DESPRE MĂSLUIREA ISTORIEI NAȚIONALE.

 

DESPRE MĂSLUIREA ISTORIEI NAȚIONALE

  Oricât ar părea de ireal sau de mercantil cuvintele pot fi simple instrumente în mâinile sau degetele unui om care urmărește un succes de scurtă durată. Tonul familiar creează impresia de apropiere, de parcă te invită cineva să-ți spună povești undeva în jurul unui foc de tabără. Se creează o anume intimitate unde ai vaga impresie că urmează să afli detalii dintre cele mai savuroase, sau, ai impresia că se deschide o „dulce” cutie a Pandorei, sau că se mușcă dintr-un delicios măr al cunoașterii. Este simplu să atragi oamenii în jocul tău despre istorie, despre adevărul acela care este al tău și vrei să se mărească sub influența ta. Cel care vehiculează astfel istoria trebuie să resimtă o anumită satisfacție atunci când poate convinge că realitatea a fost alta decât știu ceilalți. Există puterea cuvântului de a fermeca. Desigur, orice „demonstrație științifică” necesită argumente, necesită dovezi. Și un articol scris despre  istorie este mai mult un act de rememorare sau de evocare a trecutului și mai puțin un act jurnalistic. Limbajul bombastic sau diferitele elemente „catchy” nu au ce căuta în el. Istoria nu trebuie să fie prezentată într-un mod captivant, realitatea nu a fost nicicând iertătoare, nu are nevoie de prea multe stilizări. Istoria este palpabilă atunci când începe să fie prezentată prin prisma celor care au trăit-o, atunci când poți să empatizezi cu cei care au fost prigoniți, torturați, nedreptățiți, când mergi mai departe de cifre, când Primul Război Mondial, de pildă, nu este doar un simplu război soldat cu peste 300 000 de morți în România, ci  este o tragedie care a distrus familii și a afectat natura umană. Este suferința oamenilor, nu un număr.

1. Mihail Roller:

  Mihail Roller a scris undeva la 49 de volume legate de istoria României. Practic acesta a depus o muncă titanică de a rescrie întreaga noastră istorie, o nouă istorie care să se încadreze în anumite norme convenabile contemporaneității sale. Cea mai cunoscută lucrare a sa rămâne Istoria RPR - manual pentru învățămîntul mediu, sub red. Mihail Roller, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, 1952,1956. Un manual din care elevii în anul 1960 învățau că:  „Regele avea moşii întinse, multe fabrici, mulţi bani în bănci. El ţinea strânse legături cu foştii moşieri şi cu marii fabricanţi, pe care îi ocrotea cu grijă. Împreună cu aceştia şi cu alţi duşmani de peste graniţă, regele punea la cale diferite acţiuni potrivnice poporului nostru”.  Mihail Roller era un mare comunist și antisionist care a ținut să ofere „adevărul” care credea că a rămas nespus, punând accent pe influența slavă asupra istoriei noastre. Prin „lucrări” de tipul acesta devine clar faptul că, orice istorie închinată unei ideologii are, cu siguranță, multe, foarte multe metehne. Totuși, chiar și în prezent este greu să delimităm minciuna de adevăr, realitatea de ficțiune cu atât mai mult când vine vorba despre trecut. Ar fi prea mult să folosesc cuvinte tăioase, dat fiind că nu am trecut, personal, de exemplu, prin teroarea comunistă din anii 50. Dar pot să fiu cel puțin dezgustat de faptul că un popor a putut să-și extermine cele mai importante personalități ale sale. Indiferent dacă vorbim de așa-numita facțiune „nazistă” de la noi din țară care l-au ucis la o margine de pădure pe Iorga sau că vorbim de închisorile comuniste sau „obsedantul deceniu”, de acele „lăcașuri” ale ororii în care oameni mari precum Mircea Vulcănescu au pierit în condiții mai rele decât marii infractorii ai vremii. Săpați puțin câte puțin în trecutul omenirii și cu siguranță ororile care stau la baza societății moderne vă vor îngrozi! Nu este nevoie de prea mult efort să anulezi un om; nu este nevoie de arme sau de „pumni dați în locurile esențiale”. Este nevoie de lipsă de empatie și asta ne face oricând criminali! Dar cât de pervertită trebuie să fie o societate care efectiv își „programează” copiii să fie într-un fel anume, să vadă lumea dintr-o anumită perspectivă! Pentru că monarhia din moment ce fusese abandonată sau înlăturată trebuia să fie ceva negativ, este firesc că binele trebuia să fie de partea comuniștilor, cei care vin și reabilitează discrepanțele sociale.

2. Alți măsluitori ai istoriei naționale:

  În anii 1960 se delimitează modul în care se scrie despre instaurarea monarhiei. Există un manual conceput de Dumitru Almaş, G. Georgescu-Buzău şi Aron Petric, unde se oferă o analiză detaliată a modului prin care este detronat Cuza, iar Carol și cei care îi erau alături sunt ponegriți preț de jumătate de pagină. Prințul devine un simplu „pion al lui Bismarck”; prin intermediul lui germanii puteau să își împlinească scopurile, sau, mai aflăm cum Carol I avea idealul de a schimba în bine strict viața burghezo-moşierilor prin exploatarea țării.

 Nici în zilele noastre istoria nu scapă de manipulări în modul în care este scrisă. Într-un manual de istorie de clasa a XI-a se poate citi: „Monica Macovei este un noroc pentru România.” În fiecare epocă, istoria poate să fie pervertită, să devină o monedă de schimb pentru te miri ce interese. Pentru că oricât de obiectivă se anunță o lucrare care tratează istoria unui popor,  trebuie să rămână „ceva”, un mic element, oricât de mic, prin care autorul își va pune în relief propriile sale convingeri, mai ales atunci când servește interese politice. Astfel, într-o carte de sinteză a istoriei românilor, scrisă de Ion Aurel Pop, este lăudat Klaus Johannis, exact cum erau lăudați conducătorii comuniști! Horror!