VIAȚA POLITICĂ ȘI RELAȚIILE INTERNAȚIONALE ÎN SECOLUL XX - PARTEA A TREIA.

 

VIAȚA POLITICĂ ȘI RELAȚIILE INTERNAȚIONALE ÎN SECOLUL XX - PARTEA A TREIA

Războaiele ca fenomene ale secolului al XX-lea:

 În secolul al XX-lea au avut loc o serie de războaie, dintre care cele mai dezastruoase au fost Primul și al Doilea Război Mondial. Primul Război Mondial a izbucnit ca urmare a dorinţei Marilor Puteri europene de a-și împărţi sferele de influenţă în Europa, Africa și Asia. Urmările acestuia vor fi catastrofale pentru toate părţile beligerante. Cel de-al Doilea Război Mondial reprezintă a doua încercare eșuată a Germaniei, după cea din 1914, de a-și impune prin forţa armelor hegemonia continentală și, ulterior, globală. Pierderile umane ale celei de-a doua conflagraţii mondiale le-au depășit prin cruzime și număr pe cele din toată istoria umanităţii. În timpul conflictului din 1914-1918 are loc exterminarea în masă pe criterii rasiale a armenilor, iar în cel din 1939-1945, a evreilor, precum și a ţiganilor (romilor).

1. Primul Război Mondial:

 Cauza imediată a războiului a fost asasinarea, la 28 iunie 1914, la Sarajevo, a prinţului moștenitor al Austro-Ungariei, Franz Ferdinand. Ca urmare, Austro-Ungaria sau Imperiul Habsburgic, susţinută de Germania, declară război Serbiei pe 28 iulie și bombardează în aceeași zi capitala sârbă. Germania a calculate greșit, considerând că războiul va fi unul local. Existau interese divergente între diferite state europene, grupate în două coaliţii rivale: Tripla Alianţă, dintre Germania, Austro-Ungaria și Italia, creată în 1882; Antanta, dintre Franţa, Marea Britanie și Rusia, constituită definitiv în 1907. Cele două alianţe își disputau o serie de teritorii: Germania dorea extinderea coloniilor sale africane, precum și din Pacific, ceea ce atingea interesele franceze și britanice. La 29 iulie, după atacul austro-ungar asupra Serbiei, începe mobilizarea generală în Rusia. La 1 august, Germania declară război Rusiei. La 3 august Germania declară război Franţei, invadând în aceeași zi Belgia ca parte a planului Schlieffen (1905), care prevedea un război fulger în Vest, scoaterea Franţei din război și concentrarea ulterioară pe un singur front, cel de Est împotriva Rusiei. Marea Britanie declară război Germaniei la 4 august, invocând invazia germană în Belgia, al cărei garant era. Între timp, Turcia a intrat în război de partea Triplei Alianţe în noiembrie 1914, urmată de Bulgaria în octombrie 1915. La Antantă au aderat pe parcurs alte 18 state, printre care Japonia, în august 1914, Italia, în mai 1915, și România, în august 1916. SUA au intrat în război împotriva Puterilor Centrale în aprilie 1917. La sfârșitul anului 1914, începutul lui 1915, era clar că războiul de ofensivă a suferit eșec și în locul său se impune un război de poziţii, mai ales pe Frontul de Vest. Acesta va rămâne caracterul principal al războiului. Cele mai importante bătălii de pe Frontul de Vest vor fi cea de la Verdun (februarie-decembrie 1916) și cea de la Somme (iulie-noiembrie 1916). Pe Frontul de Est, rușii au lansat o ofensivă în iunie 1916. Iniţial, ofensiva lui Brusilov, cea mai mare ofensivă din timpul războiului, a avut meritul de a pătrunde cu 100 km. în adâncul frontului austro-ungar, pe o lungime de circa 300 km.. Ca urmare, România intră în război. În cele din urmă însă, în lipsa armamentului și a proviziilor, armata rusă se retrage. Puterile Centrale pierd cca 1,5 mil. de soldaţi și Antanta le impune o blocadă maritimă. Cea mai mare bătălie navală are loc la 31 iulie 1916 lângă peninsula Jutland, în Marea Nordului. Deși germanii câștigă tactic bătălia, britanicilor le revine Victoria strategică. În februarie 1917, eșecurile armatei ruse provoacă abdicarea ţarului Nicolae al II-lea. Evenimentul precipită dezagregarea armatei ruse. Bolșevicii lansează lozinca „pace imediată” și, prin complicitatea germanilor, preiau puterea la Petrograd în octombrie 1917. Ei semnează armistiţiul de la Brest-Litovsk cu Germania în martie 1918. Cu Rusia ieșită din război, armata germană își concentrează majoritatea efectivelor pe Frontul de Vest, însă Antanta are sprijinul SUA. Raportul de forţe era acum net favorabil Antantei. Din iulie germanii sunt forţaţi să se retragă. La 11 noiembrie 1918 a fost semnat armistiţiul de la Compiègne, care pune capăt războiului. Pierderile umane se ridică la cca 10 mil. de morţi și 6 mil. de invalizi. În urma războiului dispar patru imperii - Țarist, Habsburgic, German și Otoman.

2. Al Doilea Război Mondial:

 La originea celui de-al Doilea Război Mondial s-a aflat lupta dintre cele două regimuri totalitare (nazist și comunist) pentru dominație în lume, precum și politicile revizioniste ale statelor învinse în Primul Război Mondial. Începutul acestuia a fost anticipat de semnarea la Moscova a Pactului Ribbentrop-Molotov pe 23 august 1939, care prevedea împărţirea sferelor de influenţă în Europa de Est. Ca urmare, Germania atacă Polonia la 1 septembrie 1939. Franţa și Marea Britanie, care acordaseră anterior garanţii de independenţă Poloniei, declară război Germaniei și astfel începe cel de-al Doilea Război Mondial. URSS, la rândul său, invadează Polonia la 17 septembrie 1939, motivul oficial fiind acela de a „elibera” Ucraina de Vest și Bielorusia de Vest. După o pauză numită „războiul straniu/ciudat” (noiembrie 1939-aprilie 1940), Germania reia atacul asupra Vestului Europei în aprilie-mai 1940, în urma căruia sunt cucerite pe rând Danemarca, statele Beneluxului, și, în final, Franţa, pe 22 iunie 1940. În iulie 1940 este lansată  operaţiunea Leul de Mare, împotriva Marii Britanii. Britanicii rezistă ofensivei aeriene până în noiembrie datorită sprijinului american. Din cauza pierderilor enorme, Hitler contramandează planul de cucerire a insulelor britanice și decide deschiderea Frontului de Est. URSS este invadată la 22 iunie 1941 (operaţiunea Barbarossa), Hitler sperând că va obține o victorie „fulger” ca în Franţa. În toamnă însă, devine clar că Moscova nu poate fi cucerită. Drept urmare, germanii schimbă direcţia de atac prin sud, bătălia decisivă având loc la Stalingrad, în noiembrie 1942-februarie 1943. Germania pierde din nou și astfel Armata Roșie preia iniţiativa strategică în mâinile sale, inițiativă consolidată mai ales după o altă bătălie, de la Kursk (iulie 1943). SUA, la rândul lor, intră în război abia în decembrie 1941, după atacul japonez asupra bazei sale navale din Pearl Harbor. Anterior însă, Legea Lend-Lease, adoptată în martie 1941, este destinată ajutorării statelor anti-Axă, după 22 iunie 1941 fiind extinsă și asupra URSS. Iniţial SUA sunt implicate mai mult în războiul din Pacific (iunie 1942, Midway etc.), dar ulterior iniţiază împreună cu britanicii cucerirea Africii de Nord (mai 1942), apoi a Italiei (septembrie 1943). Efectiv, cel de al doilea front în Europa se deschide odată cu debarcarea din Normandia pe 6 iunie 1944, cuprinzând 8 divizii de elită, 4300 de nave de transport și 500 de nave de război. Deși Germania este nevoită să lupte din iunie 1944 pe două fronturi, la sfârșitul anului ea mai deţine încă un potenţial redutabil de luptă: 9 mil. de soldaţi, 7 mii de avioane, 13 mii de tancuri și 110 mii de tunuri. La 7 mai 1945 generalul Jodl, șeful Statului-Major german, semnează capitularea Germaniei. Actul este semnat și a doua zi, de data aceasta în prezenţa reprezentantului sovietic, mareșalul Jukov. Războiul ia sfârșit odată cu capitularea Japoniei la 2 septembrie 1945. Un impact deosebit asupra deciziei japonezilor de a înceta rezistenţa l-a avut lansarea de către americani a două bombe atomice (Hiroshima, 6 august, și Nagasaki, 9 august). Războiul a provocat pierderi imense, în primul rând umane: peste 60 mil. de morţi, 35 mil. de răniţi, 3 mil. de dispăruţi. Confruntarea fiind una totală, fără a se face distincţie între armată și oamenii de rând, jumătate din cei uciși aparţin populaţiei civile, dintre care 13 mil. de sovietici, 6 mil. de evrei, 5,5 mil. de chinezi, 4 mil. de polonezi, 3,8 mil. de germani. Dintre state, cele mai mari pierderi umane revin Uniunii Sovietice - 25 mil. în total, fapt explicat și prin dispreţul lui Stalin faţă de vieţile omenești. Pierderile aliaţilor occidentali sunt cu mult mai reduse: 260 de mii de americani și 330 de mii de britanici mor pe câmpul de luptă. Pierderile materiale au fost estimate la peste 5 000 mild. de dolari americani. În 1945 Europa Occidentală își pierde rolul de „centru al lumii”. Aceasta cedează întâietatea economică, politică și militară și este împărţită în două zone de influenţă, cea americană, în Vest, și cea sovietică, în Est. Începe Războiul Rece.

3. Studiu de caz: Războiul din Vietnam şi cel din Afganistan:

 Cele mai îndelungate şi mai costisitoare conflicte din punct de vedere uman şi material din timpul Războiului Rece au fost cele din Vietnam şi din Afganistan. Primul a durat din 1964 până în 1973, când americanii au luptat cu un contingent de 500 de mii de soldaţi în sprijinul Vietnamului de Sud, împotriva celui de Nord, comunist. În cele din urmă, SUA au suferit un eşec, în mare parte întrucât vietnamezii l-au perceput ca pe un război de eliberare naţională şi cunoşteau mai bine relieful, dar şi graţie susţinerii militare, logistice şi economice din partea URSS şi a Chinei. Intervenţia americană, deşi eşuată, era justificată prin doctrina Truman (1947), prin care SUA se angajau să nu permită extinderea regimurilor comuniste în lume, văzute ca un pericol pentru securitatea naţională. În decembrie 1979, URSS decide invadarea Afganistanului, în ideea declarată de a instaura regimul comunist în această ţară şi a evita căderea acesteia în tabăra ostilă, americană. Armata sovietică s-a ciocnit cu o rezistenţă puternică, care a adus moartea a mii de soldaţi, printre care şi moldoveni/basarabeni. Abia în 1989, URSS decide retragerea trupelor sale din Afganistan. Războiul afgan a necesitat sume enorme de bani, ceea ce a grăbit colapsul regimului sovietic.