POPOARELE
BIBLIEI - PERȘII
Se pare că perşii se trag dintr-un popor care
a emigrat prin anul 2.000 î.H. din dealurile actualei Rusii şi s-a oprit să
locuiască în partea de nord a Mesopotamiei şi de-a lungul ţărmului de sud al
Mării Negre. Vechea Medie se afla în ceea ce este astăzi partea de Nord-Vest a
Iranului, la Vest de Marea Caspică. Cirus cel Mare, cel dintîi împărat al Imperiului
Persan, i-a unit mai întâi pe mezi şi perşi, iar apoi a cucerit Babilonia
şi Asiria, devenind cea mai dominantă putere a Antichităţii. După cucerirea
Babilonului în anul 539 î.H., Cirus le-a dat voie evreilor să se reîntoarcă în
patria lor străbună şi le-a înlesnit chiar să-şi reconstruiască şi Templul (2
Cronici 36:22, 23). Astfel a luat sfârşit captivitatea în care-i târâse
Nebucadneţar după căderea Ierusalimului în anul 586 î.H. (2 Cronici 36:17-21). Probabil
că dintre toate popoarele care au trăit în partea superioară a Tigrului şi
Eufratului, mezii şi perşii au avut cea mai mare influenţă asupra vieţii
eveilor. Profetul Isaia scrisese despre Cirus, pe care îl numeşte din partea
Domnului: „Robul Meu”. La vremea când scrisese Isaia, Cirus nici nu apăruse
măcar la orizontul istoriei (Isaia 45:1, 4). Pe când slujea la curtea
Babilonului, profetul Daniel a prezis faptul că imperiul va cădea pradă în mâinile
medo-persanilor (Dan. 5). Ceea ce s-a şi întâmplat întocmai. Acelaşi lucru
fusese anunţat cu aproape o sută de ani mai înainte şi de profetul Ieremia:
„Domnul a aţâţat duhul împăraţilor Mediei; căci aceasta este răzbunarea pentru
Templul Său” (Ier. 51:1-64). Persanii au avut un sistem legal riguros. Daniel
pomeneşte în cartea sa despre „legea mezilor şi perşilor” (Dan. 6:8, 9).
Caracterul specific al acestei legislaţii era că o lege nu putea fi revocată
niciodată. Cartea Esterei este o cronică în care citim evenimente de la curtea
împăratului Ahaşveroş, sau Xerxes, din secolul V î.H. Din citirea ei ne putem
da seama de obiceiurile şi moravurile timpului. Între neamurile care s-au impus
pe scena lumii, Persia este renumită pentru frumuseţea şi măreţia cetăţilor
construite. Iată câteva nume: Persepolis, capitala ceremonială a imperiului, a
fost o etalare a splendorilor arhitectonice ale vremii; Ecbatana, capitala
imperiului Mezilor, a devenit un oraş de vacanţă pentru persani; Susa a fost
mai întâi capitala Elamului şi a devenit apoi capitala politică şi
administrativă a Imperiului Persan. Toate acestea zac astăzi sub un strat gros
de pământ. Gloria lor a dispărut. Doar arheologii, ca nişte corbi ai carcaselor
istoriei, mai scormonesc pe ici şi colo, descoperind când o bibliotecă de
plăcuţe de lut, când rămăşiţa unui zid înalt de zeci de metri. Persia străveche
s-a aflat în teritoriul modernului Iran. Populaţia acestei ţări nu se
recunoaşte una cu lumea arabă, ci păstrează încă melancolia orgolioasă a
prestigiului şi slavei imperiului de altădată. În conjunctura politico-militară
de azi, Iranul rămâne o umbră ameninţătoare şi va fi în sfârşitul de veac
profetic un aliat al lui Gog, în nimicitoarea invazie asupra Israelului
(Ezechiel 38:5).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu