CE VEDEAU ROMÂNII LA TELEVIZIUNE ÎN ANII COMUNISMULUI?

 

CE VEDEAU ROMÂNII LA TELEVIZIUNE ÎN ANII COMUNISMULUI?

 Emisiunile postului public de televiziune au cunoscut schimbări majore în perioada regimului comunist. Cea mai abruptă schimbare s-a înregistrat în perioada anilor '70-'80. În anii '70, programele Televiziunii Române aveau un oarecare conţinut diversificat, în grilă făcându-şi loc, pe lângă buletinele de ştiri care preamăreau Partidul Comunist Român, dar şi pe conducătorii săi, emisiuni de educaţie, de interes general, cu tematică economică, de divertisment, dar şi seriale de succes în toată lumea, cum ar fi celebrul serial Dallas, şi filme artistice. Exemple:

Vineri 27 noiembrie 1970:

17,00 - Teleşcoala (programe pentru disciplinele chimie, biologie, matematică).

18,00 - Căminul, emisiune de interes general.

18,45 - Revista economică tv. 

19,10 - Tragerea Loto. 

19,20 - 1001 de seri, emisiune de desene animate pentru copii.

19,30 - Telejurnalul de seară. 

20,00 - Reflector, emisune de investigaţii 20,55 - reportericeşti. 

20,15 - Film artistic: „Băieţii din strada Pal” (producţie Ungaria). 

21,55 - Tineri solişti. Recitalul tinerilor muzicieni. 

22,20 - Nicolae Iorga. Documentar cu prilejul împlinirii a 30 de ani de la asasinarea de către legionari a marelui cărturar.

22,35 - Teleglob. Itinerar iugoslav: Belgrad, Zagreb, Sarajevo.

23,05 - Telejurnalul de noapte.

23,30 - Închiderea programului.

Sâmbătă 28 noiembrie 1970:

15,00 - Fotbal: Rapid Bucureşti - Dinamo Bucureşti, transmisiune în direct. 

17,00 - Emisiune în limba germană. 

18,10 - Publicitate 

18,15 - Bună seara, fete! Bună seara, băieţi!, emisiune pentru tineret (în sumar, interviu în exclusivitate pentru Televiziunea Română cu Marlene Jobert). 

19,15 - Publicitate. 

19,20 - 1001 de seri, emisiune de desene animate pentru copii. 

19,30 - Telejurnalul de seară. 

20,00 - Teleenciclopedia.

20,50 - Program muzical. 

21,00 - Film serial: „Incoruptibilii” (producţie SUA). 

22,00 - Telejurnalul de noapte. 

22,15 - Handbal masculin: Steaua Bucureşti - Studentzones Idrottslag Oslo (repriza a II-a, înregistare).

22,45 - Program muzical-distractiv, cu Iva Zanichi, Rocky Roberts, Ornella Vanoni, Boby Solo, Rita Pavone, Claudio Vila.

23,30 - Închiderea programului.

 La sfârşitul anilor '80, situaţia se schimbase semnficativ. Programul televiziunii era de numai două ore pe zi, iar în zilele de sâmbătă şi duminică se mai adăugau câteva ore de program. Aproape toate programele aveau ca rol proslăvirea comunismului şi a familiei Ceauşescu. Exemple: 

Vineri 27 noiembrie 1987:

20,00 - Telejurnal. În întâmpinarea Conferinţei Naţionale a partidului

20,20 - Strălucită solie de pace, prietenie şi colaborare. Vizita tovarăşului Nicolae Ceauseşcu împreună cu tovarăşa Elena Ceauseşcu în Republica Arabă Egipt

20,40 - Ţara întreagă întâmpină Conferinţa Naţională a partidului. Angajamente onorate (documentar).

20,55 - Cadran mondial - România şi problemele lumii contemporane.

21,10 - Serial ştiinţific: „Univers, materie, viaţă”. Emisiune de educaţie materialist-ştiinţifică 

21,40 - Laureaţi ai festivalului naţional „Cântarea României“.

21,55 - Telejurnal

22,00 - Închiderea programului.

Sâmbătă 28 noiembrie 1987:

13,00 - Telex (buletin informativ).

13,05 - La sfârşit de săptămână, emisiune de varietăţi.

14,45 - Săptămâna politică.

15,00 - Închiderea programului.

19,00 - Telejurnal. În întâmpinarea Conferinţei Naţionale a Partidului.

19,20 - Teleenciclopedia.

19,50 - Pe un râu frumos, pe un râu în jos, documentar.

20,45 - Film artistic: „Trenul de Kraljevo” (producţie Iugoslavia).

22,05 - Telejurnal

22,15 - Un buchet de crizanteme, program  de romanţe.

22,30 - Închiderea programului.

 Aceste programe de televiziune, reproduse din presa vremii, sunt ilustrative pentru climatul politic din fiecare dintre cele două perioade analizate. În anii ‘70, deşi Televiziunea română era încă o instituţie relativ tânără, se observă încercarea de a îmbina cerinţele ideologice ale regimului cu emisiuni variate, conform preferinţelor şi interesului telespectatorilor. În acei ani, pe lângă programul 1 al Televiziunii mai funcţiona şi programul 2 (disponibil în principal pe raza Bucureştiului), cu un accentuat caracter cultural. Din punctul de vedere al calităţii şi cantităţii programelor difuzate, Televiziunea română a atins nivelul său maxim spre mijlocul anilor '70, după care a urmat o perioadă de regres treptat. Grăitoare sunt programele din aceleaşi zile din săptămână. În anul 1987 apar mult mai puţine emisiuni de divertisment, în schimb caracterul politic al programelor este evident; se observă, totodată, şi scăderea cantitativă drastică a orelor de program, în paralel cu desfiinţarea totală a programului 2 al Televiziunii.

1985 - Ceauşescu a hotărât: Televiziunea Română să funcţioneze doar două ore pe zi!

 După începutul modest din seara de 31  decembrie 1956,  când semnalul a fost recepţionat numai în Bucureşti de câteva sute de televizoare, Televiziunea Română şi-a diversificat programele, şi-a mărit numărul de ore de emisie. Astfel,  în 1961  emisiunile TVR au început să fie difuzate zilnic (cu excepția zilei de luni) de la ora 18.30 - până la ora 22.00. Duminica și, uneori, sâmbăta a existat un program matinal de la ora 9.00 până la prânz. Programele erau variate şi  atractive, ceea ce a dus la o creştere a  audienţei. Astfel, în 1965 numărul abonaților la serviciul public de televiziune a ajuns la cifra de 500.000, pentru   ca cinci ani mai târziu să ajungă la 1,5 milioane.  În această perioadă a fost inaugurat Programul 2 (2 mai 1968). La început, acesta emitea doar o zi pe săptămână, joia, pentru ca de la 16 iunie să fie transmis și duminica, apoi şi lunea şi sâmbăta. Datorită calităţii programelor, audienţa televiziunii a fost în creştere, constituind un important mijloc de informare a populaţiei. Dar, din 1985, pe neaşteptate, din motive ideologice  programul televiziunii a fost limitat la doar două ore pe zi, emisiunile fiind în cea mai mare parte dedicate cultului personalității lui Nicolae și Elena Ceaușescu. Conducerea Partidului Comunist a comunicat această decizie  în cadrul unei şedinţe de guvern la care a fost invitat şi Generalul Dumitru Nicolae, în epoca respectivă director general al Radioteleviziunii Române : „În 1985 am fost chemat la o şedinţă de govern … şedinţa era condusă de către Dăscălescu, primul ministru. La acestă şedinţă a fost prezentă şi Elena Ceauşescu. Spre surprinderea mea ni s-a pus în faţă următoarea hotărâre: ca Televiziunea Română să funcţioneze zilnic numai două ore, între orele 20-22, la ora 22 se închide. Radiodifuziunea Română, studiourile centrale vor funcţiona numai până la orele 24, la orele 24 se închid şi se redeschid la orele 6 dimineaţa. Studiourile teritoriale au fost desfiinţate toate. În mintea mea a încolţit atunci ideea că Ceauşescu se temea că studiourile  de televiziune ar putea fi folosite fără aprobarea lui. Deci, România să fie izolată, să nu poată nimeni să transmită ceva din România, să nu fie niciun fel de problemă pentru că era o situaţie deosebită, care nu mai putea să fie suportată. Ca militar care cunoştea planurile de întrebuinţare a transmisiilor de radio şi televiziune, am spus că aceste probleme sunt spinoase şi se vor repercuta foarte serios asupra siguranţei naţionale. Atât Radiodifuziunea, cât şi Televiziunea aveau misiuni foarte importante de informare a populaţiei. Studiourile  teritoriale trebuiau să preia transmisia către ţară în situaţii deosebite … Bucureştiul bombardat, lovit de un cutremur … Exista un plan întocmit în 1968 care era aprobat de către Nicolae Ceauşescu şi semnat de către guvernul de atunci, de către ministrul armatei de atunci, de ministrul de interne de atunci, de ministrul telecomunicaţiilor, directorul Radiodifuziunii şi Televiziunii de atunci şi care trebuia pus în aplicare în caz de catastrofă. Am prezentat acest plan şi am întrebat:  Înseamnă că planul ăsta nu mai are nicio valoare pentru că nu se mai poate aplica. Ce se întâmplă cu România? Între orele 24 şi 6 dimineaţa rămâne izolată? Dacă se întâmplă un cutremur? Am spus că studiourile teritoriale (conform planului din 1968) au misiunea de a prelua transmisiile centrale şi a le difuza în plan teritorial.  Având în vedere cele prezentate de către mine, mai ales că era o situaţie deosebită, s-a hotărât ca la studiourile teritoriale să rămână tehnica aşa cum este ea, să rămână personalul tehnic într-un număr limitat, 16 oameni care  să lucreze în ture operative ca să poată transmite numai acele emisiuni care sunt de factură deosebită, privind apărarea ţării. S-a mai hotărât ca studiourile teritoriale să fie luate din subordinea Radioteleviziunii Române şi să fie subordonate Ministerului Comunicaţiilor. Au fost măsurile restrictive care au afectat buna funcţionare a Radioteleviziunii.  Dovadă: în august 1986 a fost un cutremur şi Radioteleviziunea Română nu a transmis nimic până dimineaţa următoare!”

De la relativa liberalizare la închistare ideologică totală:

 Se știe că imediat după preluarea puterii de către Ceaușescu, în 1965, urmează o perioadă de relativă liberalizare, comparativ cu regimul lui Dej, pe modelul destalinizării făcute de Hrusciov în URSS. Această perioadă coincide cu avântul activității televiziunii, contribuind totodată din plin la dezvoltarea acesteia. Controlul ideologic este unul mai relaxat și, în contextul îndepărtării regimului Ceaușescu de Uniunea Sovietică, are loc o relativă deschidere spre cultura occidentală. Limbajul emisiunilor este unul personalizat, eliberat în bună măsură de clișeul ideologic, valorizându-se o cultură a eului individual. Apar emisiuni critice, cu tematică socială, economică, administrativă, culturală sau de învățământ. Câteva titluri reprezentative în acest sens sunt: Transfocator, Telecronica economică, Clubul tineretului etc.. Însă, emisiunea emblemă pentru Televiziunea Română, din această perioadă, este Reflector. Difuzată pentru prima dată în 1967, inițial săptămânal iar apoi zilnic, pentru ca frecvența ei să scadă ulterior din nou, Reflector era o emisiune de anchete pe teme economice și sociale care se bucura de un succes rapid, imediat după primele ediții. Emisiunea este surprinzătoare pentru mesajul public al epocii, fiind percepută ca o emisiune liberă, ce permite critica neajunsurilor din societatea socialistă, critica ajungând uneori până la nivelul autorităților locale. Ancheta pleacă în general de la indivizi, pentru a ajunge la instituții, și nu transmite neapărat un mesaj ideologic. Reporterul apare ca un apărător al drepturilor consumatorului iar telespectatorul se simte părtaș la actul de justiție înfăptuit de televiziune. Asta se întâmplă pentru că de multe ori în urma difuzării emisiunii consecințele sunt unele concrete, autoritățile criticate fiind sancționate. Televiziunea devine, iată, ca purtător de cuvânt a opiniei cetățeanului, părtaș la decizia politică, jucându-și pe deplin rolul social ce-i revine. Desigur, o astfel de deschidere și avânt al instituției Televiziunii sunt permise de contextul politic al epocii: Ceaușescu tocmai preluase puterea în urmă cu câțiva ani și, pe lângă deschiderea discursului care era necesară ca o reacție față de ideologia rigidă a regimului Dej, profită de „libertatea” acordată presei în general și televiziunii în special pentru ca, în urma fiecărei critici, autoritățile responsabile să fie sancționate. Este vorba desigur despre oameni ai regimului Dej de care Ceaușescu poate scăpa cu această ocazie, folosindu-se cu dibăcie de masca relativei liberalizări. Însă, în momentul în care presimte că accentele critice, încurajate inițial în această emisiune, se pot extinde mai mult decât este cazul și la adresa autorității politice și a legitimității acesteia, atunci Ceaușescu va lua măsuri. Frecvența emisiunii va fi inițial redusă, iar ulterior conținutul ei își va pierde toată propsețimea prin care își câștigase atât de repede auditoriul. Un alt eveniment al epocii organizat și difuzat de Televiziunea Română, relevant pentru îndepărtarea lui Ceaușescu de URSS și deschiderea sa spre Occident, este Festivalul „Cerbul de Aur” de la Brașov. Desfășurat pentru prima oară în 1968, Festivalul va avea parte de 4 ediții, până în 1971, după care va fi interzis sub pretextul lipsei de fonduri. Coincizând cu declarația lui Ceaușescu împotriva invadării Cehoslovaciei de către URSS, Festivalul invită la Brașov vedete ale muzicii pop din epocă (Amalia Rodriguez, Cliff Richard, Julio Iglesias, Dalida etc.) și aduce 20 de televiziuni străine pentru transmisiuni, reușind rapid să-și câștige renumele și să fie comparat cu Eurovisionul, care avea deja o vechime de 12 ani. În felul acesta Ceaușescu este singurul lider „excentric” al lagărului socialist care-și permite să „rupă” cortina culturală (și nu numai) trasă față de capitalism. Numai că Ceaușescu va simți în scurt timp inutilitatea, ba chiar mai mult, pericolul unei astfel de demonstrații culturale. În măsura în care românii au acces la vedetelele muzicii din afară și la modele pe care acestea le propagă, ei riscă să fie dominați de fantasma plaisirismului culturii occidentale, fapt care îi va sustrage de la munca pentru construirea socialismului. Pe lângă faptul că imitând modele din afară România riscă să rămână într-un perpetuu mimetism periferic față de Occident, modelul consumerist liberal promovat de cultura de masă occidentală reprezintă un pericol ca atare la adresa puterii comuniste de la București. Astfel, prins între cele două blocuri de putere, între URSS și Occident, Ceaușescu ia decizia constituirii unei identități specifice și a unei culturi de mase proprii. Sâmburii acestei decizii apar la Congresul al X-lea al PCR, în 1969, când Ceaușescu hotărăște să consolideze relațiile economice cu țările din „lumea a treia” și să contribuie la edificarea unei identități naționale care să poată ține piept influenței culturale impuse din Uniunea Sovietică și seducției exercitate de modelul occidental. Unul dintre oamenii care a contribuit în mare măsură la reorientarea discursului cultural și ideologic al regimului Ceaușescu a fost Dumitru Popescu, supranumit și „Dumnezeul culturii”. D. Popescu a fost numit în 1971 în funcția de șef al Consiliului Național al Radioteleviziunii, influențând din această poziție evoluția ulterioară a acestei instituții. Era un cunoscut promotor al antisovietismului și al unui naționalism „luminat”, respingând însă formele culturale avangardiste sau postmoderne. El este cel care are ideea reprezentării lui Ceaușescu, ca urmaș al unei lungi pleiade de domnitori români legendari, contribuind astfel decisiv la dezvoltarea de mai târziu a cultului personalității liderului comunist. Istoria națională este văzută într-o continuitate liniară, începând cu Regatul Dac, trecând prin Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, și împlinindu-și destinul prin opera lui Ceaușescu. În acest context televiziunea trebuie să promoveze valorile național-comuniste care să mobilizeze cetățenii pentru a realiza opera avută în vedere de Ceaușescu: dezvoltarea economică și construirea societății socialiste. Discursul televizual urmărește defăimarea individualismului, a lăcomiei și a viciilor societății capitaliste, elogierea oamenilor simpli care se sacrifică pe altarul dezvoltării, propovăduirea virtuților colectivului, înfăptuirea dreptății și a solidarității sociale, emanciparea culturală și „spirituală”, prin „spiritual” înțelegându-se de fapt ideologic. Televiziunii îi revine importantul rol de mobilizare a maselor și de edificare a etosului eroic necesar pentru opera ce trebuie înfăptuită. Ea trebuie să transmită ideologia, să-i facă pe oameni să o simtă și să o „trăiască”. Astfel, destinul televiziunii intră definitiv sub influența ideologiei. Ea trebuie să contribuie la edificarea unei culturi proprii de mase, diferită de cea din vest, o cultură națională și naționalistă, opusă culturii cosmopolite a Occidentului. Astfel, Dialog la distanță, acea emisiune de divertisment care producea emulație în jurul concurenței dintre artiștii din diferite regiuni ale țării, se va transforma în Cântarea României, unde muzica corală, muzica folclorică, muzica ușoară și poezia se îmbinau într-un mesaj bine ambalat ideologic proslăvind Puterea. Tot în acest context apare și Cenaclul Flacăra, care produce „show-uri” de muzică și poezie, îmbinând etosul hippie, la modă în Occident, cu mesaje patriotice și ideologice bine țintite. Cenaclul reușește să adune zeci de mii de oameni pe stadioane, atrași de relativa normalitate artistică promovată de poetul Adrian Păunescu, până în 1985 când este interzis. Amploarea fenomenului devenise riscantă pentru regim. Emisiunile sociale sau cele de tip anchetă, cu izul de libertate pe care-l promovau la sfârșitul anilor ’60, servesc acum comandamentelor ideologice, criticând indivizii inapți să se „ridice” la înălțimea eticii socialiste. Telejurnalul, emisiunea zilnică de știri a postului național, nu mai are rolul de a informa publicul, ci de a transmite „adeziunea” oamenilor muncii la procesul de făurire a societății socialiste. De aici importanța punerii în lumină a înfăptuirilor regimului. Singurele emisiuni neinfestate ideologic sunt cele de varietăți și Teleenciclopedia.Încetul cu încetul, discursul mediatic se sclerozează, eșecul devenind evident în momentul în care cele 2 ore de emisie rămase pe zi repetă la infinit aceleași clișee propagandistice.

Ce vedeau românii la televizor în decembrie 1989?

 Mai toți românii aveau televizoare alb-negru, cu lămpi, în decembrie 1989. În ultimii ani de comunism, programul TVR a fost limitat la doar 2 ore pe zi, apoi la 3 ore, dar după evenimentele de la Timișoara, programul din 22 decembrie, de exemplu, a fost mărit. Iată ce era programat pentru acea zi:

13.00 - Telejurnal.

13.25 - Agricultura - programe prioritare.

13.45 - Deplină unitate în patria română. Versuri patriotice, revoluționare.

14.00 - Un singur gând, o singură voință. Cântece muncitorești.

14.20 - Construim mult și frumos. Documentar.

14.40 - Mândria de a fi cetățean al României Socialiste. Documentar.

15.00 Pauză.

19.00 - Telejurnal.

19.30 - Congresul al XIV-lea - Congresul marilor victorii socialiste. Programul Partidului, program de muncă și de viață al întregului popor. Documentar.

19.50 - România în lume. Congresul al XIV-lea, o politică externă realistă și constructivă de pace și largă colaborare internațională.

20.10 - Hotărârile Congresului al XIV-lea al Partidului. Mobilizator program de muncă pentru întregul nostru popor.

20.30 - Copiii cântă patria și partidul. Program literar-muzical-coregrafic.

20.50 - Tinerețe - educație - spirit revoluționar. Pregătirea politico-ideologică, componentă esențială a educării revoluționare a tinerei generații.

21.10 - Cu patria în inimi. Cântece patriotice, revoluționare.

21.40 -Telejurnal.

22.00 - Închiderea programului.

Program TVR pe 24 decembrie 1989: Pe 24 decembrie 1989 (o zi de duminică), urma să avem două runde de programe. Ar fi început înainte de prânz, la ora 11,30, cu emisiunea „Lumea Copiilor”, iar la ora 15,00 s-ar fi încheiat, după ce ai fi urmărit Lumea satelor și Viața armatei. Seara, între orele 19,00 și 22,00 urma a doua rundă a programului, iar la ora 22 erai culcat frumos. Urma să vedem „Cântarea Românei”, omagiu conducătorului iubit, un film artistic românesc „Fata Morgana” și Telejurnal. Apoi, am fi stins televizorul ca să fim odihniți a doua zi la uzină. Însă, românii nu au mai vrut să se culce în frig, pe întuneric și fără program la televizor. Au ieșit în stradă.