridicat din Egipt și au mers după Israel să îi facă să se întoarcă în Egipt, căci ei regretaseră că i-au trimis pe israeliți din slujba lor. 9. Și un om i-a spus vecinului său: Cu siguranță Moise și Aaron i-au vorbit lui Faraon, zicând: Noi vom merge într-o călătorie de trei zile în pustietate și vom sacrifica Domnului Dumnezeului nostru. 10. Așadar acum haideți să ne sculăm devreme dimineața și să îi cauzăm pe ei să se întoarcă, și va fi că dacă se vor întoarce cu noi în Egipt și se vor supune stăpânilor lor, atunci noi vom ști că este loialitate în ei, dar dacă nu se vor întoarce, atunci ne vom lupta împotriva lor, și îi vom face să se întoarcă cu mare putere și o mână puternică. 11. Și toți nobilii lui Faraon s-au sculat dimineața, și cu ei aproape 700.000 de oameni, și au plecat din Egipt în acea zi, și au venit la locul unde copiii lui Israel se aflau. 12. Și toți egiptenii au văzut și iată Moise și Aaron și toți copiii lui Israel stăteau înainte de Pihahirot, mâncând și bând și sărbătorind ospățul Domnului. 13. Și toți egiptenii le-au spus copiilor lui Israel: Cu siguranță voi ați spus, noi vom merge în călătorie trei zile în pustietate și vom sacrifica Dumnezeului nostru, și ne vom întoarce. 14. Acum, prin urmare, cu această zi sunt cinci zile de când voi ați plecat, de ce nu vă întoarceți la stăpânii voștri? 15. Iar Moise și Aaron le-au răspuns, zicând: Deoarece Domnul Dumnezeul nostru a mărturisit în noi, spunând: Nu vă veți mai întoarce în Egipt, ci vă veți stabili într-un ținut unde curge lapte și miere, precum Domnul Dumnezeul nostru le jurase strămoșilor noștri să ni-l dea nouă. 16. Și când nobilii Egiptului au văzut că nu au ascultat copiii lui Israel de ei, să se întoarcă în Egipt, s-au pregătit să se lupte împotriva lui Israel. 17. Și Domnul a întărit inimile copiilor lui Israel asupra egiptenilor, încât le-au dat o bătaie severă, iar bătălia a fost amară asupra egiptenilor, și toți egiptenii au fugit dinaintea copiilor lui Israel, căci mulți dintre ei au pierit prin mâna lui Israel. 18. Și nobilii lui Faraon au mers înapoi în Egipt și i-au spus lui Faraon, zicând: Copiii lui Israel au fugit, și nu se vor mai întoarce în Egipt, și în această manieră Moise și Aaron ne-au vorbit nouă. 19. Iar Faraon a auzit acest lucru, și inima lui și inimile supușilor lui au fost întoarse împotriva lui Israel, și au regretat că l-au trimis pe Israel; și toți egiptenii l-au sfătuit pe Faraon să-i urmărească pe copiii lui Israel să îi facă să se întoarcă la sarcinile lor. 20. Iar ei au spus fiecare om fratelui său: Ce este aceasta ceea ce noi am făcut, că l-am trimis pe Israel din slujba noastră? 21. Și Domnul a întărit inimile tuturor egiptenilor ca să-i urmărească pe israeliți, căci Domnul dorea să îi răstoarne pe egipteni în Marea Roșie. 22. Și Faraon s-a ridicat și și-a înhămat carul, și le-a ordonat tuturor egiptenilor să se adune, niciun om nu a fost lăsat cu excepția micuților și a femeilor. 23. Și toți egiptenii au mers cu Faraon să-i urmărească pe copiii lui Israel, iar oastea Egiptului era o foarte mare și grea oaste, aproape 1.000.000 de oameni. 24. Și toată această oaste a mers și i-a urmărit pe copiii lui Israel să îi aducă înapoi în Egipt, și i-au ajuns când ei campau lângă Marea Roșie. 25. Și copiii lui Israel și-au ridicat ochii, și iată toți egiptenii îi urmăreau, iar copiii lui Israel s-au îngrozit mult de ei, și copiii lui Israel au strigat către Domnul. 26. Și din pricina egiptenilor, copiii lui Israel s-au împărțit în patru diviziuni, și erau împărțiți în opiniile lor fiind temători de egipteni, iar Moise i-a vorbit fiecăreia din ele. 27. Prima diviziune era dintre copiii lui Ruben, Simeon, și Issacar, iar ei se hotărâseră să se arunce în mare, căci se temeau enorm de egipteni. 28. Și Moise le-a spus lor: Nu vă temeți, stați liniștiți și vedeți salvarea Domnului, pe care El o va săvârși în această zi pentru voi. 29. A doua diviziune era dintre copiii lui Zebulun, Beniamin și Naftali, iar ei se hotărâseră să meargă înapoi la Egipt cu egiptenii. 30. Și Moise le-a spus lor: Nu vă temeți, căci precum i-ați văzut pe egipteni în această zi, astfel nu îi veți mai vedea deloc pentru totdeauna. 31. A treia diviziune era dintre copiii lui Iuda și Iosif, iar ei se hotărâseră să-i întâmpine pe egipteni să lupte împotriva lor. 32. Și Moise le-a spus lor: Stați la locurile voastre, căci Domnul va lupta pentru voi, iar voi veți rămâne tăcuți. 33. Și a patra diviziune era dintre copiii lui Levi, Gad și Așer, iar ei se hotărâseră să meargă în mijlocul egiptenilor să îi zăpăcească, și Moise le-a spus lor: Rămâneți la locurile voastre și nu vă temeți, doar strigați către Domnul ca El să vă poată salva din mâinile lor. 34. După aceasta Moise s-a ridicat din mijlocul oamenilor, și s-a rugat la Domnul și a spus: 35. O Domnul Dumnezeul întregului pământ, salvează acum oamenii Tăi pe care Tu i-ai adus din Egipt, și nu-i lăsa pe egipteni să se laude cum că puterea și tăria sunt ale lor. 36. Așadar Domnul i-a spus lui Moise: De ce strigi către mine? Vorbește-le copiilor lui Israel ca ei să pornească, și întinde-ți toiagul tău asupra mării și împarte-o, iar copiii lui Israel vor trece prin ea. 37. Și Moise a făcut astfel, și și-a ridicat toiagul său asupra mării și a împărțit-o. 38. Iar apele mării au fost împărțite în 12 părți, și copiii lui Israel au trecut prin ea pe jos, cu încălțări, precum un om ar trece printr-un drum pregătit. 39. Și Domnul a manifestat copiilor lui Israel minunile Lui în Egipt și în mare prin mâna lui Moise și Aaron. 40. Și când copiii lui Israel intraseră în mare, egiptenii au venit după ei, iar apele mării au revenit asupra lor, și ei toți s-au scufundat în apă, și niciun om nu a fost lăsat cu excepția lui Faraon, care a dat mulțumiri Domnului și a crezut în El. Prin urmare Domnul nu i-a provocat pieirea la acea vreme cu egiptenii. 41. Și Domnul a ordonat unui înger să îl ia dintre egipteni, care l-a aruncat peste ținutul Ninive și a domnit peste el pentru un timp îndelungat. 42. Și în acea zi Domnul l-a salvat pe Israel din mâna Egiptului, și toți copiii lui Israel au văzut că egiptenii pieriseră, și au privit mâna puternică a Domnului, în ceea ce El făcuse în Egipt și în mare. 43. Atunci au cântat Moise și copiii lui Israel acest cântec Domnului, în ziua când Domnul i-a cauzat pe egipteni să cadă înaintea lor. 44. Și tot Israelul a cântat în concert, zicând: Eu îi voi cânta Domnului căci El este mult exaltat, pe calul și pe călărețul lui El i-a aruncat în mare. Iată, este scris în Cartea Legii lui Dumnezeu. 45. După aceasta copiii lui Israel au pornit la drumul lor, și au campat în Mara, iar Domnul le-a dat copiilor lui Israel statute și judecăți în acel loc în Mara, și Domnul le-a poruncit copiilor lui Israel să meargă în toate căile Lui și să îi slujească Lui. 46. Iar ei au călătorit din Mara și au venit în Elim, iar în Elim erau 12 izvoare de apă și 70 de curmali, iar copiii lui Israel au campat acolo lângă ape. 47. Și ei au călătorit din Elim și au venit în pustietatea din Sin, în ziua 15 a celei de-a doua luni după plecarea lor din Egipt. 48. La acea vreme Domnul a dat manna copiilor lui Israel să mănânce, iar Domnul a cauzat mâncare să pice din cer pentru copiii lui Israel zi după zi. 49. Și copiii lui Israel au mâncat manna timp de 40 de ani, în toate zilele în care au fost în pustietate, până când ei au venit în ținutul Canaan să îl posede. 50. Și au pornit din pustietatea din Sin și au campat în Aluș. 51. Și au pornit din Aluș și au campat în Refidim. 52. Iar când copiii lui Israel au fost în Refidim, Amalec fiul lui Elifaz, fiul lui Esau, fratele lui Zefo, a venit să lupte împotriva lui Israel. 53. Și a adus cu el 1.800 de oameni, și de asemenea magicieni și conjuratori, și s-a pregătit de luptă împotriva lui Israel la Refidim. 54. Și au purtat o bătălie mare și severă împotriva lui Israel, iar Domnul i-a dat pe Amalec și pe oamenii lui în mâinile lui Moise și ale copiilor lui Israel, și în mâna lui Iosua, fiul lui Nun, efratitul, slujitorul lui Moise. 55. Și copiii lui Israel i-au bătut pe Amalec și pe oamenii lui cu ascuțișul sabiei, dar bătălia a fost foarte amară asupra copiilor lui Israel. 56. Și Domnul i-a spus lui Moise: Scrie acest lucru ca un memoriu pentru tine într-o carte, și pune-o în mâna lui Iosua fiul lui Nun, slujitorul tău, iar tu vei porunci copiilor lui Israel, zicând: Când voi veți veni în ținutul Canaan, să ștergeți complet pomenirea lui Amalec de sub cer. 57. Iar Moise a făcut astfel, și a luat cartea și a scris în ea aceste cuvinte, zicând: 58. Amintește-ți ceea ce Amalec ți-a făcut ție pe drum când tu ai plecat din Egipt. 59. Care te-a întâlnit pe tine pe drum și a lovit spatele tău, chiar și pe cei care erau firavi în spatele tău când tu erai slăbit și ostenit. 60. Prin urmare va fi atunci când Domnul Dumnezeul tău îți va fi dat ție odihnă de toți vrășmașii tăi dimprejur în meleagul pe care Domnul Dumnezeul tău ți l-a dat ca moștenire, să îl posezi, că tu vei șterge pomenirea lui Amalec de sub cer. Să nu o uiți! 61. Iar regele care va avea milă de Amalec, sau asupra amintirii lui sau asupra seminței lui, iată, eu voi cere compensație de la el, și eu îl voi îndepărta de la poporul lui. 62. Și Moise a scris toate aceste lucruri într-o carte, și le-a impus copiilor lui Israel să respecte aceste chestiuni. Capitolul 82: 1. Și copiii lui Israel au pornit din Refidim și au campat în pustietatea din Sinai, în a treia lună de la plecarea lor din Egipt. 2. La acea vreme a venit Reuel midianitul, socrul lui Moise, cu fiica lui Zippora și cei doi fii ai ei, căci el auzise de minunile pe care Domnul i le făcuse lui Israel, că El îi izbăvise pe ei din mâna Egiptului. 3. Și Reuel a venit la Moise în pustietatea în care a campat, unde se afla Muntele Domnului. 4. Și Moise a mers să-l întâlnească pe socul său cu mare onoare și tot Israelul era cu el. 5. Iar Reuel și copiii lui au rămas printre israeliți timp de multe zile, și Reuel l-a cunoscut pe Domnul din acea zi înainte. 6. Și în a treia lună de la plecarea copiilor lui Israel din Egipt, în a șasea zi a acelei luni, Domnul i-a dat lui Israel cele zece porunci pe Muntele Sinai. 7. Și tot Israelul a auzit toate aceste porunci, și tot Israelul s-a bucurat enorm întru Domnul în acea zi. 8. Iar slava Domnului s-a lăsat asupra Muntelui Sinai, și El l-a chemat pe Moise, iar Moise a venit în mijlocul unui nor și a urcat pe munte. 9. Și Moise a fost pe munte 40 de zile și 40 de nopți; el nu a mâncat nicio pâine și nu a băut apă, iar Domnul l-a instruit pe el în statute și judecăți pentru a-i învăța pe copiii lui Israel. 10. Și Domnul a scris cele zece porunci pe care El le poruncise copiilor lui Israel pe două tablete de piatră, pe care El i le-a dat lui Moise ca un memoriu să conducă copiii lui Israel. 11. Și la sfârșitul a 40 de zile și 40 de nopți, când Domnul terminase de vorbit cu Moise pe Muntele Sinai, atunci Domnul i-a dat lui Moise tabletele de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu. 12. Iar când copiii lui Israel au văzut că Moise zăbovea să coboare de pe munte, s-au adunat în jurul lui Aaron și au spus: Cât despre omul acesta Moise noi nu știm ce s-a ales de el. 13. Așadar acum ridică-te, fă-ne un dumnezeu care va merge înaintea noastră, pentru ca tu să nu mori. 14. Și Aaron s-a temut mult de oameni, și le-a ordonat să îi aducă aur iar el l-a făcut într-un vițel de aur topit pentru oameni. 15. Și Domnul i-a spus lui Moise, înainte ca el să fi coborât de pe munte: Coboară-te, căci oamenii tăi pe care tu i-ai scos din Egipt s-au pângărit pe ei înșiși. 16. Ei și-au făcut pentru ei înșiși un vițel turnat, și i-au făcut plecăciune lui, acum prin urmare lasă-Mă, ca Eu să îi pot mistui de pe pământ, căci ei sunt un popor încăpățânat. 17. Iar Moise a implorat înfățișarea Domnului, și el s-a rugat la Domnul pentru oameni din pricina vițelului pe care ei îl făcuseră, iar el apoi a coborât de pe munte și în mâinile sale erau cele două tablete de piatră, pe care Dumnezeu i le dăduse lui ca un memoriu să conducă israeliții. 18. Și când Moise s-a apropiat de tabără și a văzut vițelul pe care oamenii îl făcuseră, mânia lui Moise a fost aprinsă și el a spart tabletele la poalele muntelui. 19. Și Moise a venit în tabără și a luat vițelul și l-a ars cu foc, și l-a pulverizat până când a devenit praf fin, și l-a presărat asupra apei și l-a dat israeliților să bea. 20. Și acolo au murit din oameni prin săbiile unora altora aproape 3.000 de oameni care făcuseră vițelul. 21. Iar în ziua următoare Moise le-a spus oamenilor: Eu voi merge sus la Domnul, poate că eu voi putea face ispășire pentru păcatele voastre, pe care voi le-ați păcătuit Domnului. 22. Și Moise iarăși s-a urcat la Domnul, și a rămas cu Domnul 40 de zile și 40 de nopți. 23. Și în timpul celor 40 de zile Moise l-a implorat pe Domnul în numele copiilor lui Israel, iar Domnul a ascultat de rugăciunea lui Moise, și Domnul a fost implorat de el în numele lui Israel. 24. Atunci i-a vorbit Domnul lui Moise să taie două tablete de piatră și să le aducă sus la Domnul, care avea să scrie pe ele cele zece porunci. 25. Apoi Moise a făcut astfel, și a coborât și a tăiat cele două tablete și a urcat pe Muntele Sinai la Domnul, iar Domnul a scris cele zece porunci pe tablete. 26. Și Moise a rămas încă cu Domnul 40 de zile și 40 de nopți, iar Domnul l-a instruit pe el în statute și judecăți să le împărtășească lui Israel. 27. Și Domnul i-a poruncit referitor la copiii lui Israel, ca ei să îi facă un locaș Domnului, ca numele Lui să se așeze înăuntrul lui. Iar Domnul i-a arătat asemănarea locașului și asemănarea tuturor vaselor lui. 28. Și la sfârșitul celor 40 de zile, Moise a coborât de pe munte, iar cele două tablete erau în mâna lui. 29. Și Moise a venit la copiii lui Israel și le-a vorbit toate cuvintele Domnului, și i-a învățat legi, statute și judecăți care Domnul îl învățase pe el. 30. Și Moise le-a spus copiilor lui Israel Cuvântul Domnului, că un locaș trebuie făcut pentru El, în interiorul căruia să locuiască printre copiii lui Israel. 31. Și oamenii s-au bucurat mult de tot binele pe care Domnul îl spusese lor prin Moise, și ei au spus: Noi vom face tot ceea ce Domnul ți-a vorbit ție. 32. Și poporul s-a ridicat precum un singur om, iar ei au făcut ofrande generoase pentru locașul Domnului, și fiecare om a adus ofranda pentru Domnul pentru lucrarea locașului și pentru toate ustensilele lui. 33. Și toți copiii lui Israel au adus fiecare om din tot ce s-a găsit în posesia lui pentru lucrarea locașului Domnului, aur, argint și alamă, și tot ce era folositor pentru locaș. 34. Și toți oamenii iscusiți, care erau experimentați în muncă, au venit și au făcut locașul Domnului conform la tot ceea ce Domnul poruncise, fiecare om în treaba în care avea experiență; și toți oamenii cu inimile înțelepte au făcut locașul și conținutul lui și toate vasele pentru slujba sfântă, precum Domnul îi poruncise lui Moise. 35. Și lucrarea locașului cortului a fost completată la sfârșitul a cinci luni, iar copiii lui Israel au făcut tot ceea ce Domnul îi poruncise lui Moise. 36. Iar ei au adus locașul și toate conținuturile lui pentru inspecție la Moise; care erau conform reprezentației pe care Domnul i-o arătase lui Moise; astfel au făcut copiii lui Israel. 37. Și Moise a văzut lucrarea, și iată, ei au făcut-o tocmai precum Domnul îi poruncise lui. Așa că Moise i-a binecuvântat pe ei. Capitolul 83: 1. Și în luna 12, în ziua 23 a lunii, Moise i-a luat pe Aaron și pe fii lui, și i-a îmbrăcat în veșmintele lor, și i-a uns și le-a făcut precum Domnul îi poruncise lui, iar Moise a adus toate ofrandele pe care Domnul în acea zi i le poruncise lui. 2. Moise după aceea i-a luat pe Aaron și pe fiii lui deoparte și le-a spus: Timp de șapte zile voi veți rămâne la ușa cortului, căci astfel mi s-a poruncit să vă spun vouă. 3. Iar Aaron și fiii lui au făcut tot ceea ce Domnul le poruncise lor prin Moise, și ei au rămas timp de șapte zile la ușa cortului. 4. Și în ziua a opta, fiind prima zi a primei luni, în al doilea an de la plecarea israeliților din Egipt, Moise a înălțat locașul, iar Moise a așezat tot conținutul cortului și tot conținutul locașului, și el a făcut tot ceea ce Domnul îi poruncise lui. 5. Iar Moise i-a chemat pe Aaron și pe fiii lui, și ei au adus ofranda arsă și ofranda pentru păcatele lor și ale copiilor lui Israel, precum Domnul îi poruncise lui Moise. 6. În acea zi cei doi fii ai lui Aaron, Nadab și Abihu, au luat foc străin și l-au adus înainte Domnului, care nu le poruncise lor în felul acela, iar un foc a mers dinaintea Domnului și i-a consumat pe ei, și ei au murit înaintea Domnului în acea zi. 7. Atunci, în ziua în care Moise terminase de înălțat locașul, prinții copiilor lui Israel au început să își aducă ofrandele lor înaintea Domnului pentru dedicarea altarului. 8. Și ei au adus ofrandele lor, fiecare prinț pentru o zi, un prinț în fiecare zi timp de 12 zile la rând. 9. Și toate ofrandele pe care ei le-au adus, fiecare om în ziua lui, o tavă de argint cântărind 130 shekeli, un vas de argint de 70 de shekeli după shekelul locașului, amândouă din ele pline cu făină fină, amestecată cu ulei ca ofrandă de mâncare. 10. O lingură, cântărind zece shekeli de aur, plină cu tămâie. 11. Un taur tânăr, un berbec, un miel de un an ca ofrandă arsă. 12. Și un ied de capră ca ofrandă pentru păcate. 13. Și ca un sacrificiu de ofrandă de pace, doi boi, cinci berbeci, cinci țapi, cinci miei de un an. 14. Astfel au făcut cei 12 prinți ai lui Israel zi după zi, fiecare om în ziua lui. 15. Și a fost după aceasta, în ziua 13 a lunii, că Moise le-a poruncit copiilor lui Israel să țină Paștile. 16. Iar copiii lui Israel au ținut Paștile în sezonul lui în ziua 14 a lunii, precum Domnul îi poruncise lui Moise, astfel au făcut copiii lui Israel. 17. Și în a doua lună, în prima zi a ei, Domnul i-a vorbit lui Moise, spunând: 18. Numără capetele tuturor celor de parte bărbătească ai copiilor lui Israel de la vârsta de 20 de ani în sus, tu și fratele tău Aaron și cei 12 prinți ai lui Israel. 19. Iar Moise a făcut astfel, și Aaron a venit cu cei 12 prinți ai lui Israel, și ei au numărat copiii lui Israel în pustietatea din Sinai. 20. Și numerele copiilor lui Israel după casele părinților lor, de la vârsta de 20 de ani în sus, erau de 603.550. 21. Dar copiii lui Levi nu au fost numărați printre frații lor, copiii lui Israel. 22. Și numărul tuturor celor întâi născuți de parte bărbătească ai copiilor lui Israel de la vârsta de o lună în sus era de 22.273. 23. Și numărul tuturor celor de parte bărbătească ai copiilor lui Levi de la vârsta de o lună în sus, era de 22.000 24. Iar Moise i-a pus pe preoți și pe leviți, fiecare om la slujba lui și la sarcina lui, să slujească locașului cortului, precum Domnul îi poruncise lui Moise. 25. Și în ziua 20 a lunii, norul a fost luat de la cortul mărturisirii. 26. La acea vreme copiii lui Israel au continuat călătoria lor din pustietatea din Sinai, și au făcut o călătorie de trei zile, iar norul s-a așezat deasupra cortului în pustietatea din Paran. Acolo mânia Domnului a fost aprinsă împotriva lui Israel, căci ei îl provocaseră pe Domnul cerându-i Lui carne, ca ei să poată mânca. 27. Și Domnul a ascultat de vocea lor, și le-a dat lor carne pe care ei au mâncat-o timp de o lună. 28. Dar după aceasta mânia Domnului a fost aprinsă împotriva lor, și El i-a lovit pe ei cu un măcel mare, iar ei au fost îngropați acolo în acel loc. 29. Și copiii lui Israel au numit acel loc Chebrot Hattaava, deoarece ei acolo i-au îngropat pe oamenii care au poftit după carne. 30. Iar ei au plecat de la Chebrot Hattaava și au campat în Hazerot, care este în pustietatea din Paran. 31. Și în timp ce copiii lui Israel erau în Hazerot, mânia Domnului a fost aprinsă împotriva lui Miriam datorită lui Moise, iar ea a devenit leproasă, albă precum zăpada. 32. Și ea a fost închisă înafara taberei timp de șapte zile până când ea se vindecase de lepra ei. 33. Copiii lui Israel după aceea au plecat din Hazerot, și au campat la granița pustietății din Paran. 34. La acea vreme Domnul i-a vorbit lui Moise să trimită 12 bărbați din copiii lui Israel, un bărbat pentru un trib, să meargă și să exploreze ținutul Canaan. 35. Și Moise i-a trimis pe cei 12 bărbați, iar ei au venit la ținutul Canaan să-l cerceteze și să îl examineze, și ei au explorat tot ținutul de la pustietatea din Sin până la Recob unde se vine la Camot. 36. Și la sfârșitul a 40 de zile ei au venit la Moise și Aaron, și i-au adus cuvântare precum era în inimile lor, și zece dintre bărbați au adus un raport rău la copiii lui Israel despre ținutul pe care ei îl exploraseră, zicând: Este mai bine pentru noi să ne întoarcem în Egipt decât să mergem în acest ținut, un ținut care-i consumă pe locuitorii lui. 37. Dar Iosua fiul lui Nun, și Caleb fiul lui Iefune, care erau dintre aceia ce au explorat ținutul, au spus: Ținutul este extraordinar de bun. 38. Dacă Domnul se încântă de noi, atunci El ne va aduce pe noi în acest ținut și ni-l va da nouă, căci este un ținut în care curge lapte și miere. 39. Dar copiii lui Israel nu au vrut să asculte de ei, și au ascultat de cuvintele celor zece bărbați care aduseseră un raport rău despre ținut. 40. Iar Domnul a auzit murmurările copiilor lui Israel și El a fost mânios și a jurat, zicând: 41. Cu siguranță, niciun om al acestei generații nelegiuite nu va vedea ținutul din cei cu vârsta de la 20 de ani în sus exceptându-l pe Caleb, fiul lui Iefune, și pe Iosua, fiul lui Nun. 42. Dar cu siguranță această generație nelegiuită va pieri în această pustietate, iar copiii lor vor veni în ținut și ei îl vor poseda. Așa că mânia Domnului a fost aprinsă împotriva lui Israel, și El i-a făcut pe ei să rătăcească în pustietate timp de 40 de ani până când acea generație nelegiuită s-a sfârșit, deoarece ei nu l-au urmat pe Domnul. 43. Și oamenii au locuit în pustietatea din Paran pentru mult timp, iar ei după aceea au pornit spre pustietatea de lângă drumul Mării Roșii. Capitolul 84: 1. La acea vreme, Cora fiul lui Iețer fiul lui Chehat fiul lui Levi, a luat mulți oameni din copiii lui Israel, iar ei s-au ridicat și s-au certat cu Moise și cu Aaron și cu toată congregația. 2. Și Domnul s-a mâniat pe ei, iar pământul și-a deschis gura lui, și i-a înghițit pe ei, cu casele lor și cu toate cele ce le aparțineau lor, și cu toți oamenii care îi aparțineau lui Cora. 3. Și după aceasta, Dumnezeu i-a făcut pe oameni să ocolească pe drumul Muntelui Seir pentru mult timp. 4. La acea vreme Domnul i-a spus lui Moise: Nu provoca un război împotriva copiilor lui Esau, căci Eu nu îți voi da nimic din ce le aparține lor, atât cât ar putea talpa piciorului să calce, căci Eu am dat Muntele Seir ca o moștenire lui Esau. 5. De aceea copiii lui Esau au luptat împotriva copiilor lui Seir în vremurile trecute. Și Domnul i-a dat pe copiii lui Seir în mâinile copiilor lui Esau și i-a distrus dinaintea lor, iar copiii lui Esau au locuit în locul lor până în această zi. 6. Așadar Domnul le-a spus copiilor lui Israel: Nu luptați împotriva fraților voștri, copiii lui Esau, căci nimic din ținutul lor nu vă aparține vouă, dar voi puteți cumpăra mâncare de la ei pentru bani și să o mâncați, și puteți cumpăra apă de la ei pentru bani și să o beți. 7. Iar copiii lui Israel au făcut conform Cuvântului Domnului. 8. Și copiii lui Israel au mers prin pustietate, ocolind pe drumul Muntelui Sinai pentru mult timp, și nu s-au atins de copiii lui Esau, și au continuat în acel district timp de 19 ani. 9. La acea vreme a murit Latinus regele copiilor lui Chittim, în anul 45 al domniei lui, care este anul 14 al plecării copiilor lui Israel din Egipt. 10. Iar ei l-au îngropat în locul lui pe care el îl construise pentru sine în ținutul Chittim, iar Abimnas a domnit în locul lui timp de 38 de ani. 11. Și copiii lui Israel au trecut granița copiilor lui Esau în acele zile, la sfârșitul a 19 ani, și au venit și au trecut pe drumul pustietății din Moab. 12. Iar Domnul i-a spus lui Moise: Nu asedia Moabul, și nu lupta împotriva lor, căci Eu nu îți voi da nimic din ținutul lor. 13. Și copiii lui Israel au trecut pe drumul pustietății din Moab timp de 19 ani, și nu s-au luptat împotriva lor. 14. Și în anul 36 al plecării copiilor lui Israel din Egipt Domnul a lovit inima lui Sihon, regele amoriților, iar el a purtat război, și a mers să lupte împotriva copiilor lui Moab. 15. Și Sihon a trimis mesageri la Beor, fiul lui Ianeas fiul lui Balaam, un sfetnic al regelui Egiptului, și la Balaam fiul lui, să blesteme Moabul, pentru a putea fi dat în mâna lui Sihon. 16. Și mesagerii au mers și l-au adus pe Beor fiul lui Ianeas, și pe Balaam fiul lui, din Petor din Mesopotamia, așa că Beor și Balaam fiul lui au venit în orașul lui Sihon și au blestemat Moabul și pe regele lor în prezența lui Sihon regele amoriților. 17. Așadar Sihon a plecat cu toată armata lui, și a mers la Moab și a luptat împotriva lor, și i-a supus, iar Domnul i-a dat în mâinile lui, și Sihon l-a ucis pe regele Moabului. 18. Iar Sihon a luat toate orașele Moabului în bătălie; el de asemenea a luat Heșbonul de la ei, căci Heșbon era unul din orașele Moabului, și Sihon și-a pus prinții și nobilii lui în Heșbon, iar Heșbon i-a aparținut lui Sihon în acele zile. 19. Prin urmare, vorbitorii de pilde Beor și Balaam fiul lui au rostit aceste cuvinte, zicând: Veniți în Heșbon, orașul lui Sihon va fi construit și consacrat. 20. Vai de tine Moab! Tu ești rătăcit, o popor al lui Chemoș! Iată, este scris în Cartea Legii lui Dumnezeu. 21. Și când Sihon cucerise Moabul, el a pus străjeri în orașele pe care le luase de la Moab, și un număr considerabil din copiii lui Moab au căzut în bătălie în mâna lui Sihon, iar el a făcut o mare captură din ei, fii și fiice, și le-a ucis regele lor; prin urmare Sihon s-a întors în ținutul lui. 22. Iar Sihon a dat numeroase cadouri de argint și aur lui Beor și lui Balaam fiului lui, și i-a lăsat să plece, iar ei au mers în Mesopotamia la casa și țara lor. 23. La acea vreme toți copiii lui Israel au trecut de drumul pustietății din Moab, și s-au întors și au împrejmuit pustietatea din Edom. 24. Așadar toată congregația a venit în pustietatea din Sin în prima lună a anului 40 de la plecarea lor din Egipt, iar copiii lui Israel au locuit acolo în Cadeș, în pustietatea din Sin, și Miriam a murit acolo și ea a fost îngropată acolo. 25. La acea vreme Moise a trimis mesageri la regele Hadad al Edomului, zicând: Astfel spune fratele tău Israel, lasă-mă să trec te rog prin ținutul tău, noi nu vom trece prin câmp sau podgorie, noi nu vom bea apa fântânii; vom merge pe drumul regelui. 26. Iar Edomul i-a spus lui: Tu nu vei trece pe aici, și Edomul a mers să-i întâmpine pe copiii lui Israel cu un popor puternic. 27. Și copiii lui Esau au refuzat să-i lase pe copiii lui Israel să treacă prin ținutul lor, așadar israeliții s-au dus de la ei, și nu s-au luptat împotriva lor. 28. Deoarece în timpurile anterioare Domnul le poruncise copiilor lui Israel, zicând: Voi nu veți lupta împotriva copiilor lui Esau. Prin urmare israeliții s-au dus de la ei și nu s-au luptat împotriva lor. 29. Apoi copiii lui Israel au plecat din Cadeș, și toți oamenii au venit la Muntele Hor. 30. La acea vreme Domnul i-a spus lui Moise: Spune-i fratelui tău Aaron că el va muri acolo, căci el nu va intra în ținutul pe care Eu l-am dat copiilor lui Israel. 31. Iar Aaron a urcat, la porunca Domnului, pe Muntele Hor, în anul 40, în luna a cincea, în prima zi a lunii. 32. Și Aaron avea 123 de ani când el a murit la Muntele Hor. Capitolul 85: 1. Și regele Arad canaanitul, care locuia la sud, a auzit că israeliții veniseră prin intermediul spionilor, și și-a aranjat forțele lui să lupte împotriva israeliților. 2. Și copiii lui Israel s-au temut mult de el, căci el avea o armată mare și grea, așadar copiii lui Israel se hotărau să se întoarcă în Egipt. 3. Și copiii lui Israel s-au întors înapoi o distanță de trei zile de mers în Maserat Beni Iaacon, căci s-au înspăimântat mult din pricina regelui Arad. 4. Iar copiii lui Israel nu vroiau să se întoarcă înapoi la locurile lor precedente, așadar ei au rămas în Beni Iaacon timp de 30 de zile. 5. Și când copiii lui Levi au văzut cum copiii lui Israel nu vroiau să se întoarcă, au fost geloși de dragul Domnului, și s-au ridicat și s-au luptat împotriva israeliților, frații lor, și au ucis din ei o mulțime mare, și i-au forțat să se întoarcă înapoi la locul lor la Muntele Hor. 6. Și când ei s-au întors, regele Arad încă își aranja oastea lui pentru bătălie împotriva israeliților. 7. Iar Israel a făgăduit o făgăduință Domnului, zicând: Dacă Tu îi vei da într-adevăr pe acești oameni în mâna mea, atunci voi distruge cu desăvârșire orașele lor. 8. Și Domnul a ascultat de vocea lui Israel, și El i-a dat pe canaaniți în mâna lor, și El i-a distrus cu desăvârșire pe ei și pe orașele lor, iar El a pus numele acelui loc Hormah. 9. Iar copiii lui Israel au călătorit de la Muntele Hor și au campat în Obot, și ei au călătorit din Obot și au campat în Iie-Abarim, la granița Moabului. 10. Și copiii lui Israel au trimis mesageri la Moab, zicând: Lăsați-ne să trecem acum prin ținutul vostru înspre locul nostru. Dar copiii lui Moab nu vroiau să le îngăduie copiilor lui Israel să treacă prin ținutul lor, căci copiii lui Moab s-au temut mult, ca nu cumva copiii lui Israel să le facă lor precum Sihon, regele amoriților, le făcuse lor, care le luase ținutul lor și îi omorâse pe mulți dintre ei. 11. Prin urmare Moabul nu vroia să le îngăduie israeliților să treacă prin ținutul lor. Iar Domnul le-a poruncit copiilor lui Israel, spunând că ei nu ar trebui să lupte împotriva Moabului; așadar israeliții s-au depărtat de Moab. 12. Și copiii lui Israel au călătorit de la granița Moabului și au venit pe cealaltă parte a răului Arnon la granița Moabului, între Moab și amoriți, iar ei au campat la granița ținutului lui Sihon, regele amoriților, în pustietatea din Chedemot. 13. Iar copiii lui Israel au trimis mesageri la Sihon, regele amoriților, zicând: 14. Lasă-ne să trecem prin ținutul tău, noi nu ne vom întoarce înspre câmpii sau înspre podgorii, noi vom merge de-a lungul drumului principal al regelui până când noi vom fi trecut de granița ta. Dar Sihon nu a vrut să le îngăduie israeliților să treacă. 15. Așa că Sihon a adunat toți oamenii amoriților și a mers în pustietate să-i întâmpine pe copiii lui Israel, și el s-a luptat împotriva lui Israel în Iahaz. 16. Iar Domnul l-a dat pe Sihon regele amoriților în mâna copiilor lui Israel, și Israel i-a bătut pe toți oamenii lui Sihon cu ascuțișul sabiei și ei au răzbunat cauza Moabului. 17. Și copiii lui Israel au luat în posesie ținutul lui Sihon de la Aram până la Iabuc, până la copiii lui Ammon, și ei au luat toată prada orașelor. 18. Iar Israel a luat toate aceste orașe, și Israel a locuit în toate orașele amoriților. 19. Și toți copiii lui Israel s-au hotărât să lupte împotriva copiilor lui Ammon, să le ia și ținutul lor de asemenea. 20. Așadar Domnul le-a spus copiilor lui Israel: Nu-i asediați pe copiii lui Ammon, nici nu stârniți bătălie împotriva lor, căci Eu nu vă voi da nimic vouă din ținutul lor, iar copiii lui Israel au ascultat de Cuvântul Domnului, și nu s-au luptat împotriva copiilor lui Ammon. 21. Și copiii lui Israel s-au întors și au mers pe drumul dinspre Bașan către ținutul regelui Og al Bașanului. Iar regele Og al Bașanului a mers să-i întâmpine pe israeliți în bătălie, și a avut cu el mulți oameni viteji, și o foarte puternică forță din oamenii amoriților. 22. Iar regele Og al Bașanului era un om foarte puternic, dar Naaron fiul lui era extraordinar de puternic, chiar mai puternic decât era el. 23. Și Og și-a spus în inima lui: Iată, acum tot bivuacul lui Israel ocupă un loc de trei parsa (?), acum eu îi voi nimici pe ei deodată fără sabie sau suliță. 24. Și Og a urcat pe Muntele Iahaz și a luat de acolo o stâncă mare, lungimea căreia era de trei parsa, și și-a pus-o pe capul său, și s-a hotărât să o arunce asupra bivuacului copiilor lui Israel, să-i nimicească pe toți israeliții cu acea piatră. 25. Iar îngerul Domnului a venit și a străpuns piatra pe capul lui Og, și piatra a căzut pe gâtul lui Og, încât Og a căzut la pământ din pricina greutății pietrei asupra gâtului lui. 26. La acea vreme Domnul le-a spus copiilor lui Israel: Nu vă temeți de el, căci Eu l-am dat pe el și pe toți oamenii lui și tot ținutul lui în mâna voastră, iar voi îi veți face lui precum i-ați făcut lui Sihon. 27. Și Moise a mers la el cu un număr mic din copiii lui Israel, iar Moise l-a lovit pe Og cu un băț la gleznele picioarelor lui și l-a ucis. 28. Copiii lui Israel după aceea i-au urmărit pe copiii lui Og și pe toți oamenii lui, și i-au bătut și i-au distrus pe ei până când nu a mai fost nicio rămășiță din ei. 29. Moise după aceea i-a trimis pe unii din copiii lui Israel să spioneze Iaazerul, căci Iaazer era un oraș foarte faimos. 30. Iar spionii au mers la Iaazer și l-au explorat, și spionii s-au încrezut în Domnul, și s-au luptat împotriva oamenilor din Iaazer. 31. Și acești oameni au luat Iaazerul și satele lui, iar Domnul le-a dat în mâna lor, și ei i-au alungat pe amoriții care erau acolo. 32. Și copiii lui Israel au luat ținutul celor doi regi ai amoriților, 60 de orașe care erau pe partea cealaltă a Iordanului, de la pârâul Arnonului până la Muntele Hermon. 33. Iar copiii lui Israel au călătorit și au venit în șesul Moabului, care este de partea aceasta a Iordanului, lângă Ierihon. 34. Și copiii lui Moab au auzit tot răul pe care copiii lui Israel îl făcuseră celor doi regi ai amoriților, lui Sihon și lui Og. Așa că toți oamenii Moabului s-au temut mult de israeliți. 35. Și bătrânii Moabului au spus: Iată cei doi regi ai amoriților, Sihon și Og, care erau mai puternici decât toți regii pământului, nu au putut sta împotriva copiilor lui Israel, atunci cum putem sta noi înaintea lor? 36. Cu siguranță ei ne-au trimis un mesaj nouă acum ceva timp să treacă prin ținutul nostru în drumul lor, și noi nu le-am îndurat, acum ei se vor întoarce asupra noastră cu săbiile lor grele și ne vor distruge; iar Moabul a fost îndurerat din pricina copiilor lui Israel, și s-au temut mult de ei, și s-au sfătuit împreună ce trebuia făcut împotriva copiilor lui Israel. 37. Și bătrânii Moabului s-au hotărât și l-au luat unul din oamenii lor, Balac, fiul lui Zippor moabitul, și l-au făcut pe el rege peste ei la acea vreme, iar Balac era un om foarte înțelept. 38. Și bătrânii Moabului s-au ridicat și au trimis un sol la copiii lui Midian să facă pace cu ei, căci o mare bătălie și dușmănie fusese în acele zile între Moab și Midian, din zilele lui Hadad, fiul regelui Bedad al Edomului, care bătuse Midianul în șesul Moabului, până în acele zile. 39. Iar copiii lui Moab au trimis un sol la copiii lui Midian, și au făcut pace cu ei, iar bătrânii din Midian au venit în ținutul Moabului să facă pace în numele copiilor lui Midian. 40. Și bătrânii Moabului s-au sfătuit cu bătrânii Midianului ce să facă pentru a-și salva viețile lor de la Israel. 41. Și toți copiii lui Moab le-au spus bătrânilor din Midian: Noi acum îi vedem pe copiii lui Israel că ei îi sorb pe toți care sunt în jurul nostru, precum boul soarbe iarba câmpului, căci astfel le-au făcut ei celor doi regi ai amoriților, care sunt mai puternici decât noi. 42. Iar bătrânii Midianului au spus Moabului: Noi am auzit că la vremea când Sihon regele amoriților a luptat împotriva voastră, când el a prevalat asupra voastră și v-a luat ținutul, el trimisese mesageri la Beor, fiul lui Ianeas, și la Balaam, fiul lui din Mesopotamia, iar ei au venit și v-au blestemat pe voi; de aceea mâna lui Sihon a prevalat asupra voastră, încât el v-a luat ținutul vostru. 43. Așadar acum trimiteți și voi de asemenea mesageri la Balaam fiul lui, căci el încă rămâne în ținutul lui, și dați-i plata lui, ca să vină și să-i blesteme pe toți oamenii de care voi vă temeți; așadar bătrânii Moabului au auzit acest lucru, și i-a încântat pe ei să trimită mesageri la Balaam fiul lui Beor. 44. Așadar Balac fiul regelui Zippor al Moabului a trimis mesageri la Balaam, zicând: 45. Iată este un popor care a ieșit din Egipt. Iată, ei acoperă fața pământului, și ei sălășluiesc împotriva mea. 46. Așadar acum vino și blestemă acest popor pentru mine, căci ei sunt prea puternici pentru mine, poate că voi reuși să lupt împotriva lor și să îi alung, căci eu am auzit că acela pe care tu îl binecuvântezi este binecuvântat, și acela pe care tu îl blestemi este blestemat. 47. Așa că mesagerii lui Balac au mers la Balaam și l-au adus pe Balaam la Moab pentru a-i blestema pe oamenii care aveau să se lupte împotriva Moabului. 48. Și Balaam a venit la Balac pentru a-l blestema pe Israel. Iar Domnul i-a spus lui Balaam: Nu blestema acest popor, căci el este binecuvântat. 49. Și Balac l-a presat pe Balaam zi după zi să-l blesteme pe Israel, dar Balaam nu a ascultat de Balac din pricina Cuvântului Domnului, pe care El îl spusese lui Balaam. 50. Iar când Balac a văzut că Balaam nu aderă la dorința lui, s-a ridicat și a mers acasă, iar Balaam de asemenea s-a întors în ținutul lui și a plecat de acolo către Midian. 51. Și copiii lui Israel au călătorit din șesul Moabului, și au campat lângă Iordan, de la Bet-Iesimot chiar până la Abel-Șittim, la capătul câmpiilor Moabului. 52. Iar când copiii lui Israel au locuit în șesul Sittimului, au început să comită curvie cu fiicele lui Moab. 53. Și copiii lui Israel s-au apropiat de Moab, iar copiii lui Moab și-au întins corturile lor vizavi de tabăra copiilor lui Israel. 54. Iar copiii lui Moab se temeau de copiii lui Israel, și copiii lui Moab și-au luat toate fiicele lor și nevestele lor de înfățișare frumoasă și plăcută, și le-au îmbrăcat pe ele în aur și argint și veșminte scumpe. 55. Și copiii lui Moab au așezat acele femei la ușa corturilor lor, în așa fel încât copiii lui Israel să le poată vedea și să se întoarcă înspre ele, și să nu lupte împotriva Moabului. 56. Și toți copiii lui Moab au făcut acest lucru copiilor lui Israel, și fiecare om și-a pus nevasta sa și fiica sa la ușa cortului său, iar toți copiii lui Israel au văzut fapta copiilor lui Moab, și copiii lui Israel s-au întors înspre fiicele lui Moab și au râvnit la ele, și au mers la ele. 57. Și s-a întâmplat că atunci când un evreu venea la ușa cortului Moabului, și vedea o fiică a lui Moab și și-o dorea în inima lui, și vorbea cu ea la ușa cortului ceea ce el dorea, în timp ce ei vorbeau împreună oamenii cortului ieșeau și îi spuneau evreului precum aceste cuvinte: 58. Cu siguranță tu știi că noi suntem frați, suntem toți descendenții lui Lot și descendenții lui Avraam fratele lui, pentru ce atunci voi nu rămâneți cu noi, și pentru ce nu mâncați pâinea noastră și sacrificiul nostru? 59. Iar când copiii lui Moab îl copleșeau astfel cu discursurile lor, și îl ispiteau prin cuvintele lor măgulitoare, ei îl așezau în cort și găteau și sacrificau pentru el, iar el mânca din sacrificiul lor și din pâinea lor. 60. Ei apoi îi dădeau lui vin și el bea și devenea intoxicat, iar ei puneau înaintea lui o domniță frumoasă, și el făcea cu ea precum îi plăcea, căci el nu știa ce face, deoarece băuse vin din abundență. 61. Astfel i-au făcut copiii lui Moab lui Israel în acel loc, în șesul Șittimului, iar mânia Domnului a fost aprinsă împotriva lui Israel din pricina acestei chestiuni, și El a trimis o molimă printre ei, și au murit din israeliți 24.000 de oameni. 62. Atunci era un om din copiii lui Simeon al cărui nume era Zimri, fiul lui Salu, care se împreunase cu midianita Cosbi, fiica regelui Zur al Midianului, în văzul tuturor copiilor lui Israel. 63. Iar Fineas, fiul lui Eleazer fiul lui Aaron preotul, a văzut acest lucru nelegiuit pe care Zimri îl făcuse, și a luat o suliță și s-a ridicat și a mers după ei, și i-a străpuns pe amândoi și i-a ucis, iar apoi molima a încetat de la copiii lui Israel. Capitolul 86: 1. La acea vreme după molimă, Domnul le-a vorbit lui Moise și lui Eleazer, fiul lui Aaron preotul, zicând: 2. Numărați capetele întregii comunități a copiilor lui Israel, de la 20 de ani în sus, toți cei care fac parte din armată. 3. Iar Moise și Eleazer i-au numărat pe copiii lui Israel după familiilor lor, și numărul întregului Israel era de 700.730. 4. Și numărul tuturor celor de parte bărbătească ai lui Levi, de la o lună în sus, era de 23.000, și printer aceștia nu era niciun om din aceia numărați de Moise și Aaron în pustietatea din Sinai. 5. Căci Domnul le spusese că ei aveau să moară în pustietate, așadar ei toți au murit, și niciunul nu fusese lăsat din ei exceptându-l pe Caleb fiul lui Iefune, și pe Iosua fiul lui Nun. 6. Și a fost după aceasta că Domnul i-a spus lui Moise: Spune-le copiilor lui Israel să răzbune asupra lui Midian cauza fraților lor, copiii lui Israel. 7. Și Moise a făcut astfel, iar copiii lui Israel au ales dintre ei 12.000 de oameni, fiind o mie de la fiecare trib, și ei au mers la Midian. 8. Iar copiii lui Israel s-au războit împotriva Midianului și i-au ucis pe fiecare de parte bărbătească, de asemenea pe cei cinci prinți ai Midianului, și pe Balaam, fiul lui Beor, ei l-au ucis cu sabia. 9. Iar copiii lui Israel au luat nevestele Midianului captive cu micuții lor și cu vitele lor, și cu toate bunurile lor. 10. Și ei au luat bunurile și toată prada, și le-au adus la Moise și la Eleazer în câmpiile Moabului. 11. Iar Moise și Eleazer și toți prinții congregației au mers să îi întâmpine cu bucurie. 12. Și ei au împărțit toată prada Midianului. Astfel copiii lui Israel s-au răzbunat asupra Midianului pentru cauza fraților lor, copiii lui Israel. Capitolul 87: 1. La acea vreme Domnul i-a spus lui Moise: Iată, zilele tale se apropie de sfârșit, ia-l acum pe Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău și pune-l în cort, iar Eu îi voi porunci lui. Și Moise a făcut astfel. 2. Iar Domnul a apărut în cort într-un stâlp de nor, și stâlpul de nor stătea la intrarea cortului. 3. Și Domnul i-a poruncit lui Iosua fiul lui Nun și i-a spus lui: Fii puternic și curajos căci tu îi vei aduce pe copiii lui Israel la ținutul pe care Eu l-am jurat că îl voi da lor, iar Eu voi fi cu tine. 4. Și Moise i-a spus lui Iosua: Fii puternic și curajos căci tu îi vei face pe copiii lui Israel să moștenească ținutul, iar Domnul va fi cu tine, El nu te va lăsa și nici nu te va părăsi, să nu fii temător și nici deznădăjduit. 5. Iar Moise a strigat către toți copiii lui Israel și le-a spus lor: Voi ați văzut tot binele pe care Domnul Dumnezeul vostru l-a făcut pentru voi în pustietate. 6. Așadar acum, respectați toate cuvintele legii acesteia, și mergeți în calea Domnului Dumnezeului vostru, nu vă întoarceți de la calea pe care Domnul v-a poruncit-o vouă, fie spre dreapta sau spre stânga. 7. Și Moise i-a învățat pe copiii lui Israel statute și judecăți și legi să le facă în ținut precum Domnul îi poruncise lui. 8. Și el i-a învățat pe ei calea Domnului și legile Lui; iată, ele sunt scrise în Cartea Legii lui Dumnezeu pe care El a dat-o copiilor lui Israel prin mâna lui Moise. 9. Iar Moise a terminat de poruncit copiilor lui Israel. Și Domnul i-a vorbit lui, spunând: Urcă pe Muntele Abarim și mori acolo, și fii adunat la oamenii tăi precum Aaron fratele tău a fost adunat. 10. Și Moise a urcat precum Domnul îi poruncise lui, iar el a murit acolo în ținutul Moab la ordinul Domnului, în anul 40 de la plecarea israeliților din ținutul Egiptului. 11. Iar copiii lui Israel au plâns pentru Moise în câmpiile Moabului timp de 30 de zile, și zilele plânsului și jelitului pentru Moise au fost împlinite. Capitolul 88: 1. Și a fost după moartea lui Moise că Domnul i-a vorbit lui Iosua fiul lui Nun, zicând: 2. Ridică-te și treci Iordanul în meleagul pe care Eu l-am dat copiilor lui Israel, iar tu îi vei face pe copiii lui Israel să moștenească meleagul. 3. Fiecare loc peste care talpa picioarelor tale va călca, îți va aparține. De la pustietatea Libanului până la marele râu Perat va fi granița ta. 4. Niciun om nu se va ridica împotriva ta în toate zilele vieții tale; precum Eu am fost cu Moise, așa voi fi Eu cu tine, doar fii puternic și curajos să respecți toată legea pe care Moise ți-a poruncit-o ție, nu te întoarce de la cale fie spre dreapta sau spre stânga, pentru ca tu să poți prospera în tot ceea ce faci. 5. Iar Iosua le-a poruncit ofițerilor lui Israel, zicând: Treceți prin tabără și porunciți-le oamenilor, spunând: Pregătiți-vă provizii, căci după trei zile voi veți trece Iordanul să posedați ținutul. 6. Și ofițerii copiilor lui Israel au făcut astfel, și le-au poruncit oamenilor iar ei au făcut tot ceea ce Iosua poruncise. 7. Iar Iosua a trimis doi oameni să spioneze ținutul Ierihonului, și oamenii au mers și au spionat Ierihonul. 8. Și la sfârșitul a șapte zile ei au venit la Iosua în tabără și i-au spus: Domnul a dat tot ținutul în mâna noastră, iar locuitorii de acolo se topesc de frică din pricina noastră. 9. Și s-a întâmplat după aceea, că Iosua s-a sculat dimineața și tot Israelul cu el, și ei au plecat din Șittim. Iar Iosua și tot Israelul cu el au trecut Iordanul; și Iosua avea 82 de ani când a trecut Iordanul cu Israel. 10. Și oamenii au plecat de la Iordan în a zecea zi a primei luni, și au campat în Gilgal la colțul estic al Ierihonului. 11. Și copiii lui Israel au ținut Paștile în Gilgal în câmpiile Ierihonului, în ziua 14 a lunii, precum este scris în legea lui Moise. 12. Iar manna a încetat la acea vreme în a doua zi după Paști, și nu mai era mannă pentru copiii lui Israel, și ei au mâncat din produsele ținutului Canaan. 13. Și Ierihonul era în totalitate închis pentru copiii lui Israel, nimeni nu intra sau ieșea. 14. Și a fost în cea de-a doua lună, în prima zi a lunii, că Domnul i-a spus lui Iosua: Ridică-te, iată Eu am dat Ierihonul în mâna ta cu toți oamenii lui; și toți oamenii tăi de luptă vor merge în jurul orașului, odată pe zi, astfel vei face timp de șase zile. 15. Iar preoții vor sufla în trâmbițe, și când se va auzi sunetul trâmbiței toți oamenii să dea un mare strigăt pentru ca zidurile orașului să se prăbușească; toți oamenii vor merge fiecare împotriva adversarului lui. 16. Și Iosua a făcut conform la tot ceea ce Domnul îi poruncise lui. 17. Și în a șaptea zi ei au mers în jurul orașului de șapte ori, iar preoții au suflat în trâmbițe. 18. Iar a șaptea oară, Iosua a spus oamenilor: Strigați, căci Domnul a dat tot orașul în mâinile noastre. 19. Doar că orașul și tot ceea ce conține va fi necurat Domnului, și abțineți-vă de la lucrul necurat, ca nu cumva să faceți tabăra lui Israel necurată și să o necăjiți. 20. Dar tot argintul și aurul și alama și fierul vor fi consacrate Domnului, ele vor intra în trezoreria Domnului. 21. Și oamenii au suflat în trâmbițe și au scos un strigăt mare, iar zidurile Ierihonului s-au prăbușit, și toți oamenii au mers, fiecare om drept înaintea lui, și au luat orașul și au distrus cu desăvârșire tot ce era în el, atât bărbați cât și femei, tineri și bătrâni, boi și oi și asini, cu ascuțișul sabiei. 22. Și au ars tot orașul cu foc; doar vasele de argint și aur, și alamă și fier, ei le-au pus în trezoreria Domnului. 23. Și Iosua a jurat la acea vreme, zicând: Blestemat fie omul care clădește Ierihonul. El va pune în fundația lui întâiul său născut, iar în porțile lui își va pune fiul cel mai tânăr. 24. Iar Acan, fiul lui Carmi fiul lui Zabdi fiul lui Zerah fiul lui Iuda, s-a purtat perfid cu lucrul necurat, și a luat lucrul necurat și l-a ascuns în cort, iar mânia Domnului a fost aprinsă împotriva lui Israel. 25. Și a fost după aceasta, când copiii lui Israel se întorseseră de la arderea Ierihonului, că Iosua a trimis oameni să spioneze de asemenea și în Ai, și să dea raport cum să lupte împotriva lui. 26. Iar oamenii au mers și au spionat Aiul, și s-au întors și au spus: Să nu meargă toți bărbații cu tine în Ai, lasă doar vreo 3.000 de bărbați să meargă și să distrugă orașul, căci bărbații de acolo sunt puțini. 27. Și Iosua a făcut astfel, și au mers cu el din copiii lui Israel aproape 3.000 de bărbați, și au luptat împotriva bărbaților din Ai. 28. Iar bătălia a fost severă împotriva lui Israel, și bărbații din Ai au ucis 36 de bărbați ai lui Israel, și copiii lui Israel au fugit dinaintea bărbaților din Ai. 29. Și când Iosua a văzut acest lucru și-a rupt veșmintele sale și a căzut asupra feței sale la pământ înaintea Domnului, el, cu bătrânii lui Israel, și ei și-au pus praf pe capetele lor. 30. Și Iosua a spus: De ce O Doamne ai adus Tu poporul acesta peste Iordan? Ce am să spun după ce israeliții și-au întors spatele la vrășmașii lor? 31. Așadar acum, toți canaaniții, locuitori ai ținutului, vor auzi acest lucru, și ne vor înconjura și vor stârpi numele nostru. 32. Și Domnul i-a spus lui Iosua: De ce cazi asupra feței tale? Ridică-te, mergi de aici, căci israeliții au păcătuit, și au luat din lucrul necurat. Eu nu voi mai fi cu ei decât dacă ei distrug lucrul necurat de printre ei. 33. Iar Iosua s-a ridicat și a adunat oamenii, și a adus Urimul la ordinul Domnului, și tribul lui Iuda a fost luat, iar Acan fiul lui Carmi a fost luat. 34. Și Iosua i-a spus lui Acan: Spune-mi fiul meu, ce ai făcut tu, iar Acan a spus: Eu am văzut printre pradă un veșmânt bun din Șinear și 200 shekeli de argint, și o pană de aur de 50 shekeli greutate; eu am râvnit la ele și le-am luat, și iată, ele sunt toate ascunse în pământ în mijlocul cortului. 35. Iar Iosua a trimis oameni, care au mers și le-au luat din cortul lui Acan, și le-au adus la Iosua. 36. Și Iosua i-a luat pe Acan și pe aceste lucruri, și pe fiii și fiicele lui și tot ce îi aparținea lui, iar ei i-au adus în valea Acorului. 37. Și Iosua i-a ars pe ei acolo cu foc, și toți israeliții au aruncat cu pietre în Acan, și au ridicat deasupra lui un morman de pietre, prin urmare el a numit acel loc Valea Acorului. În acest mod mânia Domnului a fost potolită, iar Iosua după aceea a venit la oraș și a luptat împotriva lui. 38. Și Domnul i-a spus lui Iosua: Nu te teme, nici nu fi consternat, iată, Eu am dat în mâna ta Aiul, regele și oamenii lui, iar tu le vei face lor precum le-ai făcut Ierihonului și regelui lui, doar bunurile de acolo și vitele de acolo le veți lua ca pradă pentru voi; pregătește o ambuscadă împotriva orașului în spatele lui. 39. Așadar Iosua a făcut conform Cuvântului Domnului, și el a ales dintre fiii războiului 30.000 de oameni viteji, și i-a trimis pe ei, iar ei au așteptat în ambuscadă împotriva orașului. 40. Și el le-a poruncit lor, zicând: Când voi ne veți vedea pe noi fugind dinaintea lor cu viclenie, iar ei ne vor urmări, voi atunci vă veți ridica din ambuscadă și veți lua orașul, iar ei au făcut astfel. 41. Și Iosua a luptat, iar oamenii orașului au ieșit înspre Israel, necunoscând că așteptau în ambuscadă pentru ei în spatele orașului. 42. Iar Iosua și toți israeliții s-au prefăcut a fi osteniți înaintea lor, și au fugit prin drumul pustietății cu viclenie. 43. Și bărbații din Ai au adunat toți oamenii care erau în oraș să-i urmărească pe israeliți, iar ei au ieșit afară și au fost ademeniți departe de oraș, niciunul nu a rămas. Ei au lăsat orașul deschis și i-au urmărit pe israeliți. 44. Iar aceia care așteptau în ambuscadă s-au ridicat din locurile lor, și s-au grăbit să intre în oraș și l-au luat și l-au incendiat, iar oamenii din Ai s-au întors înapoi, și iată fumul orașului se ridica la ceruri, și nu aveau niciun mijloc de a se retrage fie într-o parte sau în cealaltă. 45. Și toți oamenii din Ai au fost înconjurați de Israel, unii pe o parte și alții pe cealaltă parte, și i-au ucis încât niciunul din ei nu a mai rămas. 46. Și copiii lui Israel l-au luat pe regele Meloș al Aiului viu, și l-au adus la Iosua, iar Iosua l-a spânzurat de un copac și a murit. 47. Iar copiii lui Israel s-au întors la oraș după ce l-au ars, și i-au ucis pe toți cei care se aflau în el cu ascuțișul sabiei. 48. Și numărul celor ce căzuseră din oamenii Aiului, și bărbați și femei, a fost de 12.000; doar vitele și prada orașului au luat-o pentru ei, conform Cuvântului Domnului către Iosua. 49. Și toți regii de partea aceasta a Iordanului, toți regii Canaanului, au auzit de răul pe care copiii lui Israel îl făcuseră Ierihonului și Aiului, și s-au adunat împreună să lupte împotriva lui Israel. 50. Doar locuitorii Gibeonului s-au temut mult să lupte împotriva izraeliților ca nu cumva să piară, așa că s-au purtat cu viclenie, și au venit la Iosua și la tot Israelul, și le-au spus: Noi am venit dintr-un ținut îndepărtat, așadar acum faceți un legământ cu noi. 51. Iar locuitorii Gibeonului au fost mai șireți decât copiii lui Israel, iar copiii lui Israel au făcut un legământ cu ei, și au făcut pace cu ei, iar prinții congregației le-au jurat, dar după aceea copiii lui Israel au aflat că erau vecini lor și că locuiau printre ei. 52. Dar copiii lui Israel nu i-au ucis; căci le juraseră lor pe Domnul, iar ei au devenit tăietori de lemne și adăpători. 53. Și Iosua le-a spus lor: De ce m-ați înșelat să ne faceți acest lucru nouă? Iar ei i-au răspuns lui, zicând: Deoarece le-a fost spus slujitorilor tăi tot ceea ce tu făcuseși tuturor regilor amoriților, și noi ne-am temut mult pentru viețile noastre, și prin urmare noi am făcut acest lucru. 54. Și Iosua le-a stabilit lor în acea zi să taie lemne și să adape, și el i-a împărțit pe ei ca sclavi la toate triburile lui Israel. 55. Iar când regele Adonițedec al Ierusalimului a auzit tot ceea ce copiii lui Israel făcuseră Ierihonului și Aiului, a trimis vorbă la regele Hoham al Hebronului și la regele Piram al Iarmutului, și la regele Iafia al Lachișului și la regele Deber al Eglonului, spunând: 56. Veniți la mine și ajutați-mă, ca să îi putem nimici pe copiii lui Israel și pe locuitorii Gibeonului care au făcut pace cu copiii lui Israel. 57. Și s-au adunat împreună iar cei cinci regi ai amoriților au mers cu toate oștile lor, un popor numerous precum nisipul malului mării. 58. Și toți acești regi au venit și au campat înainte de Gibeon, și au început să lupte împotriva locuitorilor Gibeonului, iar toți oamenii din Gibeon au trimis vorbă la Iosua, spunând: Vino repede la noi și ajută-ne, căci toți regii amoriților s-au adunat împreună să lupte împotriva noastră. 59. Iar Iosua și toți oamenii de luptă au plecat din Gilgal, și Iosua a venit brusc la ei, și i-a lovit pe acești cinci regi cu un mare măcel. 60. Și Domnul i-a zăpăcit pe ei înaintea copiilor lui Israel, care i-au lovit cu un măcel teribil în Gibeon, și i-au urmărit de-a lungul drumului care duce prin Beth Boron până la Machedah, iar ei au fugit dinaintea copiilor lui Israel. 61. Și în timp ce ei fugeau, Domnul a trimis asupra lor grindină din cer, și mai mulți dintre ei au murit de la grindină, decât de la măcelul copiilor lui Israel. 62. Iar copiii lui Israel i-au urmărit, și i-au ucis pe drum, mergând în continuare și omorându-i. 63. Și în timp ce ei omorau, ziua declina înspre seară, iar Iosua a spus în văzul tuturor oamenilor: Soare stai tu nemișcat deasupra Gibeonului și tu lună în valea Aialonului, până când neamul se va fi răzbunat asupra vrășmașilor ei. 64. Iar Domnul a ascultat de vocea lui Iosua, și soarele a stat nemișcat în mijlocul cerurilor, și a stat nemișcat 36 de vremuri, iar luna de asemenea a rămas nemișcată și nu s-a grăbit să coboare în timpul întregii zi. 65. Și nu a fost nicio zi ca aceea înaintea ei sau după ea, în care Domnul să fi ascultat de vocea unui om, căci Domnul lupta pentru Israel. Capitolul 89: 1. Atunci a grăit Iosua acest cântec, în ziua în care Domnul îi dăduse pe amoriți în mâna lui Iosua și a copiilor lui Israel, și el a spus în văzul întregului Israel: 2. Tu ai făcut lucruri mărețe, O Doamne. Tu ai făcut lucrări mari. Cine este asemenea Ție? Buzele mele vor cânta numelui Tău. 3. Bunătatea mea și fortăreața mea, turnul meu înalt, eu îți voi cânta un nou cântec Ție. Cu mulțumire eu îți voi cânta Ție. Tu ești puterea salvării mele. 4. Toți regii pământului te vor slăvi pe Tine, prinții lumii îți vor cânta Ție, copiii lui Israel se vor bucura în salvarea Ta, ei vor cânta și vor slăvi puterea Ta. 5. La Tine, O Doamne, noi ne-am destăinuit. Noi am spus, Tu ești Dumnezeul nostru, căci Tu ai fost adăpostul nostru și turnul nostru strașnic împotriva dușmanilor noștri. 6. La Tine noi am plâns și nu am fost rușinați, în Tine noi ne-am încrezut și am fost izbăviți. Când noi am plans la Tine, Tu ne-ai auzit vocea noastră, Tu ne-ai izbăvit sufletele noastre de sabie, Tu ne-ai arătat nouă grația Ta, Tu ne-ai dat nouă salvarea ta, Tu ne-ai bucurat inimile noastre cu puterea Ta. 7. Tu ai pornit pentru salvarea noastră, cu al Tău braț Tu i-ai răscumpărat pe oamenii Tăi; Tu ne-ai răspuns nouă din Cerurile Sfințeniei Tale, Tu ne-ai salvat pe noi de zeci de mii de oameni. 8. Soarele și luna au stat nemișcate în cer, și Tu ai stat în mânia Ta împotriva opresorilor noștri și ai poruncit judecățile Tale asupra lor. 9. Toți prinții pământului s-au ridicat, regii națiunilor se adunaseră împreună, ei nu au fost mișcați la prezența Ta, ei au dorit bătăliile Tale. 10. Tu te-ai ridicat împotriva lor în mânia Ta, și ți-ai coborât urgia Ta asupra lor; Tu i-ai distrus pe ei în mania ta, și i-ai nimicit pe ei în inima Ta. 11. Neamuri au fost consumate de furia Ta, regate au declinat din pricina urgiei Tale, Tu ai rănit regi în ziua mâniei Tale. 12. Tu ți-ai turnat furia Ta asupra lor, mânia Ta furioasă i-a apucat pe ei; Tu le-ai întors nedreptatea lor asupra lor, și i-ai nimicit pe ei în nelegiuirea lor. 13. Ei au întins o capcană, ei au căzut înăuntrul ei, în plasă ei s-au ascuns, piciorul lor a fost prins. 14. Mâna Ta a fost pregătită pentru toți dușmanii Tăi care au spus, prin sabia noastră noi posedăm ținutul, prin armele noastre noi locuim în oraș. Tu le-ai umplut fețele lor cu rușine, Tu le-ai adus coarnele lor la pământ, Tu i-ai îngrozit pe ei în furia ta și i-ai distrus pe ei în mânia Ta. 15. Pământul a tremurat și s-a zguduit la sunetul furtunii Tale asupra lor. Tu nu ai reținut sufletele lor de la moarte și le-ai coborât viețile lor în mormânt. 16. Tu i-ai urmărit pe ei în furtuna Ta, Tu i-ai consumat pe ei în vijelia Ta, Tu ai schimbat ploaia lor în grindină. Ei au căzut în puțuri adânci încât ei nu s-au putut ridica. 17. Stârvurile lor au fost precum gunoiul aruncat în mijlocul străzilor. 18. Ei au fost consumați și distruși în mânia ta. Tu i-ai salvat pe oamenii tăi cu puterea Ta. 19. Așadar, inimile noastre se bucură în Tine, sufletele noastre se înalță în salvarea Ta. 20. Limbile noastre vor relata puterea Ta, noi vom cânta și vom lăuda lucrările Tale minunate. 21. Căci Tu ne-ai salvat pe noi de la dușmanii noștri, Tu ne-ai izbăvit pe noi de aceia care s-au ridicat împotriva noastră, Tu i-ai distrus pe ei dinaintea noastră și i-ai strivit pe ei sub picioarele noastre. 22. Astfel toți dușmanii Tăi vor pieri Doamne, și nelegiuiții vor fi precum pleava risipită de vânt, și cei iubiți de Tine vor fi precum copaci plantați lângă ape. 23. Așadar, Iosua și tot Israelul cu el s-au întors la tabără în Gilgal, după ce-i nimiciseră pe toți regii, încât nicio rămășiță nu a fost lăsată din ei. 24. Și cei cinci regi au fugit singuri pe jos de la bătălie, și s-au ascuns într-o peșteră, iar Iosua a căutat după ei pe câmpul de bătălie, și nu i-a găsit. 25. Și i-a fost după aceea spus lui Iosua, zicând: Regii sunt găsiți și iată ei sunt ascunși într-o peșteră. 26. Iar Iosua a spus: Desemnați oameni care să fie la gura peșterii, să îi păzească, ca nu cumva să plece de acolo; și copiii lui Israel au făcut astfel. 27. Și Iosua a stigat către tot Israelul și a spus ofițerilor de bătălie: Puneți-vă picioarele voastre pe gâtlejurile acestor regi, iar Iosua a spus: Astfel va face Domnul tuturor vrășmașilor voștri. 28. Iar Iosua a poruncit apoi ca ei să-i omoare pe regi și să îi arunce în peșteră, și să pună pietre mari la gura peșterii. 29. Și Iosua a mers după aceea cu toți oamenii care erau cu el în acea zi la Maccedah, și l-a nimicit cu ascuțișul sabiei. 30. Și el a distrus cu desăvârșire sufletele și tot ce aparținea orașului, și le-a făcut regelui și oamenilor de acolo precum el îi făcuse Ierihonului. 31. Iar el a trecut de acolo la Libnah și s-a luptat împotriva lui, și Domnul l-a dat în mâna lui, și Iosua l-a nimicit cu ascuțișul sabiei și pe toate sufletele de acolo, și i-a făcut orașului și regelui de acolo precum el îi făcuse Ierihonului. 32. Și de acolo el a continuat spre Lachiș să lupte împotriva lui, iar regele Horam din Gaza, s-a ridicat să le asiste oamenilor din Lachiș, și Iosua i-a nimicit pe el și pe oamenii lui până când nu i-a rămas niciunul lui. 33. Iar Iosua a luat Lachișul și toți oamenii de acolo, și a făcut precum el făcuse în Libna. 34. Și Iosua a trecut de acolo la Eglon, și l-a luat și pe acela de asemenea, și l-a nimicit cu tot cu oamenii de acolo prin ascuțișul sabiei. 35. Și de acolo el a trecut la Hebron și a luptat împotriva lui și l-a luat și l-a distrus cu desăvârșire, iar el s-a întors de acolo cu tot Israelul la Debir și a luptat împotriva lui și l-a nimicit cu ascuțișul sabiei. 36. Iar el a distrus fiecare suflet de acolo, nu a lăsat pe niciunul rămas, și le-a făcut locului și regelui de acolo precum el îi făcuse Ierihonului. 37. Și Iosua a bătut toți regii amoriților de la Cadeș-Barnea până la Azah, și el le-a luat țara lor deodată, căci Domnul a luptat pentru Israel. 38. Și Iosua cu tot Israelul au venit la tabără în Gilgal. 39. Când la acea vreme regele Iabin al Cazorului a auzit tot ceea ce Iosua făcuse regilor amoriților, Iabin a trimis vorbă la regele Iobat al Midianului, la regele Laban al Șimronului, , la regele Iefal al Achșafului, și la toți regii amoriților, zicând: 40. Veniți repede la noi și ajutați-ne, ca să-i putem bate pe copiii lui Israel înainte ca ei să vină asupra noastră și să ne facă nouă precum ei au făcut celorlalți regi ai amoriților. 41. Și toți acești regi au ascultat de cuvintele regelui Iabin al Cazorului, și au plecat cu toate oștile lor, 17 regi. Iar oamenii lor erau numeroși precum nisipul de pe malul mării, împreună cu cai și care fără număr, și au venit și au campat împreună la apele Meromului, și s-au întâlnit să lupte împreună împotriva lui Israel. 42. Și Domnul i-a spus lui Iosua: Nu te teme de ei, căci mâine pe la timpul acesta Eu îi voi da pe ei, toți morți înaintea ta, tu le vei ologii caii lor și le vei arde carele lor cu foc. 43. Iar Iosua a venit cu toți oamenii de război deodată asupra lor și i-au bătut, iar ei au căzut în mâinile lor, căci Domnul îi dăduse pe ei în mâinile copiilor lui Israel. 44. Așadar copiii lui Israel i-au urmărit pe toți acești regi cu oștile lor, și i-au nimicit până când nu a mai rămas niciunul din ei, iar Iosua le-a făcut lor precum Domnul îi spusese lui. 45. Și Iosua s-a întors la acea vreme la Cazor și l-a nimicit cu ascuțișul sabiei și a distrus fiecare suflet din el, și l-a ars cu foc, iar de la Cazor, Iosua a trecut la Șimron și l-a nimicit și l-a distrus cu desăvârșire. 46. De acolo el a trecut la Achșaf și i-a făcut precum el îi făcuse Șimronului. 47. De acolo el a trecut la Adulam și a nimicit toți oamenii din el, și i-a făcut Adulamului precum el îi făcuse Achșafului și Șimronului. 48. Și el a trecut de acolo la toate orașele regilor, pe care el îi omorâse, și a bătut toți oamenii care erau rămași din ei și i-a distrus cu desăvârșire. 49. Doar bunurile lor și vitele lor israeliții le-au luat ca pradă, dar pe fiecare om ei l-au ucis, nu i-au îndurat niciunui suflet să trăiască. 50. Precum Domnul îi poruncise lui Moise astfel au făcut Iosua și tot Israelul, ei nu au eșuat în nimic. 51. Iar Iosua și toți copiii lui Israel au nimicit tot ținutul Canaan precum Domnul le poruncise lor, și i-au ucis pe toți regii lor, fiind 31 de regi, iar copiii lui Israel au luat toată țara lor, 52. Înafara regatelor lui Sihon și Og, care erau pe partea celaltă a Iodranului, din care Moise nimicise multe orașe. Pe acelea Moise le-a dat rubeniților și gadiților și la jumătate din tribul lui Manasse. 53. Și Iosua a ucis toți regii care erau pe partea aceea a Iordanului către vest, și meleagurile le-a dat ca moștenire celor nouă triburi și jumătății de trib ale lui Israel. 54. Timp de cinci ani Iosua a purtat în continuare războiul cu acești regi, și le-a dat orașele lor la israeliți, iar ținutul a devenit liniștit de la bătălie de-a lungul orașelor amoriților și canaaniților. Capitolul 90: 1. La acea vreme în al cincilea an după ce copiii lui Israel trecuseră peste Iordan, după ce copiii lui Israel se odihniseră de la războiul lor cu canaaniții, la acea vreme bătălii mari și severe s-au ivit între Edom și copiii lui Chittim, iar copiii lui Chittim s-au luptat împotriva Edomului. 2. Și regele Abianus al Chittimului a pornit în acel an, care a fost anul 31 al domniei lui, și el a avut o forță mare cu el dintre oamenii viteji ai copiilor lui Chittim, și el a mers la Seir să lupte împotriva copiilor lui Esau. 3. Iar regele Hadad al Edomului a auzit de raportul lui, și a pornit să îl întâmpine cu un popor numeros și o forță puternică, și s-a angajat în bătălie cu el în șesul Edomului. 4. Și mâna Chittimului a prevalat asupra copiilor lui Esau, iar copiii lui Chittim au ucis din copiii lui Esau 22.000 de oameni, și toți copiii lui Esau au fugit dinaintea lor. 5. Iar copiii lui Chittim i-au urmărit și au ajuns la regele Hadad al Edomului, care fugea dinaintea lor, și l-au prins viu și l-au adus la regele Abianus al Chittimului. 6. Și Abianus a ordonat să fie ucis, iar regele Hadad al Edomului a murit în anul 48 al domniei lui. 7. Și copiii lui Chittim au continuat urmărirea Edomului, și i-au lovit cu un mare măcel, iar Edomul a devenit supus copiilor lui Chittim. 8. Iar copiii lui Chittim au domnit peste Edom, și Edomul a venit sub mâna copiilor lui Chittim iar ei au devenit un singur regat din acea zi înainte. 9. Și de la acea vreme ei nu și-au mai putut ridica capetele lor, iar regatul lor a devenit unul cu copiii lui Chittim. 10. Și Abianus a desemnat ofițeri în Edom și toți copiii lui Edom au devenit supuși și tributari la Abianus, iar Abianus s-a întors înapoi în ținutul lui, Chittim. 11. Și când el s-a întors, și-a înnoit guvernul și și-a construit un palat spațios și fortificat ca reședință regală, și a domnit în siguranță peste copiii lui Chittim și peste Edom. 12. În acele zile, după ce copiii lui Israel îi alungaseră pe toți canaaniții și amoriții, Iosua era bătrân și avansat în ani. 13. Iar Domnul i-a spus lui Iosua: Tu ești bătrân, avansat în viață, și o mare parte din ținut rămâne să fie luată în posesie. 14. Așadar acum împarte acest ținut ca moștenire celor nouă triburi și jumătății de trib al lui Manasse, iar Iosua s-a ridicat și a făcut precum Domnul îi spusese lui. 15. Și el a împărțit tot ținutul între triburile lui Israel ca o moștenire, în concordanță cu diviziunile lor. 16. Dar tribului lui Levi el nu i-a dat nicio moștenire, ofrandele Domnului sunt moștenirea lor precum Domnul spusese de ei prin intermediul lui Moise. 17. Și Iosua a dat Muntele Hebron lui Caleb, fiul lui Iefune, o parte deasupra fraților lui, precum Domnul spusese prin Moise. 18. Prin urmare Hebronul a devenit o moștenire pentru Caleb și copiii lui până în această zi. 19. Iar Iosua a împărțit tot ținutul prin tragere la sorți la tot Israelul ca moștenire, precum Domnul îi poruncise lui. 20. Și copiii lui Israel au dat orașe leviților din propria lor moștenire, și suburbii pentru vitele lor, și proprietate, precum Domnul îi poruncise lui Moise, astfel au făcut copiii lui Israel, și ei au împărțit ținutul prin tragere la sorți fie mici sau mari. 21. Iar ei au mers să moștenească ținutul conform granițelor lor, și copiii lui Israel i-au dat lui Iosua, fiul lui Nun, o moștenire printre ei. 22. Prin Cuvântul Domnului ei i-au dat lui orașul pe care el l-a cerut, Timnat-Serac în Muntele Efraim, iar el a construit orașul și a locuit înăuntrul lui. 23. Acestea sunt moștenirile pe care preotul Eleazer și Iosua, fiul lui Nun, și căpeteniile triburilor le-au porționat copiilor lui Israel prin tragere la sorți în Șiloh, înaintea Domnului, la ușa cortului, iar ei au terminat de împărțit ținutul. 24. Și Domnul a dat ținutul israeliților, iar ei l-au stăpânit precum Domnul le spusese lor, și precum Domnul le jurase strămoșilor lor. 25. Și Domnul a dat israeliților odihnă de la toți dușmanii lor dimprejur, și niciun om nu s-a ridicat împotriva lor, iar Domnul i-a dat pe toți dușmanii lor în mâinile lor, și niciun lucru nu a lipsit din tot binele pe care Domnul îl vorbise copiilor lui Israel, da Domnul a înfăptuit toate lucrurile. 26. Iar Iosua i-a chemat pe toți copiii lui Israel și i-a binecuvântat, și le-a poruncit lor să-i slujească Domnului, iar el după aceea i-a trimis, și ei au mers fiecare om în orașul lui, și fiecare om la moștenirea lui. 27. Și copiii lui Israel i-au slujit Domnului în toate zilele lui Iosua, iar Domnul le-a dat lor odihnă de la toți dimprejurul lor, și ei au locuit în siguranță în orașele lor. 28. Și s-a întâmplat în acele zile, că regele Abianus al Chittimului a murit, în anul 38 al domniei lui, care este al șaptelea an al domniei lui peste Edom, iar ei l-au îngropat în locul lui pe care și-l construise, și Latinus a domnit în locul lui 50 de ani. 29. Și în timpul domniei lui el a pornit cu o armată, și a mers și a luptat împotriva locuitorilor din Britannia și Chernania, copiii lui Elișa fiul lui Iavan, și a prevalat asupra lor și i-a făcut pe ei tributari. 30. El apoi a auzit că Edomul se răzvrătise de sub mâna Chittimului, iar Latinus a mers la ei și i-a bătut și i-a supus, și i-a pus pe ei sub mâna copiilor lui Chittim, iar Edomul a devenit un singur regat cu copiii lui Chittim în toate zilele. 31. Și pentru mulți ani nu a fost niciun rege în Edom, iar guvernul lor a fost cu copiii lui Chittim și cu regele lor. 32. Și a fost în anul 26 după ce copiii lui Israel traversaseră Iordanul, care este anul 66 după ce copiii lui Israel plecaseră din Egipt, că Iosua era bătrân, avansat în ani, având 108 ani în acele zile. 33. Și Iosua a chemat tot Israelul, bătrânii lor, judecătorii și ofițerii lor, după ce Domnul dăduse tuturor israeliților odihnă de la toți dușmanii lor de jur împrejur, iar Iosua le-a spus bătrânilor Israelului, și judecătorilor lor: Iată, eu sunt bătrân, avansat în ani, și voi ați văzut ceea ce Domnul a făcut tuturor neamurilor pe care El le-a alungat dinaintea voastră, căci este Domnul care a luptat pentru voi. 34. Așadar acum întăriți-vă să păstrați și să faceți toate cuvintele legii lui Moise, să nu deviați de la ea înspre dreapta sau înspre stânga, și să nu veniți printre acele neamuri care sunt rămase în ținut; nici să nu pomeniți numele zeilor lor, ci voi să vă alipiți de Domnul Dumnezeul vostru, precum voi ați făcut până în această zi. 35. Și Iosua i-a îndemnat mult pe copiii lui Israel să-i slujească Domnului în toate zilele lor. 36. Iar toți israeliții au spus: Noi îi vom sluji Domnului Dumnezeului nostru în toate zilele noastre, noi și copiii noștri, și copiii copiilor noștri, și sămânța noastră pentru totdeauna! 37. Și Iosua a făcut un legământ cu oamenii în acea zi, și i-a trimis pe copiii lui Israel, iar ei au mers fiecare om la moștenirea lui și la orașul lui. 38. Și a fost în acele zile, când copiii lui Israel locuiau în siguranță în orașele lor, că ei au îngropat coșciugele triburilor strămoșilor lor, pe care ei le aduseseră din Egipt, fiecare om în moștenirea copiilor lui. Copiii lui Israel i-au îngropat pe cei 12 fii ai lui Iacob, fiecare om în proprietatea copiilor lui. 39. Și acestea sunt numele orașelor în care ei i-au îngropat pe cei 12 fii ai lui Iacob, pe care copiii lui Israel îi aduseseră din Egipt. 40. Iar ei i-au îngropat pe Ruben și pe Gad în partea aceasta a Iordanului în Romia, pe care Moise o dăduse copiilor lor. 41. Și ei i-au îngropat pe Simeon și pe Levi în orașul Mauda, care fusese dat copiilor lui Simeon, și suburbia orașului a fost pentru copiii lui Levi. 42. Și ei l-au îngropat pe Iuda în orașul lui Beniamin vizavi de Betleem. 43. Și ei au îngropat oasele lui Issacar și lui Zebulun în Sidon, în partea care le-a revenit copiilor lor. 44. Iar Dan a fost îngropat în orașul copiilor lui în Eștael, și ei i-au îngropat pe Naftali și pe Așer în Cadeș-Naftali, fiecare om în locul lui care fusese dat copiilor lui. 45. Și ei au îngropat oasele lui Iosif în Sihem, în partea terenului pe care Iacob o cumpărase de la Hamor, și pe care Iosif a primit-o ca moștenire. 46. Și ei l-au îngropat pe Beniamin în Ierusalim vizavi de iebusiți, care fusese dat copiilor lui Beniamin; copiii lui Israel și-au îngropat părinții lor fiecare om în orașul copiilor lui. 47. Și la capătul a doi ani Iosua, fiul lui Nun, a murit la vârsta de 110 ani, și timpul în care Iosua a judecat Israelul a fost de 28 de ani, iar Israel i-a slujit Domnului în toate zilele vieții lui. 48. Iar celelalte treburi ale lui Iosua și bătăliile lui și mustrările lui cu care el mustrase Israelul, și toate cele ce el le poruncise lor, și numele orașelor pe care copiii lui Israel le stăpâneau în acele zile, iată, sunt scrise în cartea cuvintelor lui Iosua către copiii lui Israel, și în cartea războaielor Domnului, pe care Moise și Iosua și copii lui Israel le scriseseră. 49. Și copiii lui Israel l-au îngropat pe Iosua la granița moștenirii lui, în Timnat-Serac, care îi fusese dat lui în Muntele Efraim. 50. Iar Eleazer, fiul lui Aaron, a murit în acele zile, și ei l-au îngropat pe el într-un deal aparținându-i lui Fineas fiul său, care îi fusese dat lui în Muntele Efraim. Capitolul 91: 1. La acea vreme, după moartea lui Iosua, copiii canaaniților erau încă în ținut, iar israeliții s-au hotărât să îi alunge. 2. Și copiii lui Israel l-au întrebat pe Domnul, zicând: Cine se va duce întâi pentru noi la canaaniți să lupte împotriva lor? Iar Domnul a spus: Iuda va merge. 3. Iar copiii lui Iuda le-au spus copiilor lui Simeon: Mergeți cu noi în sarcina noastră, și vom lupta împotriva canaaniților iar noi de asemenea vom merge cu voi în sarcina voastră. Așadar copiii lui Simeon au mers cu copiii lui Iuda. 4. Și copiii lui Iuda au mers și s-au luptat împotriva canaaniților. Așa că Domnul i-a dat pe canaaniți în mâinile copiilor lui Iuda, și i-au omorât în Bezec, 10.000 de oameni. 5. Iar ei s-au luptat cu Adoni-Bezec în Bezec, și el a fugit dinaintea lor, și ei l-au urmărit și l-au prins, și l-au apucat și i-au retezat degetele lui mari de la picioare și de la mâini. 6. Și Adoni-Bezec a spus: 70 de regi având degetele lor mari de la mâini și de la picioare retezate, și-au adunat carnea lor sub masa mea. Precum eu am făcut, astfel Dumnezeu mi-a răsplătit mie; iar ei l-au adus pe el la Ierusalim și el a murit acolo. 7. Și copiii lui Simeon au mers cu copiii lui Iuda, și i-au ucis pe canaaniți cu ascuțișul sabiei. 8. Și Domnul a fost cu copiii lui Iuda, iar ei au stăpânit muntele, și copiii lui Iosif au mers la Betel, și Domnul a fost cu ei. 9. Iar copiii lui Iosif au spionat Betelul, și veghetorii au văzut un om ieșind din oraș, și l-au prins și i-au spus: Arată-ne acum intrarea orașului iar noi îți vom arăta bunăvoință ție. 10. Și acel om le-a arătat lor intrarea orașului, iar copiii lui Iosif au venit și au nimicit orașul cu ascuțișul sabiei. 11. Iar pe om cu familia lui ei l-au fost trimis de acolo, și el a mers la hitiți și a construit un oraș, și l-a numit Luz. Așadar toți israeliții au locuit în orașele lor, și copiii lui Israel i-au slujit Domului în toate zilele lui Iosua, și în toate zilele bătrânilor, care își lungiseră zilele lor după Iosua, și văzuseră marea lucrare a Domnului, pe care El o îndeplinise pentru Israel. 12. Și bătrânii au judecat Israelul după moartea lui Iosua timp de 17 ani. 13. Iar toți bătrânii de asemenea au luptat bătăliile lui Israel împotriva canaaniților și Domnul i-a alungat pe canaaniți dinaintea copiilor lui Israel pentru a-i așeza pe israeliți în meleagul lor. 14. Și El împlinise toate cuvintele, pe care El le vorbise lui Avraam, Isaac, și Iacob, și legământul pe care El îl jurase, să le dea lor și copiilor lor, ținutul canaaniților. 15. Iar Domnul le-a dat copiilor lui Israel tot ținutul Canaan, precum El le jurase strămoșilor lor, și Domnul le-a dat lor odihnă de la aceia din jurul lor, și copiii lui Israel au locuit în siguranță în orașele lor. 16. Binecuvântat fie Domnul pentru totdeauna, amin, și amin. 17. Întăriți-vă, și fie ca inimile tuturor celor ce se încred în Domnul să fie de bun curaj!
Sfârșit.
Notă:
această carte este foarte posibil să fi fost, la origine, autentică! Adică,
chiar să fi fost Cartea Dreptului. Totuși, cartea a fost modificată din rațiuni
necunoscute. Este evident că, evenimentele din timpul vieții lui Moise, de
exemplu, nu aveau cum să fie contemporane cu războaiele punice, cu Hanibal (în
textul cărții - Anibal). La fel se întâmplă cu multe alte aspecte din istoria
străveche a evreilor - nu aveau cum să fie contemporane cu evenimente de la
începuturile Romei! Ele sunt mult mai îndepărtate în timp. Intenția celor (celui?) care au modificat Cartea Dreptului
ar fi putut fi aceea de a demonstra că istoria spațiului mediteranean gravita
în jurul Israelului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu