ORIGINEA VIEȚII - studiu; partea a șaptea!

 

ORIGINEA VIEȚII - studiu; partea a șaptea! 

Impresionantul nostru Univers:

 De mii de ani‚ generaţii după generaţii‚ oamenii şi-au manifestat uimirea şi admiraţia în faţa spectacolului pe care îl oferă cerul înstelat. Într-o noapte senină‚ stelele magnifice se aseamănă cu nişte diamante suspendate în întunecimile spaţiului. Cât despre clarul de lună‚ care scaldă pământul‚ este de o frumuseţe inegalabilă. Oamenii care îşi folosesc raţiunea se întreabă adesea: „Dar ce există în spaţiu? Cum este el organizat? Am putea şti cum au început toate acestea?” Răspunsul la aceste întrebări ne-ar ajuta‚ fără îndoială‚ să cunoaştem mai exact motivul din care a venit în existenţă pământul cu locuitorii săi şi cu celelalte forme de viaţă şi ce anume ne rezervă viitorul. Cu secole în urmă‚ oamenii credeau că Universul era constituit doar din câteva mii de stele vizibile cu ochiul liber. Dar astăzi‚ graţie unor puternice instrumente care scrutează cerul‚ oamenii de ştiinţă ştiu că există mai multe stele‚ mult mai multe. În realitate‚ ceea ce au observat ei este mult mai impresionant decât tot ce ne-am fi putut imagina vreodată. Mintea omenească rămâne uluită de imensitatea şi complexitatea Universului. Conform unui comentariu al revistei National Geographic‚ omul „este stupefiat” în faţa perspectivelor cunoaşterii pe care i le oferă Universul.⁠

Dimensiuni impresionante: În ultimele secole‚ astronomii care au scrutat cerul cu primele telescoape au remarcat formaţiuni nebuloase‚ asemănătoare norilor. Ei au presupus că era vorba de nori de gaze nu prea îndepărtaţi. Dar în anii 1920‚ când au început să fie utilizate telescoape mai mari şi mai puternice‚ s-a constatat că aceste „gaze” erau în realitate ceva mult mai vast‚ ceva de dimensiuni extraordinare: galaxii. O galaxie este un enorm ansamblu de stele‚ de gaze şi de alte materii cosmice care se rotesc în jurul unui nucleu central. Aceste galaxii au fost numite universuri insulare‚ deoarece fiecare dintre ele este asemănătoare unui Univers. De exemplu‚ să ne gândim la galaxia din care facem noi parte şi care se numeşte Calea Lactee. Sistemul nostru solar‚ adică Soarele‚ Pământul şi alte planete cu sateliţii lor‚ aparţin acestei galaxii‚ dar ele nu constituie decât o infimă parte din ea‚ deoarece galaxia noastră numără peste 100 de miliarde de stele! După opinia altor savanţi‚ ea are între 200 şi 400 de miliarde de stele. Diametrul galaxiei noastre este atât de mare încât‚ dacă ne-am putea deplasa cu viteza luminii‚ (adică 300.000 km. pe secundă)‚ ne-ar trebui 100.000 de ani pentru a o traversa! Câţi kilometri reprezintă aceasta? Dat fiind că lumina parcurge circa zece mii de miliarde (10.000.000.000.000) de kilometri pe an‚ aceasta înseamnă că galaxia noastră are un diametru de 100.000 de ori mai mare‚ adică de circa un miliard de miliarde - 1.000.000.000.000.000.000 de kilometri! Distanţa medie dintre stelele unei galaxii este estimată la circa 6 ani lumină‚ adică aproape 60 de mii de miliarde de kilometri! Este aproape imposibil ca mintea omenească să înţeleagă asemenea dimensiuni sau asemenea distanţe. Şi totuşi‚ galaxia noastră nu este decât o infimă parte a Universului. Fapt încă şi mai stupefiant este că s-au descoperit atât de multe galaxii‚ încât se spune că ele „sunt tot atât de numeroase ca şi firele de iarbă dintr-o păşune”. În Universul observabil cu ajutorul mijloacelor noastre de investigare există circa 150 miliarde de galaxi. Şi fiecare din ele este alcătuită din sute de miliarde de stele!

Roiuri de galaxii: Dar asta nu este totul! Aceste impresionante galaxii nu sunt răspândite la întâmplare în spaţiu. Dimpotrivă‚ ele sunt în general aranjate în grupuri bine definite‚ numite roiuri‚ ca boabele de strugure într-un ciorchine. Au fost deja observate şi fotografiate zeci de mii de asemenea roiuri galactice. Unele roiuri se compun dintr-un număr relativ restrâns de galaxii. De exemplu‚ roiul din care face parte Calea noastră Lactee nu numără decât douăzeci de galaxii. Una dintre aceste galaxii este situată în „vecinătatea” noastră. În nopţile senine ea este vizibilă cu ochiul liber. Este vorba de galaxia din Andromeda care‚ ca şi galaxia noastră (Calea Lactee)‚ are formă de spirală. Alte roiuri galactice sunt formate din zeci‚ poate din sute sau chiar din mii de galaxii! Unul dintre ele se crede că numără circa 10.000 de galaxii! Distanţele dintre galaxiile din interiorul unui roi sunt‚ în medie‚ aproximativ de ordinul unui milion de ani lumină! Însă distanţa care separă între ele două roiuri galactice poate fi de 50-100 de milioane de ani lumină! În plus‚ anumite fapte arată că roiurile sunt aranjate şi ele în „superroiuri”‚ asemenea ciorchinelor de struguri pe viţa de vie. Ce imensitate şi ce strălucită organizare!

O organizare similară: Dar să ne întoarcem la sistemul nostru solar‚ care mărturiseşte despre o altă admirabilă formă de organizare. Soarele‚ stea de mărime mijlocie‚ este „nucleul” în jurul căruia gravitează Pământul şi celelalte planete‚ cât şi sateliţii lor‚ urmând o orbită precisă. An de an‚ toate aceste corpuri cereşti îşi urmează calea cu o asemenea precizie matematică încât astronomii pot să prevadă care va fi poziţia lor exactă în orice moment din viitor. Dacă privim în infinitul mic‚ în lumea atomilor‚ constatăm aceeaşi precizie. Un atom este o minune a ordinii‚ asemenea unui sistem solar miniatural. El are un nucleu format din particule numite protoni şi neutroni‚ în jurul căruia gravitează minusculi electroni. Întreaga materie este constituită din aceste „cărămizi” de construcţie. Deosebirea dintre o substanţă şi alta este determinată de numărul protonilor şi neutronilor din nucleu‚ cât şi de numărul electronilor care gravitează în jurul nucleului şi de orbita pe care o urmează ei. Toate acestea dovedesc o minunată organizare‚ căci toate elementele care constituie materia pot fi dispuse conform unei succesiuni exacte în funcţie de numărul „cărămizilor” utilizate.

Ce există îndărătul acestei organizări? Aşa cum am văzut‚ dimensiunile Universului sunt cu adevărat uluitoare iar ordinea care domneşte în el de asemenea. De la infinitul mare până la infinitul mic‚ de la roiurile galactice pînă la atomi‚ Universul‚ în întregime‚ denotă o extraordinară organizare. Revista Discover declara: „Suntem uluiţi de ordinea pe care o descoperim‚ iar specialiştii noştri în cosmologie şi în fizică observă neîncetat noi şi surprinzătoare aspecte ale Cosmosului. Eram obişnuiţi să-l numim un miracol‚ dar încă şi azi suntem înclinaţi să considerăm întregul Univers drept un miracol.” Această ordine transpare din însăşi semnificaţia termenului „cosmos”‚ pe care astronomii îl întrebuinţează în mod curent pentru a desemna Universul. Un dicţionar îi dă acestui termen următoarea definiţie: „Universul considerat drept un sistem armonios şi ordonat.” După ce a atras atenţia asupra „ordinii din Univers”‚ şi a făcut observaţia că galaxiile „îşi urmează orbitele bine determinate şi în relaţie unele cu altele”‚ fostul astronaut John Glenn a ridicat aceste întrebări: „S-au putut produce din întâmplare toate acestea? S-ar fi putut ca o aglomerare de epave să înceapă brusc să descrie aceste orbite diferite?” Şi el a încheiat astfel: „Nu pot să cred aşa ceva! O Forţă oarecare le-a pus pe toate acestea pe orbită şi veghează ca ele să continue să se menţină astfel.” În realitate Universul este organizat cu o asemenea precizie încât omul se poate baza pe corpurile cereşti pentru a calcula timpul. Dar orice cronometru de precizie‚ bine conceput‚ este‚ evident‚ produsul unei minţi metodice şi creatoare cu care nu poate fi dotată decât o persoană inteligentă. Ce vom putea spune atunci despre Universul care dispune de o arhitectură atât de complexă şi de o funcţionare de atât de mare precizie? Nu presupune el‚ oare‚ un creator‚ un constructor‚ o minte‚ pe scurt - o inteligenţă? Şi poate exista oare inteligenţă în afara unei persoane? Nu se poate să nu ajungem la una şi aceeaşi concluzie: o admirabilă organizare presupune un organizator extraordinar. Judecând după lucrurile pe care le-am putut constata‚ nimic organizat nu poate apărea din întâmplare‚ printr-un accident. Tot ce putem observa în decurs de o viaţă întreagă demonstrează că la originea a tot ce este organizat se află un organizator. Nu există niciun aparat‚ niciun ordinator/computer‚ niciun edificiu care să nu aibă un creator şi nici măcar un creion sau o foaie de hârtie care să nu fi fost concepute de cineva. Concluzia logică este‚ aşadar‚ că cel mai complex sistem organizat‚ cel mai uluitor din câte există‚ - Universul nostru (și foarte posibil, Multiversul)‚ trebuie să fie opera unei inteligenţe‚ a unui organizator.

Orice lege presupune un legislator: În plus‚ întregul Univers‚ de la atom la galaxii‚ este guvernat de legi fizice foarte precise. Spre exemplu‚ căldura‚ lumina‚ sunetul şi gravitaţia ascultă de legi. Fizicianul Stephen W. Hawking a spus: „Cu cât observăm mai mult Universul‚ cu atât mai mult constatăm că în el nu domneşte arbitrariul‚ ci că el ascultă de anumite legi precise care intervin în diverse domenii. Pare perfect rezonabil să presupunem că trebuie să existe principii unificatoare‚ astfel încât toate legile decurg dintr-o anumită lege mai importantă.” Wernher von Braun‚ specialist în astronautică‚ a mers ceva mai departe atunci când a declarat: „Legile naturale ale Universului sunt atât de precise încât nu întâmpinăm nicio dificultate în construirea unei nave spaţiale pentru a zbura pe Lună şi în programarea zborului cu o precizie de fracţiuni de secundă. Asemenea legi trebuie să fi fost fixate de cineva.”⁠ Oamenii de ştiinţă care doresc să plaseze o rachetă pe o orbită în jurul Pământului sau în jurul Lunii trebuie să ţină cont de asemenea legi universale‚ dacă vor să aibă succes. Când ne gîndim la legi‚ noi recunoaştem că ele provin de la o entitate care legiferează. Un semn de circulaţie cu inscripţia „Stop” implică în mod obligatoriu existenţa unei persoane sau a unui grup de la care emană această lege. Ce putem spune atunci cu privire la totalitatea legilor care guvernează Universul? Aceste legi în mod strălucit concepute depun cu siguranţă mărturie despre un legislator suprem şi inteligent.

Organizatorul şi Legislatorul: După ce vorbeşte de ordinea deosebită şi de legile speciale atât de evidente în Univers‚ Science News adaugă: „Aceste fapte îi tulbură pe specialiştii în cosmologie‚ deoarece se pare că asemenea condiţii excepţionale şi precise cu greu ar putea fi un rezultat al întâmplării. Un mod de a rezolva problema este de a spune că totul a fost conceput de providenţa divină.” Numeroase persoane‚ incluzând mulţi savanţi‚ nu sunt dispuşi să admită o asemenea idee. Alţii în schimb‚ recunosc că faptele confirmă cu putere existenţa necesară a unei inteligenţe. Ei sunt de părere că dimensiunile colosale‚ precizia şi legile extraordinare care se observă în întregul Univers nu puteau fi niciodată rodul întâmplării. Toate acestea trebuie să fie produsul unei minţi superioare. Aceasta este concluzia la care a ajuns şi unul dintre scriitorii Bibliei care a declarat cu privire la cerurile fizice: „Ridicaţi-vă ochii în sus şi vedeţi. Cine a creat aceste lucruri? Este Acela care face să iasă armata lor după număr‚ care le cheamă pe toate pe nume.” „Cel” despre care vorbeşte acest scriitor biblic este „Creatorul cerurilor‚ Cel Mare care le-a întins”. - Isaia 40:26; 42:5.

Sursa energiei: Legile universale guvernează materia. Dar de unde vine toată această materie? În cartea sa intitulată Cosmos‚ Carl Sagan scria: „La începutul Universului nu existau galaxii‚ nici stele‚ nici planete‚ nici viaţă‚ nici civilizaţie.” Apoi‚ vorbind de schimbarea radicală care a dus la naşterea Universului aşa cum există astăzi‚ el spune că aceasta a fost „cea mai extraordinară transformare a materiei şi a energiei pe care am avut privilegiul s-o întrezărim”.⁠ Iată cheia înţelegerii modului în care a putut veni Universul în existenţă: a fost nevoie de o transformare a materiei şi energiei. Această relaţie între energie şi materie a fost verificată de celebra formulă a lui Einstein: E=mc2 (energia este egală cu masa ori viteza luminii la pătrat). O concluzie care decurge din această formulă este aceea că materia poate fi produsă din energie‚ aşa cum materia poate şi elibera o energie colosală. Bomba atomică a fost demonstrarea în practică a acestui adevăr. Astfel‚ astrofizicianul Josip Kleczek a declarat: „Cele mai multe particule elementare‚ dacă nu cumva chiar toate‚ pot fi create prin materializarea energiei.” Ştiinţa dovedeşte deci că o sursă nelimitată de energie ar dispune de materialul necesar creării substanţei întregului Univers. Conform punctului de vedere al Bibliei‚ această nelimitată sursă de energie este aceea care s-a aflat la originea evenimentelor descrise astfel în Geneza 1:1: „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul.”

Un început‚ dar nu un haos: Astăzi oamenii de ştiinţă recunosc în general că Universul a avut un început. O teorie foarte răspândită‚ care încearcă să explice acest început‚ este cunoscută sub numele de teoria Big-Bangului sau a Marii Explozii. „Aproape toate discuţiile recente asupra originii Universului sunt bazate pe teoria Big-Bangului‚” observă Francis Crick.⁠ Iar Jastrow a spus că această „explozie cosmic poate fi considerată literalmente drept începutul creaţiei”.⁠ Dar astrofizicianul John Gribbin a recunoscut în New Scientist că deşi savanţii „afirmă în mod obişnuit că ar putea descrie în detaliu” evenimentele care au urmat după acest „moment”‚ totuşi ceea ce a provocat „momentul creaţiei rămâne un mister”. Şi meditativ‚ el a adăugat: „La urma urmelor‚ poate că Dumnezeu a făcut toate acestea.” Totuşi‚ majoritatea savanţilor nu sunt dispuşi să-i atribuie lui Dumnezeu acest „moment”. De asemenea‚ ei afirmă în general că explozia iniţială a fost haotică‚ la fel ca explozia unei bombe nucleare. Dar un asemenea tip de explozie produce oare o mai bună organizare? Bombele care cad asupra unui oraş în timp de război crează oare edificii frumoase şi impunătoare şi străzi prevăzute cu indicatoare de circulaţie? Dimpotrivă‚ asemenea explozii provoacă distrugere‚ dezordine‚ haos‚ dezintegrare. Iar când este vorba de o bombă atomică‚ atunci dezorganizarea este totală‚ mărturie stând ceea ce s-a întâmplat în anul 1945 în oraşele japoneze Hiroshima şi Nagasaki. Nu‚ o simplă „explozie” nu putea să stea la originea uimitorului nostru Univers‚ nici nu poate explica organizarea sa‚ nici arhitectura sa şi nici legile sale impresionante. Numai un organizator perfect şi un legislator puternic putea să pună în acţiune colosalele forţe necesare pentru a face să rezulte o organizare şi nişte legi extraordinare. Ştiinţa şi raţiunea aduc deci o confirmare puternică acestei declaraţii a Bibliei: „Cerurile proclamă gloria lui Dumnezeu‚ iar întinderea vorbeşte despre lucrarea mâinilor sale.” - Psalm 19:1 - T.M.. Astfel‚ Biblia atacă direct problemele pe care teoria evoluţiei nu le-a abordat cu claritate. Această carte nu ne lasă în ignoranţă cu privire la originea tuturor lucrurilor‚ ci ne oferă un răspuns simplu şi pe înţeles. Ea confirmă ceea ce observaţiile ştiinţifice şi chiar şi noi înşine am putut constata‚ şi anume că nimic nu poate veni în existenţă de la sine. Chiar dacă noi înşine nu am fost prezenţi atunci când a fost creat Universul‚ este evident totuşi că el a trebuit să aibă un mare Arhitect‚ după cum spune şi Biblia: „Orice casă este construită de cineva‚ dar cel care a construit toate lucrurile este Dumnezeu.” - Evrei 3:4.