O
ISTORIE A ROMÂNIEI - decembrie 1989 - zilele noastre. Ultima parte
Prezentul
recent!
1. Guvernul
Ludovic Orban (1):
Guvernul Ludovic Orban 1 a fost cabinetul care
a guvernat România începând cu 4 noiembrie 2019, când a fost validat
de Parlament și a depus
jurământul. A fost un guvern minoritar, condus de președintele Partidului Național Liberal (PNL), Ludovic
Orban. Guvernul Orban a fost demis prin moțiune de cenzură pe 5
februarie 2020 cu 261 de voturi „pentru” și 139 de voturi „împotrivă” dintre
cele 400 de voturi exprimate. Moțiunea de cenzură depusă împortiva
Guvernului a venit în urma procedurii de angajare a răspunderii Guvernului pe
un proiect de lege ce prevedea alegerea
democratică a primarilor cu 50%+1 din totalul voturilor exprimate, cunoscută și
ca alegerea primarilor în două tururi de scrutin. Guvernul demis a fost reînvestit, în
aceeași componență, de Parlamentul României, la
data de 14 martie 2020, pe fondul răspândirii coronavirozei.
Așadar, liderul PNL Ludovic Orban a trimis PSD
în Opoziție după șapte ani și jumătate. Prioritățile noului Guvern erau:
desemnarea unui comisar european, numirea procurorilor-șefi și bugetul pe 2020,
după dezmățul fiscal practicat de PSD.
De ce a trecut guvernul Orban?
România a ținut în loc o vreme Bruxelles-ul din rațiuni de campanie electorală
internă. Din cauza unei țări mici din Est, eternă sursă de probleme și crize,
Ursula von der Leyen s-a văzut pusă într-o situație și mai dificilă, cu o
imagine de politician și mai slab și neputincios decât lăsase deja să se vadă. În
mod evident, Bucureștiul nu mai putea întinde coarda. Dacă se lungea și mai
mult criza politică, exista riscul real ca Ursula von der Leyen să-l accepte pe
Victor Negrescu, ultima propunere făcută de premierul Dăncilă, dar respinsă de
președintele Klaus Iohannis pe motiv că nu fusese consultat. Noul premier putea
să trimită la Bruxelles o nouă propunere, Adina Vălean și Siegfried Mureșan
erau cele mai vehiculate variante. Politic vorbind, Klaus Iohannis și PNL nu-și
puteau permite să piardă funcția de comisar, iar familia politică europeană din
care făceau parte, PPE, n-ar fi acceptat ușor să cedeze socialiștilor o poziție
atât de importantă din cauza unor jocuri politice interne de neînțeles. Prin
urmare, s-au găsit rapid câțiva politicieni responsabili din PSD și Pro România
care să încropească o majoritate pentru a trece guvernul Orban în numele „interesului
național”. Jocul politic haotic al lui Victor Ponta s-a încheiat prin câteva
trădări de răsunet care i-au subminat total autoritatea de lider (Tudose,
Constantin, Câmpeanu). Publicului intern i s-au livrat și alte explicații:
România avea nevoie de un buget votat la timp, de rezerve pentru iarnă, de
salarii plătite la timp etc., etc.. Dar adevărul este că „interesul național” a
salvat guvernul Orban, la fel ca în 2009 când același „interes național” a
ajutat la instalarea guvernului Boc. Numai că un an mai târziu, Guvernul Boc a
recurs la măsuri drastice pentru a salva economia. Pe Ludovic Orban și echipa
lui de miniștri avea să-i aștepte o
guvernare cel puțin la fel de grea. Misiunea lor era și mai dificilă deoarece
2020 era un an electoral cu două mize mari: locale și parlamentare. Învestirea
Guvernului Orban a fost o mare răcorire: România scăpa de un premier ridicol,
agramat, sfertodoct, ultimul vestigiu al regimului Dragnea. Guvernul Orban
avea un mandat de un an, până la alegerile legislative din toamna lui 2020. Pandemia
de Coronavirus a dat toate planurile peste cap!
2. Guvernul
PNL, de la pandemie la pande-mită generalizată:
„Pas cu pas”, Guvernul Orban 2 a eșuat
lamentabil în gestionarea pandemiei și a economiei. După primul caz confirmat
în România, președintele Iohannis ne asigura că noul virus provoacă doar
simptome ușoare ca într-o simplă răceală și certa presa că difuzează știri
alarmiste despre gravitatea pandemiei. Acea „simplă răceală” s-a dovedit însă o
criză sanitară fără precedent, o pandemie pe care oficialii guvernamentali au
refuzat mult timp să o accepte, fiind mult mai preocupați de alegerile
anticipate. Reamintim aici că la
demiterea Guvernului Orban 1, cu 261 de voturi pentru, în Parlament se
conturase o nouă majoritate care putea guverna țara. Dar nu țara era importantă
pentru Klaus Iohannis, ci PNL. Nu sănătatea românilor era prioritatea sa, ci
avantajele electorale pentru partidul său. A preferat să mențină starea de
incertitudine politică, în timp ce pandemia începea să se manifeste din ce în
ce mai agresiv. Deși aveam deja primul pacient confirmat în România, deși
primise informări pe linie NATO despre agresivitatea deosebită a noului
coronavirus, deși OMS instituise deja starea de urgență în sănătate la nivel
mondial, președintele Iohannis și partidul său au mințit populația pentru a
putea să își ducă la capăt planurile politice pentru declanșarea anticipatelor.
În loc să dispună măsuri în CSAT pentru prevenirea pandemiei, în loc să
declanșeze achiziții de materiale de protecție pentru personalul medical, în
loc să cumpere teste pentru populație, în loc să pregătească țara pentru criza
sanitară, domnul Iohannis ne-a oferit celebra parodie cu Florin Câțu -
prim-ministru desemnat, care a fugit din Parlament cu 5 minute înainte de votul
de învestire! A fost unul dintre cele mai jenante spectacole de
iresponsabilitate din partea șefului statului. În loc de sănătate, domnul
Iohannis voia anticipate!! Reprezentanții Guvernului și-au pierdut iremediabil
credibilitatea în modul în care au gestionat pandemia. Au spus pe gură că
virusul este deosebit de grav, dar s-au
purtat ca și cum virusul n-ar fi existat, petrecând fără mască și fără
distanțare în clădirea guvernului sau dând petreceri în restaurante cu zeci de
invitați și interlopi. Au încălcat toate regulile pe care le-au impus
cetățenilor! Au nesocotit toate recomandările epidemiologilor! S-au purtat ca
și cum s-ar fi aflat deasupra legii și a coronavirusului! Au sfidat un întreg
popor pe care l-au forțat să respecte reguli și restricții, pe care ei înșiși
le-au călcat în picioare fără nicio jenă! O națiune întreagă l-a văzut pe șeful
statului român, Klaus Iohannis, stând impasibil, fără mască la reuniunile de la
Bruxelles, într-un contrast jenant cu ceilalți lideri politici europeni care se
conformaseră regulilor de protecție. O națiune întreagă l-a văzut pe șeful
Executivului, Ludovic Orban, fără mască, fără distanțare, fumând trabuc la un
pahar de whisky, în clădirea Guvernului, după ce tocmai instituise pentru
populație obligația de a purta masca în spațiile închise! O națiune întreagă a
văzut bairamul dat de Virgil Guran în luna mai 2020, petrecerea lui Rareș
Bogdan cu 100 de invitaţi din restaurantul deschis special la Cluj, șueta
politică organizată de ministrul Costel Alexe cu 100 de liberali înghesuiți
fără măști în salonul unui alt restaurant de la Iași. Acestea sunt
contraexemplele pe care românii le-au văzut. Toate aceste chermeze ale PNL din
timpul pandemiei au fost o rușine națională! Au reprezentat o sfidare la adresa
cetățenilor obișnuiți care au fost obligați să stea în casă izolați! România a fost singura țară din lume în care
datele despre pandemie erau comunicate de către un grup anonim, de către
pompos-numitul Grup de Comunicare Strategică! Nu se știa oficial cine făcea parte
din acest grup!! Nu se știa oficial cine coordona acest grup!! Cum vrei să fii
credibil, când nu vrei să-ți arăți fața? Cum vrei să creadă lumea și să te
urmeze, când îți ascunzi identitatea? Există
un singur motiv pentru care Guvernul ascundea componența acestui Grup de Manipulare
Strategică: Să nu știe pe cine ar fi trebuit să tragem la răspundere pentru
distorsionarea și manipularea datelor despre pandemie! Cine trebuia tras la răspundere pentru gafele
incredibile ale acestui Grup de Dezinformare Strategică? Cine trebuia tras la
răspundere când ni s-au comunicat, pe 27 iunie, că aveam 325 de cazuri
confirmate din 1.877 de teste, când în realitate s-au dovedit că erau 12.236 de
teste? Cine trebuia tras la răspundere pentru minciuna incredibilă că diferența
ar fi rezultat dintr-o raportare parțială? Cum poți să vii cu o astfel de
minciună jignitoare la adresa inteligenței poporului român susținând că au fost
325 de cazuri pozitive din primele 1.877 de teste și niciun caz pozitiv în
restul de peste 10.000 de teste? Testele puține au însemnat mai multe cazuri
neidentificate, care au accelerat răspândirea pandemiei Testarea în masă putea
salva vieți. Nimeni nu punea la îndoială acest lucru. Exista în consens general
în comunitatea medicală din întreaga lume. Guvernul Orban 2 a refuzat să treacă
la testarea masivă a populației și s-a ajuns rapid la transmiterea comunitară
și la aproape 1.500 de cazuri noi pe zi. Contrar recomandărilor OMS, în
România, în plină pandemie, la sfârșitul lunii martie 2020, se făceau doar 700
de teste pe zi. Teste puține înseamnau confirmări puține și mulți oameni
infectați neizolați. Curtea de Conturi a arătat că nu banii au fost problema,
ci incompetența și nepăsarea. Potrivit raportului Curții de Conturi, în starea
de urgență Guvernul Orban 2 a folosit doar 1% din fondurile disponibilizate
pentru testarea RC-PCR. A exista un motiv perfid în spatele acestei
subfinanțării a testării populației. Intenția de crea o falsă imagine că în
România este controlată pandemia, că măsurile de izolare au fost justificate,
întrucât aveam cazuri puține. În realitate, aveam cazuri puține pentru că se
făceau deliberat teste puține. S-a creat astfel, în mod premeditat, o percepție
falsă de siguranță care a afectat grav gradul de conformare voluntară a
cetățenilor la restricțiile impuse de Guvern. A fost un act iresponsabil și
premeditat de subminare a sănătății publice. Pentru ca Orban și Iohannis să
poată purta falsele galoane ale gestionării eficiente a pandemiei, a fost pusă
în pericol siguranța cetățenilor români. Teste puține, nu înseamnau doar cazuri
puține raportate oficial. Teste puține înseamnau cazuri multe neidentificate și
neizolate. Teste puține înseamnau răspândirea accelerată a pandemiei, ale cărei
efecte s-au văzut destul de repede, prin creșterea alarmantă a cazurilor
pozitive de la o zi la alta. O altă cauză majoră a pierderii controlului asupra
pandemiei de către Guvernul Orban 2, a fost seria nesfârșită de decizii și
măsuri contradictorii. La început au fost contradicțiile dintre Ordonanțele
militare din starea de urgență. Ceea ce se reglementa într-o ordonanță se anula
în ordonanța următoare, pentru ca apoi peste încă două sau trei ordonanțe să se
revină la reglementarea inițială. Românii nu mai puteau ține pasul cu
schimbările diametral opuse de la o zi la alta. Atunci a avut loc trimiterea
românilor la export!! Nu a contat sănătatea muncitorilor români, înghesuiți în
autobuze, în aeroporturi și în avioane. Pentru Iohannis și Orban a contat doar
câștigarea bunăvoinței de la Înaltele Porți ale Europei, de unde veniseră
apeluri pentru forța de muncă ieftină din România. A urmat apoi lunga serie de
contradicții între relaxările și restricțiile reglementate alandala de către
Guvernul Orban. A fost greu de înțeles pentru români, de ce nu puteau circula
în spațiu deschis în parcuri, dar aveau voie să se îngrămădească în spații
închise în supermarketuri. A fost greu pentru orice cetățean să înțeleagă de ce
în viziunea Guvernului era periculos să mergi la teatru, dar erai în siguranță
când mergeai la cazino sau când jocai păcănele. A fost greu de înțeles pentru
cetățeni, de ce în localitățile sub cod roșu, era riscant pentru elevi să
meargă la școală, dar era sigur să se organizeze alegeri în aceleași săli de
clasă!! Guvernul Orban a încercat să controleze pandemia într-un mod arogant,
folosind aproape exclusiv mijloacele coercitive, milițienești: amenințări,
carantină forțată, amenzi uriașe, interdicții dure, restricții nemăsurate și
exprimări răstite, jignitoare la adresa populației. Niciodată, nicio secundă,
Guvernul Orban nu a încercat să fie partenerul cetățenilor în traversarea
acestei crize fără precedent. Niciodată, nicio secundă, nu și-a propus să
prevină, ci doar să sancționeze! Niciodată, nicio secundă, nu și-a propus să
încurajeze buna conduită, ci doar să pedepsească abaterile! Românii au fost
tratați ca prezumtivi „contravenienți” sau „infractori” și au fost acuzați că
sunt „proști” sau „iresponsabili” în fața pandemiei! Ministrul în geacă de
piele, Marcel Vela, anunța cu o satisfacție bolnăvicioasă marea „realizare” de
a fi sancționat peste 300.000 de români, cu amenzi în valoare de peste 600 de
milioane de lei!! În România s-au dau de 5 ori mai multe amenzi ca în celelalte
state europene, deși s-au făcut de 10 ori mai puține teste pe zi pentru identificarea
cazurilor de infecții! În loc să își facă treaba de autoritate publică, în loc
să facă anchete epidemiologice, în loc să prevină transmiterea virusului în
rândul categoriilor profesionale cele mai expuse, în loc să testeze toți
suspecții din lanțul epidemiologic și să-i izoleze pe cei bolnavi, Guvernul a
preferat calea ușoară de a pune restricții celor sănătoși. În loc să muncească
pentru a-i identifica pe cei bolnavi, Guvernul a pus toată presiunea pandemiei
pe cei sănătoși, pe firmele active și pe cetățenii care munceau și contribuiau
la formarea produsului intern brut al țării. Din primele zile ale pandemiei,
Guvernul a pus pumnul în gură cetățenilor, ONG-urilor, sindicatelor și
celorlalte forțe politice prin suspendarea normelor de transparență decizională
și de dialog social. Atunci au stins lumina democrației din România! Din prima
zi a stării de urgență s-a înfierat principiul „Cine nu e cu noi, e împotriva
noastră!”. Cine nu spune ce vrem noi, riscă dosar penal. Cine nu e de acord cu
măsurile noastre e negaționist sau promotor al teoriei conspirației. Au atacat
instituțiile fundamentale ale democrației pentru simplul fapt că și-au permis să controleze actele
emise de guvern. Parlamentul a fost atacat că și-a permis să reprezinte
interesele românilor când a cenzurat aberațiile și abuzurile Guvernului. Curtea
Constituțională a fost atacată pentru că și-a permis să apere drepturile
constituționale ale cetățenilor și să respingă derapajele de la democrație ale
Guvernului Orban. Înalta Curte a fost atacată pentru că nu a judecat cum
trebuie, adică așa cum vroiau Orban și Iohannis. Avocatul Poporului a fost
acuzat pentru că și-a permis să ceară controlul de constituționalitate asupra
unor acte ale Guvernului care călcau în picioare drepturile românilor. Infestat
de beția puterii, Guvernul Orban a început să manifeste simptomele totalitare:
a fost afectat de febra accesului nelimitat la banii publici, și-a pierdut
simțul democrației, si-a pierdut mirosul pentru supremația legii, și-a pierdut
gustul pentru drepturile omului. Așa începe orice dictatură! Așa a început
orice regim totalitar! Guvernul Orban 2 a fost incapabil să pună la punct o
legislație coerentă pentru combaterea pandemiei. Scopul principal al
reglementărilor făcute de guvernanți în pandemie a fost de a-și crea un cadrul
legal care să le permită să fure din banii publici și să își pună pilele,
rudele și politrucii în funcțiile publice, inclusiv la conducerea spitalelor. Parlamentul
a împiedicat acest lucru! Varianta Guvernului pentru Legea stării de alertă
propunea eliminarea transparenței în achizițiile publice, astfel încât, sub
umbrela pandemiei, să poată drena în liniște banii publici către pușculița
electorală a PNL. Parlamentul a oprit acest lucru! De asemenea, deschidea calea
PNL pentru epurarea politică în instituțiile publice și instalarea
politrucilor, amantelor și pilelor în funcții bine plătite. Parlamentul a oprit
și acest lucru! Nu în ultimul rând, PNL își dorea o stare de alertă pe termen
nelimitat, ceea ce le-ar fi permis să suspende cu totul democrația din România!
Parlamentul a împiedicat și acest lucru! România nu a fost lovită doar de
COVID-19 -, a fost afectată puternic și de CO-VIDUL LEGISLATIV, izvorât din
disprețul lui Ludovic Orban față de tot ce înseamnă drepturi constituționale și
reguli democratice. A dat OUG pentru restrângerea drepturilor, deși în
Constituție scrie că acest lucru trebuie făcut numai și numai prin lege. A
instituit carantina prin ordin de ministru deși, știa bine, că doar prin lege
poți restrânge libertatea cetățenilor. Guvernului Orban a fost prost și leneș.
A făcut legi proaste, pe care le-a trimis târziu la Parlament. Acestea sunt
motivele pentru care România a intrat în co-vidul legislativ în ce privește
gestionarea pandemiei. Guvernul Orban, girat de președintele Iohannis, a fost
responsabil pentru cea mai mare prostie politică din perioada postdecembristă:
timp de 3 zile, România n-a avut nici stare de urgență, nici stare de alertă.
Sacrificiul făcut timp de două luni de milioane de români a fost compromis
pentru că Orban și guvernul său n-au fost capabili să trimită Parlamentului, în
timp util, un proiect de lege constituțional. La fel s-a întâmplat și cu Legea
carantinei, un alt monstru legislativ! Guvernul a trimis foarte târziu un
proiect plin cu prostii și cu instrumente opresive, care țâșneau din fiecare
articol, din fiecare alineat al textului de lege. Cu o impertinență fără
margini, Ludovic Orban a acuzat opoziția pentru starea de haos provocată de
vidul legislativ în care s-a scufundat numai și numai din cauza propriei sale
incompetențe. Cele 3 Zile ale Prostiei, în care România a rămas fără reglementări
în pandemie au avut loc numai și numai din cauză că acest Guvern neserios a
uitat să trimită în timp util la Parlament proiectul de lege pentru starea de
alertă. Cele 8 Zile fără carantină, - nu două săptămâni, cum mințea fără rușine
președintele României! -, au avut loc numai și numai pentru că acest guvern
incompetent nu a fost în stare să facă o lege a carantinei constituțională,
care să respecte drepturile fundamentale ale omului, fiind nevoie de un maraton
parlamentar pentru a elimina prostiile la kilogram care se aflau în tot
cuprinsul legii. Ca și cum toate acestea n-ar fi fost de-ajuns, un raport al
Curții de Conturi privind cheltuielile publice în timpul stării de urgență a
scos la iveală tunurile financiare incredibile date de guvernanți sub paravanul
pandemiei. Raportul Curții de Conturi, pe care președintele Iohannis și
premierul Orban se făceau că nu-l văd, ca și cum nu ar fi existat niciodată, ne
dezvăluie una dintre cele mai mari fraude guvernamentale din cei peste 30 de
ani de la Revoluție. Este de-a dreptul
revoltător! În timp ce le spuneau românilor să stea în casă în starea de
urgență, cei din guvern prăduiau fără nicio jenă bugetul statului, cu măști
neconforme, cumpărate pe șpăgi uriașe, la suprapreț, cu plăți ilegale pentru
produse și servicii nelivrate, cu achiziții frauduloase prin care s-a drenat
banul public către firmele clientelare de partid și către sediile de campanie
ale PNL. În prezent, DNA investighează achiziții publice ilegale la UNIFARM de
140 milioane de euro. Hoția începe să iasă la suprafață, din aproape toate
achizițiile făcute de Guvern în acea perioadă. Pandemia a fost transformată
într-o pande-mită generalizată! Invocând siguranța sănătății publice, cei din
guvern au tranzacționat viețile cetățenilor cu șpăgi și plăți ilegale de
milioane și milioane de euro, din bugetul statului. Au cumpărat ventilatoare
pentru salvarea vieții pancienților la prețuri de 3-4 ori mai mari. Au cumpărat
izolete la prețul unui automobil - 17.000 de euro bucata! Au cumpărat cu bani
publici, de la firmele lor de casă, combinezoane și echipamente pentru medici
cu prețuri de 10 ori mai mari. Și fără pic de rușine față de temerile românilor
în fața pandemiei au făcut achiziții de măști de protecție la prețuri de 100 de
ori mai mari. Așa s-a distrus iremediabil încrederea românilor în ceea ce spunea
Guvernul despre pandemie! Nimeni nu mai știa care era realitatea! Nimeni nu mai
știa dacă o măsură este impusă pentru a combate pandemia sau mai degrabă pentru
a umple buzunarele partidului guvernamental înainte de alegeri! Protecția
Consumatorului a arătat că 90% din măștile de protecție importate în guvernarea
Orban erau neconforme și puneau sănătatea oamenilor în pericol. În loc să
asigure protecția cetățenilor în fața pandemiei, măștile Guvernului Orban
deveneau factor de risc de infectare
pentru populație. Nici măcar în domeniul educației, marcat de lipsa resurselor
financiare, nu s-au putut stăpâni să nu bage mâna în buzunarul bugetul de stat.
Și aici au pus la cale o altă afacere „liberală”, de tipul „Prietenii PNL știu
de ce!”. Termenul de depunere a ofertelor pentru cele 17 milioane de măști
pentru elevi și profesori a fost de doar 4 ore (sic!), astfel încât posibilii
concurenți din piața liberă să nu aibă timp să strice afacerile firmelor clientelare
ale PNL. Doar reacția publică de revoltă din partea societății a împiedicat
producerea acestei fraude de proporții din fondurile publice! După ce lumea s-a
săturat ca Guvernul PNL să tot dea vina pe „greaua moștenire”, Orban și Câțu au
schimbat discursul. Au început să dau vina pe pandemie, care, ghinion!, i-ar fi
împiedicat să facă lucruri fantastice pentru România. Pandemia nu poate scuza
prostia și reaua credință!! Guvernul Orban nu putea da vina pe pandemie, în
condițiile în care România a alocat doar 3,5% din PIB pentru atenuarea
efectelor negative ale crizei Covid și pentru refacerea economiei. Polonia a
alocat 15% din PIB, Bulgaria 11,7% din PIB, Ungaria 18% din PIB, Cehia 15% din
PIB. Chiar și Serbia - țară non UE a alocat 6,5% din PIB pentru stimulare
economică în anul 2020. Guvernul PNL nu putea da vina pe pandemie în condițiile
în care nu a fost în stare să vină cu un plan coerent de redresare economică.
Incapabil să reacționeze rapid la provocările economice, incapabil să vină cu
soluții curajoase și măsuri prompte pentru sprijinirea firmelor lovite de
pandemie, Guvernul Iohannis-Orban și-a câștigat repede renumele „Guvernului Vom
face, Vom drege”. La toate întrebările legate de cum va interveni Guvernul
pentru a sprijini economia națională în fața pandemiei, singurele măsuri
oferite de Iohannis și Orban erau din categoria „Vom face”, „Vom analiza”, „Vom
vedea”, „Avem un plan”, „Ne gândim”, „Vom evalua”.
Minciunile gogonate privind
fonduri europene obținute de România: Președintele României Klaus
Iohannis i-a mințit pe români în față când s-a lăudat că ar fi obținut pentru
România impresionanta sumă de 80 de miliarde euro. O minciună la fel de umflată
precum suma anunțată! În urma așa-ziselor negocieri purtate de Iohannis,
România a obținut mai puțin decât era prevăzut înainte de începerea
negocierilor. În realitate din cele 80 de miliarde anunțate de Iohannis, mai
mult de jumătate, adică 46,4 miliarde de euro, reprezenta bugetul multianual
2021-2027 care îi revenea României în baza contribuției plătite la bugetul
European!! Așadar, doar 33,5 miliarde de euro reprezenta componenta de ajutor
de redresare economică pentru această perioadă de criză.
Concluzii:
Guvernul Orban primise un vot de învestire pentru că Parlamentul a fost
responsabil în fața pandemiei. PSD a votat pentru depășirea crizei politice
provocate de obsesia PNL pentru anticipate. A votat pentru instalarea unui
guvern funcțional care să aibă pârghiile necesare pentru a gestiona criza
sanitară și pentru a preveni o criză economică. A votat deși parlamentarii și
miniștrii liberali, în frunte cu premierul Orban, erau izolați în vilele de
protocol. Cu toate acestea, ambele obiective care au stat la baza învestirii
Guvernului Orban 2 au fost ratate: pandemia a scăpat cu totul de sub control,
iar economia s-a prăbușit haotic! Guvernul Orban a eșuat în a deveni o soluție
pentru problema pandemiei! Guvernul Orban a devenit parte a problemei, o
circumstanță agravantă pentru pandemie!
3. Moştenirea
guvernului Câţu: Cum poate să eşueze o coaliţie susţinută de cei
care plătesc taxe şi nu de cei care aşteaptă măriri de pensii? Acum noi ştim
din învăţătura părintească: mortul de la groapă nu se mai întoarce. Dar,
înainte ca bănuţul să fie pus în palma mortului, înainte ca găina să fie
trecută peste groapă, mai este o speranţă: poate nu-i atât de grav, poate mai
are zile. Nu-i mai este de folos nimănui să constate, a posteriori, că
premierul Florin Câţu nu avea ce să caute în fruntea unui guvern şi nici că
vicepremierului Dan Barna îi stă mai bine pe trotinetă decât pe un scaun de-a
dreapta şefului guvernului. Cu mortul pe catafalc, rudele-i sărace încep să
cotrobăiască prin ascunzişuri, după testament: ce ne-o fi lăsat? Cei care au
urmărit situaţia politică/economică au crezut că, după alegerile din 2020, am
fi într-un moment bun. Ar fi urmat să fie patru ani fără alegeri, timp
suficient pentru a examina şi a corecta neputinţele din trecut. Începutul de an
2021 a fost exuberant: zeci de miliarde de euro virtuali au căzut peste capul
României (PNRR, fondurile UE 2021-2027), suflaţi din trompetele de aur ale
coaliţiei pregătită să guverneze pe puţin opt ani. „A livra” a devenit
verbul-emblemă al guvernului Câţu, mai folosit de premier („am promis, am
livrat”) decât de cei de la Glovo, care chiar asta fac: „livrează”. Acum este
greu să spui că se putea altfel. Guvernul „a livrat” pe datorie şi pe cârca
altora. Datoria publică a crescut de la 35% din PIB, la finalul lui 2019, la
50% din PIB la finalul acestui guvern. Deficitul bugetar a fost, în 2020, de
102 miliarde de lei. În 2021 a ajuns la 85-90 de miliarde de lei. Această
cheltuială uriaşă ar fi trebuit să fie însoţită de o restructurare a bugetului
de venituri şi cheltuieli, pe măsură. Cum să faci ca veniturile statului să
crească de la 30% din PIB la 44% din PIB (media UE) fără să majorezi taxele?
Cum să faci ca Educaţia să primească 6% din PIB cum dispune legea educaţiei din
2010? Cheltuieşti în momente de criză - acesta este şi rostul pe lume al unui
stat - dar, ca să cheltuieşti, trebuie să şi acumulezi. Cum? Care este scopul
guvernării? Care sunt mijloacele cu care ajungi la scopul pe care ţi l-ai
propus? Să presupunem că bunăstarea celor conduşi este, în democraţie, scopul
celor care conduc. La începutul anului 2021, când inflaţia, în România, era
ceva mai mică, premierul se lăuda că politicile domniei-sale au dus inflaţia în
jos, ceea ce era fals. Ulterior, când inflaţia a ajuns la cer, spunea că de
vină sunt factorii externi, ceea ce este, în mare parte, adevărat. Dar, în faţa
scumpirilor care-i lasă laţi pe consumatori, guvernul nu are o lege a
protejării consumatorului vulnerabil. Nu a anticipat nicio clipă haosul
provocat de liberalizări (gaze/electricitate), deşi aceasta este principala
menire a unui guvern - nu să sugrume piaţa, ci să o stăpânească prin reguli. Moştenirea
de nouă luni a fostului guvern Câţu la ce se rezumă ea? Căderea economică nu a
fost catastofală. Nu a fost catastrofală doar pentru că guvernul nu a avut bani
ca să închidă complet economia, cum au făcut Germania, Franţa sau Italia. Iar
ajutorul pentru companii a venit din împrumuturi, pe piedestalul unor deficite
deja enorme. De aceea România urma să aibă în 2022 cel mai mare deficit bugetar
din UE, de peste 7% din PIB, în condiţiile în care, teoretic, ar fi trebuit să
aibă un deficit de sub 3% din PIB, până în 2024. Ce are ţara, în schimb, din
această lejeritate cu care guvernul Câţu a tratat criza sanitară? Doar o treime
din adulţi sau vaccinat împotriva COVID-19, faţă de o medie de 70% în UE.
Această diferenţă va face mult mai dificilă revenirea, pe termen mediu. Principala
preocupare a guvernului, dincolo de criza sanitară, ar fi trebuit să fie: cum
reducem deficitul bugetar, ajutaţi sau nu de banii din PNRR sau din fondurile
structurale, crescând, în aceeaşi vreme, alocările pentru sectoarele vitale -
sănătate, educaţie, infrastructură. Dar fiecare ministru a crezut că, odată ce
a primit mandatul, este şef peste feuda lui şi că face el ce vrea pe acolo:
publică statistici care pun într-o poziţie prostească guvernul, fără ştirea PM
(cazul Voiculescu), nu avizează, în bătaie de joc, proiecte de acte normative
(cazul Stelian Ion). Iar prim-ministul a crezut că, dacă stă în capul mesei,
poate să dispună să fie biciuiţi şi cei de-a stânga şi cei de-a dreapta lui.
Or, aceaste credinţe nu sunt compatibile cu o guvernare coerentă. Partea tristă
a poveştii este că această coaliţie destrămată a fost susţinută de cei care
plătesc taxe şi impozite, nu de cei care aşteaptă ca PSD să le mărească
pensiile (este drept, oamenii au muncit o viaţă şi au pensii mici). Erau oameni
dispuşi să facă un sacrificiu, de vreme ce au stat luni de zile în stradă, în
ger, pentru ceva ce nu le aducea nimic personal. Acesta este răul cel mare pe care
„noua clasă politică”, strunită de junii politicii Cioloş, Câţu, Barna l-au
făcut României: cei care au ieşit în stradă fără să ceară nimic pentru ei vor
rămâne, pe viitor, acasă - şi la protest şi la vot. Iar, peste 20-25 de ani,
vor vota cu un partid care le va promite nu reforma justiţiei, nu o societate
justă şi unită, ci majorarea pensiilor.
4. Câteva
ciudăţenii politice:
Klaus Iohannis a câştigat alegerile prezidenţiale,
în 2014 şi 2019, învingând, în al doilea tur de scrutin, reprezentanţii PSD-ului,
pe Victor Ponta, în 2014, şi pe Viorica Dăncilă, în 2019. În ambele
confruntări, Klaus Iohannis a fost un virulent opozant al PSD. După ce a
obţinut cel de-al doilea mandat, s-a implicat în alegerile parlamentare din
decembrie 2020 de partea PNL, folosind un acelaşi discurs vituperant anti-PSD.
Cu câteva zile înainte de alegerile parlamentare, Klaus Iohannis declara: „PSD
a demonstrat că nu este capabil să se schimbe. În ciuda încercărilor de a-și
cosmetiza imaginea, rămâne aceeași formațiune retrogradă, a baronilor roșii,
tributară unui mod de a face politică pe care cetățenii nu îl mai tolerează și
nu și-l mai doresc. Pe 6 decembrie, îndepărtarea PSD de la butoanele puterii
poate să fie, în sfârșit, definitivă!”. Rezultatul votului a infirmat
aşteptările preşedintelui Iohannis, PSD obţinând cel mai mare număr de voturi.
Chiar şi aşa, PSD trecea în opoziţie. După alegeri, când s-a constituit
coaliţia PNL-USR PLUS-UDMR, Klaus Iohannis era convins de funcţionarea acelei
coaliţii. La depunerea jurământului miniştrilor din guvernul Câţu, pe 23
decembrie 2020, preşedintele era un susţinător al acelei coaliţii: „Cetățenilor
români li s-a promis restructurarea Statului, reforme importante în Sănătate,
Educație, în marile sisteme publice, reducerea birocrației, dar și combaterea
eficientă a pandemiei, campania de vaccinare, relansarea economiei, respectul
pentru contribuabili. Toate aceste lucruri vor fi livrate, trebuie să fie
livrate. Noul Parlament, noul Guvern, împreună cu mine, cu toate autoritățile
vom face ce am promis. Vom repune economia pe picioare, vom face schimbări
semnificative în beneficiul cetățeanului”. După mai puţin de un an de la acest
discurs, Klaus Iohannis moşea o nouă alianţă, PNL-PSD, UDMR rămânând la
guvernare. Din nou, la Cotroceni, preşedintele României avea un discurs de
încurajare: „Toată lumea așteaptă măsuri consistente pentru a garanta o
creștere economică, pentru a crește salariile, pentru a crește pensiile. Toată
lumea se așteaptă la investiții, autostrăzi, drumuri, spitale, școli și multe
altele. Și pentru toate acestea, pentru a fructifica aceste oportunități, este
nevoie de un guvern puternic, bine condus, care se sprijină pe o largă
majoritate în Parlamentul României. Acum avem acest guvern. Nu a fost simplu.
Cred că nu își imaginează nimeni că a fost simplu ca, într-o coaliție, să vină
împreună partide care până mai ieri s-au luptat unul împotriva celuilalt. A
fost nevoie să se treacă peste multe orgolii, și mai mari, și mai mici, pentru
a găsi punctele comune și pentru a ajunge la votul de încredere de astăzi”. Puse
faţă în faţă, cele trei discursuri, cel din campania electorală, cel din
decembrie 2020 şi cel susţinut în noiembrie 2021, ne îndeamnă la semnalarea mai
multor ciudăţenii. Şi la nevoia unor clarificări publice din partea preşedintelui
Iohannis. În primul rând, important este să existe o declaraţie publică prin
care preşedintele României să spună opiniei publice - în primul rând celor care
l-au susţinut şi votat în acţiunile anti-PSD - cum se raportează, acum, la PSD.
A devenit PSD un partid frecventabil? Din ce motive? Ce s-a schimbat, în
opinia preşedintelui Iohannis, în PSD? Cu ce este diferit acest
partid acum, faţă de anii anteriori? În al doilea rând, preşedintele este
dator să explice opiniei publice preferinţa sa pentru Florin Câţu şi, ulterior,
pentru Nicolae Ciucă. Ambii au fost doi marginali în PNL, ambii au ieşit,
cumva, din spuma mării, ambii au ajuns în funcţia de premier fără să aibă o
intensă şi convingătoare activitate în PNL. Florin Câţu a fost tras cu forcepsul
să devină lider al PNL. În privinţa generalului Ciucă, lucrurile sunt şi mai
neclare. Fără nicio experienţă în zonele civile, devenit membru PNL imediat
după ce n-a mai fost șef al Statului Major, ajuns senator PNL la primul mandat,
Nicolae Ciucă era propulsat în fruntea unei coaliţii fără să aibă un background
minim pentru administraţie şi guvernare. Nu ştim dacă a avut
susţinere reală în PNL sau a fost vorba de un nume impus, fie
dinspre Cotroceni, fie dinspre PSD, fie din alte zone oculte ale puterii. Câteva
explicaţii cu privire la preferinţa pentru Nicolae Ciucă ar fi trebuit să
existe, atât din partea preşedintelui Iohannis, cât şi a PNL. În al treilea rând,
situaţia din PNL este departe de a determina creşterea numărului de simpatizanţi.
Este clar că s-au produs fisuri, putându-se vorbi chiar de o ruptură, între
electoratul PNL şi partid, între alegătorii PNL şi acest guvern. Ideea de
„stabilitate” politică nu este suficientă, nu este lămuritoare. Liderii PNL au
făcut acest guvern, împreună cu PSD, dar consternarea a persistat şi s-a amplificat. În al patrulea rând, în cadrul acestui
guvern, exista o situaţie stranie: s-a înfiinţat un nou minister, al Familiei,
condus de Gabriela Firea. Consternare şi aici. De ce trebuia să existe acest
minister? Care era rostul acestuia? Ce îşi propunea acest minister? Zilele treceau
şi nu exista o explicaţie. S-au făcut numai speculaţii („să fie şi o femeie în govern
…”), dar alte vorbe chibzuite nu au venit dinspre guvernanţi. Am adus în atenţie
doar câteva dintre ciudăţeniile care au încojurat lumea politică în zilele
guvernului „lui Ciucă al nostru”. Ciudăţenii care puteau fi lămurite dacă
exista o transparentizare a guvernării. Acest guvern a părut un corp străin, făcut în spatele uşilor
închise. Trecerea bruscă, la PNL, de la un discurs anti-PSD, la o coaliţie de
guvernare cu PSD (în care PSD are ministere-cheie şi funcţii prin care
controlează orice decizie a premierului) a provocat stupoare în opinia publică.
Când guvernarea nu este trasparentă, nu
explică şi nu priveşte către cetăţeni, se pot accentua extremismul, sila și dispreţul faţă de politicieni.
5. Rotativa
guvernamentală:
Premierul României, Nicolae
Ciucă, a anunţat luni, 12 iunie 2023, că demisionează, ca parte a unui acord al
coaliţiei de guvernare pentru un prim-ministru prin rotaţie, menit să asigure
stabilitate, dar care a blocat elaborarea politicilor de reformă şi a întârziat
fondurile de redresare ale Uniunii Europene. Liberalii de centru-dreapta ai lui
Ciucă şi foştii lor rivali, social-democraţii de stânga (PSD), au
format un guvern de mare coaliţie la sfârşitul anului 2021, împreună cu un
partener minoritar, UDMR, în
urma prăbuşirii unui cabinet centrist după mai puţin de un an de mandat. La
momentul respectiv, principalele partide au convenit să facă o rotaţie a
prim-miniştrilor, liderul liberalilor, Ciucă, fiind primul care urma să deţină
funcţia. Acum urma liderul Partidului Social Democrat, Marcel
Ciolacu, să fie prim-ministru. Ciolacu a
declarat că vede actuala coaliţie mergând mai departe chiar şi după alegerile
generale din 2024, pentru continuarea politicilor de „stabilitate”. Noul
cabinet s-ar putea confrunta cu tensiuni sociale din partea unui sector public
nemulţumit de salarii, precum şi cu presiuni pentru aplicarea reformelor
economice deja întârziate, convenite cu Comisia Europeană în schimbul
fondurilor de redresare. Cele două partide principale au adesea neînţelegeri în
privinţa unor măsuri politice-cheie, inclusiv un impozit forfetar pe venit, un
element moştenit de liberali pe care PSD vrea
să îl înlocuiască cu o impozitare progresivă. Ciucă, un general de armată în
retragere, în vârstă de 56 de ani, s-a dat la o parte, după aproape 19 luni la
putere, pentru a-i permite liderului social-democrat Marcel Ciolacu să ocupe
fotoloul de prim-ministru. Ambii au convenit acest schimb în 2021. Rotativa a
fost amânată cu câteva săptămâni din cauza unei greve a profesorilor. După mai
multe încercări eşuate, Ciucă a reuşit să convingă sindicatele să renunţe la
protest prin aprobarea unor salarii mai mari şi prin promisiunea de a îmbunătăţi
condiţiile de muncă. Acordul dintre Ciucă şi Ciolacu a oferit o aparenţă de
stabilitate, permiţând coaliţiei de guvernare să promită din nou relansarea
marilor investiții pentru dezvoltarea țării și alte … chestii.
6. A fost „primarul care ne-a scos din praf și ruine”. Azi este „președintele care ne-a mințit”! Cum este văzut Klaus Iohannis acum din Sibiu? Cota de încredere a președintelui Klaus Iohannis, se pare, s-a prăbușit și în acest oraș. Ca de obicei, vocea străzii este cel mai aspru critic, mai ales când vine dinspre susținătorii care atât în 2014, cât și în 2019, au contribuit la instalarea lui Klaus Iohannis în fotoliul de la Cotroceni. Reporteri ai ziarului Libertatea au vorbit cu mai mulți sibieni, reprezentanți ai societății civile, dar și cetățeni obișnuiți, despre cum îl văd ei astăzi pe „edilul care cândva ne-a scos din praf și ruine”. 6 din 10 români aveau încredere în președintele Klaus Iohannis, după câștigarea alegerilor din 2014. Șeful statului îl devansa atunci pe guvernatorul Băncii Naționale, Mugur Isărescu și domina, potrivit unui sondaj INSCOP, topul încrederii românilor. Opt ani mai târziu, în 2022, și după numeroase crize interne, președintele României abia dacă mai atinge 20% cotă de încredere. Și asta în sondajele optimiste. În alte cercetări, Klaus Iohannis stătea chiar mai rău. „Iohannis își pierde strălucirea de campion al democrației. Dezamăgirea alegătorilor alimentează extrema dreaptă”, scria, spre sfârșitul anului 2021, Politico, o influentă publicație europeană. O evaluare dură, dar susținută și de voci ale analiștilor politici de la București, unde președintelui i se reproșează declanșarea crizei politice din toamna lui 2021 care a readus PSD la guvernare, dar și slaba comunicare în pandemie. Klaus Iohannis nu se mai vede ca în 2014 nici din stradă, de unde a fost susținut de zeci de mii de oameni și de reprezentanți ai societății civile. Șeful statului pare că a pierdut o parte din încredere și în propriul fief, la Sibiu, oraș pe care l-a administrat 14 ani. Scriitori, activiști, oameni de cultură și cetățeni obișnuiți ai Sibiului explică, pentru Libertatea, cine era edilul Iohannis și cine este acum, pentru ei, președintele care-i conduce. „România fostului primar Iohannis este una tristă și lipsită de perspective” declară Ciprian Ciocan, activist, la Fundația Comunitară Sibiu. „Primarul Iohannis a ridicat Sibiul din ruine, literalmente. Locuiam într-un târg de provincie prăfuit și lipsit de viață culturală și l-a transformat într-un oraș invidiat și care a putut duce titlul de Capitala Culturală”, spune același Ciprian Ciocan. Crede că „realizările din oraș, fie ele politice sau de management și viziune, l-au pregătit pentru funcția de președinte”. A avut încredere deplină în fostul său primar. L-a văzut competent și integru. Acum însă se uită altfel la România lui Iohannis. „O țară tristă, lipsită de perspective”, continuă Ciprian Cioca. Ultimele mutări politice au avut darul de a distruge ceea ce nu a reușit Dragnea sau PSD-ul ultimilor 20 de ani: să lovească adânc în spiritul reformator al unei întregi generații (milenialii). Nu a văzut o strălucire în primul mandat al lui Iohannis, dar a avut totuși o singură așteptare de la fostul său primar: să gestioneze eficient „coalizarea forțelor politice reformiste din România pentru formarea unei guvernări care să reziste și să reprezinte spiritul generației care, în ultimii 10 ani, a luptat pentru o Românie europeană”. „Iar aici nu există nuanțe sau argumente, a eșuat”, spune ferm Ciocan. Al doilea mandat al lui Iohannis a venit însă cu cea mai mare dezamăgire pentru activistul sibian: „lipsa de integritate manifestată în ultimele luni”. Deși a avut încredere în el în urmă cu 7-8 ani, azi nu vede cum el și alți foști susținători ar putea să-și recapete speranța în președinte. „Nu cred că mai poți respecta un lider atât de inconsecvent în declarații și acțiuni. În momentul în care un lider condamnă atât de vehement o forță politică și apoi o aduce la putere, orice încredere se spulberă”. La rândul său Radu Vancu, scriitor și activist la „Vă vedem din Sibiu” l-a votat pe Iohannis de fiecare dată la primărie. Mai întâi ca vot de blam pentru primarul anterior, apoi pentru că a fost convins că este un primar devotat comunității lui. „L-am văzut de destule ori, ca toți sibienii, mergând pe străzi, adesea de unul singur, notând ce i se părea în neregulă (de la starea străzilor la cea a clădirilor), căutând să schimbe cu adevărat în bine orașul care îl alesese și pe care alesese să-l servească. Nu altceva am așteptat de la el când l-am votat ca președinte”, explică Vancu. Acum, însă, scriitorul nu știe unde a dispărut acel politician devotat comunității lui și cum l-ar regăsi în actualul președinte „care cândva a zis: „Decât să fiu mârlan, mai bine pierd alegerile””. În urmă cu aproape un deceniu, când a auzit această vorbă rostită de candidatul la președinție, Vancu spune că s-a bucurat enorm. A văzut în ea semnul apariției la nivel național a unui politician care chiar crede că etica există. „Tot ce a făcut în ultimele luni Klaus Iohannis e opusul riguros al acelei propoziții”. A ales să fie ceva mult mai rău decât un mârlan: a ales să fie un mincinos. Care a cerut votul pentru un lucru și a făcut opusul lui. A pus în practică și cea mai mizerabilă deturnare a sensului votului popular de după 1990. Nimic din tot ce va mai face în cariera lui nu va putea șterge asta.” Radu Vancu se simte dezamăgit și-l consideră „principalul vinovat care a distrus tot ce s-a construit în atâția ani de proteste și de luptă pentru o Românie europeană”. „Nu doar că ne-a dezamăgit - a făcut ceva mult mai grav: ne-a mințit. A pretins că e de partea noastră, a celor care am stat în frig și în ploaie, și în arșiță zile la rând, luptându-ne cu un partid represiv și antieuropean. Ne-a cerut votul pentru a elimina acel partid antieuropean de la guvernare - iar apoi, din vanitate sau din prostie, sau din rațiuni care nici măcar n-au de ce să ne intereseze, a adus înapoi la guvernare exact acel partid antieuropean și represiv și ultracorupt. Este un gest atât de grav, încât riscă să dinamiteze întregul contract politic dintre alegători și aleși”, continuă el. Activistul crede că va fi extrem de greu de convins lumea să iasă la vot în 2024. Vorbește mâhnit despre „trădarea lui Iohannis”. „Acum 104 ani, Max Weber spunea că o națiune este o comunitate de memorie și de sentiment. Ei bine, frauda asta a lui Iohannis (pentru că de o fraudă e vorba, în fond) e atât de gravă, distorsionează atât de violent memoria politică recentă și sentimentul social construit în ultimii ani de proteste, încât riscă să destabilizeze pe termen mediu și lung întreaga comunitate despre care vorbea Weber”, încheie el. „După o lungă perioadă în care Sibiul arăta ca după război, în sfârșit venise un primar ce părea că poate mișca lucrurile în bine, cu o strategie bine pusă la punct pe termen mediu și lung”, spune arhitectul Tudor Șt. Popa. L-a votat la toate alegerile la care a participat. L-a susținut în fața tuturor prietenilor, la alegerile din 2014, povestește el. Și-ar dori ca România să se schimbe „vizibil”, așa cum Sibiul s-a transformat, în doar câțiva ani, dintr-un orășel prăfuit în Capitală Culturală Europeană, vizitată de oameni din toate colțurile lumii. Nu simte însă că s-au făcut aceste schimbări pe plan național. „Am sperat ca măcar sistemul educațional să fie reformat din temelii, iar Carmen Iohannis să fie Prima Doamnă care să militeze pentru educație, alături de elevii săi. M-aș fi așteptat ca măcar sistemul sanitar să fie îmbunătățit radical odată cu pandemia. Din păcate, aceste trenuri au trecut fără ca nici măcar să oprească în gară” declară Tudor Șt. Popa. În 2019, povestește același Tudor Șt. Popa, încă avea încredere în președintele său. L-a susținut la fel ca în urmă cu 5 ani. „Văzându-i activitatea lui Iohannis ca primar, am avut curajul să garantez că este de neclintit în drumul lui spre schimbarea în bine a României. Între timp, „mi-am luat și eu like-ul înapoi” și aștept doar încheierea mandatului, cu speranțe zero”, precizează el. Cât despre dezamăgirea sau încrederea pe care o are în președintele de azi, Tudor Șt. Popa mărturisește că în ochii lui, Iohannis era garantul lucrului bine făcut, al României educate și al eliminării penalilor din instituțiile publice. „Dar a renunțat la toate astea. L-am considerat un bun strateg, așa că mi-e încă greu să-i înțeleg decizia de a dinamita toată încrederea celor ce și-au pus bazele în președintele ce urma să schimbe clasa politică și România”. Răzvan, jurnalist în Sibiu declară: „E complet depășit. Președintele de la Cotroceni e astăzi un domn „elegant” care asistă neputincios la răfuielile politice, din justiție, din ministere etc. Am senzația că abia așteaptă să se termine mandatul. Îl trădează atitudinea sa detașată din ultimele luni”, încheie el. Nicolae are 34 de ani și este administratorul unui restaurant din Sibiu. L-a votat mereu pe Klaus Iohannis la primărie. Și i-a îndeplinit așteptările. Se consideră însă naiv acum să fi crezut că „un primar eficient va putea fi și un președinte eficient”. „E ca și cum iei un șofer bun de taxi și îl pui pe autocar. Oricât de bun era pe taxi, autocarul e altceva. În taxi duci doi, trei oameni, iar în autocar răspunzi de peste 20-30 de persoane. Dacă ți-ai luat răspunderea asta, chiar dacă știi că strategiile sunt făcute de altcineva și doar în mică măsură de tine, odată ce ai acceptat să fii conducătorul acelor oameni, ai răspunderea vieții lor”, încheie el. Anastasia are 22 de ani, e studentă și își amintește că în 2014, toată familia ei l-a votat cu speranță pe „fostul nostru primar”. „Speranța însă s-a risipit până la a doua candidatură, de data aceasta alegându-l chiar și eu, doar pentru că părea alegerea mai puțin înfricoșătoare. România în care trăiesc este o țară care parcă te vrea frustrat și stresat, ca mai apoi să gândești că îți ajunge și să-ți dorești să pleci în străinătate. Însă, în alte state, cei aflați la putere nu uită așa ușor pentru ce au fost aleși de către populație”, adaugă ea. Știe că puterea președintelui este limitată prin Constituție, dar ar fi vrut să-l vadă mai implicat pe Klaus Iohannis de-a lungul celor 8 ani. „Ar fi putut arăta mai mult interes față de tot ce s-a întâmplat în România”, spune tânăra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu