DIN ȚARA „TURISTULUI” JOHANNIS
1. Dosarul
vaccinurilor. Cum ajunge USR „aceeași mizerie”:
Dosarul vaccinurilor ridică două mari
întrebări: 1) a reînceput DNA să acționeze la comandă politică și 2) își
trădează USR principiile în numele cărora a câștigat încrederea electoratului? Deschis
în urmă cu doi ani, în mandatul lui Crin Bologa, fost procuror-șef al DNA,
dosarul îi acuză pe Florin Câțu, fost premier, pe Vlad Voiculescu și Ioana
Mihăilă, foști miniștri USR ai Sănătății, că au cumpărat peste 50 de milioane
de doze de vaccin anti-Covid, în valoare de un miliard de euro, mult peste
necesitățile României. Ca dovadă, majoritatea au rămas nefolosite și au fost
distruse. Este o problemă, trebuie să o recunoaștem, pentru că în mai 2021
campania de vaccinare, pornită în trombă la începutul anului cu peste 37 de
milioane de doze, suficiente pentru vaccinarea întregii populații de trei ori,
deja se dovedea un eșec. În februarie 2021, România se afla pe locul 7 în lume,
iar în mai ajunsese la coada plutonului vaccinării. Premierul
Florin Câțu, care, alături de președintele Johannis, își asumase campania,
socotind că va fi un succes pe care și-l va prinde la butonieră, ceea ce a și
făcut o perioadă în pofida evidenței, dădea mesaje disperate către populație
îndemnând-o să se vaccineze. Degeaba, vaccinarea nu a sărit de 42%. De ce s-au
mai achiziționat atunci încă 50 de milioane de vaccinuri? Populism,
iresponsabilitate, dispreț față de banul public, incapacitatea de a spune
Comisiei Europene că nu avem nevoie de atâtea vaccinuri? Probabil, toate la un
loc. Dar nu e treaba procurorilor să judece asta, pentru că a fost o decizie de
oportunitate, chiar dacă discutabilă, iar procurorii, că ne place ori ba, nu au
voie să se pronunțe pe oportunitate, după decizia Curții Constituționale din 2017. Mai
mult, încadrarea la abuz în serviciu are o mare hibă de fond: lipsește „folosul
necuvenit pentru sine ori pentru altul” pe care l-au obținut urmăriții penali.
A avut vreunul dintre ei o înțelegere cu Pfizer, Moderna sau Comisia Europeană,
cea care, de fapt, achiziționa vaccinurile, au obținut vreun comision, vreo
șpagă? Procurorii nici măcar nu sugerează așa ceva. Or, fără folos necuvenit,
care nu trebuie să fie neapărat patrimonial, dosarul e un balon de săpun. Așa
cum au fost de-a lungul timpului și alte dosare. Să ne aducem aminte de dosarul
pe care DNA i l-a făcut lui Ludovic Orban în 2016, în plină campanie
electorală, scoțându-l astfel din cursa pentru Primăria Capitalei. În plus,
procurorii nu spun clar nici care este legea încălcată de Câțu, Voiculescu și
Mihăilă, ci se referă doar la lipsa unor documente/analize care să justifice
necesitatea achiziției. Cam subțire. Publicul are tot dreptul să se mire că din
acest dosar lipsesc adevărații eroi ai vaccinării, cei care se ocupau practic
de campanie și luau efectiv deciziile. Unde este colonelul Valeriu Gheorghiță,
coordonatorul en-titre al campaniei de vaccinare? Dar faimosul Comitet Național
de Coordonare a Activităților privind vaccinarea (CNCAV), a cărei componență a
rămas vreme de doi ani un mister? Cei de acolo luau toate deciziile - câte
vaccinuri se cumpără, ce localități intră sau ies din carantină, cum se schimbă
regulile și ordonanțele etc. Acești oameni, care aveau linie directă cu Palatul
Cotroceni, sunt dispăruți de pe radarul DNA. Îi protejează cineva acolo sus? Nu
știm, dar speculațiile nu lipsesc, mai ales că Valeriu Gheorghiță a ajuns
manager la spitalul SRI. Suspiciunea multora că aveam de-a face cu un dosar
politic nu este lipsită de sens. Dar asta o pot spune analiștii, ziariștii și
cetățenii, nu și partidele politice. Nu USR. E limpede că USR a fost lovit în
moalele capului cu dosarul. Problema este că în loc să-și călărească înaltele
principii de care a făcut paradă ani de zile, le-a făcut ghemotoc și le-a
aruncat la gunoi. Demersul „Fără penali în funcții publice” a fost nu doar
golit de conținut, ci li s-a întors în față. Iar asta dovedește mediocritatea
liderilor USR și demagogia susținerilor de până acum! Discursul lui Cătălin
Drulă care acuză că dosarul este unul politic, instrumentat cu ajutorul
serviciilor secrete de procurori aflați în slujba PSD și PNL, adică de statul
paralel, este identic cu cel folosit de toate partidele care au făcut și fac
scut în jurul „penalilor”. Fix așa spunea și Dragnea. Este un discurs
antijustiție fără drept de apel și mă întreb dacă activul USR este de acord cu
el. Din informațiile mele, nu. Dar partidul este acaparat de echipa
Drulă-Barna-Ghinea, iar rezultatele se văd - USR nu reușește să sară de 13%,
deși avea cele mai bune perspective în față. Nu doar scandalurile repetate și
sciziunile au dus la această situație, ci și o neclaritate morală, o formă
sulfuroasă de raportare la valorile pe care partidul le-a asumat. Respectarea
principiilor e un demers complicat, nu-i pe măsura oricui, necesită tărie de
caracter, inteligență, consecvență. Din păcate, nu sunt punctul forte al
actualei conduceri. Întrebarea este de ce tace partidul? A devenit, oare, clona
celorlalte? „Aceeași mizerie”? Ar fi trist, pentru că motivul pentru care USR a
reușit totuși să rămână alternativa, „răul cel mai mic”, motivul pentru care
alegătorii i-ar fi dat votul și în 2024 era exact acest ascendent moral pe care
îl avea față de partidele-sistem. Desigur, USR este de mult sub tirul PSD, PNL
și AUR, împotriva sa se duce o campanie furibundă, se spun o groază de minciuni
și lucruri nedrepte despre el, televiziunile și site-urile plătite din bani
publici de acestea îl toacă zilnic, dar a reacționa coborând ștacheta
discursului până la nivelul grobianismului și abandonând principiile este
profund greșit. PNL este, cum altfel, duplicitar, are corupți și penali pe care
îi protejează și îi ține în funcții fără nicio problemă, să ne referim doar la
Costel Alexe, dar de fațadă promovează discursul projustiție. În cazul lui
Florin Câțu, le convine cu atât mai mult, pentru că omul devenise persona non
grata pentru echipa de conducere, cu Nicolae Ciucă în frunte. Este un critic al
președintelui Johannis, al lui Ciucă, al coaliției cu PSD și al măsurilor
fiscale luate de Ciolacu. Nu-l putem bănui de prea mare sinceritate, ținând
cont că o perioadă s-a transformat în servantul lui Johannis și prin modul în
care s-a cramponat de funcția de premier a devenit artizanul alianței PSD-PNL. PNL
îl va da afară din grupul liberal de la Senat, ba chiar s-ar putea să-l
suspende din partid, dacă lucrurile se îngroașă. Ciucă și acoliții răsuflă
ușurați că scapă de Câțu și punctează ca imagine. Acum toate tunurile sunt
concentrate pe USR, iar social-democrații fac circ. O situație hilară,
măcelarii justiției din vremea lui Dragnea pozează în apărătorii ei, în timp ce
USR face pavăză în jurul „penalului”!
2. Pensiile,
cireașa de pe tortul incompetenței PSD-PNL:
În plin scandal al pensiilor, pe care Ciolacu
le vrea mărite cu 40% în an electoral, fără să aibă însă și banii pentru asta,
a ieșit la iveală mai pregnant ca oricând abisala iresponsabilitate a acestui
guvern. Ea este plămădită din prostie, populism și instinct feroce al puterii.
Faptul că toate acestea vor avea ca efect regresul României și că populația va
fi cea care le va deconta nu este niciun secret. Absolut toți economiștii
avertizează asupra acestui lucru. Dar toxica alianță de la putere judecă doar
pe termen scurt, în paradigmă electorală. Gafele, bâlbele și tâmpeniile
făcute de cabinetul Ciolacu în scurtul timp de când s-a instalat definitiv la
putere se țin lanț. Legea pensiilor a trebuit votată pe repede-înainte, în doar
două zile, fiind unul dintre jaloanele mult întârziate din PNRR, așa că
analizele serioase despre soluții și impact bugetar sunt puse între paranteze.
Marcel Boloș a fost trimis cu șuturi în dos de Marcel Ciolacu să caute bani în
piatră seacă și cu asta discuția s-a încheiat. Liberalii, în frunte cu
generalul dezertor de la misiunea de a opri căderea PNL, stau ghiocel și trag
cu ochiul spre Cotroceni să primească lumină. Degeaba. Șeful cel mare se
relaxează prin țările calde și se întâlnește cu tot felul de dictatori. Pensiile
sunt însă doar cireașa de pe tortul incompetenței guvernamentale. Înainte a
fost răzgândeala cu plata cash, marota lui Ciolacu, la care a renunțat peste
noapte, probabil la presiunile diverșilor mafioți conectați la partid care își
vedeau evaziunea fiscală periclitată. Din același ciclu fac parte și geniala
idee a ministrei României educate, Ligia Deca, de a răsplăti cu burse de merit
loazele cu note sub 5, bulibășeala cu ordonanța de urgență privind scutirea de
impozit a angajaților din construcții și sumele fabuloase pe care judecătorii
le vor primi anul acesta, un cadou pe care și l-au dat singuri în instanțe,
deși Boloș se plângea că bugetul e deja ruinat. Dar una dintre cele mai
grandioase mișcări este cea prin care Ciolacu, în loc să facă rectificare
bugetară, împarte discreționar banii prin Fondul de Rezervă aflat la dispoziția
sa. Stupefiant este că, în pofida acestor mostre de nerușinare și habarneală,
PSD nu pierde în sondaje. În schimb, liberalii s-au dus pe tobogan și
perspectivele de a se mai ridica sunt reduse. Explicabil. Au fost părăsiți
exact de partea liberală a electoratului, rămânând cu cea pesedist-auristă.
Votanții de dreapta sunt dezamăgiți nu neapărat de alianța cu PSD, care putea
fi înțeleasă în condițiile date, cât de slugărnicia și slăbiciunea emanate de
partid și de liderii săi, de abdicarea de la orice principii și
valori liberale. Practic, încă din vremea în care Ciucă era premier, PNL a
stat în genunchi în fața PSD, acceptând toate compromisurile posibile. Acum se
târăște de-a dreptul. Iar râmele ajung de multe ori în cârlig pe post
de momeală. Social-democrații îi disprețuiesc pe liberali și nu ascund
asta. Nici n-ar avea de ce. I-au testat de prea multe ori, ca să-și dea seama
că nu vor primi nicio ripostă și că, orice ar face, leadershipul partidului va
tolera. După episodul cu pensiile, Ciolacu a spus ironic despre Boloș că a
devenit ca o „păpușă voodoo”, dar că el nu-l „înțeapă”. Nu, el îi arde câte una
în direct. După jignire, Ciucă a declarat că PNL va susține fără discuție legea
pensiilor, iar Boloș s-a scuzat plângăcios că impactul bugetar pentru pensii
este de 30 de mld. de lei și că „orice finanțist se gândește cum va reuși să
atragă acești bani”. Răspunsul este simplu, iar liberalii îl știu la fel de
bine ca PSD: noi taxe și impozite plătite de toată lumea. Pe care PNL le va
accepta, chiar dacă Rareș Bogdan vociferează și se crede important. „La
polemică nu-mi face față nimeni” s-a lăudat el. Nici la Rolex-ul de 30.000 de
euro, afișat pe mâna cu care prețăluia pătrunjelul în piață. Patrioți de
mucava, Ciolacu, Ciucă, Bogdan și alți viteji ai partidelor de la putere au
făcut rondul prin piețele patriei, pupând mâini, obraji și zarzavaturi, au
făcut băi de mulțime prin țărănimea de la tarabe, au cumpărat pufuleți și
jucării de pluș, s-au legănat pe pânza de păianjen a simpatiei populare
(ipocrite). Cred că astea țin loc de responsabilitate și bună guvernare.
Jalnic! PNL nu înțelege un lucru simplu: nu e așa cum spune noua stea a
sondajelor de opinie, fostul și mereu actualul „prostănac” Mircea Geoană, că „locomotiva merge mai
repede decât ultimul vagon”. Ele merg la fel de repede, dar prima în gară intră
locomotiva. De multe ori ultimul vagon nici măcar nu mai ajunge în dreptul
peronului. Iar puținii care mai călătoresc cu el o fac pentru că nu mai prind
locuri în celelalte vagoane. Cam asta riscă să fie soarta PNL, dacă va continua
așa până la alegeri. PNL e singurul în acest moment care poate spune stop
iresponsabilității populiste a PSD opunându-se măsurilor care secătuiesc
bugetul de stat. Dar pentru asta are nevoie de un alt președinte și de o altă
echipă de conducere, care să desprindă PNL de Klaus Johannis, personaj care
nu-și vede decât de propriile interese, și să schimbe radical strategia
politică a PNL. Dacă ar intra în opoziție, liberalii și liderii lor ar avea
oportunitatea de a demonstra că nu sunt clonele nereușite ale PSD. Mă tem însă
că asta au ajuns și că situația le convine.
3. Mizerii
politice:
Până și sărbătoarea națională s-a desfășurat
pe scurt fiindcă Johannis a ținut recepția de seară la prânz ca să plece în
Dubai la „Alianța solară” unde a rostit un discurs de 3 minute. Cam cât
vorbește acasă într-o lună. Pentru mai multă „reziliență și redresare”, Johannis
n-a invitat USR și AUR la recepție considerând că opoziția nu merită niciun
pahar de șampanie. E oricum turmentată. În mod sigur, USR și AUR ar fi refuzat
invitația dar atunci păcatul era al lor. Simion s-a și mirat: „Ce să caut eu
acolo?”. Într-adevăr, n-are ce căuta la Cotroceni. Își dau oricum în petec în
Parlament unde Simonis (ăla mic cu capul mic, cum i-a și zis Băsescu) și Simion
(ăla mic cu gura mare) s-au înjurat de mamă. Similitudini: Simion l-a făcut pe
Simonis „lichea pitică” după care s-au amenințat cu „ruperea de dinți”. Și
fiindcă la Senat coaliția a votat cu mare plăcere ridicarea imunității lui Câțu
(pentru procesul vaccinării) Simionii deputați au năvălit peste senatori
silindu-i să încuie ușa pentru a-l putea executa „în mod decent” pe fostul
superman. Crezându-se și ea „Xena, prințesa războinică”, Șoșoacă s-a pornit să
țipe: „Ne-au încuiat! Suntem sechestrați!”. Nici vorbă. Șoșoacă e doar
încuiată! Ca și Cherecheș aflat acum sub cheie în Germania unde a fugit (făcând
de râs poliția de frontieră și pregătirea noastră pentru Schengen) de
condamnarea la 5 ani de închisoare. În țară și-a lăsat socrii la zdup, în
Germania l-a ajutat o mătușă (mătușa Tamara, vorba lui Năstase) unde Cherecheș
își transferase din timp 1,5 milioane euro. Un fleac! Încă un fugar depistat!
Numai pe Ionuț Costea, cumnatul lui Geoană, nu-l caută nimeni. Necazul este că
prejudiciile rămân mereu nerecuperate. Să vedem dacă dosarul vaccinurilor rămâne
la cei 3 indezirabili (Câțu, Voiculescu, Mihăilă) sau ajunge și la marii
decidenți (Johannis, colonelul Gheorghiță etc). E un test pentru justiție: se
mulțumește cu un sfert de caz? Sau merge până la capăt? USR, care altă dată
clama „DNA, să vină să vă ia!” a acuzat acum DNA direct la Ursula „von der
Pfeizer” (cum îi se spune prin Parlamentul European!) că atacă însăși
„coeziunea europeană” și face „un proces politic”. Penibil! Încântat că mortul
e pe strada altora, PSD a și comunicat că „dosarul vaccinurilor e cel mai mare
tun din istoria României”. Hai, nu mai faceți pe modeștii! Încă nu i-a întrecut
nimeni pe tunarii din PSD. De fapt, au dat cu toții tunuri până a tunat și i-a
adunat. Ce simplu! Pui Bode lângă Rafila și consolidezi democrația, pacea și
prietenia. Dar cum AUR reprezintă o alternativă periculoasă iar ce-i periculos
se vinde bine (droguri, petarde) se estimează că Simion are șanse la finala prezidențială.
Ciolacu nu crede: „Nu merită Simion să fie în turul 2”. De parcă mai e ceva pe
merit. Seara, la România TV, Ciolacu și Ciutacu s-au înghesuit într-o jumătate
de ecran ca să n-o deranjeze pe țața Budeanu care se plictisea singură în cealaltă
jumătate așteptând să ocupe tot ecranul. Se subînțelegea că premierul nu face
nici cât jumatate de Budeancă. Ciolacu îi convins însă că „România va avea
președinte de stânga” întrucât el va evita greșelile din pricina cărora PSD „a
pierdut 4 rânduri de prezidențiale”. Curaj! Încă un rând! Nemulțumit de
„amatorii din USR” care „au omorât oameni și n-au lăsat nimic în urmă” (doar
dacă nu cumva urma scapă turma nevinovaților!), premierul e mulțumit însă de
sine: „Nu mi-e rușine de mine și de ce-am făcut”. Mă rog, primul lucru care se
pierde în politică e rușinea. Ciolacu a mărturisit însă că „eu vreau să fiu un
om fericit”. Hai că are noroc! Fericiți cei săraci cu duhul.
4. Minciuna:
Chestiunea majorării salariilor profesorilor
nu mai este doar despre educație și riscul unei greve. Este despre ceva ce ar
putea marca societatea românească pentru mulți ani de cum înainte. Până la
urmă, mai ales după testele PISA și felul în care ele au fost comentate de unele
cadre didactice, chiar de la școli de prestigiu, o discuție
despre calitatea actului de educație, despre criterii de performanță și
salarizarea condiționată de ele, despre toxicitatea titularizării pe viață,
poate s-ar impune. Este cert că fără salarii mai bune nu pot fi atrași în
educație absolvenți de facultate și valoroși ca pregătire și cu talent
didactic. Dar odată atrași, cum le împiedici plafonarea și contaminarea cu
bolile care macină acum sistemul? Și cum să forțezi schimbarea celor care acum
sunt în sistem și perpetuează toceala, acumularea cantitativă, adică ceea ce
generează analfabeți funcționali pe bandă rulantă? Cum scapi de cei care nu vor
sau nu pot să facă un salt cantitativ? Salarizarea otova, după criterii care nu
au nimic în comun cu calitatea, este o rețetă a eșecului, după cum vedem. Premierul i-a trasat sarcină ministrului Educației să
găsească criterii de performanță pentru salarizare. Dacă
ele vor ieși ca legea educației, și mă tem că madam Deca nu poate mai mult, mai
bine lipsă! Pentru că a transforma criteriile de performanță într-un alt bici
în mâna unui inspector școlar sau a unui director politruc e chiar mai rău
decât acum. Toate cele de mai sus nu schimbă însă faptul că guvernul s-a
angajat prin OUG 57 în luna iunie la o majorare salarială de care pare acum
gata să se dezică. În iunie profesorii au declanșat greva generală zădărnicind
pentru moment rotativa „sticlă” a premierilor. Mai întâi coaliția Ciucă-Ciolacu
le-a promis ferm că legea salarizării va intra în vigoare rapid și în noua
grilă se vor regăsi întocmai solicitările lor. Legea, li s-a spus
sindicaliștilor, va intra în Parlament pe 1 septembrie și până pe 1 ianuarie va
fi în vigoare. Profesorii n-au crezut promisiunea, președintele i-a certat că
n-au crezut și n-au intrat încolonați la ore. Că au avut dreptate este evident
acum. Legea salarizării nu numai că nu a intrat în Parlament la 1 septembrie,
dar nici măcar nu este proiect, iar premierul Ciolacu a anunțat că va intra în
vigoare abia prin 2025, poate la început, mai degrabă la mijloc. Apoi, pentru
ca rotativa să se facă totuși, a fost emisă OUG 57 care prevedea pentru 1
ianuarie o creștere salarială de 50% din diferența dintre salarizarea actuală
și cea pe care urma să o prevadă legea salarizării, pornind salariul
debutantului la nivelul salariului mediu brut pe economie. Chiar dacă legea
salarizării, deci o noua grilă, nu e încă în vigoare, calculul putea fi făcut
pornind de la referința deja fixată. Potrivit calculelor edupedu.ro majorarea de la 1
ianuarie ar fi trebuit să fie de 40%. Ce ar urma să primească profesorii la 1
ianuarie? 13%. Dacă lucrurile vor rămâne așa, ar însemna că tot ce li s-a
promis profesorilor pentru a ieși din grevă să rămână o simplă minciună. Greva
profesorilor a fost mai mult decât o mișcare sindicală pentru bani. Faptul că
profesorii nu au acceptat decât o OUG care să prevadă majorarea salarială
cerută, că nu au fost convinși de nicio promisiune, de niciun memorandum, de
niciun angajament, al președintelui, al premierului în funcție și al celui
viitor, a fost simptomul unei crize în primul rând de încredere a
cetățenilor în liderii lor. O criză nu doar a profesorilor, ci a întregii
societăți, șubrezită de minciuni repetate, de proasta gestiune a pandemiei. De
aceea era esențial ca măcar de această dată promisiunea să fie ținută întocmai.
La virgulă. Ar fi dat un motiv de încredere, atât de necesară, esențială,
pentru viitor. Și pentru cei care cred, și pentru cei care nu cred că
profesorii meritau salariile mărite, ceea ce va rămâne esențial va fi minciuna
și confirmarea că în ceea ce spune guvernul, în ceea ce spune președintele nu
trebuie avut încredere sub nicio formă! Ruptura aceasta face o țară
neguvernabilă și neguvernată, distruge democrația la fel de rău ca o dictatură.
Turistul Klaus Johannis vine tot mai rar prin
România și tot mai des călătorește prin țările calde. S-a bucurat de arșița
ecuatorială, de drumeții și de vânători în savanele africane, pentru că poate,
iar acum a tulit-o în Emirate. Agenția de voiaj - numită Administrația
prezidențială - i-a rezervat distinsului călător o vacanță de zece zile. Un
sejur cu tacâm complet. All inclusive. Dar și ședințe foto cu marcanții lideri
africani, pe care i-a cunoscut de la televizor sau prin reuniunile ONU. Aceiași
agenție i-a asigurat și „drumeția” în Dubai. Acum, a zis că e momentul să le
tragă o vizită prezidențială celor din Africa. Nu le-a spus scopul real - că el
n-a mai călătorit demult prin savane și nu s-a fotografiat cu tigrii bengali -
ci, chipurile, e interesat de cordialitate și de strângerea relațiilor. Poate
că UE l-a trimis în chip de bumerang. Cine mai știe? Fiindcă bugetul
prezidențial e nelimitat, s-a dus cu o aeronavă privată, să nu fie deranjat de
scâncetul copiilor de la Economy Class. Nu se făcea să apară obosit în fața
regilor lei și a împăraților tigri. Din comunicările oficiale, știm că s-a dus
cu aura de cordialitate. Adică, îmbrăcat în ținuta de domn cumsecade. Turul
ghidat a fost lung. S-a plimbat cu „răvășitoarea” prin Kenya, Tanzania, Capul
Verde, pentru a încheia în Senegal siesta africană! Sub aspectul „interesului
național” e necesar să precizăm că totalul comerțului cu aceste state africane
reprezintă o sumă mai mică decât contravaloarea periplului în aeronava de lux
întreprins de președintele Klaus Johannis. Dar cine știe? Poate că există de
acum încolo perspectiva unor relații economice înfloritoare, care să jaloneze
acest al doilea „Drum al Mătăsii” în stil românesc, preconizat de Klaus Johannis.
Pare, totuși, un proiect de domeniul science-fictionului. Declarația dată de
președintele Klaus Johannis prin Tanzania s-a rezumat la un
argument simplu și sărac. „Prin acest turneu am repus România pe radarul
african”. Ce este radarul? DEX menționează că radarul este „Sistem de
radiolocație în care, cu ajutorul unui tub catodic și al unei aparaturi anexe,
se determină direcția și distanța la care se află diverse obiecte îndepărtate
(avioane, obstacole etc.)”. A mințit Klaus Johannis? Nici vorbă! A pus avionul
care îl transporta în acest turneu pe radarul african și toți operatorii de la
dirijarea traficului au observat un zbor efectuat de o aeronavă VIP contractată
în România. A avut un cod de zbor și a putut fi văzut pe radarul din toate
țările și regiunile importante ale Africii. La modul general, cam atât. Profesorul
de fizică (suplinitor și fără performanțe) Klaus Johannis ne-a păcălit încercând
să se ascundă îndărătul unei metafore. Ne-a transmis că prin călătoria sa a pus
numele României pe radar, adică pe lângă consemnarea zborurilor a pus țara
noastră și pe agenda diplomatică și politică a țărilor din Africa. Nici vorbă!
Fals de tot! Poate zice cel mult că a marcat turistic și câteva țări din Africa
și că în mandatul său a cam făcut înconjurul turistic al lumii. Atât. În
celelalte țări africane, turneul său turistic nu s-a văzut și n-a existat. Doar
ziarele și televiziunile din țările prin care s-a preumblat, chiar și de prin
cele vecine acestora, i-au menționat vizita. Nici că se putea altfel. Este
vorba de o vizită a unui președinte de stat din Europa prin unele locuri prin
care n-a mai prea călcat nimeni. Cum să nu-l menționeze? Ba șefii unora dintre
aceste țări s-au umflat în pene că primesc o asemenea vizită. În celelalte țări
africane n-a însemnat nici atât. Și nici nu avea cum. În cele mai multe nu avem
ambasade. Relațiile noastre cu unele dintre ele sunt nule. Cât de activă este
România în Africa? Din cele 54 țări câte numără continentul, România are
ambasade în 13 dintre acestea - Africa de Sud, Pretoria (ambasadă), în Angola,
la Luanda (ambasadă), în Nigeria, la Abuja (ambasadă), în Senegal, la Dakar
(ambasadă), în Sudan, la Khartoum (ambasadă), Etiopia, la Addis Abeba
(ambasadă) și Kenya, la Nairobi (ambasadă), în Zimbabwe, la Harare (ambasadă).
La acestea trebuie adăugate cele cinci din Nordul Africii (Maroc, Tunisia,
Egipt, Libia și Algeria). Ce-a făcut Johannis în nouă ani de mandat pentru a
relansa relațiile economico-diplomatice cu acestea? Măcar în cele în care avem
ambasade? Absolut nimic! A dus-o pe prima doamnă la piramide și gata. De mirare
că s-a ostenit să semneze câteva numiri de ambasadori! Vizita de zece zile a
președintelui României în Africa este dovada prestației sale submediocre în
fruntea statului. Punerea României pe radarul african este o minciună, o
păcăleală menită a acoperi cheltuielile unui turneu de plăcere, în care nu s-a
chinuit să ia nici măcar reprezentanți ai economiei. Pe zi ce trece, Klaus Johannis
rămîne vizibil doar pe radarul nemulțumirii românilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu