VIKINGII - CUCERITORI ȘI COLONIZATORI.

VIKINGII - CUCERITORI ȘI COLONIZATORI

    Era într-o zi din luna iunie a anului 793. Călugării de pe mica insulă Lindisfarne, cunoscută și sub numele de Holy, aflată în largul coastelor comitatului Northumberland (Anglia), își vedeau liniștiți de treburile lor, fără să bage în seamă că niște corăbii joase, elegante, se apropiau de țărm. Corăbiile au înaintat ușor până pe plajă, iar din ele au sărit jos niște bărbați bărboși, cu o înfățișare fioroasă, ținând în mâini săbii și topoare. Ei s-au îndreptat în fugă spre mănăstire și i-au atacat pe călugării înspăimântați, făcând un mare măcel. Pirații au jefuit mănăstirea, luând aurul, argintul, bijuteriile și alte comori. Apoi au dispărut în largul Mării Nordului, de unde au venit.

    Acești jefuitori erau vikingii, iar în urma incursiunilor lor sălbatice (care erau de fapt niște atacuri rapide), ei au atras atenția popoarelor din Europa, marcând astfel începutul erei vikingilor, Nu peste mult timp, vikingii au stârnit atâta groază, încât în toată Anglia se putea auzi rugăciunea: „Scapă-ne Doamne, de furia oamenilor nordului!”

   Cine au fost vikingii? De ce au apărut brusc în paginile istoriei ca și cum înainte nici n-ar fi existat?

AGRICULTORI ȘI JEFUITORI:

   Strămoșii vikingilor au fost popoare germanice care, cu aproape 2000 de ani înainte de epoca vikingilor, au început să migreze spre Danemarca, Norvegia și Suedia, adică spre Scandinavia. Ca și strămoșii lor, vikingii, chiar și cei ce luau parte la incursiuni, erau agricultori. În regiunile mai reci ale Scandinaviei, oamenii își câștigau traiul îndeosebi din vânătoare, pescuit și prinderea balenelor. Negustorii vikingi trăiau în comunități mai mari; de aici plecau corăbiile lor robuste de-a lungul rutelor maritime comerciale ale Europei. Dar ce anume a făcut ca acest popor aparent inofensiv să iasă din umbră și să ajungă renumit într-o singură generație? O explicție ar fi suprapopularea, însă mulți istorici consideră că acest lucru s-ar putea aplica doar în cazul celor care trăiau în vestul Norvegiei, întrucât aici terenul arabil era limitat. Alți vikingi, probabil, au părăsit Scandinavia pentru a scăpa de dușmăniile dintre familii, - foarte frecvente la vikingi. O altă explicație ar fi că era ceva obișnuit ca bărbații vikingi bogați să aibă mai multe soții. Ca urmare, ei aveau și mulți copii. Însă, de obicei, doar fiul întâi-născut primea moștenirea familiei, lăsându-i pe frații și surorile mai mici să-și poarte singuri de grijă. În aceste condiții, fiii dezmoșteniți erau obligați să se organizeze în grupuri mari și foarte periculoase de războinici, care încercau prin orice mijloace, să-și procure cele necesare traiului, chiar dacă acest fapt însemna jaful și distrugerea altor comunități.

   Vikingii aveau mijlocul de transport potrivit pentru atacurile lor rapide: acea langskip ( „navă lungă”). Iatoricii elogiază această corabie, spunând că este una dintre cele mai frumoase realizări tehnologice de la începutul Evului Mediu.

EXPANSIUNEA VIKINGILOR:

   Unii istorici afirmă că zorii epocii vijingilor s-au ivit pe la jumătatea secolului VIII, cu puțin înaintea atacului asupra insulei Lindisfarne. În urma acestor atacuri, vikingii au ajuns în atenția popoarelor. După Anglia, ei s-au îndreptat spre Irlanda. Ulterior, vikingii au cucerit nord-estul Angliei, regiune care a ajuns să fie cunoscută sub numele de Danelaw, deoarece aici domina cultura și legea daneză.

   În 845, printre alte incursiuni, ei au jefuit Parisul. Regele franc Carol cel Pleșuv le-a plătit vikingilor 7000 de livre (3000 de kg.) de argint pentru a pleca din oraș. 

   Vikingii au navigat și spre Spania și Portugalia, unde prima incursiune consemnată a avut loc în 844. Ei au ocupat, pentru un timp, chiar orașul Sevilia. Cu toate acestea, apărătorii arabi au opus o rezistență atât de sălbatică, încât vikingi au fost drastic înfrânți, în cele din urmă.

    Vikingii din Suedia au navigat spre est, traversând Marea Baltică și pătrunzând pe unele dintre cele mai mari canale navigabile din Europa Răsăriteană: Volhov, Lovat, Nipru, Volga. Navigând pe aceste cursuri de apă, ei au ajuns la Marea Neagră și la bogatele teritorii ale Imperiului Bizantin. În cele din urmă, căpeteniile suedeze au devenit conducătorii imenselor teritorii slave de pe fluviile Nipru și Volga. Invadatorilor li se spunea „rus”, nume de la care provine termenul de „Rusia”.

 Vikingii norvegieni vor ocupa insulele Feroe, Hebride și Islanda. În Islanda au înființat un parlament -Althing. Acesta funcționează și azi, fiind cea mai veche adunare parlamentară a Occidentului!

    În 985, un viking pe nume Erik cel Roșu întemeiază o colonie în Groenlanda. Pe la anul 1000, fiul acestuia, Leif Erikson, a navigat spre vest, din Groenlanda până spre insula Baffin, apoi a coborât de-a lungul coastei Labradorului. El a ajuns într-o zonă a Labradorului, pe care a numit-o „Vinland”, datorită strugurilor sălbatici care creșteau aici. Din cauza deselor conflicte cu băștinași, vikingi nu au stat mult timp în aceste teritorii și au trebuit să plece. Descoperirile lor din America de Nord vor fi , cu trecerea timpului, uitate.

  Mulți vikingi au fost asimilați de alte culturi, chiar și religios. Așa s-au petrecut lucrurile cu regiunea de coastă a Franței cunoscută sub numele de Normandia, adică „țara oamenilor nordului”. Mai târziu, o căpetenie locală, - Wilhelm -, va reuși în urma bătăliei de la Hastings, din 1066, să cucerească Anglia.  

  

RELIGIA VIKINGILOR:

    Vikingii se închinau multor zeități. Printre acestea se aflau: Odin, Thorr, Freyr, Freyja și Hel. Odin, zeul înțelepciunii și al războiului, era zeul suprem al panteonului. Soția sa era Frigg. Thorr era un ucigaș al uriașilor și stăpânitorul vântului și al ploii. Freyr era un zeu  al păcii. Sora lui, Freyja, era zeița dragostei și a fertilității. Hel era zeița tărâmului morților.

    Denumirea unor zile ale săptămânii în limba engleză și în alte limbi provine din mitologia vikingă. De exemplu, Tuesday (marți) provine da la numele zeului Tyr, fiul lui Odin (cunoscut și sub numele de Woden); Wednesday (miercuri) înseamnă „ziua lui Woden”; Thursday (joi) - ziua lui Thorr; Friday (vineri) - ziua lui Frigg. 

   În lumea de apoi exista „Asgardhr” (reședința zeilor). Vikingii credeau că Odin asigura celor mai viteji în lupte un loc în „Asgardhr”, anume în marea sală - „Valhalla” - unde puteau cunoaște o fericire fără margini și ... se puteau bate după pofta inimii!