ÎMPĂRĂȚIA DE O MIE DE ANI. Studiu - Partea a doua.

 

ÎMPĂRĂȚIA DE O MIE DE ANI. Studiu - Partea a doua

1. CUM VA AVEA LOC, PROBABIL, ÎNVIEREA?

 Când va readuce la viață milioane de morți este posibil ca Iisus să nu-i învieze pe toți deodată. De ce nu? Deoarece o creștere bruscă a populației pământului ar putea produce haos, iar Domnul nu face nimic în mod dezorganizat sau haotic. El știe că pacea nu poate domni decât într-un climat al ordinii. (1 Cor. 14:33). Iisus va manifesta înțelepciune și răbdare pe parcursul Domniei de O Mie de Ani, în timp ce va colabora cu Biserica, cu sfinții Marelui Necaz și cu sfinții din toate timpurile care vor pregăti pământul pentru a-i întâmpina pe cei care vor învia. Supraviețuitorii Armaghedonului îi vor instrui pe cei înviați cu privire la Împărăția mesianică și la adevărata credință creștină pe care n-au cunoscut-o. De ce va fi necesar acest lucru? Deoarece majoritatea celor care vor reveni la viață vor face parte dintre cei „nedrepți”, nu dintre cei necredincioși care vor fi înviați la sfârșitul Mileniului pentru a fi judecați (Faptele 24:15.). Ei vor avea de făcut multe schimbări pentru a se putea bucura de binecuvântările jertfei de răscumpărare a lui Hristos. Să ne imaginăm de câtă muncă va fi nevoie pentru a le preda adevărul milioanelor de oameni care au cunoscut eronat creștinismul sau nu l-au cunoscut deloc! Va fi instruită fiecare persoană în mod individual? Vor fi acești oameni repartizați în grupe și instruiți să le predea adevărul celor care vor învia după ei? Nu știm. Va trebui să așteptăm și să vedem cu proprii noștri ochi! Ceea ce știm însă cu precizie este că, spre sfârșitul Domniei de O Mie de Ani a lui Hristos, „pământul va fi plin de cunoștința Domnului”. (Is. 11:9). În acea perioadă de o mie de ani, vom fi ocupați din plin, însă munca pe care o vom face ne va aduce multă bucurie! În timpul Domniei de O Mie de Ani a lui Hristos, toți  cei care îi vor învăța pe cei „nedrepți” vor trebui să manifeste empatie, ajutându-i pe cei înviați să lupte cu tendințele păcătoase și să trăiască la înălțimea normelor lui Dumnezeu. (1 Pet. 3:8). Totul se va face în speranța că acești nedrepți nu vor lua parte la răzvrătirea finală!

Îi vom recunoaște pe cei înviați? Avem motive să credem că persoanele care îi vor întâmpina pe cei înviați îi vor recunoaște pe cei dragi. De exemplu, având în vedere învierile înfăptuite în trecut, se pare că Domnul îi va reînvia pe oameni cu înfățișarea, vorbirea și gândirea pe care le-au avut cu puțin timp înainte să moară, dându-le bineînțeles un trup asemănător cu cel avut pe când erau în viață. Domnul promite că niciun om care va trăi sub domnia Lui nu va spune: „Sunt bolnav”. (Is. 33:24; Rom. 6:7). Prin urmare, cei care vor fi înviați din morți vor avea corpuri sănătoase, dar nu vor fi perfecți imediat. Dacă ar fi perfecți, s-ar putea ca familia și prietenii să nu-i recunoască. Se pare că toți cei înviați, împreună cu supraviețuitorii Marelui Necaz care au fost considerați demni de a intra în Împărăție, vor ajunge treptat la perfecțiune pe parcursul Domniei de O Mie de Ani a lui Hristos. Abia la sfârșitul celor o mie de ani Iisus îi va înmâna Tatălui său Împărăția. Atunci, Împărăția își va fi îndeplinit în totalitate menirea, inclusiv în ce privește ridicarea omenirii la starea de perfecțiune. (1 Cor. 15:24-28; Apoc. 20:1-3).

Ce bucurii ne va aduce Învierea? Să ne imaginăm bucuria imensă pe care o vom simți când îi vom strânge din nou în brațe pe cei dragi, fie că vor fi sfinți, fie că vor fi „nedrepți”! Vom râde sau vom plânge de bucurie? Va răsuna văzduhul de cântările de laudă pe care i le vom adresa Domnului? Nu știm, dar ceea ce știm sigur este că vom simți o iubire imensă față de Tatăl nostru iubitor și față de Fiul Său pentru darul minunat al învierii! Să ne imaginăm și bucuria celor înviați când vor renunța la vechea personalitate și vor trăi la înălțimea normelor drepte ale lui Dumnezeu. Cei care vor face aceste schimbări vor avea parte de „o înviere a vieții”. În schimb, celor care se vor răzvrăti împotriva lui Dumnezeu nu li se va permite să tulbure pacea care va domni în Paradisul Milenar. Sub domnia lui Iisus, toți oamenii din acea vreme vor simți cât de adevărate sunt cuvintele din Proverbele 10:22: „Binecuvântarea  Domnului îmbogățește și El nu-i adaugă nicio durere”. Cu ajutorul Duhului Sfânt, ei vor deveni bogați spiritualicește, în sensul că se vor asemăna din ce în ce mai mult cu Hristos și vor înainta spre perfecțiune. (Ioan 13:15-17; Ef. 4:23, 24). Și, zi după zi, vor deveni oameni mai buni și mai sănătoși. Atunci, viața va fi o bucurie! (Iov 33:25).

Să apreciem iubirea lui Dumnezeu! Așa cum am văzut mai devreme, când îi va învia pe oameni, Domnul le va reda amintirile și trăsăturile de personalitate. Să ne gândim ce va însemna acest lucru. Dumnezeu ne iubește pe fiecare atât de mult, încât observă și reține tot ce gândim, simțim, spunem și facem. Prin urmare, la înviere, lui Iisus îi va fi ușor să le redea oamenilor amintirile și trăsăturile de personalitate. Regele David știa că Domnul ne cunoaște bine pe fiecare dintre noi. (Psalmul 139:1-4 - T.M.). Ce efect are asupra noastră gândul că Dumnezeu ne cunoaște foarte bine? Gândul că Dumnezeu ne cunoaște atât de bine nu ar trebui să ne îngrijoreze. Lui îi pasă foarte mult de noi. El apreciază trăsăturile care ne fac unici și observă cu atenție situațiile prin care trecem în viață și care ne influențează personalitatea. Cunoașterea acestui fapt ne aduce multă alinare! Să nu credem niciodată că suntem singuri. În fiecare minut al fiecărei zile, Domnul este lângă noi căutând ocazii de a ne ajuta. (2 Cron. 16:9).

Cine va conduce pe Pământ alături de Iisus? Membrii clasei „conducătoare” vor fi recrutaţi din rândurile Bisericii, - adică a celor care au avut parte de Răpire -, a Sfinților din timpul Marelui Necaz, și, bineînțeles, din rândurile Sfinților din toate timpurile. Aceştia vor fi martori oculari ai învierii a milioane, poate sute de milioane, de oameni nedrepți şi ai strângerii reprezentanților lor, - desemnați printr-o modalitate care nu este cunoscută în prezent -, în curtea pământească a Templului Milenar, - descris de profetul Ezechiel, în capitolele 40-47 ale cărții sale -, pentru a celebra, Sărbătoarea Corturilor/Colibelor. Celebrarea sărbătorii nu se va dovedi zadarnică, întrucât, la încheierea domniei de o mie de ani a lui Hristos toţi cei care vor fi în viaţă pe pământ se vor pleca în faţa lui Dumnezeu-Tatăl, închinându-i-se Lui în curtea terestră a marelui templu milenar, care va fi în legătură, probabil, cu Ierusalimul ceresc. Atunci Iisus Hristos, care îşi va fi încheiat cu succes domnia din cursul celor o mie de ani care i s-au acordat, îi va înmâna Tatălui Împărăția. (1 Cor. 15:24-28). Aceasta va fi situaţia pământească spre care vor fi călătorit până în acel moment, ca nişte locuitori în corturi, toţi „nedrepții” înviați. În această situaţie va sosi încercarea finală, hotărâtoare, a integrităţii lor faţă de Iisus. Cei care vor eşua sub acea încercare, vor fi judecați, alături de necredincioșii înviați acum, și trimiși în Iazul de foc! Este o mare taină aici - cum va fi posibil ca oameni ce vor fi trăit sub guvernarea lui Iisus și care vor fi cunoscut binecuvântările din timpul Mileniului, să se răzvrătească în final? Cei care vor rămâne de partea lui Iisus, trecând cu succes prin această supremă încercare, vor câştiga dreptul de a locui pentru eternitate pe Noul Pământ, sub un Cer Nou! Ei vor înceta astfel să mai fie „locuitori în corturi”. Reşedinţa lor de pe Noul Pământ va fi permanentă. Nu este însă clar dacă „nedrepții” vor putea locui în Noul Ierusalim sau vor fi doar vizitatori ai săi.

2. Un studiu de caz: Ziua Judecăţii divine - deznodământul care aduce bucurie! Noi oamenii, am fost creaţi ca să trăim pentru totdeauna. Dacă Adam şi Eva ar fi ascultat de poruncile lui Dumnezeu, n-ar fi murit niciodată (Geneza 1:28; 2:8, 16, 17;Eclesiastul 3:10, 11). Dar, păcătuind, ei au pierdut perfecţiunea şi viaţa. Prin urmare, şi descendenţii lor le-au pierdut, iar moartea, acest duşman de neînduplecat, a ajuns să domnească peste omenire (Romani 5:12, 14; 1 Corinteni 15:26). Totuşi, scopul lui Dumnezeu nu s-a schimbat. El doreşte ca Pământul transformat în paradis, în timpul Mileniului, să fie locuit de oameni perfecţi care să trăiască veşnic. În marea sa iubire faţă de omenire, el l-a trimis pe Pământ pe Fiul său, Iisus, care şi-a dat viaţa ca răscumpărare pentru „mulţi” dintre descendenţii lui Adam (Matei 20:28;Ioan 3:16). Glorioasa Domnie de O Mie de Ani a lui Iisus începe după aruncarea lui Satan în abis. Ioan spune: „Şi am văzut un tron mare şi alb şi pe cel ce stătea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele” (Apocalipsa 20:11). Ce reprezintă acest „tron mare şi alb”? Nu poate fi decât scaunul de judecată al lui „Dumnezeu, Judecătorul tuturor” (Evrei 12:23). El va judeca omenirea, pentru a stabili cine va beneficia de jertfa de răscumpărare a lui Iisus. - Marcu 10:45. Despre tronul lui Dumnezeu se spune că este „mare”, subliniindu-se astfel măreţia Tatălui Ceresc  şi „alb”, fapt ce arată dreptatea Sa perfectă. El este Judecătorul suprem al omenirii (Psalmul 19:7-11 - T.M.; Isaia 33:22; 51:5, 8). Cu toate acestea, El i-a încredinţat lui Iisus Hristos judecata: „Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a încredinţat-o Fiului” (Ioan 5:22). Ioan vede o mulţime foarte numeroasă la Judecata Finală. Ea va fi alcătuită din miliarde de oameni!! „Şi am văzut morţii, mari şi mici, stând în picioare înaintea tronului şi au fost deschise nişte suluri” (Apocalipsa 20:12a). Printre cei „mari şi mici” se numără oameni de seamă şi nu numai, oameni care au trăit şi au murit pe acest Pământ în miile de ani de istorie umană. În Evanghelia pe care apostolul Ioan a scris-o la puţin timp după Apocalipsă, Isus a zis despre Tatăl: „(El) i-a dat (lui Iisus) autoritate să judece, pentru că este Fiul omului. Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul său şi vor ieşi afară” (Ioan 5:27-29). Ce perspectivă uluitoare: moartea şi Locuința Morților care au marcat întreaga istorie a omenirii vor dispărea! Miliardele de oameni care se află în memoria lui Dumnezeu vor fi readuşi la viaţă.   Ioan spune: „Dar a fost deschis şi un alt sul: sulul vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după cele scrise în suluri, după faptele lor. Marea i-a dat înapoi pe morţii din ea, moartea şi Hadesul i-au dat înapoi pe morţii din ele. Şi au fost judecaţi fiecare după faptele lui” (Apocalipsa 20:12b, 13). Ce privelişte extraordinară! Iisus a spus că, la sfârşitul lumii, vor exista oameni asemănători caprelor, care vor merge în „focul veşnic pregătit pentru Diavol şi îngerii lui”, adică în moartea a doua - iazul de foc și de pucioasă!  Cine sunt „cei nedrepţi” din Faptele 24:15? În această categorie intră mulţimile de oameni care au murit de-a lungul vremii, îndeosebi cei care au trăit în „timpuri de neştiinţă” (Faptele 17:30). Din cauza locului în care s-au născut şi a epocii în care au trăit, ei n-au avut ocazia să cunoască voia lui Dumnezeu şi s-o împlinească. Ei vor fi înviați în timpul Mileniului; această categorie de oameni va trebui să facă schimbări în modul de gândire şi de viaţă pentru a putea beneficia, la Judecata Finală, de posibilitatea  obţinerii vieţii veşnice. Este strict o părere personală! Este deasemenea posibil, ca printre acești nedrepți să fie și oameni sinceri, căutători de Dumnezeu, dar care au fost înșelați de doctrinele și învățăturile diverselor biserici existente în prezent. Ei, în timpul Mileniului, vor avea șansa de a cunoaște adevărata credință creștină și vor trebui să o accepte sau … nu! Ioan vorbește şi despre alte suluri/cărți, care vor fi deschise, după unii comentatori, în timpul Domniei Milenare (Apocalipsa 20:12). Ce sunt aceste suluri? Ioan spune în continuare că morţii vor fi „judecaţi după cele scrise în suluri, după faptele lor”. Când se vor deschide aceste suluri se va şti în detaliu ce le va cere Dumnezeu oamenilor în timpul celor o mie de ani. Aplicând în viaţa lor legile şi poruncile din aceste suluri, oamenii ascultători îşi vor putea prelungi zilele, ajungând în cele din urmă la viaţă veşnică. Așadar, admitem posibilitatea ca aceste suluri să fie noi cărți inspirate adaptate vieții în timpul Mileniului! Este tot o părere personală! După cât se pare, învierea „celor nedrepți” va avea loc în aşa fel încât cei care vor fi în viaţă să îi poată întâmpina cu bucurie şi să-i instruiască pe membrii familiilor lor şi pe cunoscuţii lor, care şi ei îi vor întâmpina şi îi vor instrui pe alţii (compară cu 1 Corinteni 15:19-28, 58).

Notă: acest studiu de caz face parte din seria „Apocalipsa - invitație la transcendență”.

3. DESPRE REALITĂȚILE ÎMPĂRĂȚIEI MESIANICE:

O prefigurare a lucrurilor viitoare: Lucrările de putere pe care le-a înfăptuit Iisus pe pământ nu au fost decât o demonstraţie a binecuvântărilor viitoare mult mai mari de sub domnia sa din timpul Mileniului! În acel timp, Iisus va face din nou miracole - de data aceasta la scară mondială. Să aruncăm o privirie asupra emoţionantelor perspective pe care le avem. Iisus va restabili echilibrul ecologic al pământului. Aminteşte-ţi că El a demonstrat că are autoritate asupra forţelor naturii când a potolit o furtună. Cu siguranţă, sub domnia lui Hristos, oamenii nu vor mai trebui să se teamă că ar putea ajunge victime ale taifunurilor, ale cutremurelor de pământ, ale erupţiilor vulcanice sau ale altor dezastre naturale. Iisus cunoaşte foarte bine compoziţia pământului. El ştie cel mai bine cum trebuie folosite resursele pământului. Sub domnia sa, tot pământul se va transforma într-un Paradis. - Luca 23:43.  Ce putem spune însă despre necesităţile omenirii? Capacitatea lui Iisus de a hrăni mii de oameni, doar cu ajutorul câtorva provizii, ne dă asigurarea că sub domnia sa oamenii nu vor mai suferi de foame. Într-adevăr, belşugul de hrană, distribuită în mod nepărtinitor, va pune capăt pentru totdeauna foametei (Psalmul 72:16 - T.M.). Autoritatea sa asupra bolilor de orice fel este o dovadă că bolnavii, orbii, surzii şi infirmii vor fi vindecaţi complet şi pentru totdeauna (Isaia 33:24; 35:5, 6). Capacitatea lui de a-i învia pe morţi ne dă asigurarea că, în calitate de Împărat, Iisus va deţine şi puterea de a învia milioanele de oameni de care Dumnezeu-Tatăl îşi aminteşte cu plăcere. - Ioan 5:28, 29.  În timp ce medităm la puterea lui Iisus, să nu pierdem din vedere că El, este Dumnezeu-Fiul egal cu Dumnezeu-Tatăl (Ioan 14:9). Această analiză a felului în care îşi foloseşte Iisus puterea ne ajută să ne facem o imagine clară cu privire la modul în care îşi foloseşte Dumnezeu-Tatăl puterea. Gândeşte-te, de exemplu, cu câtă grijă l-a vindecat Iisus pe un lepros. Mişcat de milă, Iisus l-a atins pe acest om şi i-a spus: „Vreau” (Marcu 1:40-42). Prin intermediul unor astfel de relatări, Dumnezeu-Tatăl spune de fapt: Aşa îmi folosesc Eu puterea! Nu te simţi îndemnat să-l lauzi pe Dumnezeul-Tatăl şi să-i aduci mulţumiri pentru că îşi foloseşte puterea într-un mod atât de iubitor?

Puterea de restabilire - Dumnezeu „face toate lucrurile noi”: Ai văzut vreodată un copilaş plângând pentru că şi-a pierdut sau şi-a stricat jucăria la care ţinea atât de mult? Plânsul lui deznădăjduit îţi rupe inima! Dar ai văzut cum faţa micuţului se înseninează când tatăl sau mama lui îi rezolvă problema? De cele mai multe ori, pentru un părinte este destul de uşor să găsească sau să repare o jucărie! Copilul este acum numai un zâmbet, iar bucuria lui nu cunoaşte margini. A primit înapoi ceea ce pentru el părea a fi pierdut sau stricat pentru totdeauna!  Dumnezeu-Tatăl, are puterea de a restabili ceea ce copiilor lui pământeşti li s-ar putea părea a fi o pierdere definitivă. Bineînţeles că nu mă refer la jucării. În aceste „timpuri critice, cărora cu greu le facem faţă”, ne confruntăm cu pierderi mult mai mari (2 Timotei 3:1-5). Multe dintre lucrurile la care oamenii ţin mult - locuinţa, bunurile materiale, locul de muncă şi chiar sănătatea - par a fi expuse unui risc tot mai mare. De asemenea, poate că privim cu îngrijorare cum mediul înconjurător este distrus şi cum multe specii de animale sau de plante dispar. Totuşi, nimic nu ne face să suferim mai mult ca moartea unei persoane dragi. Sentimentele de neputinţă şi de gol interior pot fi devastatoare. - 2 Samuel 18:33. Cât de reconfortant este deci să vorbim despre puterea de restabilire a Tatălui! Dumnezeu-Tatăl  poate şi chiar va face lucruri extraordinare pentru a repara pierderile suferite de copiii săi pământeşti. De fapt, Biblia arată că Tatăl are ca scop „restabilirea tuturor lucrurilor” (Faptele 3:21). Prin intermediul Împărăției Milenare, conduse de Fiul său, Iisus Hristos, Tatăl îşi va realiza scopul. Ce anume va fi restabilit?

„Iată! Eu fac toate lucrurile noi”:  Multe dintre profeţiile de restabilire par să nu aibă doar o împlinire spirituală, cum afirmă în mod dogmatic Bisericile istorice. Isaia, de exemplu, a scris despre un timp când bolnavii, şchiopii, orbii şi surzii vor fi vindecaţi şi chiar moartea va fi înghiţită pentru totdeauna (Isaia 25:8; 35:1-7). Acestpe promisiuni nu au cunoscut o împlinire literală în Israelul antic. Avem motive întemeiate să credem că, în viitor, profeţia va cunoaşte o împlinire literală la scară mondială. De unde ştim lucrul acesta?  În Eden, Tatăl a făcut cunoscut cu claritate scopul său cu privire la pământ, acela de a fi populat de o familie umană unită, sănătoasă şi fericită. Bărbatul şi femeia urmau să aibă grijă de pământ şi de toate vieţuitoarele de pe el şi să transforme întreaga planetă într-un Paradis (Geneza 1:28). Situaţia din prezent nu corespunde nici pe departe scopului iniţial. Cu toate acestea, putem fi siguri că scopurile Tatălui nu vor fi niciodată zădărnicite (Isaia 55:10, 11). Prin Iisus, Împăratul mesianic, acest Paradis mondial va deveni realitate! - Luca 23:43. Imaginează-ţi tot pământul transformat în Paradis! Dumnezeu-Tatăl spune cu privire la timpul acela: „Iată! Eu fac toate lucrurile noi” (Apocalipsa 21:5). Gândeşte-te ce va însemna lucrul acesta! În timpul Mileniului, Iisus își va exercita domnia, în numele Tatălui,  peste o nouă societate dreaptă alcătuită din cei ce îl iubesc pe Dumnezu şi înfăptuiesc voinţa sa (2 Petru 3:13). Satan, împreună cu demonii lui, vor fi obligaţi să capituleze şi vor deveni inactivi (Apocalipsa  20:3). Pentru prima dată, după mii de ani, omenirea va fi eliberată de această influenţă negativă, ostilă şi perversă. Eliberarea pe care o vom simţi va fi, fără îndoială, copleşitoare. Vom putea, în sfârşit, să îngrijim frumoasa noastră planetă, aşa cum ar fi trebuit să se întâmple de la bun început. Pământul are capacitatea de a se reface. Lacurile şi râurile poluate se pot curăţa singure dacă este înlăturată sursa de poluare; regiunile care poartă cicatricea războaielor se pot reface dacă se pune capăt violenţei. Cât de plăcut va fi să muncim fără a distruge ecosistemele pământului! În felul acesta vom ajuta la transformarea pământului într-un parc asemănător unei grădini, într-un Eden de proporţii mondiale, cu o infinită varietate de plante şi de animale. În loc să distrugă cu cruzime specii de plante şi de animale, omul va trăi în pace cu toată creaţia de pe pământ. Nici măcar copiii nu vor avea de ce să se teamă de animalele sălbatice. - Isaia 9:6, 7; 11:1-9. De asemenea, fiecare individ în parte se va bucura de restabilire. După Armaghedon, supravieţuitorii vor fi martorii unor vindecări miraculoase la scară mondială. Întocmai cum a procedat atunci când a fost pe pământ, Iisus va folosi puterea sa dumnezeiască pentru a reda orbilor vederea, surzilor auzul şi infirmilor puterea (Matei 15:30). Oamenii în vârstă vor fi fericiţi să-şi recapete forţa, sănătatea şi vigoarea pe care le-au avut în tinereţe (Iov 33:25). Ridurile vor dispărea, mâinile şi picioarele se vor îndrepta, iar muşchii îşi vor recăpăta forţa. Toţi oamenii fideli vor simţi cum efectele păcatului şi ale imperfecţiunii vor fi eliminate treptat. Cât de recunoscători îi vom fi lui Dumnezeu pentru modul minunat în care îşi va folosi puterea de restabilire! Să ne concentrăm acum asupra unui aspect deosebit de îmbucurător legat de acest emoţionant timp de restabilire.

Morţii sunt readuşi la viaţă! În secolul I, unii conducători religioşi, numiţi saduchei, nu credeau în înviere. Iisus i-a mustrat cu următoarele cuvinte: „Sunteţi în eroare, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Matei 22:29). Într-adevăr, Scripturile dezvăluie că Dumnezeu are putere să-i readucă la viaţă pe cei ce au murit. Cum aşa?  Aminteşte-ţi ce s-a întâmplat în zilele lui Ilie. O văduvă ducea în braţe trupul neînsufleţit al singurului ei copil. Profetul Ilie, care fusese găzduit un timp de această văduvă, trebuie să fi fost zguduit la vederea acestei scene. Mai înainte, el îl scăpase pe acest copil de la moartea prin înfometare. Probabil că Ilie se ataşase de băieţel. Mama copilului era distrusă. Acest băiat era singura fiinţă care îi amintea de soţul ei decedat. Ea sperase, probabil, că fiul ei o va sprijini la bătrâneţe. Tulburată de durere, femeia se temea ca nu cumva moartea copilului să fie o pedeapsă pentru vreo greşeală a ei din trecut. Ilie nu a suportat ca la această tragedie să se adauge şi tortura unei presupuse vinovăţii. Cu grijă, el a luat copilul de la pieptul mamei, l-a dus în camera sa şi l-a rugat pe Dumnezeu să-i redea copilului viaţa sufletul. - 1 Împăraţi 17:8-21. Ilie nu a fost primul om care a crezut în înviere. Cu secole mai înainte, Avraam a crezut, din motive bine întemeiate, că Dumnezeu are putere să-i readucă la viaţă pe oameni. Când Avraam avea 100 de ani, iar Sara, 90 de ani, Domnul a dat din nou vigoare capacităţii lor de reproducere, iar Sara a născut în mod miraculos un fiu (Geneza 17:17; 21:2, 3). După un timp, când băiatul era destul de mare, Domnul i-a cerut lui Avraam să-l aducă jertfă pe fiul său. Avraam a dovedit credinţă, exprimându-şi încrederea că Dumnezeu îl poate readuce la viaţă pe iubitul său fiu, Isaac (Evrei 11:17-19). Această credinţă puternică ne ajută să înţelegem de ce Avraam, înainte de a urca pe munte pentru a-l jertfi pe fiul său, le-a dat slujitorilor săi asigurarea că el şi fiul său se vor întoarce împreună. - Geneza 22:5.

„Iată, fiul tău trăieşte”!  Dumnezeu a cruţat viaţa lui Isaac şi atunci nu a fost nevoie de o înviere. În cazul lui Ilie însă, fiul văduvei era mort - dar nu avea să rămână în starea aceasta pentru mult timp. Domnul a a răsplătit credinţa profetului înviindu-l pe copil! După aceea, Ilie l-a redat pe băiat mamei lui, spunându-i acesteia următoarele cuvinte de neuitat: „Iată, fiul tău trăieşte”! - 1 Împăraţi 17:22-24. Pentru prima oară în Biblie, vedem cum Dumnezeu îşi foloseşte puterea pentru a reda viaţa unui om. După aceea, Dumnezeu le-a dat putere lui Elisei, lui Pavel şi lui Petru să readucă la viaţă unele persoane care muriseră. Bineînţeles, cei ce au fost înviaţi au murit din nou în cele din urmă. Aceste învieri relatate în Biblie sunt însă o extraordinară avanpremieră a ceea ce urmează să se întâmple în viitor.  În Paradisul Milenar, Iisus îşi va asuma rolul de „învierea şi viaţa” (Ioan 11:25). El va învia milioane de oameni, dându-le ocazia să trăiască pentru totdeauna în Paradis pe pământ (Ioan 5:28, 29). Imaginează-ţi cât de emoţionaţi şi de fericiţi vom fi să-i revedem şi să-i îmbrăţişăm pe prietenii şi pe rudele noastre dragi, pe care moartea i-a smuls de mult timp de lângă noi! Toţi oamenii îi vor aduce laude lui Dumnezeu pentru puterea sa de restabilire.  Dumnezeu  nu numai că are puterea, dar şi doreşte să-i readucă la viaţă pe cei ce au murit. Fidelul Iov a fost inspirat să scrie că luiDumnezeu  îi este dor de cei ce au murit şi că vrea să-i readucă la viaţă (Iov 14:15). Nu te simţi atras de personalitatea Dumnezeului nostru, care este nerăbdător să-şi folosească puterea de restabilire cu atâta iubire? Nu uita însă că învierea este doar una dintre grandioasele lucrări de restabilire pe care le va face Dumnezeu în viitor. Pe măsură ce devii tot mai apropiat de Dumnezeu, apreciază preţioasa speranţă de a te număra printre cei ce vor vedea cum Dumnezeu va „face toate lucrurile noi”. - Apocalipsa 21:5. 

Împăratul mesianic „aşază dreptatea pe pământ”:  În timpul Mileniului, Iisus va institui dreptatea pe pământ într-un mod fără precedent. Nedreptatea se întâlneşte la tot pasul în lumea coruptă de astăzi. Fiecare copil care moare de foame este victima unei nedreptăţi de nescuzat, mai ales dacă ne gândim la banii şi la timpul care se irosesc pentru producerea armelor de război şi pentru satisfacerea capriciilor iubitorilor de plăceri. Moartea a milioane de oameni nevinovaţi în fiecare an nu reprezintă decât una dintre multiplele forme de nedreptate, care provoacă pe drept mânia lui Dumnezeu. El l-a mandatat pe Fiul său să poarte un război drept împotriva întregului sistem de lucruri prezent pentru a pune capăt nedreptăţii pentru totdeauna. - Apocalipsa 16:14, 16; 19:11-15.  Cu toate acestea, justiţia/dreptatea  Tatălui nu cere doar distrugerea celor răi. El l-a numit pe Fiul său să domnească în calitate de „Prinţ al păcii”. După războiul de la Armaghedon, Iisus va institui pacea pe tot pământul şi îşi va exercita domnia „prin judecată/(justiție, în alte traduceri)” (Isaia 9:6, 7). Atunci Iisus va fi bucuros să înlăture toate nedreptăţile care au cauzat atâtea nenorociri şi atâta suferinţă în lume. El va susţine cu fidelitate justiţia perfectă a Tatălui, chiar dacă la sfârșitul Mileniului, Satan va reuși să determine un număr considerabil de oameni să se revolte contra lui Dumnezeu! Aceștia vor fi înfrânți, și Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt vor crea Cerul Nou și Pământul Nou! Manifestându-şi în mod justificat mânia, Iisus s-a dovedit a fi ca Tatăl, care „este plin de mânie” împotriva a tot ceea ce este rău (Naum 1:2). De exemplu, după ce a spus despre poporul său încăpăţânat că-i transformase casa într-o „peşteră de tâlhari”, Dumnezeu a adăugat: „Mânia şi furia Mea se vor vărsa peste locul acesta”. - Ieremia 7:11, 20. Potrivit Mişnei, câţiva ani mai târziu a izbucnit o revoltă provocată de preţurile ridicate cu care erau vânduţi porumbeii la templu. Preţul a fost redus imediat cu aproape 99 la sută. Cine profita cel mai mult de pe urma acestei afaceri prospere? Potrivit unor istorici, pieţele de la templu erau proprietatea casei Marelui Preot Ana şi reprezentau o importantă sursă de venit pentru familia preoţească. - Ioan 18:13. Fariseii susţineau că oamenii de rând, neiniţiaţi în Lege, erau „blestemaţi” (Ioan 7:49). Ei spuneau că aceşti oameni nu trebuiau învăţaţi, nu trebuia să se facă afaceri cu ei, nimeni nu trebuia să mănânce sau să se roage cu ei. Cel care-i dădea voie fiicei sale să se căsătorească cu un astfel de om se făcea vinovat de un rău mai mare decât acela de a o arunca la animalele sălbatice. Ei considerau că speranţa învierii nu era pentru aceşti oameni de rând! Ce contrast față de iubirea lui Dumnezeu, care se revarsă peste orice oameni, indiferent de starea lor socială!

Binecuvântările minunate de la Dumnezeu sunt aproape: Cititorule, doreşti tu să trăieşti în pace şi fericire? Doreşti o stare bună de sănătate şi viaţă prelungită pentru tine însuţi şi pentru toţi iubiţii tăi? Doreşti tu să ajungi să vezi sfârşitul tuturor răutătilor şi suferinţelor? Toţi oamenii cinstiţi doresc aceste lucruri bune. Însă evenimentele zilnice dovedesc numai că violenţele, crimele, foametea, şi bolile se înmulţesc în toate părţile lumii. De ce este lumea aşa de plină de necazuri? Care  este însemnătatea acestei situaţii universale? Avem noi motive să credem că aceste condiţii se vor îmbunătăţi în zilele noastre? Desigur că avem motive foarte bune să credem aceasta, şi aceste motive sunt cuprinse într-o carte publicată în mai multe limbi decât orice altă carte din toată lumea. Cartea aceasta este Biblia. Ea ne arată scopul lui Dumnezeu de a stabili un sistem cu totul nou pentru omenire. Dacă tu ai avea puterea să faci aceasta, n-ai fi tu bucuros s-o faci, n-ai fi tu bucuros să pui capăt acestor condiţii care pricinuiesc atâtea suferinţe? Desigur că ai face-o. Dar de ce se nu credem că Dumnezeu, Creatorul omenirii va face aceasta? Biblia ne spune că: „Dumnezeu este dragoste”. (1 Ioan 4:8). Cu certitudine acest Părinte ceresc iubitor ştie toate lipsurile omenirii. El are puterea să pună capăt acestor lipsuri, şi El va face aceasta, pentru că Psalmul 145:16 - T.M.  zice despre Dumnezeu: „Tu-ţi deschizi mâna şi mulţumeşti dorinţa a tot ce este viu”. Dar când va mulţumi Dumnezeu dorinţa omului de pace şi fericire adevărată, şi pentru o stare durabilă de viaţă şi sănătate? Este omul îndatorat se aştepte mii de ani? Nu deloc. Timpul acesta este foarte aproape. Dar cum se poate aceasta acum când situaţia lumii devine din ce în ce tot mai rea, în loc să devină mai bună? Adevărat. Tocmai aceasta este învăţătura Biblică de la început. Şi aceste lucruri sunt destinate să ne servească ca dovezi că am ajuns să trăim în „zilele din urmă” ale acestui sistem rău din przent. (2 Timotei 3:1-5). Acesta este timpul prezis când Creatorul nostru iubitor va pune capăt acestor răutăţi şi acelora care le pricinuesc. Şi când Dumnezeu va aduce binecuvântări îmbelşugate tuturor persoanelor cu inimă bună care doresc să facă ce este bine. El a promis că: „Lumea dimpreună cu toate poftele ei vor trece, dar cei ce vor face voinţa lui Dumnezeu vor rămâne pentru totdeauna”. - 1 Ioan 2:17. Pământul nostru va trece prin nişte schimbări minunate. Războaiele şi toate suferinţele cauzate de aceste războaie vor înceta. Ura, egoismul, faptele criminale şi violente vor fi lucruri trecute. Şi în locul lor pământul va fi acoperit de o pace şi securitate perfectă. Cuvântul lui Dumnezeu declară că: „Încă puţină vreme şi cei răi nu vor mai fi … Dar cei blânzi vor moșteni pământul şi se vor bucura de o pace îmbelşugată”. (Psalmul 37:10, 11 - T.M.). Aceasta pace va exista nu numai între naţiuni, ci totodată între vecini şi între toate familiile. Una din multele binecuvântări de care cei credincioși se vor bucura în sistemul nou al lui Dumnezeu va fi o stare bună de sănătate. Adică, ceva ce niciun domnitor uman, niciun savant, niciun doctor nu poate face! Este ceva ce numai Dumnezeu poate face. Faptul că aceste sunt nişte lucruri naturale pentru noi nu înseamnă că Dumnezeu nu le poate schimba. Nici că scopul lui Dumnezeu ar fi fost ca omul să-şi trăiscă douăzei de ani de viaţă ca să-şi atingă maturitatea, apoi alţii douăzeci sau treizeci de ani să-şi câstige cunoştinţa şi experienţa necesară, şi curând după aceea să-şi înceapă bătrâneţea, să cadă victima unei boli şi să moară. Ca să credem că aceasta viaţă scurtă ar fi destinul natural al omului, înseamnă să ne permitem să fim conduşi de un raţionament foarte greşit. Adevărul este că Dumnezeu a făcut omul să trăiască, nu să moară. Creatorul ne promite că, în scurtă vreme, va fi posibil ca omul să trăiască aici pe acest pământ o viaţă minunată și, apoi, o viață eternă în Cerul Nou și Pământul Nou! Acest fel de viaţă umană alături de vecini iubitori de pace şi acompaniată de o bună stare de sănătate şi de activităţi satisfăcătoare, de neimaginat astăzi, va fi o ceva cu totul extraordinar pentru omenire. Dar cum ştim că acest sistem nou va fi stabilit? Şi cum ştim că acesta nu este numai un vis? Noi ştim şi credem fiindcă aceasta este promisiunea Atotputernicului Dumnezeu. Creatorul şi Susţinătorul Universului garantează că aceste lucruri minunate vor fi realizate. „Dumnezeu … nu poate să mintă”. (Tit 1:2). Cuvintele lui nu vor rămâne neîmplinite. - Iosua 23:14. Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu din Biblie ne spune desluşit că acum ne apropiem repede de o mare schimbare universală. Ne arată faptul că timpul nostru este timpul despre care a vorbit Iisus Hristos când a prezis sfârşitul acestui sistem rău. El a prezis că, zilele din urmă ale acestui sistem rău vor fi marcate prin războaie mondiale, crize de alimente, nesupuneri şi răzvrătiri contra legilor şi o pierdere neîntreruptă a credinţei în Dumnezeu. (Matei 24:3-12). El a mai prezis că naţiunile vor cădea în situaţii aşa de grele încât „nu vor mai şti ce să facă”. (Luca 21:25). Noi am ajuns să vedem realizarea acestor prorocii acum în zilele noastre.

O lume nouă este aproape: Cu fiecare an ce trece, lumea devine mai periculoasă. Este plină de politicieni corupţi, de conducători religioşi ipocriţi, de conflicte armate şi de criminali nemiloşi. Privită în ansamblu, lumea nu mai poate fi schimbată în bine. Biblia ne arată că, în curând, această lume rea va fi distrusă de Dumnezeu la Armaghedon. O lume nouă şi dreaptă îi va lua locul (Apocalipsa 16:14-16). Dumnezeu-Tatăl l-a ales pe Iisus Hristos să fie Conducătorul Împărăției Mesianice de o mie de ani! Cu mult timp în urmă, Biblia a profeţit: „Un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat şi domnia princiară va fi pe umărul lui. El va fi numit … Prinţ al Păcii. Domnia princiară se va întinde până departe şi pacea nu va avea sfârşit” (Isaia 9:6, 7). Iisus i-a învăţat pe continuatorii lui să se roage pentru venirea acestei Împărății : „Vie/Vină ÎmpărățiaTa. Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ” (Matei 6:10). Împărăția mesianică va înlocui în curând toate guvernele lumii. Sub domnia lui Iisus Hristos, pământul va fi transformat în paradis! În acest paradis milenar se vor realiza lucruri de neimaginat azi! Răutatea, războaiele, criminalitatea şi violenţa vor dispărea. „Cel rău nu va mai fi … Dar cei smeriţi/blânzi vor stăpâni pământul.” (Psalmul 37:10, 11 - T.M.). Va fi pace deoarece Dumnezeu „va face să înceteze războaiele până la marginile pământului” (Psalmul 46:9 - T.M.; Isaia 2:4). Atunci „cel drept va înflori şi va fi belşug de pace până nu va mai fi lună”, adică pentru totdeauna (Psalmul 72:7 - T.M.). Adevărații credincioși creștini vor trăi în siguranţă. Cât timp au ascultat de Dumnezeu, israeliţii din timpurile biblice au trăit în siguranţă (Leviticul 25:18, 19). Ce fericiţi vom fi în Paradisul milenar, când ne vom bucura de aceeaşi siguranţă! (Mica 4:4, Isaia 32:18). Nu vor mai fi lipsuri de alimente. „Va fi bogăţie de grâne pe pământ, pe vârful munţilor va fi belşug mare”, a cântat psalmistul (Psalmul 72:16 - T.M.). Dumnezeu îi va binecuvânta pe cei drepţi şi „pământul îşi va da roadele” (Psalmul 67:6 - T.M.). Întregul pământ va deveni un paradis. Pământul, care în prezent este distrus de oamenii păcătoşi, va fi plin de grădini şi de case noi şi frumoase (Apocalipsa 11:18, Isaia 65:21-24). Cu timpul, tot pământul va fi frumos şi roditor aşa cum a fost grădina Edenului. Dumnezeu „îşi va deschide mâna şi va satisface dorinţa a tot ce este viu” (Psalmul 145:16 - T.M.). Va fi pace între oameni şi animale. Animalele sălbatice şi domestice vor paşte împreună. Nici chiar copiii nu vor avea motive să se teamă de animalele care în prezent sunt periculoase (Isaia 65:25).  Bolile vor dispărea. În calitate de Conducător al Împărăției Mesianiceal, Iisus va face vindecări la o scară mult mai mare decât a făcut când a fost pe pământ (Matei 9:35; Marcu 1:40-42; Ioan 5:5-9). Atunci, „niciun locuitor nu va spune: Sunt bolnav.”(Isaia 33:24; 35:5, 6). Cei dragi, care au murit în credința față de Iisus, vor fi readuşi la viaţă şi vor avea perspectiva de a trăi veşnic. De asemenea, toți credincioșii din toate timpurile Dumnezeu vor fi înviaţi. De fapt, „va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi” (Faptele 24:15). Prin „cei nedrepți” trebuie să-i înțelegem pe acei oameni care au fost învățați greșit despre Iisus, care au practicat, fără să știe, o credință creștină eronată sau care n-au cunoscut nimic despre Iisus, trăind în alte medii religioase. Acești „nedrepți” vor învăța adevărul despre Iisus în timpul Mileniului. Ei nu trebuie confundați cu cei „nedrepți” care vor învia la sfârșitul domniei milenare pentru a avea parte de judecata lui Dumnezeu-Tatăl! Ce viitor minunat îi aşteaptă pe cei care aleg să-şi predea viața lui Iisus și să-L recunoască ca Domn și Mântuitor personal! Răsplata pe care Iisus le-o dă slujitorilor săi fideli este viaţa! Ce fel de viaţă? Mulţi dintre noi ar putea spune că suntem deja în viaţă, întrucât respirăm, mâncăm şi bem. În plus, când suntem foarte fericiţi, exclamăm: „Asta da viaţă!”. Şi totuşi, Biblia arată că nimeni nu se bucură astăzi cu adevărat de viaţă. Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă „să apucăm strâns adevărata viaţă” (1 Timotei 6:19). Din aceste cuvinte reiese că „adevărata viaţă” va fi posibilă numai în viitor. Da, când vom fi perfecţi, vom trăi în sensul deplin al cuvântului, aşa cum a vrut Dumnezeu încă de la început. În ziua în care vom fi în Paradisul Milenar, fie ca membrii ai Bisericii/Mireasă, fie ca „pieteni ai Mirelui”, având sănătate perfectă, pace şi fericire, vom cunoaşte, în sfârşit, „adevărata viaţă”, adică viaţa veşnică (1 Timotei 6:12). Nu este aceasta o speranţă minunată? Mai ales că, după răzvrătirea finală a celor ce-l susțin pe Satan și după marea judecată de la tronul lui Dumnezeu-Tatăl, vor fi create Cerul Nou și Pământul Nou!

Notă: articolul 3 poate fi regăsit, de asemenea, în seria „Apocalipsa - invitație la transcendență”.