VIZITA ÎMPĂRATULUI FRANZ IOSEF ÎN ROMÂNIA - 1896.

 

VIZITA ÎMPĂRATULUI FRANZ IOSEF ÎN ROMÂNIA - 1896

   În toamna anului 1896, în septembrie, Regele Carol I şi-a văzut îndeplinită una dintre marile dorinţe politice, aceea de a-l avea ca oaspete pe împăratul Franz Iosef I căci, aşa cum consemnează Regina Maria în memoriile sale, „Regele Carol păstra un sentiment de respect şi dragoste bătrânului împărat. Acesta era un adevărat prieten al Regelui României, chiar dacă politica lui apăsa uneori cam greu asupra ţărişoarei noastre pline de avânt, care arăta prin semne, întrucâtva îngrijorătoare, că voia să trăiască, să înflorească şi să se mărească” Venirea Suveranului Austro-Ungariei în România avea loc într-un moment când era necesară o reconfirmare oficială, şi pe această cale, a relaţiilor dintre cele două state. De curând fusese prelungit tratatul bilateral, secret, încheiat în octombrie 1883. Reorientarea simpatiilor Serbiei către Rusia, sporea importanţa păstrării unor bune relaţii româno - austro-ungare. Aşa încât, după cum, aceeaşi Regină Maria, cu binecunoscutu-i spirit ascuţit de observaţie, surprinde exact proporţia pe care o aveau, în legăturile dintre cele două capete încoronate, atât raţiunile politice, cât şi sentimentele, Vizita „le mulţumea şi politica şi simpatiile, şi la Regele Carol politica şi simpatia mergeau întotdeauna mână-n mână”.

 Vizita împăratului Franz Iosef I de la mijlocul lui septembrie, mai precis între 14 şi 18 septembrie 1896 a fost prilejuită de inaugurarea canalului Porţile de Fier, prezenţa sa la această festivitate fiind urmată de şederea, timp de două zile, la Bucureşti şi petrecerea unei zile de odihnă, de recreere, la Sinaia. „Serbările Imperiale” cum sunt numite, cu îndreptăţire, de către corespondentul publicaţiei „L'Independence Roumaine”, manifestările ocazionate de prezenţa la Bucureşti a bătrânului împărat s-au încheiat cu vizitarea, în dimineaţa zilei de 17 septembrie, a fortului de la Chitila şi „marea revistă a trupelor”, organizarea şi pregătirea armatei române fiind una din realizările de care era extrem de mândru şi mulţumit Regele Carol I. Părăsind fortul de la Chitila la orele 14,30 şi urcându-se în trenul regal, împăratul Austro-Ungariei şi Regele României s-au îndreaptat spre Sinaia unde la Castelul Peleş, o altă mândrie a Regelui Carol I, „leagănul ramurei ortodoxe a Dinastiei de Hohenzollern”, s-a consumat ultima zi şi jumătate a vizitei împăratului, „pe care statul şi naţiunea întreagă au concurat să i-o facă agreabilă”. Astfel, Regele Carol nu se abătea de la obiceiul pe care şi-l făcuse şi anume acela că, nesimţind prea mare interes pentru palatul de la Bucureşti, vechea casă a boierului Dinicu Golescu, lipsită de „apartamente potrivite pentru găzduirea musafirilor ... îşi primea cu mai multă plăcere musafirii la Sinaia, marea dragoste a vieţii lui”.

  După cum relatează presa vremii, pe tot parcursul drumului Bucureşti - Sinaia „gările erau frumos împodobite cu drapele, flori şi verdeaţă; iar o mare mulţime de locuitori de prin vecinătate, în haine de sărbătoare, au venit pentru a aclama şi saluta cu respect pe Auguştii Suverani”. Aşa s-a întâmplat în gara Buda unde „o imensă mulţime de lume, venită din Ploesci, în frunte cu autorităţile locale, precum şi prefectul judeţului Prahova, au aclamat cu mare entuziasm pe Suverani, cari, arătându-se la ferestrele vagonului, au mulţumit populaţiunei ce mereu se înţesa împrejurul trenului regal”. În „staţiunea Câmpina” unde „oprindu-se trenul regal, subprefectul şi primarul, în fruntea mai multor consilieri comunali de prin comunele învecinate şi o mare mulţime de lume venită de prin împrejurimi, au făcut entusiaste ovaţiuni; şcoalele intonau imnul regal, iar mai multe doamne au oferit frumoase buchete de flori Majestăţilor Lor”. In gara Comarnic „autorităţile locale şi populaţiunea din satele vecine aşteptau sosirea Majestăţilor Lor aclamându-i cu nesfârşite urale, aruncând flori, iar copiii şcoalelor comunale au intonat imnul regal”. In acelaşi timp, „între fiecare staţiune, mai mulţi ţărani, în frumoase haine de sărbătoare şi călări, alergau plini de bucurie pe lângă tren aclamând pe Majestăţile Lor”. La intrarea în gara Sinaia, „această încântătoare localitate, supranumită, pe bună dreptate, Regina Carpaţilor”, gară împodobită cu ramuri de brad şi drapelele ambelor ţări, la orele 17,30, trenul regal şi ocupanţii săi au fost întâmpinaţi nu numai de o mare mulţime de oameni şi de acordurile imnului imperial „intonat de musica gardei de onoare”, ci şi de familia regală a României - Regina Elisabeta, Principele moştenitor Ferdinand şi Principesa moştenitoare Maria şi de o serie de persoane oficiale între care ziarele i-au consemnat pe Ministrul de Externe al AustroUngariei, contele Agenor Goluchowski, Preşedintele Consiliului de Miniştri al României, Dimitrie A. Sturdza, baronul Alois Aerenthal, ministrul Austro-Ungariei la Bucureşti, Emil Ghyka, ministrul României la Viena, aghiotanţii împăratului - generalii Paar, Beck, Bofras, coloneii Pollak şi Someghy, precum şi ofiţerii români ataşaţi statului major al împăratului - generalul Barozzi şi coloneii Lambrino şi Dimitrescu etc.. După o scurtă oprire într-un „mare salon de onoare în întregime tapisat cu stofe româneşti ţesute de Societatea Furnica”, societate creată şi patronată, după cum se ştie, de Regina Elisabeta, salon amenajat tocmai pentru această vizită, împodobit cu plante şi flori şi având „podeaua ... acoperită de covoare populare”, cortegiul regal îmbarcat în trăsuri trase de cai s-a îndreaptat spre Castelul Peleş unde „opera abilă a omului şi binefacerile civilizaţiei se aliază cu măreţia naturii”. Nu înainte însă de a mai trăi încă două momente care aveau să trezească interesul şi admiraţia înaltului oaspete: trecerea pe sub un arc de triumf special şi pitoresc realizat „pe care se aflau mai multe grupuri de ţărani şi ţărance în haine naţionale, reprezentând scene din viaţa ţărănească, iar din culmea arcului se cântă fanfare” şi o scurtă vizită la Mănăstirea Sinaia. Aici, stareţul Nifon i-a oferit în dar împăratului Franz Iosef I , „un album legat cu mult gust conţinând vederi ale Sinăii, între care şi cea a istoricei mănăstiri şi ale văii Prahovei”. Suveranul austro-ungar mai primise şi alte daruri simbolice, dovezi ale respectului şi preţuirii românilor. Este suficient să amintim că, la sosirea în Bucureşti, primarul Capitalei, C.F.Robescu îi oferise „după datinele străbune ... pâine şi sare pe o tavă de argint aurită, împreună cu două cupe lucrate întocmai după tava şi cupele tesaurului de la Pietroasa”, pe care apoi i le-a şi dăruit. În acelaşi timp, celebra casă de comerţ bucureşteană Capşa pusese în circulaţie „nişte superbe albume, îmbrăcate în satin bogat ilustrat. Ilustraţia poartă sus portretele împăratului şi Regelui, în centru Castelul Peleş şi ca ancadrament drapelele austriece şi româneşti”, ca şi cutii şi săculeţe la fel decorate, toate umplute cu delicioasele bomboane „François Joseph”, special create cu ocazia augustei vizite. În sfârşit, după ieşirea din Mănăstirea Sinaia şi zăbovirea într-o poiană unde fusese improvizat un sat românesc „oferind un spectacol cu diverse scene ale vieţii domestice a ţăranilor” (femei torcând sau cosând şi bărbaţi călcând strugurii pentru a face vinul sau muncind la fabricarea uneltelor agricole), spectacol urmărit cu interes de împărat, cortegiul regal a ajuns la Castelul Peleş „a cărui admirabilă aşezare şi elegantă arhitectură par să producă o vie impresie” asupra înaltului oaspete. În curtea Castelului Peleş garda de onoare a batalionului de vânători, cu muzică şi drapel a dat onorul militar împăratului Franz Iosef I şi Regelui Carol I în sunetele imnului imperial, după care pe clădire a fost înălţat stindardul imperial. Ziua de 17/29 septembrie s-a încheiat cu un dineu intim la Castelul Peleş.la care, dintre miniştrii români nu au fost invitaţi decât Preşedintele Consiliului de Miniştri, Dimitrie A. Sturdza şi ministrul României la Viena, Emil Ghyka. De altfel, împăratul Franz Iosef I, considerând că, partea oficială a vizitei sale se consumase la Bucureşti, îşi exprimase de la bun început dorinţa de a se odihni la Sinaia, admirând Peleşul şi împrejurimile sale, măreţia munţilor şi verdele pădurii, preferând cadrul intim în locul recepţiilor sau dineurilor grandioase. După terminarea dineului, din prima seară a şederii sale la Castelul Peleş şi după ce se întreţinuse câtva timp cu persoanele prezente acolo, împăratul Franz Iosef I s-a retras în apartamentul pregătit anume pentru el şi căruia îi va rămâne şi peste ani numele de „Kaiserzimmer” (Camera împăratului). Pentru cea de-a doua şi ultima zi a şederii împăratului Franz Iosef I la Peleş fusese prevăzut un program variat, dar extrem de încărcat, menit să-l familiarizeze pe suveranul austro-ungar cu obiceiurile, felul de-a fi, sufletul poporului român, dar, în acelaşi timp, şi cu muzica, portul şi bucătăria românească. Începând încă de la orele 8,30 dimineaţa, împăratul Austro-Ungariei şi Regele României au pornit într-o plimbare cu trăsura spre Buşteni şi apoi prin Sinaia până la Izvor, pentru ca întorşi la Peleş, să facă o vizită Principelui Ferdinand şi Principesei Maria la reşedinţa lor de la Foişor, cu această ocazie fiindu-i prezentaţi oficial împăratului micul principe Carol şi mica principesă Elisabeta. La orele 11,00 cei doi Suverani însoţiţi de Regina Elisabeta, de Principii moştenitori Ferdinand şi Maria şi de restul suitei formată din aproximativ 30 de persoane au pornit într-o plimbare de-a lungul pârâului Peleş, prin pădure, mai întâi „în trăsuri până la întâia cascadă, de unde coborându-se au făcut o lungă excursiune pe jos de mai bine de o oră şi jumătate”, ajungând, apoi, la Stâna Regală unde, „într-un frumos umbrar de verdeaţă” li s-a servit prânzul. În timpul mesei, muzica Regimentului 1 de geniu şi două tarafuri de lăutari s-au întrecut în a-i distra pe înalţii oaspeţi. Unul din tarafuri, ai cărui membri erau îmbrăcaţi în costume naţionale „a atras cu deosebire interesul împăratului, care a urmărit cu vie plăcere diferitele bucăţi ale musicei naţionale”. Era, după cum consemnează corespondentul publicaţiei „L'Independence Roumaine”, cunoscutul taraf de „sub conducerea lui Cristache Ciolac” care a „interpretat un repertoriu de cântece şi dansuri româneşti”.

  Despre dejunul mai mult sau mai puţin rustic de la Stâna Regală, Regina Maria îşi amintea mai târziu că i s-a părut destul de caraghios şi marcat de o notă de falsitate, întrucât se dovedea greu pentru persoane a căror raţiune de a fi o constituia ceremonia, precum oamenii politici, diplomaţii, capetele încoronate, să lase de o parte protocolul şi formalismul. „Nimic din toată desfăşurarea nu semăna a sinceritate - ne spune ea -, iar cei doi actori principali, Regele Carol şi măreţul lui musafir, nu erau potriviţi de loc să joace rol într-o comedie uşoară”. După dejunul la iarbă verde favorizat de o vreme primăvăratecă, însorită, deşi era toamnă, la care singură Regina Elisabeta cu binecunoscuta sa capacitate de adaptare la situaţii din cele mai neobişnuite şi aplecarea ei către atitudini teatrale, s-a simţit cu adevărat bine, regele Carol l-a condus pe împăratul Franz Iosef pe o stâncă din apropiere, pe al cărui vârf fusese amenajată o terasă şi „un pavilion cu balustradă” de unde se putea vedea, de pe un versant, dincolo de Buşteni şi Azuga, peste vârfurile Caraiman şi Omul, iar, de pe celălalt versant, Castelul Peleş, Mănăstirea Sinaia şi toată valea Prahovei spre Comarnic. Observând încântarea pe care a trezit-o împăratului priveliştea oferită, Regele Carol i-a adresat rugămintea de a primi ca, în amintirea „acestei zile frumoase şi neuitate, cu care Majestatea Voastră Ne-a înveselit ... să-i permită a da numele de „Francisc Iosif ” acestei stânci, care presintă o vedere plăcută peste Sinaia şi valea Prahovei şi care a atras în mod deosebit privirile Majestăţii Voastre”.

   La întoarcerea la Castelul Peleş, Suveranul austro-ungar va mai fi prezent la ceaiul de la orele 16,30 de la Foişor ca oaspete al perechii princiare moştenitoare şi la dineul, cu caracter mai oficial decât celelalte, ce a avut loc la orele 19,00, urmat fiind de un concert vocal susţinut de corul metropolitan din Iaşi format din aproape 60 de persoane, domni şi doamne şi dirijat de Gavril Musicescu, căruia, la sfârşit, împăratul Franz Iosef I i-a adresat personal felicitări şi mulţumiri. Cu priceperea-i binecunoscută de cronicar al vieţii mondene, semnatarul rubricii „Carnet du High-Life” de la „L'Independence Roumaine”, Mişu Văcărescu Claymoor, de data aceasta corespondentul special al publicaţiei la Sinaia a făcut o descriere amănunţită a desfăşurării concertului, neuitând niciun amănunt de la prezentarea programului muzical, până la descrierea toaletelor soţiilor miniştrilor români prezenţi acolo. Aşa am aflat, de pildă, că piesele vocale incluse în programul corului au fost atât piese religioase de Haendel („Verdi Prati” - 1685), Orlando Lasso („Cognovi Domine” - 1620), Lamachin („Pre tine te lăudăm”) sau Gavril Musicescu („Ruga Sf. Simeon” şi „Imnul Heruvimilor”), dar şi cântece populare pe versurile lui Vasile Alecsandri, precum „Dor, dorule”, „Hai Ileană la poiană”, „Stăncuţa”, „Nevasta care iubeşte”, „Baba şi moşneagu”, „Zise-au Badea” ca şi, bineînţeles, Imnul austriac, creaţie a compozitorului austriac Franz Iosef Haydn şi Imnul „Trăiască Regele” scris de Gavril Musicescu. Se mai află, de asemenea, că Zoe Sturdza, soţia primului ministru era îmbrăcată în roz, că doamna Stolojan, soţia Ministrului de Interne Anastasie Stolojan purta o toaletă crem, că doamna Stătescu, soţia Ministrului Justiţiei Eugeniu Stătescu era îmbrăcată în gris perle, în timp ce doamna C. Stoicescu, soţia Ministrului Lucrărilor Publice Constantin Stoicescu purta o toaletă bleu azur. La concert au mai fost prezenţi, după cum spune tot Mişu Văcărescu-Claymoor şi alţi invitaţi: generalul Constantin Budişteanu, Ministrul de Război venit cu un tren special la orele 19,00, Ministrul Agriculturii şi Domeniilor, George D. Pallade, cu soţia, Ministrul Instrucţiunii Publice şi Cultelor, Petru Poni, Olga Mavrogheny, „marea doamnă de onoare a Palatului”, Zoe Bengescu, doamna de onoare a Reginei Elisabeta, doamna Greceanu, doamna de onoare a Principesei Maria, generalul Barozzi, generalul Robescu cu soţia, Emil Ghyka, ministrul României la Viena cu soţia, doamna Ecaterina Ghyka, Grigore Ghyka, ministrul României la Paris cu soţia, doamna Marieta Ghyka, Alexandru Ghyka, ministrul României la Sofia, prinţul şi principesa Dimitrie Ştirbey, doamna general Candiano-Popescu, doamna Iza Exarcu etc..

  După terminarea dejunului şi încheierea concertului, la orele 21,45, împăratul Franz Iosef I, luându-şi rămas bun de la Regina Elisabeta, căreia i-a sărutat mâna şi, printr-o cordială strângere de mână, de la Principesa Maria, a pleacat cu trăsura spre gară, însoţit fiind de Regele Carol I şi Principele Ferdinand, în timp ce în parcul Castelului Peleş era aprins un imens foc bengalez. Impăratul a fost condus la gară şi de miniştrii ce luaseră parte la dejunul din acea seară, precum şi de soţiile acestora. Pe fondul muzical asigurat de o companie din Batalionul 3 vânători care a dat onorul şi a intonat imnul imperial, cei doi suverani şi-au luat rămas bun, îmbrăţişându-se şi sărutându-se de mai multe ori, iar împăratul i-a mulţumit Regelui Carol „pentru strălucita primire ce i-au făcut atât Regele cât şi Ţeara, asigurând că niciodată nu va uita aceste frumoase zile petrecute în România”. După ce s-a despărţit, cu aceleaşi calde sentimente, şi de Principele Ferdinand, împăratul Franz Iosef I a urcat în trenul a cărei deplasare era supravegheată chiar de inginerul Anghel Saligny, Directorul general al Căilor Ferate din România, pornind, la orele 22,00, către Predeal. Se încheia astfel vizita imperială în România apreciată de ambele părţi ca un succes, socotită a fi una extrem de profitabilă atât pentru Imperiul Austro-Ungar, cât şi pentru România.