AUSTRALIA - INFAMA ERĂ A DEȚINUȚILOR.

AUSTRALIA - INFAMA ERĂ A DEȚINUȚILOR

      *JOHN HILL: acuzat de furtul unei batiste de olandă, evaluată la 6 penny, și condamnat la 7 ani de exil în Australia;

    *ELIZABETH BASON: acuzată de furtul a 6,4 metri de stambă. Sentința inițială de moarte prin spânzurare a fost comutată, fiind condamnată la 7 ani de exil în Australia;

     *JAMES BARTLETT: declarat vinovat pentru furtul a 450 de kg. de cablu. A fost condamnat la 7 ani de exil în Australia; 

    *GEORGE BARSBY: găsit vinovat pentru atacarea lui William Williams și pentru că a furat de la el un portofel de mătase, un ceas de aur și 6 guinee (circa 6 lire sterline). A fost condamnat la moarte prin spânzurare, dar sentința a fost comutată, fiind condamnat la exil în Australia pentru tot restul vieții.

    Acestea sunt doar patru exemple de persoane ce au trăit la sfârșitul secolului XVIII și care au fost condamnate în Anglia, iar apoi exilate în Australia. Circa 160 000 de persoane au avut o soartă asemănătoare în timpul infamei ere a deținuților. Totuși, în cazul unor deținuți, situația nu era fără ieșire. De fapt, pentru unii, exilul avea să însemne în final o viață mai bună. Într-adevăr, întreaga eră a deținuților a fost plină de contradicții: un amestec de brutalitate și compasiune, de cruntă disperare și speranță.

    Sărăcia lucie din Marea Britanie a secolului XVIII, precum și schimbările sociale de atunci au dus la creșterea criminalității. Pentru a stopa această tendință, autoritățile au introdus legi incredibil de severe, care pedepseau și simple acte de furt, - acte generate de foamete și lipsuri. Furtul unei simple pâini îți putea aduce o pedeapsă cruntă! Totuși pentru a nu supraaglomera excesiv pușcăriile, și așa mizerabile, autoritățile britanice au găsit soluția exilării multor condamnați în îndepărtata Australie, devenită o închisoare în aer liber! Pe la 1786, coasta estică a Australiei a fost transformată în colonie penitenciară. Colonia penitenciară se va numi New South Wales! Curios, oarecum, este faptul că cele mai dure și inumane coloni-penitenciar vor fi cele din Tazmania. Lucrul se explică, parțial, prin faptul că-n New South Wales aveau loc puternice revolte - cel mai cunoscut episod este „Botany Bay”. Răsculații care supravețuiau, puteau, pe moment, să fugă spre interiorul Australiei și erau greu de prinși, în timp ce, condamnații din Tazmania ar fi trebuit să fugă pe mare spre o altă pușcărie, în fapt,  - cea de pe continent! Era foarte greu să fugă înspre interiorul Australiei fără a fi prinși cu ușurință de autoritățile navale ale insulei sau de către pirați, care îi puteau utiliza ca monedă de schimb. Imposibilă soartă pentru bieții oameni, mai ales că, așa cum am precizat mai sus, unii erau „criminali” teribili ce furaseră pâine pentru că n-aveau ce mânca! Cele mei crunte închisori erau cele din insula Norfolk ( foarte aproape de Tazmania) și Port Arthur (Tazmania). Autoritățile chiar se mândreau pentru modul barbar în care îi tratau pe deținuți. De exemplu: George Arthur, un odios guvernator al Tazmaniei, hotărât să impună „disciplina de fier” în Port Arthur, considerat astăzi, un criminal monstruos, dar, pe atunci, autoritățile din Marea Britanie au găsit de cuviință să-l decoreze pentru serviciile aduse Coroanei britanice! 

   Treptat, politica britanică în Australia s-a schimbat, aceasta încetând să mai fie considerată o zonă bună doar pentru a descărca „scursurile” societății britanice! Cu vremea, Australia va deveni o colonie model ce va primi statut de dominion!

   Cu timpul, mulți foști deținuți harnici și întreprinzători și-au strâns bogății, și-au câștigat respectul și, în unele situații, chiar au devenit renumiți. Samuel Lighfoot, de exemplu, a jucat un rol-cheie în construirea primelor spitale din Sydney și Hobart. De asemenea, William Redfern a devenit un medic respectat iar Francis Greenway și-a lăsat amprenta asupra arhitecturii orașului Sydney! După cum se poate remarca, aceștia trei erau, într-adevăr, criminali de speriat! Moderna Australie datorează aproape totul unor astfel de nefericiți!

   Așadar, avem de-a face cu o țară extraordinară și prin simplul fapt că, la originea ei se află astfel de „scursuri”, - după expresia lui George Arthur -, care nu meritau nimic! Mă gândesc, prin comparație, la România. Ne lăudăm mereu că suntem urmași ai Romei! Romanii știau să construiască drumuri, aveau un sistem poștal uluitor, aveau apă curentă, aveau băi publice, aveau apeducte și multe altele! Noi, urmașii Romei, nu suntem în stare să mai facem nimic! Poate că noi chiar suntem o colonie-penitenciar, de alt tip desigur. Mă întreb dacă vom mai putea vreodată să ne ridicăm din mocirla în care ne aflăm, și, asemenea celor din Australia, să reușim, cândva, să construim o țară modernă de care să fim mândri cu adevărat, nu mândri în mod propagandistic!