S.F.-UL NOSTRU CEL DE TOATE ZILELE!

 

S.F.-UL NOSTRU CEL DE TOATE ZILELE!

1. SF-ul ne-a schimbat viaţa! Tehnologiile din filmele science-fiction:

 Multe dintre tehnologiile din ziua de azi au fost imaginate încă din secolul trecut. De la telefoanele mobile, la tablete, internet, realitatea virtuală şi viruşii informatici, toate au apărut mai întâi în imaginaţia scriitorilor science-fiction.

Internetul:

 Ideea World Wide Web datează încă din 1964, atunci când Arthur C. Clarke publica „Dial F For Frankenstein”, o scurtă povestire în care îşi imagina o lume science-fiction în care calculatoarele erau legate într-o reţea. În 1997, într-un interviu publicat în Time, Tim Berners-Lee, omul creditat drept inventatorul WWW, a recunoscut că s-a inspirat din această idee.

Ecranele touchscreen:

 Cel mai vechi concept de tabletă apare cu peste cinci decenii în urmă. În celebrul film science-fiction „2001: A Space Odyssey”, realizat de regizorul Stanley Kubrick în 1968, într-una dintre scenele din film, doi astronauţi mănâncă în timp ce folosesc nişte obiecte ce seamănă cu tabletele din ziua de azi. Inclusiv căpitanul Picard, din celebrul serial de televiziune Star Trek, se laudă, în episodul 4 din sezonul 6, cu un asemenea gadget.

Telefoanele mobile:

 Primele telefoane mobile au apărut în serialul de televiziune Star Trek, din anii ’60. De acolo s-a inspirat şi Martin Cooper atunci când a inventat telefonul mobil, în 1973.

Viruşii informatici:

 În 1975, autorul britanic John Brunner publica o poveste science fiction intitulată „The Shockwave Rider” în care descria un program de calculator capabil să se extindă în toată lumea. În 1982, cercetătorii John F. Shoch şi John A. Hupp, de la Xerox, au creat primul virus de calculator.

Realitatea virtuală:

 În 1999, expertul Phillip Rosedale, de la Linden Labs, a creat jocul „Second Life”, prima platformă de realitate virtuală din lume. Într-un interviu, Rosedale a recunoscut că s-a inspirat din nuvela science-fiction „Snow Crash”, scrisă de Neal Stephenson. Aceasta spune povestea „Metaverse”, o lume în care oamenii interactionează cu avatarurile, o lume tridimensională imaginată ca o oglindă a celei reale.

2. 10 idei din filmele și serialele SF care au devenit realitate, în câțiva ani:

 De la Jules Verne încoace, scriitorii de SF au reușit adesea să își imagineze, cu mult înainte, tehnologii pe care le folosim azi. De-a lungul timpului, SF-urile, - cărți, benzi desenate, seriale sau filme -, au reușit să ne înfățișeze modul în care ar putea arăta tehnologia din viitor. Acest gen a dat naștere multor nume importante ale literaturii, dintre aceștia, Jules Verne reușind să combine un stil de scris facil cititorilor, cu o imaginație vizionară, fără limite, care a prevăzut chiar și aselenizarea - în cartea „De la Pământ la Lună”. Dezvoltarea radioului și a televiziunii a oferit apoi posibilitatea mai multor scriitori și scenariști să își împărtășească ideile vizionare publicului larg și să ofere o imagine cât se poate de clară a modului în care va arata tehnologia pe care, mulți ani mai târziu, am ajuns să o folosim. Revista „Space” a creat o listă cu 10 idei, cândva SF, care între timp au devenit realitate.

1. Telefonul mobil:

 Telefonul mobil a apărut prima dată în serialul „Star Trek”, seria originală, în 1966. Primul telefon mobil real a fost inventat de Motorola șapte ani mai târziu, în 1973, și avea o greuate de 1,1 kilograme. De-a lungul timpului, oamenii de știință au reușit să scadă constant greutatea acestor dispozitive și, mai important, să le crească numărul de funcții. Dacă primul telefon mobil, Motorola DynaTAC, oferea doar 35 de minute pentru apeluri, telefoanele din prezent pot funcționa chiar și câteva zile fără a fi încărcate, iar unele dintre ele pot descărca în doar câteva secunde o cantitate de informații care la începutul telefoniei mobile ar fi părut astronomică.

2. Traducătorul universal:

 Ideea unui traducător universal a apărut tot în Star Trek, seria originală - personajele foloseau un dispozitiv care permitea comunicarea cu diferite specii de extratereștrii. În prezent, nu avem un dispozitiv pentru asta, dar avem un algoritm, precum cel oferit de Skype, care permite traducerea vocii dintr-o limbă în alta. Tehnologia actuală nu se ridică încă la standardele din Star Trek, dar cu siguranță e pe drumul cel bun și e doar o chestiune de timp până va ajunge la performanțe uimitoare.

3. Teleportarea:

 Ideea a fost lansată pentru prima oară tot în Star Trek, seria originală, din 1966. Teleportarea se realiza, în serial, prin „descompunerea” și „recompunerea”, într-un alt spațiu, a celui teleportat. Oamenii noștri de știință nu au reușit, deocamdată, să teleporteze ființe, însă au reușit să teleporteze fotoni, cele mai mici forme de materie, aflate la granița dintre energie și materie. Chiar dacă, cel mai probabil, mulți dintre noi nu vom apuca astfel de vremuri, și călătoriile în spațiu prin teleportare sunt o chestiune de timp.

3. Hologramele 3D:

 Ideea hologramelor a fost imaginată prima oară de scenariștii filmului Star Wars, în 1977. În universul Star Wars, o parte dintre comunicații se realizează cu ajutorul hologramelor tridimensionale, o astfel de transmisiune fiind cea care îl scoate pe Obi-Wan Kenobi din izolarea sa pe planeta deșertică Tatooine. În viața reală, abia în 2018, cercetătorii de la Universitatea Bringham Young, Statele Unite ale Americii, au reușit să creeze o astfel de hologramă, tehnologia folosind particule rapide.

4. Membrele bionice:

 Confruntarea dintre Luke Skywalker și Darth Vader, din același vizionar Star Wars, a oferit prima idee despre modul în care ar putea arăta și funcționa o mână artificială. Acest scenariu pare a fi mai aproape de realitate acum, față de cât era în anii 70, când a fost lansată seria - cercetătorii de la Institutul Tehnologic din Georgia, SUA, au reușit să producă un braț care poate fi controlat cu ajutorul senzorilor.

5. Panouri digitale:

 În filmul Blade Runner (1982) a fost prezentată o versiune a unui Los Angeles din viitor, care 23 de ani mai târziu a devenit realitate. În film, pe unele dintre clădirile orașului sunt o serie de panouri publictare gigantice, digitale. În anul 2013, a fost înființată compania Digital Out Of Home (DOOH), care a dezvoltat o tehnologie similară.

6. Inteligența artificială:

 În prezent, inteligența artificială are o multitudine de aplicații, de la artă, la medicină și industria farmaceutică. Se poate spune că cercetătorii din mai toate domeniile muncesc neîncetat pentru a adapta algoritmii să-i ajute în munca lor - potențialul algoritmilor este aproape nelimitat. Tot filmul Blade Runner prezenta, în 1982, ideea de oameni sintetici care au nevoie de inteligență artificială pentru a funcționa, iar existența algoritmilor juca și acolo un rol important.

7. Stațiile Spațiale:

 În filmul „2001: A Space Odyssey”, din 1968, este prezentată ideea unei stații spațiale, aflate pe orbita joasă a Pământului, unde astronuții experiementează microgravitația. Începând cu anul 1998, această idee a devenit realitate, odată cu construirea Stației Spațiale Internaționale, un laborator dedicat studiilor în microgravitație.

8. Tabletele:

 Creatorii „2001: A Space Odyssey”, film apărut în 1964, prezentau pentru prima oară conceptul de „newspads”. 46 de ani mai târziu, în anul 2010, au apărut tabletele pe care le folosim și astăzi.

9. Hoverboard-urile (skateboarduri zburătoare):

 În „Back to the Future, Part II” (Înapoi în viitor, partea a doua), film apărut în 1989, era prezentat viitorul din anul 2015. Este drept, filmul a prezis un 2015 mult mai extraordinar de cât a fost, dar un lucru a devenit realitate: hoverboardul, skateboardul zburător, asemeni celui împrumutat de personajul principal, Marty McFly, pentru a scapa rapid de cei care îl urmăreau. Deși nu sunt atât de răspândite ca în film, hoverboard-urile există acum, iar primul a fost a fost creat în … 2015, de Arx Pax, o companie cu sediul în California. Compania a inventat Arhitectura Câmpului Magnetic (MFA), folosită pentru a genera levitația unui hoverboard.

10. Mașinile fără șofer:

 În „Total Recall”, film apărut în 1984, era prezentat un concept la care, mai apoi, oamenii de știință din institute de cercetare și companii private au început să lucreze asiduu: mașinile fără șofer. În prezent, se caută crearea unui algoritm care să permită deplasarea mașinilor prin trafic, în siguranță, fără a fi nevoie de un șofer. NASA pare foarte interesată de aceste cercetări, pentru că le-ar permite construirea unor roboți mai eficienți care să exploreze spațiul cosmic.

3. Cine citeşte SF astăzi?

 Curios faţă de lumile posibile, amator de aventuri cu idei, tânăr şi mai puţin tânăr. Aceasta este schiţa de portret a consumatorului de literatură SF din România anului 2024. Planetele se luptă între ele, spiritul se mută dintr-un corp omenesc într-un computer, orgasmul electronic este o realitate şi catastrofe greu de imaginat se întâmplă şi în ceea ce numim realitate, şi în literatura ştiinţifico-fantastică. În România, aceasta continuă să atragă un public variat, asupra căruia nu există nici statistici, nici analize recente. De la tinerii fascinaţi mai degrabă de romanele fantasy la modă la oamenii de ştiinţă educaţi înainte de 1989 şi cunoscători ai clasicilor genului, cititorii de SF se manifestă mai ales în publicaţii de specialitate online şi pe bloguri pe care se vorbeşte aceeaşi limbă.

Deschidere şi poftă de reverie:

 Care este profilul cititorului de SF în România, din aceste prime decenii ale mileniului III, un timp imaginat, acum decenii, de mulţi scriitori SF? În linii generale, portretul amatorului de literatură ştiinţifico-fantastică, din ce în ce mai dezvoltată în subgenuri ca horror, spaceopera etc., include apetenţa pentru imaginaţia aplicată, care nu lasă nimic la întâmplare, dorinţa firească de a descoperi un adevăr şi deopotrivă un mecanism, dar şi nevoie de a visa, privind spre alte teritorii. Dan Mihai Pavelescu este unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în domeniu şi coordonează Colecţia „Nautilus” de la Editura Nemira, adresată cititorilor de SF. Potrivit expertului, vârsta este un criteriu important în privinţa publicului. Dan Mihai Pavelescu explică: „Există, pe de o parte, cititorii trecuţi de 35 de ani, educaţi înainte de 1989, cu o cultură mai vastă în toate domeniile, deci şi în ştiinţe. Pe ei îi interesează mai ales partea ştiinţifică din aceste cărţi. Avem, pe de altă parte, şi categoria tinerilor foarte atraşi de SF, dar mai ales datorită cinematografiei şi benzilor desenate. Ambele categorii au în comun dragostea faţă de imaginar, extrapolată la modul oarecum „ştiinţific””. Mileniul III a adus un nou tip de cititor, este de părere Aurel Cărăşel, traducător, editor şi scriitor SF, care a publicat relativ recent romanul „Dumnezeule de dincolo de burta universului”. Până la jumătatea anilor '90, afirmă autorul, România avea un public neprofesionalizat, care pur şi simplu iubea aventura şi o găsea din plin în SF, gen agreat de sistemul comunist, gen care îi permitea „să viseze şi să divagheze în voie”. „După jumătatea anilor '90, cititorii au început să se specializeze, mai ales în subgenuri ca space-opera, fantasy şi horror. După 1995, şi literatura SF a făcut un fel de desprindere, iar subgenurile s-au despărţit, fiecare axându-se pe publicul lui”, afirmă Aurel Cărăşel.

Ficţiunea, învinsă de propriile premoniţii?

 În prezent, genul se confruntă cu o dificultate venită tocmai din avansul tehnologic pe care şi l-a imaginat decenii de-a rândul, susţine jurnalistul Cristian Tudor Popescu, iubitor şi fost practicant al genului, care a debutat în literatură în 1987, cu volumul „Planetarium”, distins cu Premiul Congresului European de Science Fiction. În ce sens s-a întors progresul tehnologic închipuit împotriva literaturii SF? Ziaristul explică: „Acum ceva ani am văzut o ştire despre orezul sintetic, hrana care va rezolva problema foametei care se anunţă în următoarele decenii, în special în Asia. Ceea ce mi-a adus aminte de filmul „Soylent Green”/„Hrana verde”, din 1973, regizat de Richard Fleischer. Vedeam acolo un viitor suprapopulat şi înfometat, în Los Angeles, în care mâncarea principală era un produs din soia. În anii '70-'80, cititorul de SF avea impresia că astfel de lucruri se vor întâmpla într-un viitor îndepărtat. Dar acum această distanţă a scăzut considerabil. Nu mai poţi trăi fascinaţia încă neîntâmplatului. Acum lucrurile se întâmplă cu o viteză fantastică, chiar înainte să-ţi imaginezi. Se concretizează mai toate ideile vehiculate în SF-ul sfârşitului de secol XX.” Potrivit aceluiaşi jurnalist, într-o epocă în care tehnologia imaginii este din ce în ce mai performantă, literatura SF este ameninţată: „Oamenii vor consuma mai mult SF, dar în imagine - 3D. La cinema şi acasă ni se vor proiecta holograme. Cum să concureze litera scrisă cu această năvală a imaginilor? Literatura SF e sufocată de propriile premoniţii”.

4. Casa viitorului, controlată din telecomandă și ... alte idei:

 Astăzi totul este tehnologie. Viaţa fără telefonul mobil sau internet a devenit, deja, aproape imposibilă pentru foarte mulţi oameni. Nu putem comunica fără ajutorul digitalizării, nu ne putem deplasa la serviciu, nu putem să facem cumpărături sau să plătim facturi. Tehnologiile continuă să evolueze într-un ritm incredibil de accelerat, că nici nu le mai putem ţine numărul. Dacă o persoană care a trăit în urmă cu 30-40 de ani ar reuşi, cumva, să ne viziteze planeta în zilele noastre, probabil că ar avea extrem de serioase probleme de adaptabilitate la noul ritm de viaţă. În ritmul în care inovăm, probabil că, în 30-50 de ani, nimic nu va mai semăna cu ceea ce noi astăzi considerăm ultra-performant. Cum vom trăi peste 50 de ani? Cum vom locui? Sunt întrebări la care S.F.-ul și chiar tehnologia încearcă să ne ofere răspunsuri încă de pe acum.

 Locuinţa viitorului, adaptată celor mai excentrice tehnologii apărute în lume, nu va semăna cu nimic din ceea ce nouă ni se pare normal şi firesc acum. De la case care se rotesc după soare (au apărut deja primele prototipuri), până la mobilier şi utilităţi care îşi schimbă structura şi forma în funcţie de anotimp sau de starea pe care o are proprietarul într-o anume zi, toate vor fi accesibile, într-un viitor, se pare, nu foarte îndepărtat. Sufrageria viitorului va fi reprezentată de un digital-complex media, acolo unde totul va fi interconectat. Ecranele uriaşe îşi vor face apariţia în mijlocul casei şi cu ajutorul lor vom putea să navigăm pe internet, să ne jucăm, să vizionăm filme, să citim, să plătim facturi sau să facem cumpărături de la supermarket. Televizorul va fi şi computer, sistem audio, cinematograf, bibliotecă digitală, supermarket, ghişeu de bancă sau de trezorerie. Totul se va putea face stând pe canapea, din telecomandă. Camerele de zi vor dispune, de asemenea, de geamuri tactile şi reglabile, care vor lăsa lumina şi zgomotul să intre în funcţie de necesităţi sau dorinţe. Totodată, covoarele şi mobilierul vor dispune de caracteristici autoreglatoare, care vor uniformiza temperaturile şi le vor adapta în funcţie de anotimp şi condiţiile meteorologice. Lumina va putea fi interconectată cu televizorul, astfel încât intensitatea acesteia să scadă sau să crească în funcţie de agitaţia şi zgomotul din cameră. Dormitorul va fi tot o încăpere multimedia, un paradis al confortului, dacă se vor concretiza proiectele companiilor care vor să dezvolte un astfel de concept. De exemplu, „Daily Mail” relatează că în dormitorul generaţiilor viitoare vom beneficia de materiale rezistente la bacterii, cu capacităţi de autosterilizare şi rezistente la murdărie. De asemenea, mobilierul camerei va beneficia de sisteme de autoclimatizare, în funcţie de condiţiile meteo, anotimp sau starea persoanei care doarme. Patul inteligent va monitoriza somnul şi va avertiza în cazul descoperirii vreunei infecţii, a unui posibil atac de inimă sau a unei eventuale viitoare răceli. Printre proiectele companiilor dezvoltatoare de tehnologie descoperim inclusiv covoare şi carpete care au puterea de a atrage lumina şi a refolosi energia în alte scopuri. Pătuţul copilului va beneficia de un calculator propriu, care va oferi date informative despre starea de sănătate a celui mic şi despre comportamentul acestuia pe timpul nopţii. Bucătăria va reprezenta, peste 50 de ani, un mix perfect între tehnologie, ştiinţă şi artă decorativă. Potrivit publicaţiei „Freshome”, compania germană Miele, care se ocupă cu producerea echipamentelor electrocasnice, a conceput o bucătărie unde, la intrare, mâinile sunt scanate de un dispozitiv 3D. Acesta măsoară, pe loc, toate nevoile nutriţionale şi stabileşte meniul potrivit. De asemenea, la o simplă scanare a palmei, aparatul afişează nivelul grăsimilor din organism, pulsul, greutatea persoanei respective, nivelul glicemiei şi cel al colesterolului. Tot în funcţie de aceste date, computerul poate sugera diverse tipuri de regimuri şi mâncăruri sănătoase, astfel încât valorile să fie corectate. În bucătăria de peste 50 de ani, ferestrele încăperii vor fi „inteligente”, acestea func­ţionând ca un ecran tactil şi putând fi utilizate în diverse scopuri, iar energia solară va fi captată de acestea, astfel încât încăperea va funcţiona pe baza energiei regenerabile. Prepararea efectivă a mâncării se va face cu un aparat cu aburi, reprezentanţii Miele considerând că acesta este viitorul în materie de gătit. Şi cum nimic nu se pierde, aburul nefolosit va fi reîntrebuinţat, cu ajutorul unui sistem special, pentru udatul florilor sau pentru apa de la chiuvetă. Compania a conceput bucătăria cu acvarii imense încorporate în pereţi, care vor avea atât funcţie estetică, cât, mai ales, practică. Acestea vor produce vegetaţie marină, condiţiile similare cu cele din mări oferind şansa pescuitului peştilor în propria bucătărie. Sistemele vor beneficia şi de aparate inteligente, care nu vor lăsa mirosul neplăcut să pătrundă în casă. Privitor la ustensilele folosite pentru gătit, grija lor va fi uitată, întrucât totul se va face robotizat, automat, imediat. Compania Dornbracht a prezentat, anul trecut, un nou concept de baie, care include duşul orizontal. Acest tip de duş dispune de aşa-numiţii senzori ambientali, care ne vor permite să stăm culcaţi în timpul duşului şi care ne vor permite să personalizăm intensitatea curgerii apei. Senzorii vor calcula cu exactitate temperatura apei de care avem nevoie şi cu ajutorul lor vom putea programa coregrafii ale fluxului de apă şi ale temperaturii acesteia, pentru crearea unor adevărate ritualuri. De asemenea, baia viitorului va beneficia de toalete inteligente, care vor dispune de internet, televizor, telefon. Sistemul de iluminat va fi proiectat astfel încât să nu deranjeze noaptea.

Google vrea internet pe tot Globul şi viaţă foarte îndelungată pentru oameni!

 Compania Google, prin departamentul său de cercetare şi dezvoltare, vrea cu orice preţ să revoluţioneze viaţa pe Pământ. Compania a anunţat, în luna iunie a anului trecut, Project Loon (n.r. loon = nebun), un proiect-pilot care presupune construcţia propriei sale reţele wireless, la care să aibă acces populaţia care nu dispune, în prezent, de internet. Proiectul se bazează pe o reţea extinsă de baloane, lansate în stratosferă, care vor emite semnal de internet pe întreaga suprafaţă a Terrei. Potrivit reprezentanţilor Google, conectivitatea va avea viteze similare cu cele oferite de reţelele 4G-5G.

 Boşii Google şi Apple vor să extindă viaţa, aceasta urmând să fie cât mai îndelungată. Conform publicaţiei „The Telegraph”, compania Calico, dezvoltată şi condusă de Google şi preşedintele Apple, Art Levinson, are drept ţintă ca, prin intermediul biotehnologiei, să încetinească procesul de îmbă­trânire a oamenilor.

Mania imprimantelor 3D:

 Din casa viitorului vor face parte, fără doar şi poate, şi imprimantele 3D. Ele deja există şi, odată cu apariţia pe piaţă a acestora, a fost atins un nou nivel în ceea ce priveşte evoluţia tehnologiei şi a importanţei acesteia în vieţile oamenilor. Conform ediţiei nemţeşti a publicaţiei „The Local”, compania Twinkind din Hamburg a cucerit imaginaţia clienţilor săi prin comercializarea unor mini-figurine 3D ale acestora. Persoane din întreaga lume cheltuiesc câteva sute de euro şi se lasă fotografiate din nu mai puţin de 100 de unghiuri pentru a fi „printate” sub forma unor figurine din plastic. Dar, pe lângă rolul său de a distra oamenii şi de a pune la încercare imaginaţia artiştilor, imprimanta 3D poate fi utilizată şi în domenii dintre cele mai serioase, precum industria sau medicina. Chiar dacă pare de domeniul ştiinţifico-fantasticului, ştiinţa care a stat la baza dezvoltării acestei adevărate maşinării a ajuns atât de departe, încât a apărut un prototip de imprimantă a ţesuturilor umane. Astfel, cu ajutorul imprimantei 3D, se pot „printa” organe, cu ajutorul unei instalaţii revoluţionare care foloseşte celule umane. Obiectele care pot fi create cu ajutorul imprimantei 3D sunt dintre cele mai diverse, de la jucării şi obiecte vestimentare, până la carcase de telefoane, ceasuri, chitare, proteze, chei, biciclete şi piese auto. Totul depinde de imaginaţia fiecăruia. Tehnologia folosită de imprimantele 3D are la bază un proces destul de simplu. Cu ajutorul unui aparat foto special, sunt făcute mai multe fotografii obiectului respectiv, din toate unghiurile. Astfel se va forma imaginea tridimensională a obiectului respectiv, care este transmisă imprimantei. Aceasta poate funcţiona cu plastic sau diverse alte materiale precum fibră de sticlă, diverse pulberi sau chiar zahăr. Preţul unei imprimante 3D pleacă de la câteva sute de euro şi poate atinge peste 2.000 de euro, în funcţie de mărime şi performanţe.

5. Știința voioasă a filmelor SF: Note de lectură despre volumul „(Pseudo)știința din spatele filmelor” de Rick Edwards și Dr. Michael Brooks, Ed. Niculescu, 2020 (versiunea originală în lb. engleză din 2017).

 Am putea supraviețui pe Marte cu cartofi hrăniți cu propriile … reziduuri? Putem să readucem la viață dinozaurii sau măcar niște mamuți? Dar ar putea cimpanzeii să devină la fel de deștepți precum oamenii și la un moment dat să prea controlul în mod violent asupra Pământului? Trăim oare într-o simulare și dacă da, cum am putea să ne dăm seama de asta? E posibilă călătoria în timp? Ce pățești dacă intri într-o gaură neagră și chiar este iubirea forța universală care le rezolvă pe toate? etc.. Da, sunt teme pe care le exploatează filme SF cu buget și succes imens care au pus întrebări și curiozități științifice pe agenda opiniei publice populare. Și care de data asta au constituit pretextul pentru ca doi jurnaliști celebri în Marea Britanie deja specializați în popularizarea științei prin podcasturile Science(ish) disponibile la https://www.radiowolfgang.com/s/scienceish să scrie un volum de popularizare a științei. Iar dacă îl citești vei afla chiar colecția celor mai hot teme ale științei - mă rog, de la 2017, când a apărut volumul. Călătoria interstelară, găurile de vierme, teoria relativității, mult evoluționism cât să-l priceapă cele mai obtuze minți, teoria cuantică și teoria unificată a universului, tehnologia CRISPR de editare genetică, ș.a. își găsesc toate explicații aparent ușor de înțeles în volum, sau măcar justificări hazlii pentru faptul că unele dintre aceste teme nu le înțelege nimeni. Serios, putem să ne imaginăm că pricepem ce sunt superstringurile sau modelul multivers al universului, dar matematica din spatele lor e chiar ermetică pentru majoritatea celor care zic că, chiar, se pricep. Nu, nu vă speriați că am folosit cuvinte așa de grele. Volumul e foarte prietenos, chiar hazliu până peste poate. Nu doar pentru dialogurile imaginare sarcastice dintre autori dar și datorită detaliilor anecdotice care condimentează din abundență textul. E o bună practică, cu potențialul de a face jurnalele științifice mai interesante pentru publicul larg. Glumeam. Standardul actual de scriere științifică este as dull as possible iar orice deviere de la el e inacceptabilă și anulează șansele de a avea publicat un articol ISI. Știați că în 1982 doi cosmonauți (nu astronauți!) de pe stația Soiuz 7 au stat fără să-și vorbească aproape 7 luni pentru că nu se plăceau? Gândiți-vă bine dacă mai vreți să mergeți în expediția aia spațială. Sau știați că în spatele filmului Interstellar este un celebru astrofizician, Kip Thorne care a folosit resursele de calcul de la studiourile din Hollywood pentru a simula o gaură neagră și chiar a publicat câteva articole în jurnale științifice prestigioase pe această temă pe baza acestor simulări? Se pare că o gaură neagră arată chiar ca în film. Kip a făcut o grămadă de bani din calculele alea și a și făcut punctaj ISI, spre deosebire de alți academicieni amărâți care dau câte un salariu pentru a li se publica articolul într-o revistă cu factor de impact. Aici am fost răutăcios. Pe de altă parte, vă vine să credeți că toată echipa filmului Matrix a fost obligată să citească înainte de filmări „Simulacre și simulări” de Jean Baudrillard? Și multe altele care o să facă această lectură plăcută. Unde mai pui că o să le puteți explica copiilor una alta despre știință.

6. LA MARGINILE ABSOLUTE ALE ȘTIINȚEI DE AZI:

DINCOLO DE SF - Intrăm în domenii în care nimeni nu a mai fost înainte! 

 Să privim, ami întâi, în urmă, la vremea când practic toate predicțiile-etalon ale lui Jules Verne au devenit realitate. Plus, ca bonus, „mantia invizibilității”. Veche de când cele mai vechi legende. Ea a fost realizată în 2006 în domeniul microundelor, pentru ca astăzi să fie „disponibilă” și în lumină obișnuită, în acustică și chiar - bonus la bonus! - în timp (2013, Universitatea Purdue) permițând „ascunderea” unor evenimente într-un flux continuu de lumină. Noul etalon îl constituie în zilele noastre, covârșitor, serialul Star Trek. Trecând peste faptul că 10 dintre gadget-urile din film sunt deja funcționale, mai rămân încă de neatins două: motorul warp-drive și teleportarea. Am spus cu grijă „încă”. Pentru că în 2012 NASA anunța oficial finanțarea primului, deschizând astfel drumul spre adevăratele deplasări cosmice („saltul în hiperspațiu” al lui Isaac Asimov), adică parcurgerea distanțelor de mii și milioane de ani-lumină într-un interval de timp rezonabil la scara vieților noastre. În ceea ce privește teleportarea, ea va rămâne pentru încă mult timp domeniu SF rezervat - să ne gândim că există sute și sute de miliarde de atomi în corpul uman - cum să-i „distrugi” pe toți și să-i recreezi la o altă destinație, refăcând fără erori „călătorul” care trebuie să ajungă „acolo”? -. Dar, iată că, de curând (mai exact, iulie 2015), începe să se vorbească nu doar despre teleportarea cuantică a informației pure, - imaginată încă de acum 90 de ani de Einstein ca un exemplu că „așa ceva nu se poate” -, și realizată deja experimental, ci despre cum se poate deschide drumul spre … teleportarea Star Trek. Într-un mod pe care SF-ul nu l-a imaginat (nici nu avea cum) și care e așteptat într-un viitor îndepărtat (deși orice predicție privind orizonturi de timp devine absolut riscantă la ora actuală). Totul are legătură cu Proiectul ELI și, într-un fel, cu „visul ultim” despre care a vorbit mereu Gérard Morou, cel de la care a pornit ideea ELI-ului: „spargerea vidului”. Cum? Tot de la Einstein pornind, masa și energia pot fi tranformate fiecare în celalaltă. Teoretic, s-ar putea „sfărâma” un corp în energie pură, pe care o poți transmite la distanțe atât de mari cât ai nevoie, iar la „capătul celălalt” să recreezi, fidel corpul respectiv. Cum ar fi posibil așa ceva? Vidul „clasic”, așa cum îl înțelegem noi în lumea obișnuită, este … gol. Dar există și vidul cuantic, și acesta nu este gol, ci plin de … perechi particulă-antiparticulă. Dar perechile acestea sunt virtuale, trăiesc perioade infime de timp (mai puțin de 10 la puterea minus 21 de secunde), după care, ciocnindu-se între ele, se anihilează pentru a redeveni energie. Par deci inutilizabile, nu ai cum „să le scoți” din vid și să faci, de exemplu, un fascicul de electroni. Da, doar că, la Turnu-Măgurele a început, de puțin timp, marea aventură a ELI-ului, odată cu inaugurarea pilonului său de fizică nucleară. Aici vom dispune (și vom învăța cum să le folosim!) de puteri de 20 PW. „Bombardând” vidul cu un asemenea fascicul de energie, teoretic apare posibilitatea de a separa particule generate în vid înainte ca acestea să se ciocnescă cu antiparticulelor lor și să dispară și de a le „extrage” astfel din vid. Sigur, veți spune că este pură fantezie. Așa este, dar nu e primul pas spre a face un lucru posibil să arăți că NU ESTE IMPOSIBIL? Celebrul Arthur C. Clarke, de la care a pornit Odiseea Spațială 2001, este mereu citat spunând că „any sufficiently advanced technology is indistinguishable from magic”. Dar, de fapt, eu cred că lucrurile ar putea fi privite și altfel, „inversând” ceea ce spune el: „magia este indistinctibilă de orice tehnologie suficient de avansată”. „Nu știu cum pot să par eu în fața lumii, dar eu mă văd ca un copil jucându-se pe malul apei și bucurându-se când găsește o piatră mai netedă sau o scoică mai frumoasă decât de obicei, în timp ce marele ocean al adevărului se întinde, nedescoperit, în fața mea …” „Și dacă am văzut mai mult decât alții este pentru că m-am ridicat pe umerii unor uriași (Isaac Newton). Am legat între ele aceste două „ziceri”, - dintre cele mai celebre -, ale lui Newton pentru că ele rezumă poate cel mai bine și „starea științei” actuale și tot ce înseamnă Măgurele și întreaga sa istorie pentru știința românească. Pentru că, vedeți dumneavoastră, lumii savanților îi  place uneori, - sau chiar de mai multe ori -, să se „joace” cu asemenea scoici și pietricele frumoase. Printre care „strălucesc” într-un mod aparte ideile și poveștile SF. Care ajung la noi fără să fie (auto)cenzurate sau să aibă nevoie de „pair review”-uri. Și care au reușit din când în când să „zgândărească” imaginația și mintea oamenilor și, în final, să le dea curajul nu doar de a merge mai departe, ci de a zbura. Cu avantajul că, ridicându-te, vezi de sus și vezi întregul actual, îi vezi frontierele și, dacă știi cum să privești, reușești să vezi și dincolo de ele. Dincolo de SF, acolo unde se află, de fapt, știința. Cea mare și adevărată. La Măgurele, începând cu IFA acum 60 de ani, continuând astăzi cu IFIN-HH și toate marile institute de aici, am fost „antrenați” să privim foarte departe pentru că s-a întâmplat cu noi ca și pentru Newton: am putut urca de la început pe umerii uriașilor care au creat fizica adevărată în România. Și, undeva, într-un viitor care nu este prea departe, începem să întrezărim, spre mulțumirea și liniștea noastră sufletească, uriașii care se vor oferi generației următoare pentru ca, privind de pe umerii lor, ea să poată pătrunde dincolo de frontiere pe care noi, deocamdată, poate, doar le bănuim.