LA ZI ÎN POLITICA DIN REPUBLICA JOHANNISTAN!

 

LA ZI ÎN POLITICA DIN REPUBLICA JOHANNISTAN!

1. Orban și vaccinarea pe bani:

 Ca orice luptă pentru putere, și cea din PNL are momentele ei umoristice. Involuntare, desigur. Deși Florin Câțu cochetează încă feciorelnic cu candidatura la șefia partidului, Ludovic Orban s-a grăbit să se autoproclame „trecutul, prezentul și viitorul partidului”. Ce-o fi vrut să spună? Că viitorul PNL va arăta exact ca prezentul? Păi, nu sună deloc bine. Acum vreo trei săptămâni, sondajele arătau un partid ghemuit la vreo 23%, mai puțin chiar decât a scos la parlamentare. Cât despre trecut, la câte volte identitare a făcut partidul, la câte resturi și broaște râioase a îngurgitat în pofta-i după putere și bani, cine l-ar mai recunoaște drept urmașul Brătienilor? Brătienii, în niciun caz. Revendicarea obstinată de la gloria și martirajul acestora nu face decât să arate micimea prezentului, să îndemne la comparații deloc favorabile. Cât de comic și periculos în același timp este războiul pentru scaunul de șef liberal s-a văzut cel mai bine taman în ziua în care PNL aniversa 146 de ani de la înființare. Cu mintea doar la propria campanie electorală, Orban a reușit să facă o știre de presă, ceea ce nu-i puțin lucru. „În viitorul apropiat” anumite categorii de cetățeni vor trebui să plătească pentru vaccin. Serios? S-a gândit mult? O metodă cu adevărat inedită de a atrage oamenii la vaccinare! Când alții nu știu ce cadouri să mai ofere, ce momeli și plase să mai întindă, Orban vrea să scoată bani din vaccinare. Ca și cum nu este suficient că ținta de 5 milioane de vaccinați la 1 iunie este deja un vis un frumos, că doar vreo 25% din populație este imunizată (sau, presupus imunizată) cu o doză și vreo 14% are schema completă. Deci, suntem, iarăși, codașii Europei. Cum era de așteptat, Florin Câțu l-a contrazis: nici vorbă, nu s-a discutat așa ceva la guvern. Deocamdată. Dacă (re)câștigă Orban șefia PNL, nu-i exclus să ajungă din nou premier și să vezi cum se discută. Până atunci însă, Orban ar putea să-și pună ideile în aplicare în partid.

2. PNL, frânarul reformelor!

 Poate liberalii nu-și dau seama, dar credibilitatea coaliției în ce privește mersul, fie el și șchiop, al reformelor se datorează, pe drept sau nu, USR-PLUS și nu lor. „Există o rezistență față de reforme și schimbări”, se plângea premierul Florin Câțu în contextul în care scandalul din coaliție depășise căutatul nodurilor în papură la Voiculescu și o apucase pe drumul bolovănos al discuțiilor despre promisiunile reformiste din campanie. Ce nu spune premierul este cine se opune schimbărilor, cine pune bețe-n roate reformelor. Și nu spune pentru că nu poate vorbi de funie în casa spânzuratului. Căci lucrurile sunt clare: „schimbările” marca PNL seamănă îngrozitor de mult cu acelea ale PSD din epoca Dragnea, încât, vorba lui Dâncu, când auzi de reformă îți vine să scoți pistolul. Dar asta grație celor două partide care au amețit ani buni electoratul vorbind de reforme. Simțind terenul alunecos de sub picioare, știind că acesta le este punctul vulnerabil în lupta pe care o poartă cu „colegii” de la USR-PLUS în coaliție, PNL și Câțu au pus placa schimbărilor. Sunt toată ziua cu ele în plisc, dar, ghinion, faptele vorbesc singure, fără aviz de la stăpânire, pe o limbă pe care o înțelege toată suflarea. Nu este nevoie de traducere. Chiar dacă pandemia a mai amortizat lucrurile și lupta cu Covidul a fost și încă este un argument pentru temporizare și pentru ascunderea sub preș a unor practici din vremuri pe care votanții coaliției le doreau încheiate, nota de plată va veni. Și încă repede. O vor plăti însă și cei de la USR-PLUS, pentru că slăbiciunea, compromisul și jocul la două capete au picioare scurte. Încă avem proaspătă în minte retorica din perioada când PSD politiza tot ce mișca în țară, cum mai vituperau liberalii, ce pledoarii înflăcărate auzeam despre profesionalism și competență, despre concursuri și meritocrație. Ziceai că odată ajunși la putere nu va mai fi picior de politruc și habarnist, că funcțiile publice nu vor mai fi pavoazate cu carnete de partid. Ce se întâmplă în ultima perioadă este exact pe dos și nu e vorba de acele funcții care cad sub algoritmul politic, lucru normal la orice schimbare de putere, ci despre posturile din companiile și instituțiile statului, aceste brățări de aur pentru clientela de partid. Zeci de membri PNL sau protejați ai unor parlamentari au fost parașutați, de exemplu, fentând concursurile, la Apele Române în posturi călduțe și grăsuțe financiar. Metoda? Simplă, rapidă și eficientă, așa cum a arătat o investigație g4media.ro: clienții erau mai întâi angajați la birourile parlamentare, apoi detașați la Apele Române. Ei au ocupat locul unor oameni cu experiență, care au fost puși pe liber. La Administrația Bazinală de Apă (ABA) Prut-Bârlad, director este Petru Avram, vicepreședinte PNL Iași, om modest care și-a scris pe cartea de vizită „animal politic care va ajunge cel puțin ministru”, care a angajat la departamentul cu inundațiile o chelneriță care nu știa unde este „enter” pe calculator. Normal, căci la partid se dă test doar la „delete” competență. La Inspectoratul de Stat în Construcții, Câțu l-a numit pe Romulus Bulacu, care avea interdicție de la ANI să ocupe timp de trei ani o funcție publică. Lista faptelor de arme de acest tip e lungă cât pomelnicul de Ziua morților și mi-ar trebui o „ediție specială”. Și mai grav, reformele pentru care s-a dat votul anti-PSD sunt dosite prin sertare. Alegerile locale în două tururi de scrutin nu sunt pe gustul UDMR și nu se asortează nici cu interesele de moment ale PNL, așa că sunt puse la fezandat până o ieși iar lumea în stradă. Trecerea poliției judiciare de la Ministerul de Interne la parchete, deși asumată în programul de guvernare, nu e dorită de liberali, care vor să rămână cu degetele lipite de dosare și butoane. Legea desființării Secției Speciale a fost coafată cu niște amendamente periculoase, rezultatul unei înțelegeri pe sub masa reformismului dintre UDMR și PNL, care împărtășesc aceeași teamă viscerală de DNA ca și gruparea Dragnea din PSD. Mai mult, șeful PNL de la Camera Deputaților, Virgil Guran, fost consilier la cabinetul lui Orban, vrea nici mai mult, nici mai puțin să scoată de la naftalină legea PSD a răspunderii magistraților, cea pe care au pus-o la index Comisia Europeană, GRECO, Comisia de la Veneția, ba chiar și CCR-ul nostru. Spune Guran că lui Câțu și PNL le trebuie „curaj”. Are dreptate, le trebuie un curaj vecin cu nebunia ca să revină la ororile din Comisia Iordache. Se pare că, interesele de partid și cele meschine de clientelism vor fi pe primul plan în continuare la PDL/PNL, iar premierul Câțu, în pofida vârstei, studiilor și declarațiilor, este, în primul rând, un soldat de partid.

3. Dincolo de creșteri:

 „Am promis, am făcut” - și astfel premierul Câțu începu elogiul său: „România are cea mai rapidă revenire economică din istorie”. Și chiar din geografie: „Avem cea mai mare creștere economică din UE”. Super! Crescând așa rapid (gigantism curat) economia i-a dat aripi premierului: „În următorii ani mă aștept la o creștere economică care să spulbere toate estimările”. Și toate economiile populației. Căci prețurile cresc și ele la alimente, la gaze, la energie. Ministrul energiei, Virgil Popescu, a tras cu urechea la estimări: „Gazele s-ar scumpi cu 15%, așa am auzit”. N-a auzit decât jumătate. Când îl auzi pe Câțu că pregătește „cea mai bună perioadă economică din istorie” simți, vorba poetului, că la tine-n sânge „istoria contemporană plânge”. Cert este că această creștere economică l-a umplut de nervi pe Ciolacu, care acuză un adevărat dezastru. Oare ce-ar fi zis dacă era recesiune? După îndelungi insistențe („unde zice premierul, acolo mă duc, la guvern, la Vama Veche, să discutăm despre PNRR”), Ciolacu s-a întâlnit cu Câțu - pe care Paul Stănescu îl amenințase că „nu îl vom lăsa să facă harcea parcea PNRR”. Corect. Nu vor reuși decât împreună. Discuția celor două delegații române a avut loc la Palatul Victoria de unde oaspeții au ieșit cam plouați. Ciolacu se aștepta „la o discuție mai aplicată”, dar „n-a văzut decât incoerență și lipsă de viziune” drept care „PNRR trebuie prezentat în parlament”. Ciolacu a pășit și el în istorie: „E prima dată în istoria României când se vorbește de căderea guvernului după 4 luni”. Asta nu e istorie, e amnezie: guvernul Grindeanu chiar a căzut după 4 luni răpus de PSD! Câțu a fost relaxat: „Nu comentez capacitatea de înțelegere a altora, eu am arătat deschidere, am prezentat capitol cu capitol, vom vedea ce vom face în Parlament”. Printre atâtea premiere istorice s-au strecurat și piese anacronice: guvernatorul BNR Mugur Isărescu a luat-o consilier pe teme de energie verde pe Viorica Dăncilă. Vio și energia verde! Vorba ceea, „vino mamă să mă vezi cum lucrez la spații verzi.” Dăncilă i-a salvat ultimul mandat al lui Isărescu (de furia lui Dragnea), iar acesta a răsplătit-o - ajutând astfel o femeie neajutorată să traverseze situația economică. Era și păcat să se irosească o asemenea incapacitate. BNR a explicat că Dăncilă „a băut cafele cu cei din UE și poate deschide ușile în Europa”. Serios? Este ușieră? Adică BNR cu Isărescu (Manole pentru servicii) în funcție de 30 de ani și membru în influentul club Bildelberg nu avea uși deschise în Europa? Credeam că le deschide cu piciorul! Cum și soțul Dăncilei a fost angajat consilier la Transgaz rezultă că familia Dăncilă are mare noroc cu guvernarea „reformistă de dreapta” care apreciază non-valorile stângii. Tot la BNR au ajuns consilieri Petre Roman și I.M. Pașcu - ca dovadă că sistemul își îngrijește Organele la bătrânețe. Iar BNR chiar este o bancă de Organe. Ei, a oftat Vanghelie, „nu mai sunt civili în România”. Nici măcar în societatea civilă. Totuși, Câțu ne-a informat că puterea de cumpărare a crescut cu 7,7%. Și asta fără să crească pensiile și salariile! Ce ți-e și cu bunăstarea asta! Era pe când nu s-a văzut, azi o vedem și nu e. Emil Boc a văzut însă viitorul: „Câțu e viitorul României”. Iar viitorul (Câțu) și-a luat consilier un individ care acum 6 ani a călcat intenționat un om cu mașina nenorocindu-l pe viață. Încă un motiv să ne temem de viitor oricare ar fi. Dar unde este prezentul, rămâne un mister.

4. Miștocăreala salvează România:

 Ne-am umplut de salvatori. Unii s-au legat cu lanțuri pentru libelule, alții pentru pescărușii surâzători din groapa văcăreștilor, dar nimeni nu a murit încă de râs. Politica se dă în spectacol încă de la facerea ei. Cea ce se întâmplă în ultimele zile, întrece toate pronosticurile bunei dispoziții. Nu știm dacă parlamentarii au premeditat acțiunea. Să ne facă weekendul mai surâzător. Mulți dintre ei s-au făcut de mirul lumii. Dar lumea poate că n-a avut timp să guste glumele lor de șaretă.  Prea multă încordare. Oricum nu politicienii de la București fac agenda fuiorului lumii. Ei doar execută. Am auzit că Bruxelles-ul ne cere să mărim vârsta de pensionare. Cunoscând că râsul provoacă adrenalina necesară serotoninei, zisă și hormonul fericirii, nu ar fi cazul să lecturăm, la o primă citire, ultimele ieșiri din decorul corectitudinii politice? Că doar români suntem, iar miștocăreală ca la noi, nu e la nimeni.

Râsul tonifică, supărarea face inimă rea: dacă am studia arta supraviețuirii poporului român, cu siguranță am constata că râsul este stalactita care a compus cu stalagmita coloana din Peștera Muierii, locul unde mitul bate râsul, râsul de pădure însă. Mai știe cineva că avem cea mai mare populație de râși din Europa? Și unii ne fac de râsul lumii, prin alba-neagra jucată prin gări străine. La dezbaterea Planului Național de Redresare și Reziliență, unii aleși ai neamului s-au încurcat în numele acestuia, vă dați seama? Faptul că Diana Șoșoacă a recitit din Eminescu n-a șocat pe nimeni. Nici măcar impolitețea președintelui de ședință, Ludovic Orban, care a întrerupt-o spunând că a avut doar un minut. Și-a primit replica pe măsură. „Dvs nu puteți nici măcar un minut,” cu referire precisă. Zâmbete în sală. Aplauze la mansardă. Și lui Supărilă nu i se taie nasul.

Șarada opoziției sau fă-te, Marcele, că te împotrivești! Invitat în casa prietenei vrăjitoarelor, adică într-un studio al TVR 1, Marcel Ciolacu este revoltat că nu se vorbește despre cioclii puterii de la Neamț și despre vrăjitoare. E ridicol să întrebi de competențele notariale ale doamnei Carmen Dan, proaspăt angajată la Asociația Națională a Notarilor. În replică, Dan Barna vede disperarea liderului PSD că nu obține Premiul Întâi la Festivalul Pinocchio. Premierul anunță răspicat miliardele căzute cohortă. Nefericiții nu află, pentru că stau și bârfesc vrute și nevrute, că după PNRR „guvernul ne bagă în cloud.” Ce seși, maică?

Show de zile mari pe scena politică. Asta ca să nu se discute esențele tari ale noului împrumut de 16 miliarde de Euro. Deputatul USR-PLUS, Victor Ilie, se declară fericit, nu prea fericit, că Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) îi ajută pe români să se bucure, în continuare, de beneficiile apartenenţei ţării la Uniunea Europeană. Când vezi strălucind astrul nu te mai gândești la grijile zilei, te bucuri că aparții unei constelații, chiar dacă navighezi pe turela navei, poreclite a Biruinței. Supraviețuim unui context al fericirii, o altfel de fericire decât a bietului Nicolae Steinhardt.

Clotilde siluiește limba românii, iar fanii săi sunt în extaz: internauții, preocupați de competențele ecologiste ale Vioricăi Dăncilă, nu sesizează greșelile repetate ale Clotildei Armand, protejata haterilor de sistem. Ultima gafă a făcut-o când l-a încadrat pe Cătălin Tolontan în tagma „jurnaliștilor de investiții,” nu de investigații. Iulian Bulai, fost erou din statuia de pe străzile Oslo, e surprins cu ciorapii cu buline colorate. Robert Turcescu se întreabă dacă asta-i moda. Dar nu miră pe nimeni afirmația deputatului userist din plen: „În Europa nu se mai colindă. Tradiția e pentru pâine și circ.” Asta ca o replică la decizia USR-PLUS de a nu vota legea tradițiilor românești. Și mulți dintre noi ne gândim că săracul Brătianu cartof a fost o eminență a politicii, dacă măsurăm broasca politică de azi de la talie în jos. Dar trăim într-o arhitectură a percepțiilor. Acolo unde unii văd coloane, alții zăresc șobolani. Toți sunt fericiți că există în marele concert al lumii fără prejudecăți.

Mulți văd, puțin sesizează nuanțe. Există un daltonism social cronic. Și de aici complexul orbilor care se luptă cu iluminații, doar prin tenebrele internetului. Râdem și râdem căci nu știm care ar primi marele premiu de cel mai prost om al țării. E o competiție la nivel înalt de nu s-a mai văzut așa o minunăție, de la Nea Iancu încoace. Față de un Iulian Bulai sau Pavel Popescu, zis „cheița de ambasadă,” Trahanache pare un inițiat.   Discuțiile despre freza lui Nicușor Dan, în stratosferele politicii, nu mai lasă loc dezbaterilor reale despre traficul tot mai încărcat de pe bulevardele marei metropole. Oare de ce s-a certat cu frizerul? E întrebarea de box-office. Cert este că primarul pare băgat în priză.

Câțu, urâcios, PSD-ul cu mârțoaga: premierul Florin Câțu, vizibil iritat de subiectul PNRR, se ceartă cu jurnaliștii. Flancat de Daniel Fenechiu, în rol de bodyguard, îi pune la punct. „Ăsta e un stil agresiv.” „Dar cum e agresiv stilul?”- întreabă George Simion. Premierul răspunde ferm: „când nu dau declarații nu dau.” Cel mai reprezentativ for al românilor se transformă în bâlci. PSD, ca la târg, tranzacționează voturi pentru Moțiunea de cenzură. Se comportă asemenea badelui ce și-a dus mârțoaga să o vândă la piață. Întrebat fiind de ce a adus-o când știa că nimeni nu o cumpără, a răspuns tranșant: „am adus-o ca să o fac de râs.” De râsul lumii e lipsa de consecvență cu propria prostie. Omul când nu râde, dă semne că e posedat. Și toată lumea fuge de Necurat. Trebuie să ne mai destindem frunțile încruntate și să ne mai gândim că circul este viața noastră. Pe planeta asta există națiuni nefericite. Să nu ne alăturăm complexelor lor de sărăcie a bunei dispoziții! Am zis!

5. „Realitatea paralelă” a lui Klaus Johannis:

 Mai ieri-alaltăieri, președintele a fost la un seminar. Îi plac la nebunie decernările de premii, datul cu părerea, congresele și reuniunile unde nu-l ia nimeni la întrebări și unde nu trebuie să dea socoteală sau să adauge propoziții, altele decât cele învățate sau primite pe hârtie de la consilieri. Face declarații ca la carte, zâmbește și gata. Şi la ultima apariție, cu o limbă la patru ace, ca și limba engleză exersată cu nevasta, Klaus Johannis a vorbit profetic și generos, hipermodern și ultra-prefăcut despre … egalitate de șanse! „Egalitatea dintre femei și bărbați este o condiție pentru o societate unită și orientată spre viitor, un pas important în construirea unei lumi fără discriminare. Mai mult, participarea și leadershipul depline, egale și semnificative ale femeilor în toate domeniile stau la baza valorilor societăților democratice.” Să nu vă imaginați că pe Klaus Johannis îl preocupă egalitatea între oameni, între partide politice sau între cei care interpretează sau aplică o lege. Acolo el are întotdeauna dreptate, indiferent cum le mutilează ca să se potrivească. Iar adversarii săi, nu. Aceștia trebuie eliminați, distruși, ridiculizați sau condamnați. Liru-liru perfect! Şi lucios, și mătăsos, și parfumat, și mângâietor pentru doamne, fete, neveste și bunicuțe. Doar vorbea la un seminar, ce naiba! Și nu era să spună câte femei sunt în Guvernul României sau în Parlament! Mai avem și lipsuri, nu-i așa? De-aia ne luptăm să le îndreptăm în viitor ,,pentru o lume fără discriminare”. Cât privește instigările sale repetate la ură, nu văd de ce ne-am pierde vremea. Ele sunt profunde, naturale și sincere. Se văd și în privirile sale care iau în coarne de fiecare dată când se referă la dușmanii politici. Când minte, când promite sau când se laudă, privirile sale se îndulcesc și curg, de parcă ar fi pe drumul spre casă. Ia citiți minunatul fragment din declarația difuzată vineri, la ora 13,00, când președintele nostru gonea nerăbdător spre Sbiu: „România post-pandemică este țara în care, în sfârșit, se investește masiv în infrastructură, se dezvoltă rețeaua de spitale și se creează centre medicale integrate în zonele rurale și urbane vulnerabile. România post-pandemică este țara cu școli sigure și dotate moderne, cu laboratoare funcționale. Vom investi în rețele de școli verzi, eficiente energetic, precum și în dezvoltarea sistemelor de educație timpurie și în învățământul dual. Cu un sector privat puternic și bine dezvoltat, cu noi oportunități de afaceri. O țară care protejează mediul, care alocă fonduri semnificative pentru reîmpădurire și combaterea schimbărilor climatice”. Klaus Johannis vorbește despre vag pomenite proiecte din PNRR. Parcă am auzit despre ele în diverse discursuri liberale și pluseriste ca despre niște promisiuni. De la citirea lor în Parlament de către Florin Vasilică Câțu până au fost citite la Cotroceni au și devenit realități impresionante! În mintea președintelui, coloana sa se deplasează deja pe autostrăzi. Oamenii se tratează în spitale și „centre medicale integrate” în zonele rurale sau în cele urbane defavorizate. Citiți cu atenție și apoi frecați-vă la ochi! Klaus Johannis vorbește la prezent despre școli sigure, dotate cu laboratoare funcționale. Celebrul plan „România educată” duduie și scoate fum. Nimeni nu i-o fi spus că are loc o creștere a numărului de abandonuri și de analfabeți! Administrația publică din țara sa este un ceas elevețian. „România post-pandemică este țara cu administrație digitalizată, cu companii de stat reformate”. În mintea lui, România a tocat banii, a făcut toate proiectele și se îndreaptă vertiginos spre anul 2500!! Pe urmă tot el o scaldă rușinos și zice: „Sumele, deși foarte importante, sunt relevante doar dacă ele se materializează cu adevărat în proiecte de investiții și reforme. Fie că vorbim de sănătate, de educație, de infrastructura de transport, energie, agricultură sau de administrație publică, aceste fonduri pot produce schimbări fundamentale în viața românilor, îmbunătățiri reale ale nivelului de trai”. Știți ce însemană „pot produce”? Că „poate iese ceva” sau că „poate se alege praful”. „Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă este un plan ambițios, pe care îl susțin, dar bucuria finalizării lui este doar o bucurie de etapă”, a zis președintele Johannis în tele-declarația sa. Știți ce-i aia „o bucurie de etapă”? Este doar o plăcere sadică de a citi niște brașoave la televizor! Să mai amintim și faptul că, vineri după amiază, FMI a dat publicității cele câteva concluzii care trebuie urmate de Guvernul României. Toate vizează restructurare și austeritate economică. Raportul FMI include lărgirea bazei de impozitare (nu taxe mai mari, ci mai multe. Adică tot una!), o relansare a anti-corupției, îmbunătățirea guvernanței intreprinderilor de stat și multe altele. Toate acestea cât și „scurgerile” de informații conduc la un peisaj al austerității pe care președintele Klaus Johannis și bâlbâitul său guvern de strânsură le-au ascuns cu încăpățânare. Apariția concluziilor FMI după declarația înfloritoare a președintelui Klaus Johannis ne arată că ieșirea sa de vineri la prânz a fost concepută numai cu scopul de a pomeni în avans aceste măsuri de reformă. Un fel de spălat pe mâini, egal cu „am zis!” România fericită din discursul său nu a fost decât o declarație de om nemernic, făcută pentru a se acoperi în fața populației!!  Un lucru n-a spus. Că în spatele acestor măsuri se află acordul președintelui Klaus Johannis, drept preț pentru banii cu care se tot laudă. Şi pe care nu știm încă pentru ce proiecte vor fi cheltuiți, dacă merită și dacă sunt cele potrivite.