ENIGMA LUI WILLIAM SHAKESPEARE.

ENIGMA LUI WILLIAM SHAKESPEARE

    William Shakespeare este considerat de majoritatea specialiștilor cel mai mare dramaturg din istorie. Piesele sale sunt jucate mai des și în mai multe țări decât piesele oricărui alt dramaturg. Niciun erudit shakespeare-ian de seamă nu pune la îndoială faptul că Shakespeare a fost cel care a scris piesele și poemele. Totuși, unii se îndoiesc de acest lucru. De ce?

    Născut în 1564, la Stratford-upon-Avon, Shakespeare moare la 52 de ani, în 1616. S-au scris nenumărate volume despre el, - multe dintre acestea fiind scrise după ani de cercetări minuțioase -, în dorința de a răspunde la o singură întrebare: A scris W. Shakespeare lucrările literare care îi se atribuie?

   

PROBLEME FUNDAMENTALE:

     Piesele lui Shakespeare dezvăluie o extraordinară experiență laică. De exemplu, el avea cunoștințe de drept și s-a folosit în mod impresionant de un limbaj juridic și de precedente juridice. De asemenea, avea cunoștințe vaste de medicină. Același lucru se poate spune despre vânătoare, creșterea șoimilor pentru vânătoare și alte sporturi, precum și despre eticheta de la curtea regală. John Michell, istoric shakespeare-ian scrie, chiar că, el a fost „scriitorul care știa totul.”

   În piesele lui Shakespeare sunt descrise de cinci ori naufragii, iar modul în care sunt folosiți termenii nautici sugerează că, scriitorul a fost un marinar iscusit. A călătorit Shakespeare în străinătate? A luat parte la înfrângerea Armadei Spaniole din 1588? Răspunsul la oricare dintre aceste întrebări ar putea susține calitatea de autor a lui Shakespeare, dar nu pot fi furnizate argumente solide în acest sens. Așa stau lucrurile și în ceea ce privește faptul că stăpânea foarte bine cunoștințele de ordin militar și limbajul infanteriștilor. Se remarcă și faptul că, în lucrările sale citatele din Biblie sunt evidente. Probabil le-a învățat de la mama lui, dar nu există dovezi că aceasta ar fi știut carte. Cunoștințele sale biblice dau naștere unor întrebări cu privire la instruirea de care a avut parte Shakespeare.

UN OM DE LITERE?

     Tatăl lui William a fost mănușar, se ocupa cu prelucrarea lânii și probabil că a fost măcelar. Deși analfabet, el era un cetățea respectat. Nu există liste cu elevii care au frecventat școala gimnazială din Stratford, dar în prezent majoritatea erudiților sunt de părere că tânărul William a frecventat-o. După câțiva ani, dramaturgul Ben Jonson, prietenul lui William, spunea despre acesta că are „o latină limitată și o greacă și mai limitată”, ceea ce ar însemna că instruirea lui William era elementară.

     Totuși, scriitorul pieselor cunoștea foarte bine clasicii greci și romani, precum și limbile franceză, italiană și spaniolă. De asemenea, avea un vocabular bogat. Un intelectual din zilele noastre rareori folosește în conversație peste 4 000 de cuvinte. John Milton, poet englez din secolul XVII, a folosit aproximativ 8 000 de cuvinte în lucrările sale. Dar lui Shakespeare, unii erudiți, îi atribuie nu mai puțin de 21 000 de cuvinte!

CĂRȚI ȘI MANUSCRISE:

     Toate bunurile lui Shakespeare au fost inventariate cu atenție pe testamentul lui de trei pagini, fără nicio mențiune însă cu privire la cărți și la manuscrise. I-au fost acestea lăsate Susannei, fiica lui cea mare? Dacă da, acestea ar fi fost cu siguranță împărțite între descendenții acesteia. Intrigat de această enigmă, un cleric din secolul XVIII a verificat toate bibliotecile particulare care se aflau pe o rază de 80 de kilometri în jurul orașului Stratford-upon-Avon, însă fără să descopere nici măcar un volum care să-i fi aparținut lui Shakespeare.

     Manuscrisele pieselor ridică o problemă și mai mare - nu se știe să fi supraviețuit vreun original. În prima ediție cu folio din 1623 au fost publicate 36 dintre piese, iar aceasta la 7 ani după moartea lui Shakespeare. În timpul vieții lui au apărut multe ediții plagiate, cu toate că Shakespeare, un abil om de afaceri, nu a întreprins nicio acțiune judecătorească pentru a împiedica publicarea lor.

LONDRA ȘI FAIMA:

     Trupele de teatru ambulante erau ceva caracteristic perioadei elisabetane, iar unele dintre acestea au vizitat Stratford-upon-Avon în 1587. Dacă Shakespeare li s-ar fi alăturat, el s-ar fi aflat la Londra în toamna acelui an. Știm că el a devenit membru al celei mai importante companii teatrale din Londra, „Oamenii Lordului Șambelan”, care mai târziu a fost cunoscută sub numele de „Oamenii Regelui”. De când a ajuns în capitală, soarta i s-a schimbat. De-a lungul anilor, el a intrat în posesia unor proprietăți din Londra și Stratford-upon-Avon. Dar nu există o consemnare clară a activității sale din perioada 1583-1592, - importanții „ani-lipsă”.

     Înainte de anul 1599, piesele apărute sub numele lui Shakespeare erau bine cunoscute la Londra, totuși, el nu a ajuns niciodată renumit ca autor al acestora. La moartea lui Shakespeare nu s-a ținut o înmormântare fastuoasă, deși în cazul altor dramaturgi s-au ținut, - de exemplu, Ben Jonson și Francis Beaumont au fost amândoi înmormântați, cu mare pompă, în Westminster Abbey din Londra.   

POSIBILI AUTORI:

       A fost folosit oare numele lui Shakespeare ca să se ascundă numele adevăratului autor sau chiar al mai multor autori? S-au sugerat peste 60 de posibili autori. Printre aceștia se numără dramaturgul Christopher Marlowe, fiind menționate și nume la care nu ne-am aștepta, cum ar fi: Cardinalul Wolsey, Sir Walter Raleigh și chiar Regina Elisabeta I. Care dintre aceștia merită, potrivit teoreticienilor, cea mai mare considerație?

     Cel mai posibil autor este Francis Bacon, care a studiat la Universitatea Cambridge. Fiind mai mare decât Shakespeare cu 3 ani, el a devenit un avocat de seamă și un funcționar la curtea regală, iar lui i s-au atribuit multe lucrări literare. Teoria conform căreia lucrările lui Shakespeare sunt ale lui Bacon a fost lansată prima dată în 1769, dar a fost ignorată aproape 80 de ani. În 1885 a fost înființată „Societatea Bacon” pentru dezbaterea unor chestiuni și au fost prezentate multe dovezi care susțin această teorie. De exemplu, Bacon a trăit la o distanță de aproximativ 30 de kilometri nord de Londra, în apropiere de St. Albans, un oraș menționat de 15 ori în lucrările lui Shakespeare. Totuși, orașul natal al lui Shakespeare, Stratford-upon-Avon, nu este amintit niciodată!

     Roger Manners, al cincilea conte de Rutland, și William Stanley, al șaselea conte de Derby, îți au amândoi susținătorii lor. Ei au avut parte de o instruire de bună calitate și de o experiență vastă în viața de la curte. Dar de ce și-ar ascunde aceștia calitatea de autor? Pledând în 1939 în favoarea lui Rutland, profesorul Pierre Porohovshikov a spus: „Primele lui opere literare au fost tipărite sub anonimat, celelalte fiind semnate cu un pseudonim, pur și simplu deoarece nu era acceptabil din punct de vedere social ca un nobil să scrie pentru teatrele la care mergeau oamenii de rând”.

    Unii sugerează că piesele lui Shakespeare sunt opera unei asociații de sriitori, fiecare contribuind cu o serie de cunoștințe din domeniul lui de specialitate. Într-o altă ordine de idei, a editat și pregătit oare Shakespeare, - în calitate de editor -, piesele altora pentru a fi jucate? S-a spus despre el că „nu a șters niciodată vreun rând” din manuscrisele lui. Acest lucru ar putea fi adevărat dacă el edita, cu mici modificări, manuscrisele care aparțineau altor dramaturgi și care îi erau aduse.

     Care este unul dintre motivele principale pentru care unii se îndoiesc că Shakespeare ar fi autorul? „The World Book Encyclopedia” precizează că oamenii „au refuzat să creadă că un actor din Stratford-upon-Avon ar fi putut scrie piesele. Statutul lui Shakespeare de om de rând, născut la țară, nu se potrivea imaginii pe care și-o formaseră ei despre geniul care le-a scris”. Aceeași enciclopedie adaugă faptul că, marea majoritate a celor menționați ca posibili autori „făceau parte din nobilime sau din clasele superioare”. Așadar, mulți care se îndoiesc că Shakespeare a fost autorul adevărat, sunt de părere că „numai un om instruit, un bărbat rafinat din înalta societate ar fi putut scrie piesele”. Dar, așa cum am amintit mai înainte în acest articol, mulți erudiți shakespeare-ieni cred că Shakespeare este autorul.

    Va fi rezolvată această controversă cândva în viitor? Puțin probabil. Dacă nu ies la lumină dovezi noi, sub forma manuscriselor originale sau a unor date care să explice anii-lipsă, W. Shakespeare va rămâne o enigmă fascinantă.

  

ȘTIINȚA DE CARTE ȘI NUMELE:

    Este posibil ca W. Shakespeare să se fi semnat de 6 ori pe 4 documente care s-au păstrat. Numele lui se poate citi doar parțial, iar scrisul lui nu este consecvent. Unii erudiți sunt de părere că avocații ar fi semnat testamentul în locul lui, fapt care îi determină pe alții să-și pună o întrebare care poate părea absolut incredibilă: Oare a știut carte William Shakespeare? Nu există manuscrise care să fi fost scrise de el. Fiica sa Susanna se putea semna, dar nu există dovezi că ar fi putut face ceva mai mult de atât. Cealaltă fiică a lui Shakespeare, Judith, care era mai atașată de tatăl ei, făcea un semn când se semna. Ea era analfabetă. Nimeni nu știe de ce i-a privat Shakespeare pe copiii lui de bucuria de a trage foloase inestimabile din literatură. O enigmă în plus legată de Shekespeare!