VIAȚA DUPĂ MOARTE - DOVEZI BIBLICE.

VIAȚA DUPĂ MOARTE - DOVEZI BIBLICE.

    Deși natura și știința oferă puține dovezi despre realitatea unei forme de viață după moarte, doar prin revelație divină putem avea o deplină cunoaștere în ceea ce privește viața de apoi și ce efecte are aceasta asupra sufletului uman. În acest articol voi nota un număr de pasaje din Noul Testament care vor permite cititorilor să aibă o scurtă examinare a unora dintre cele mai importante dovezi ale faptului că sufletul creștinului este conștient după moarte.

1. OAMENII POT UCIDE TRUPUL, DAR NU ȘI SUFLETUL

    „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeți-vă mai curând de acela care poate și sufletul și trupul să le piardă în gheena”.( Matei 10, vs. 28).

    În această declarație a Domnului Iisus, trupul și sufletul se deosebesc foarte clar. Oamenii pot ucide trupul, dar nu pot ucide sufletul. Cea mai importantă parte a ființei umane supraviețuiește după ce corpul moare. Iisus nu a considerat moartea trupului ca fiind ceva de temut, ci mai degrabă, oamenii ar trebui să se teamă că datorită neascultării lor, Dumnezeu va găsi necesar să distrugă și trupul și sufletul în gheenă, prin judecata Lui.

2. DUPĂ MOARTE, DUHURILE CELOR NEPRIHĂNIȚI MERG ÎN PARADIS.

    „Și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în Rai!” (Luca 23, vs. 43).

     Când a rostit Hristos aceste cuvinte, El și tâlharul erau pe cruce și aveau foarte puțin timp de trăit. Pentru ei viața se scurgea repede. Tâlharul, în ciuda suferinței sale, a văzut cum Hristos a îndurat chinurile crucificării. L-a văzut rugându-se pentru cei care L-au crucificat. Pe măsură ce privea la Iisus, devenea tot mai conștient că El este Fiul lui Dumnezeu! Acesta L-a rugat în mod umil pe Domnul Iisus ca să Își amintească de el când va intra în Împărăția Lui. Iisus a auzit strigătul lui de pocăință și i-a promis tâlharului că, înainte ca ziua să se sfârșească, acesta va fi în Paradis cu El.

     Este evident că, dacă duhul tâlharului de pe cruce și Duhul lui Iisus ar fi încetat să existe după moarte, promisiunea făcută ar fi fost înșelătoare!

3. DUMNEZEU NU ESTE DUMNEZEUL CELOR CELOR MORȚI, CI DUMNEZEUL CELOR VII.

  „Dumnezeu deci nu este un Dumnezeu al morților, ci al viilor, căci toți trăiesc în El.” (Luca 20, vs.38).

    Saducheii erau persoanele materialiste ale acelor vremuri. Aceștia nu au crezut în îngeri, în duhuri sau în înviere. Într-o încercare de a-L prinde pe Iisus în capcană cu propriile Sale cuvinte, aceștia au inventat cazul ipotetic al unor 7 frați, primul dintre ei având o soție și trăind cu ea înaite de a muri. Potrivit cu legea lui Moise, următorul frate s-a căsătorit cu văduva ca să ducă mai departe sămânța fratelui său. În această poveste, ei au presupus că fiecare  a murit la un moment dat, iar fratele care era în viață urma să se căsătorească cu femeia. „Deci femeia, la înviere, a căruia dintre ei va fi soție, căci toți șapte au avut-o de soție?” Iisus le-a răspuns la întrebare, arătându-le ignoranța în care se aflau în privința lucrurilor spirituale. „Și le-a zis Iisus: Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită; iar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela și învierea cea din morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită. Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel ca îngerii și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.” Pentru a demonstra mai mult greșeala pe care aceștia o fac, Iisus le-a îndreptat atenția asupra discuției dintre Iehova și Moise, în fața rugului aprins. Aici Yahwe/Iehova s-a descoperit pe Sine ca fiind Dumnezeul celor vii, și nu Dumnezeul celor morți. (Luca 20, vs.37,38). Ce a vrut Iisus să spună cu aceasta? A vrut să spună doar un singur lucru. Undeva, într-o altă dimensiune a Universului, Avraam, Isaac și Iacov erau conștienți și trăiau prin Dumnezeu.(vs. 38).

   S-a scris mult despre locul unde se aflau cei drepți înainte de venirea Mântuitorului. Vechiul Testament vorbește despre Sheol - Locuința Morților. Atenție! Este o IMENSĂ eroare ca sheol să fie tradus prin iad. În Sheol se duceau și cei răi și cei drepți! Este, însă, clar că, drepții se aflau într-un compartiment, să zicem așa, al Sheolului care nu implica suferință, ci o fericire, greu de definit însă atâta vreme cât Raiul era închis și primul om care a reintrat în Rai a fost tocmai tâlharul de pe cruce! Putem specula în legătură cu expresia „sânul lui Avraam”! Este posibil să fie vorba de o stare tranzitorie pentru drepții veterotestamentari, unde fericirea nu era deplină, unde așteptarea era înfrigurată, un loc care după venirea Mântuitorului și triumful Său asupra morții a încetat să mai existe, fiind înglobat, dacă putem spune așa, în Paradis! 

4.A TE DESPĂRȚI DE TRUP ÎNSEAMNĂ A FI PREZENT CU DUMNEZEU.

    „Sunt stâns din două părți: doresc să mă despart de trup și să fiu împreună cu Hristos, și aceasta e cu mult mai bine; dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup.” (Filipeni 1, vs. 23,24).

    Iată aici o declarație extraordinară a apostolului Pavel! La acea vreme în care a rostit aceste cuvinte, el deja lucrase pentru cauza lui Hristos timp de mulți ani. Suferințele constante și puterea care-l părăsea l-au făcut șă-și dorească foarte mult să fie acasă cu Mântuitorul. Totuși, a simțit o responsabilitate mare pentru cei convertiți din Filipi și era conștient că aceștia aveau nevoie, în continuare de el.

    Este clar faptul că, Pavel a crezut că, atunci când va părăsi trupul, va fi cu Hristos. Dacă ar fi încetat cunoștiința și tot ce ar fi rămas din el ar fi pierit în mormânt, atunci nu ar mai fi existat nicio dorință de a părăsi această lume. El știa, însă, că. atunci când va pleca din această lume, va intra în prezența lui Hristos!

5. EXPERIENȚA LUI PAVEL DESPRE RĂPIREA ÎN AL TREILEA CER.

     „Cunosc un om în Hristos care acum paisprezece ani - fie în trup, nu știu; fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe -, a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Și-l știu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe-, că a fost răpit în Rai și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască.” (2 Corinteni 12, vs. 2-4).

     Unii teologi spun că omul despre care vorbește Pavel ar fi chiar el! Nu rezultă din text așa ceva  în mod clar, dar nu faptul acesta este important pentru noi. Pentru noi are importanță aspectul că, odată ieșiți din trup, suntem într-o altă dimensiune a existenței! Depinde de noi în ce parte a acestei dimensiuni vom fi! Totul este să credem că această dimensiune există și că, credința noastră în Mântuitor este cea care ne asigură trecerea în partea cea bună și minunată!

6. OMUL BOGAT ȘI LAZĂR.

    Este atât de cunoscută această parabolă a Mântuitorului că nici nu-mi propun să insist asupra ei! Doresc să scot în evidență doar câteva aspecte fundamentale, anume:

1. Omul bogat a trăit doar pentru lumea aceasta și nu s-a asigurat pentru cea care avea să vină;

2. Bogatul a respins chemarea conștiiței sale. Deși un cerșetor era la poarta lui, el nu a avut milă de el. Îmbrăcat în hainele cele mai scumpe, a mâncat zilnic cele mai bune feluri de mâncare, fără să se gândească la omul care murea de foame la porțile lui;

3. Omul bogat nu s-a pocăit niciodată de păcatele sale și a ajuns în locul de chin veșnic nu pentru că era bogat, ci pentru că nu s-a pocăit;

4. Când bogatul a realizat că se află de partea rea a locului de veci, el a dorit cu disperare să primească ajutor, fapt care arată foarte clar că, era pe deplin conștient și nu se afla într-un fel de somn adânc așa cum pretind acei creștini din Bisericile care nu cred în viața de dincolo! Din păcate, trebuie să observăm că există și Biserici care promovează ideea că moartea este echivalentă cu un somn profund din care ne vom trezi la înviere! Acestora le dau un singur cotraargument: „Și când a deschis pecetea a cincea, am văzut sub jertfelnic sufletele celor înjunghiați  pentru cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia care au dat-o. Și strigau cu glas tare: Până când, Stăpâne sfânt și adevărat, nu vei judeca și nu vei răzbuna sângele nostru față de cei ce locuiesc pe pământ? ” (Apocalipsa 6, vs.9,10). Ce somn interesant - poți să strigi și să vorbești cu Dumnezeu! Mai că-mi doresc să am parte de un astfel de somn!

5. Dincolo, în locul de chin în care se afla, bogatul putea să vadă, să audă, să vorbească, să guste (ar fi dorit puțină apă!), putea să simtă că era chinuit, avea memorie și remușcări.

   Lucrurile sunt clare. Există viață dincolo de moartea fizică prin care doar lepădăm „hainele de piele” pe care le-am căpătat în urma păcatului adamic! Amin!!