CRIMA
ORGANIZATĂ - O ISTORIE SÂNGEROASĂ A OMENIRII!
Un
adevăr de necontestat este acela că nu există în istorie un dosar mai voluminos
și mai acuzator decât cel al violenței și al corupției. În fapt, criminalitatea
organizată reprezintă un fenomen atât de vechi încât poate fi urmărit până la închegarea
primelor societăți umane și până la apariția primelor civilizații. Este,
practic, istoria unei lumi tenebroase care s-a dezvoltat în mijlocul oamenilor,
în secret, și ale carei urme nu pot fi depistate decât prin miile de cadavre și
de lovituri sângeroase lăsate de-a lungul istoriei. Termenul de „caracatiță”,
dat de investigatorii italieni, i se potrivește de minune.
Începuturile
crimei organizate:
Nu
există mențiuni scrise ale unor manifestări de crimă organizată în Sumerul
de acum 6 milenii, prima civilizație cunoscută a lumii, deși, cu siguranță, ele
au existat încă din acele zile. Codul lui Hammurabi, primul cod de legi
editat vreodată, lasă, însă, să se înțeleagă faptul că, astfel de infracțiuni
erau cât se poate de reale în Babilonul de acum 4000 de ani. Iar ca să
fim meticuloși în cercetarea noastră, trebuie să spunem că primele forme ale
crimei organizate despre care s-a scris vreodată sunt cele din Egiptul Antic.
Atunci
când mormântul faraonului adolescent Tutankhamon a fost scos intact la
lumină, mai precis în anul 1922, lumea a fost uimită de tezaurul ascuns în
cripta regală. Lui Howard Carter i-au fost necesari ani întregi pentru a
inventaria și a cataloga tot ceea ce descoperise. Dar Tutankhamon nu a fost
decât un faraon mărunt, decedat misterios la vârsta de numai 18 ani, acesta
fiind, probabil, și motivul pentru care locul său de veci a trecut neobservat
de către jefuitorii de morminte. În schimb, niciun alt mormânt regal nu a fost
descoperit intact, ceea ce nu poate decât să aprindă imaginația celor care
încearcă să înțeleagă valoarea uriașă a comorilor depuse alături de puternicii
faraoni de-a lungul timpului. Profanarea
mormintelor nu se încadrează în tiparul crimei organizate, ați putea spune.
Evident! Interesantă este, însă, o relatare venită din perioada faraonului Ramses
al IX-lea (1129 - 1111 î.H.).Documentul poartă numele de Papirusul Abbot
și cuprinde relatarea marelui vizir Khaemuaset și a celor doi administratori
aflați în subordinea sa, Paser și Paur, cu privire la capturarea
unui grup de jefuitori de morminte. În acea perioadă, nu mai puțin de 10
morminte regale din dinastiile a XI-a, a XII-a, a XVII-a si a XVIII-a fuseseră
golite de tezaurele faraonilor defuncți. Acțiunea părea ruptă dintr-un film
polițist, atâta vreme cât autoritățile vremii urmăresc în secret mișcările unei
veritabile bande de jefuitori, reușind să captureze opt dintre aceștia. Și mai
interesantă este mărturia unuia dintre acuzați, mărturie redată în două alte
documente antice (Papirusul Amherst și Papirusul Leopold II).
Aici, învinuitul mărturisește, probabil sub tortură, că întreaga grupare fusese
organizată și îndrumată de un edil local, un personaj care, cu siguranță, avea
informații exacte cu privire la cantitatea artefactelor depuse în morminte.
O altă
filieră, poate și mai bine organizată, este cea a preoților care oficiau
înmormântările regale. Sub pretextul mutării comorilor faraonilor în locuri mai
sigure, ei au făcut să fie „pierdute” o mare parte dintre acestea. Cum era de
așteptat, grupuri bine îndrumate în prealabil au făcut toată treaba, lăsând
preoții în afara oricăror suspiciuni. Unii cercetători cred că, un anume Herihor
ar putea face lumină în cazul acestui mister. Herihor a fost un înalt oficial în
timpul domniei lui Ramses XI. La moartea faraonului, Herihor i-a uzurpat
tronul, împărțindu-și regatul cu ginerele său Piankh. Herihor s-a autodesemnat
responsabil cu procedurile de „reînmormântare” în Valea Regilor, având
astfel posibilitatea să prăduiască la nivel înalt majoritatea mormintelor
regale. Mormântul lui Herihor nu a fost identificat niciodată, dar specialiștii
în domeniu sunt de părere că atunci când acest eveniment se va întâmpla, multe
dintre comorile pierdute ale Egiptului (sau măcar indicii despre ceea ce s-a
întâmplat cu ele) vor vedea lumina zilei.
În Grecia
și Roma Antică fenomenul devine deja unul de notorietate. Nu de puține
ori s-a întâmplat ca traficul și contrabanda de grâne, de sclavi sau de bunuri
de lux să arunce cele două puteri aproape de colapsul economic. Înca de atunci,
criminalitatea organizată tindea să cuprindă cele mai înalte sfere ale puterii
iar fenomenul în sine putea fi regăsit deja la orice nivel social.
Crima
organizata - scurt istoric al unui fenomen global;
1.Sicilia:
Nu
degeaba crima organizată și, în special, mafia ca formă de manifestare a
ei, a fost întotdeauna asociată cu sudul Italiei. Prima mențiune a unei
organizații criminale, în sensul clasic al termenului, este facută în secolul
al IX-lea, în Sicilia, în timpul dominației arabe asupra acestei insule.
Alte izvoare istorice plasează acest fenomen 200 de ani mai târziu, în același
loc, în timpul ocupației normande. În fapt, Sicilia a fost o colonie exploatată
rând pe rând de greci, cartaginezi, romani, arabi, normanzi, germani, francezi,
aragonezi, spanioli, bourboni și, mai ales, de Inchizitie. Sicilia a devenit
astfel terenul propice dezvoltării fenomenului de banditism ca luptă împotiva
asupritorilor. „Vendetta” -
răzbunarea și mafia erau puținele arme la îndemâna celor fără apărare într-o
lume în care justiția era la bunul plac al seniorului feudal. De cele mai multe ori, singura soluție a
celor oprimați era fuga în munți și înrolarea în bandele înarmate care au
existat dintotdeauna în Sicilia.
Termenul de „mafie”, caracteristic
organizațiilor din Sicilia, este la fel de controversat ca și începutul
fenomenului în sine. Unii cercetători afirmă că, originea acestui cuvânt se
află în expresia arabă „maha’fat” -
protecție, imunitate, privilegiu; sau în cuvântul „mahias”, provenit din
aceeași limbă, care însemna semeție, orgoliu, aroganță. Alți istorici sunt de
părere că „mafia” ar fi prescurtarea formulei „Morte ai francesi Italia anela!” -
„Moarte francezilor strigă Italia!” - motto-ul mișcării clandestine apărute la
Palermo în anul 1282, ca reacție la opresiunea dominației normande.
Privită ca „mafia bună”, care vine în ajutorul celor oprimați, organizația,
sau organizațiile de tip mafiot din Sicilia, se schimbă radical începând cu
secolul al XVIII-lea. Atunci apar structuri embrionare ale așa numitei „mafii negre” sau „întunecate”. Totul începe cu
recrutarea de către baronii locali a gărzilor și supraveghetorilor înarmați
prin intermediul cărora se încerca impiedicarea deteriorării drepturilor
feudale. Aparatul mafiot, constituit din „gabellotti”- intermediari între țărani și nobili, ajunge rapid
să trateze de pe poziții de forță și cu unii și cu ceilalți. Iar
dacă Mafia a reușit să se perpetueze de-a lungul atâtor generații, dacă azi
este încă puternică, aceasta se datorează celebrei legi a tăcerii - Omerta.
Dictonul „Chi tace campa!” –
„Cine tace, trăiește!”, este o normă atât de generală încât a devenit tipică
pentru orice grup mafiot din orice colț al lumii.
2. Asia:
Tot în
Evul Mediu, și tot din cauze asemănătoare, criminalitatea organizată cunoaște o
puternică recrudescență și în Asia. În Japonia, temuta organizație Yakuza
își are originile în sistemul feudal nipon, acolo unde samuraii se transformau
în bandiți (ronini) venind în ajutorul săracilor sau încercând să obțină
profit de pe urma acestora. De altfel, chiar și în structura actuală, Yakuza
păstrează multe aspecte ale feudalismului japonez, atât prin normele de comportament,
prin ritualuri, cât și prin simbolistică.
În China, asociațiile criminale actuale
își găsesc originile în urmă cu aproximativ trei secole, sub forma unor grupări
revoluționar-naționaliste create cu scopul de a înlătura dinastia Ch’ing,
originară din Manciuria, și reafirmarea la conducerea Imperiului Chinez
a dinastiei Ming. Termenul de „Triade”, prin care sunt
identificate astăzi grupările criminale chinezești, a fost utilizat pentru
prima dată de englezi pentru a individualiza cele trei forțe fundamentale ale
Universului recunoscute de membrii acestor grupări: paradisul, pământul
și omul.
Rusia este ultima intrată în rândul negrei
elite a crimei organizate și, totuși, specialiștii în criminologie susțin că
mafia rusească a dobândit, în mai puțin de 20 de ani, supremația mondială. Rupte
din fostele structuri ale KGB-ului și ale autorităților sovietice, sau născute
în lagărele siberiene, organizațiile mafiote ruse au ajuns în scurt timp să
detroneze Triadele chinezești și Yakuza japoneză chiar în zonele de influență
ale acestora. Cu o violență extremă, mafioții ruși au ocupat cea mai mare parte
a pieței negre asiatice (trafic de droguri, de armament, de persoane etc.)
avansând treptat către cele două Americi, Africa, Australia și Europa.
3. Statele
Unite ale Americii:
Pământ al făgăduinței pentru cei mai mulți
dintre emigranții secolului al XIX-lea și începutului de secol XX, Statele
Unite ale Americii s-au dovedit, așa cum era de așteptat, un teren ideal
pentru gangsterii refugiați din Lumea Veche. De exemplu, în anul 1890, ia naștere „Mano Nera” - „Mâna Neagră”, prima formă
de manifestare a Mafiei siciliene în America. Astăzi „donii” italieni sunt
binecunoscuți în această țară!
4. America
Centrala si de Sud:
Dacă în Italia se năștea termenul de „familie mafiotă”, America
Centrală și cea de Sud au dat lumii o altă denumire cu o tristă
reputație - cartelul.
Specializate în producerea și comercializarea drogurilor puternice (în special
cocaină), cartelurile mexicane, columbiene, braziliene sau cele din Venezuela,
dețin un trist loc 1 pe plan mondial în ceea ce privește traficul de
stupefiante.
* În încheiere, notăm că, grupări mafiote se
manifestă, tot mai intens, în țările Europei de Est, în Africa, în Australia.
În România, unele partide sunt considerate partide-mafiote! Chiar unle
guvernări au fost etichetate pe drept-cuvânt ca fiind mafiotice: guvernarea
Năstase când a apărut celebra sintagmă de „baroni locali”, regimul
Băsescu-Udrea-Boc și guvernarea pesedistă din timpul lui Liviu Dragnea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu