DESPRE CEI 12 APOSTOLI AI LUI HRISTOS!

DESPRE CEI 12 APOSTOLI AI LUI HRISTOS

               Matei 10:1-4: „Şi chemând pe cei doisprezece discipoli ai Lui, le-a dat autoritate asupra spiritelor necurate; ca să le scoată, şi să vindece orice boală şi orice slăbiciune. iar numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: întâi, Simon, cel zis Petru, şi Andrei fratele lui; apoi Iacob cel al lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui; Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei vameșul; Iacob cel al lui Alfeu, şi Lebeu zis şi Tadeu; Simon Canaaneanul, şi Iuda Iscarioteanul, care L-a şi trădat”.

                Marcu 3:16-19: „Şi El a rânduit pe cei doisprezece: a pus lui Simon nume: Petru; apoi pe Iacob cel al lui Zebedei; şi pe Ioan, fratele lui Iacob, şi le-a pus nume Boanarghes, adică: „fii ai tunetului”; şi pe Andrei; şi pe Filip; şi pe Bartolomeu; şi pe Matei; şi pe Toma; şi pe Iacob cel al lui Alfeu; şi pe Tadeu; şi pe Simon Cananeanul; şi pe Iuda Iscarioteanul, care L-a şi trădat”.

           Luca 6:13-16: „Şi când s-a făcut ziuă, a chemat la El pe discipolii Lui, alegând doisprezece dintre ei; pe care i-a numit şi apostoli: pe Simon, pe care l-a numit şi Petru; şi pe Andrei, fratele lui; şi pe Iacob; şi pe Ioan; şi pe Filip; şi pe Bartolomeu; şi pe Matei; şi pe Toma; şi pe Iacob al lui Alfeu; şi pe Simon, cel chemat Zelotul; şi pe Iuda al lui Iacob; şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut trădător”.

            Fapte 1:13-14: „Şi când au intrat, s-au suit în camera de sus; unde stăteau atât Petru, cât şi Ioan şi Iacob şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacob al lui Alfeu, şi Simon Zelotul, şi Iuda al lui Iacob. Toţi aceştia perseverau într-un cuget în rugăciune, împreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Iisus, şi cu fraţii Lui”.

               Apostolii sunt primii pe listele cu serviciile Bisericii (Efeseni 4:11;1Corinteni 12:28), astfel acesta este cel mai important serviciu în Biserică, căci toţi creştinii sunt zidiţi pe temelia apostolilor (Efeseni 2:20; Apocalipsa 21:14). Apostolii sunt oamenii care au fost trimişi de Domnul Iisus, căci acesta este sensul cuvântului apostol: trimis (vezi: Matei 10:2n.s.GBV 1989). În cazul celor 12 apostoli, rolul lor a fost să predice Evanghelia, să facă discipoli (Matei 28:19-20), și să înființeze biserici, și apoi să le păstorească, predându-le învăţăturile şi doctrinele corecte primite de la Domnul Iisus (1Corinteni 11:23), și organizând poporul Domnului.

              Apostolii, aveau autoritate de la Iisus să facă semne, miracole și lucrări de putere, care să întărească adevărul lui Dumnezeu vestit (Matei 10:1-2,Matei 10:8; Luca 9:1-2; Ioan 20:21-23; Fapte 2:43;Fapte 4:2,Fapte 4:33,Fapte 4:37; Fapte 6:4; Fapte 15:1-2,Fapte 15:6;Galateni 2:7-10). Ei mai conduceau bisericile prin epistole (1Corinteni 7:17; 1Corinteni 14:37; 1Corinteni 16:1), se rugau pentru ele (Efeseni 1:16; Coloseni 1:9), promovau noi lucrători (Fapte 15:39; Fapte 16:1), coordonau activităţile colaboratorilor lor (Fapte 19:22; Filipeni 2:25; Tit 3:12-13), îi aduna dacă era nevoie pe lucrătorii creştini şi îi sfătuiau şi învăţau (Fapte 20:17-38). Apostolii purtau de grijă bisericilor locale pe care ei le-au întemeiat (2Corinteni 11:28), ei sunt părinții spirituali ale acestor biserici (1Corinteni 4:15). Apostolii sunt însărcinați cu apărarea Evangheliei (Filipeni 1:16), cu demascarea apsotolilor falși (Apocalipsa 2:2), etc..

Originea celor doisprezece apostoli:

             Toți cei doisprezece apostoli erau din regiunea Galileea, căci conform cu Matei 26:73, discipolii lui Iisus (apostolii) aveau un grai specific galileean, din regiunea care era lângă Marea Galileei! Mai târziu, îngerii lui Dumnezeu îi numesc pe unsprezece apostoli prezenți la înălțarea la cer a Domnului: „bărbaţi galileeni” (Fapte 1:10-11). Apoi, cei doisprezece apostoli, incluzându-l pe Matia, care au primit darul limbilor în ziua Penticostei/Cincizecimii, sunt descriși ca „galileeni” în Fapte 2:7,Fapte 2:14. Mai precis, conform Evangheliilor, Filip, Petru şi Andrei sunt originari din Betsaida (Ioan 1:44; Ioan 12:21). Petru şi Andrei s-au mutat mai târziu în Capernaum (Matei 8:5,Matei 8:14; Marcu 1:21-30), unde locuia şi Matei (comp. Matei 9:1-26, cu Luca 8:40-56). Iacob şi Ioan locuiau tot în Capernaum şi aveau o afacere cu peşte moștenită de la tatăl lor (Matei 4:12-22; Marcu 1:14-20), desfăşurându-şi activităţile pescuit pe Marea Galileii! Iar Simon Zelotul era din Cana de aceea a fost numit „Canaaneanul” (Matei 10:4).

Numele și personalitatea celor doisprezece apostoli:

Voi reda pe cei doisprezece apostoli în ordine, și voi zugrăvi personalitatea lor surprinsă în Scripturi și care reiese însuși din numele lor.

Simon Petru: Primul apostol pe nume: Simon (Matei 16:16), care înseamnă: „auzire”. Domnul Iisus i-a dat numele de „Chifa” în aramaică (Ioan 1:42), care tradus în greacă rezultă „Petru”(Matei 4:18), iar în traducere în limba română, înseamnă: „Piatră”, sau „bucată de stâncă”. Simon era pescar (Matei 4:18; Marcu 1:16), era un bărbat puternic, ce putea munci o noapte întreagă cu corabia de pescuit, lucru care în acel timp se făcea manual, atât mânuirea corbabiei și a pânzelor cât și a plaselor de pescuit (Luca 5:5). Simon înainte de maturitatea spirituală, avea și slăbiciuni, cum ar fi mândria (Luca 9:46), momente de frică (Matei 26:34,Matei 26:74;Ioan 20:19; Galateni 2:11-14), însă el s-a căit de păcatele lui (Luca 22:62), și s-a corectat (1Petru 2:17). El avea o inimă mare și sinceră, își dă seama că este păcătos și nu este vrednic de mielul lui Dumnezeu (Luca 5:8), și de aceea Domnul îl face pescar de oameni, un om care putea simți slăbiciunile celorlalți și, astfel, îi atrăgea la Hristos (Luca 5:8). Ba mai mult, Petru are îndrăzneală de a asculta de chemarea lui Dumnezeu care îl duce la oamenii popoarelor, și care înțelege primul că trebuie și aceștia acceptați prin credință în poporul lui Dumnezeu (Fapte cap.10; Fapte 11:3-18). Iar după cum îi este numele: Simon (auzire), el a auzit chemarea fratelui său Andrei și a venit la Iisus care i-a schimbat numele în „Chifa”, adică „piatră” (Ioan 1:41-42), dar și chemarea lui Iisus de a fi pescar de oameni! Simon era tare ca o piatră, el nu s-a poticnit de cuvintele lui Iisus, ca ceilalți discipoli (Ioan 6:48-61), ci a spus: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvinte ale vieţii veșnice” (Ioan 6:68). Iar cu altă ocazie s-a văzut puterea sa chiar peste apostoli, căci în timp ce ceilalți din Israel credeau că Iisus este vreun profet, ceilalți apostoli nu zic nimic când Iisus îi întreabă în Matei 16:15: „ dar voi, cine Îmi ziceţi că sunt?” Iar Petru ca și conducător al lor și purtător de cuvânt, îndrăznește și îi spune la Iisus în Matei 16:16-19: „Răspunzând însă, Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Cel viu. Iar răspunzând Iisus a zis: fericit eşti, Simon fiul lui Iona, pentru că nu carnea şi sângele ţi-a dezvăluit, ci Tatăl Meu Cel ce este în Ceruri. Dar şi Eu îţi zic: „tu eşti Petru; şi pe această piatră voi construi Biserica Mea, şi porţile locuinţei morţilor nu o vor învinge. Îţi voi da cheile Împărăției Cerurilor; şi ceea ce ai să legi pe Pământ, va fi legat în Ceruri; şi ceea ce ai să dezlegi pe Pământ, va fi dezlegat în Ceruri.” Apostolul Petru avea inimă de păstor (Ioan 21:15), care a primit autoritatea de a păstorii turma lui Dumnezeu (1Petru 5:1-3). Să-i urmăm modelul devenind tari și stabili pe calea lui Dumnezeu ca și Petru!

Andrei: Al doilea apostol, frate cu Simon (Petru), și anume „ Andrei”, care înseamnă: „bărbăție”. Așa cum îi era numele, așa era și Andrei un om caracterizat de putere, de bărbăție, care era și el pescar (Matei 4:18), însă a devenit și discipol a lui Ioan Botezătorul! Mai târziu el a auzit declarația lui Ioan Botezătorul despre Iisus:„Iată! Mielul lui Dumnezeu!” și împreună cu Filip încep să Îl urmeze pe Iisus, iar Andrei îl cheamă și pe Simon fratele lui în grupul discipolilor lui Iisus (Ioan 1:35-42). Andrei, similar cu Petru, are îndrăzneală și Îl întreabă pe Domnul din dorința de a cunoaște timpurile profetice în Marcu 13:3-4: „Şezând apoi pe Muntele Măslinilor în faţa curţii templului; Petru, şi Iacob, şi Ioan, şi Andrei L-au întrebat la o parte: spune-ne, când vor fi acestea; şi care este semnul când urmează să fie împlinite toate acestea?”. Andrei alături de ceilalți apostoli, este caracterizat de perseverență (Fapte 1:13-14; Fapte 2:1-4; Fapte 8:1), de îndrăzneală în mărturie (Fapte 4:33), în lucrarea miraculoasă (Fapte 5:12), de persevernță în mărturie și învățătură în ciuda perscuției sinedriului (Fapte 5:17-42). Să urmăm modelul lui al îndrăznelii și perseverenței!

Iacob: Al treilea apostol este Iacob a lui Zebedei, care înseamnă: „înlocuitor”, sau „urmând după”. Iacob fiul lui Zebedei are numele lui Iacob (Israel) nepotul lui Avraam, care l-a înlocuit pe Esau și a luat binecuvântarea lui Esau (Geneza 27:19-26). Iacob și cu Ioan, fiii lui Zebedei, erau pescari și ajutau pe tatăl lor în munca lor de pescari, tatăl lor având o corabie de pescuit și se ocupa cu pescuitul în scop de susținere a existenței (Matei 4:21). Însă Iisus i-a chemat la lucrarea Sa, și astfel Iacob pescarul a fost înlocuit de Iacob apostolul - Matei 4:18-22. Mai târziu, după cum este celălalt sens al numelui, el îl urmează pe Domnul Iisus (Matei 10:2). Iacob alături de Petru și Ioan fac parte din prietenii intimi ai lui Iisus, din cei mai apropiați de El, care au au avut parte de experiențe unice cu Mesia (Matei 17:1; Marcu 5:37; Marcu 14:33; Luca 8:51). Și Iacob până la maturitatea spirituală, are probleme cu mândria (Marcu 10:35-37; Luca 9:51-56), cu temperamentul, căci pe Ioan și Iacob, Iisus îi numește în Marcu 3:17: “Boanarghes, adică: „fii ai tunetului”; datorită temperamentului lor pasional! Însă mai târziu Iacob, alături de ceilalți apostoli, este carcaterizat de perseverență (Fapte 1:13-14; Fapte 2:1-4; Fapte 8:1), de îndrăzneală în mărturie (Fapte 4:33), în lucrarea miraculoasă (Fapte 5:12), de perseverență în mărturie și învățătură în ciuda perscuției sinedriului (Fapte 5:17-42). În final Biblia descrie martiriul lui Iacob, fratele lui Ioan, al lui Zebedei, căci el este ucis cu sabia de soldații lui Irod la porunca acestuia (Fapte 12:1-2). Să urmăm deci un mod de viață preseverând în credință, chiar până la moartea de martir!

Ioan: Al patrulea apostol pe nume „Ioan”, frate cu Iacob din familia Zebedei, care înseamnă: „Iehova/Yahwe a fost îndurător”, sau: „Iehova a arătat favoare”. Ioan ca și Iacob, erau perscari și ajutau pe tatăl lor Zebedei, în munca lor de pescari, tatăl lor având o corabie de pescuit (Matei 4:21;Marcu 1:19). De asemenea, și pe Ioan, Iisus îi numește în Marcu 3:17 „fiu ai tunetului”; datorită temperamentului tumultos/exploziv! Cu siguranță că, mai târziu, această pasiune greșită din iubirea de sine, a fost înlocuită cu o pasiune a dragostei de Dumnezeu și de semeni, deorece Ioan este apostolul care vorbește cel mai mult despre dragoste (vezi Ioan 13:34-35, și epistolele sale), așa cum îi este numele (comp. cu Ecleziast 6:10): „Iehova/Yahwe a fost îndurător”. Iar în loc de pasiune greșită, el devine un om al răbdării, căci în Apocalipsa 1:9 se spune: „Eu, Ioan, fratele vostru şi împreună-părtaş cu voi la necazul şi la Împărăție şi la răbdarea în Iisus; eram în insula cea chemată Patmos, din cauza cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei lui Iisus”. Ioan nu doar că făcea parte din cercul intim ai lui Iisus, din cei mai apropiați de El, care au aparte de experiențe unice cu Mesia din grupul apostolilor (Matei 17:1; Marcu 5:37; Marcu 14:33; Luca 8:51;Luca 9:28) ,ci, Ioan este numit în Ioan 13:22-25: „Unu dintre discipolii Lui, pe care l-a iubit Iisus, era aşezat la masă lângă sânul lui Iisus”. Să urmăm deci modelul dragostei învățat de Ioan, și al apropierii lui de Domnul!

Filip: Al cincilea apostol este „Filip”, care înseamnă: „iubitor de caii”. Despre cum Filip devine discipol a lui Iisus, este relatat în Ioan 1:43-44: „În ziua următoare, El a vrut să iasă înspre Galileea; şi găseşte pe Filip. Şi Iisus îi zice: urmează-Mi! Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru”. Filip era zelos, așa cum îi era numele: iubitor de cai, iubitor de a fi activ, și imediat îi și depune mărturie la Natanael care devine și el discipol (Ioan 1:45-46). Ulterior el este rânduit apostol împreună cu ceilalți, formând toți un grup de 12 apostoli (Matei 10:1-4). Filip era pasional, și de aceea Iisus îl întreabă pe el de pâini, cu scopul ca să îl lecuiască de pasiune greșită și îngrijorare: „El zice către Filip: de unde avem să cumpărăm pâini, ca să mănânce aceştia? Dar El zicea acestea, încercându-l; pentru că ştia ce urma să facă. Filip I-a răspuns: pâini de două sute de dinari, nu le ajung; ca fiecare să ia puţin”. Mai târziu Iisus înmulțește cele cinci pâini de orz și doi peștișori, și hrănește miraculos 5000 de oameni (Ioan 6:1-14).Ulterior, Filip este transformat și devine un om al dragostei, un om accesibil chiar pentru greci temători de Dumnezeu care doresc să Îl vadă pe Iisus (Ioan 12:20-22). Apoi, Filip este atacat de un spirit de necredință (înțelepciune firească) ca al lui Toma; astfel, el cere să vadă pe Tatăl, iar Iisus îi spune: „de atâta timp sunt cu voi, şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Căci văzându-Mă, ați văzut pe Tatăl; cum zici tu: arată-ne pe Tatăl? Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care Eu le spun, nu le vorbesc de la Mine; iar Tatăl rămânând în Mine face lucrările Lui. Credeţi-Mi! Pentru că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; iar de nu, credeţi datorită lucrărilor acestea” (Ioan 14:9-11). Apoi Iisus le promite ca să-i întărească în credință: „Adevărat! Adevărat vă zic: Cel ce crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; şi va face mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl, şi orice aveţi să cereţi în Numele Meu, voi face aceasta; ca să fie glorificat Tatăl în Fiul. Dacă aveţi să cereţi ceva în Numele Meu, Eu voi face aceasta” (Ioan 14:12-14). Însă mai târziu Filip, alături de ceilalți apostoli, este carcaterizat de stabilitate, perseverență (Fapte 1:13-14; Fapte 2:1-4; Fapte 8:1), de îndrăzneală în mărturie (Fapte 4:33), în lucrarea miraculoasă (Fapte 5:12), împlinindu-se ceea ce Domnul le-a promis în Ioan 14:12-14, de perseverență în credință și răbdare, de mărturie și învățătură în ciuda perscuției sinedriului (Fapte 5:17-42).

Bartolomeu: Al șaselea apostol pe nume este „Bartolomeu”, care înseamnă: „fiul lui Tolmai”. Chiar numele lui indică prețuirea pe care el i-o acorda tatălui său, în prima fază tatălui pământesc, apoi Tatălui ceresc (Fapte 1:13). Astfel Bartolomeu, este caracterizat de credincioșie, devotament, atașament, față de părinții lui, față de Dumnezeu, și față de Învățătorul Iisus ca părinte spiritual al lui care l-a învățat Evanghelia și lucrarea divină! Scriptura nu ne dă detalii despre cum a devenit Bartolomeu discipol a lui Iisus; textul din Marcu 3:13-19, îl plasează în ceata discipolilor din care Domnul a ales pe cei doisprezece apostoli, iar în Matei 10:1-4;Luca 6:12-15, se arată când a fost rânduit alături de ceilalți în serviciul lui Iisus ca apostoli! Mai târziu Bartolomeu, alături de ceilalți apostoli, este carcaterizat de credincioșie și perseverență (Fapte 1:13-14; Fapte 2:1-4; Fapte 8:1), de îndrăzneală în mărturie (Fapte 4:33), în lucrarea miraculoasă (Fapte 5:12), de mărturie și învățătură în atașament față de Domnul, în ciuda perscuției sinedriului (Fapte 5:17-42).

Toma: Al șaptelea apostol pe nume „Toma”, care înseamnă „geamănul” din aramaică (dialect al limbii babiloniene,devenită pentru mulți evrei, datorită exilului în Babilon, limbă maternă). Despre Toma nu ni se relatează momentul când și cum a devenit el discipol a lui Hristos, însă ni se relatează rânduirea lui ca apostol alături de ceilalți în Matei 10:1-4; Marcu 3:18; Luca 6:15. El avea tendința să copieze, să imite; cu o anumită ocazie când Domnul Iisus a spus în Ioan 11:14-16: „Lazăr a murit. Şi Mă bucur pentru voi, că noi nu eram acolo; ca să credeţi. Dar să mergem la el. Deci Toma, cel zis Geamăn, a zis discipolilor: să mergem şi noi, ca să murim cu El!” Toma nu a înțeles îndemnul lui Iisus: „Dar să mergem la el”, și a rostit cuvinte aparent similare: „să mergem şi noi, ca să murim cu el”! Însă Iisus a îndemnat să meargă la Lazăr care vafi reînviat, însă Toma nu avea cunoștință și credință că Domnul Îl va învia din morți pe Lazăr, crezând că vor merge în locuința morților unde era Lazăr! Slăbiciunea lui în ce privește credința a fost arătat și mai târziu în Ioan 20:24-28, când cu anumită oczaie Iisus se arată după înviere la cei 11 discipoli, iar Toma nu era prezent, și, astfel,el spune: „Dacă nu am să văd în mâinile Lui semnul cuielor, şi nu am să pun degetul meu în semnul cuielor, şi nu am să pun mâna mea în coasta Lui; nicidecum nu voi crede”. După opt zile, Iisus i se arată la Toma și îl invită: „adu degetul tău încoace, şi vezi mâinile Mele; şi adu mâna ta, şi o pune în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios. Toma a răspuns, şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus îi zice: pentru că M-ai văzut, ai crezut? Fericiţi sunt ceicare nu văd, dar vor crede”. Toma fără să mai pună degetul crede și el îl mărtursiește ca Domn al lui și ca Dumnezeu! Prin această mărturisire el a arătat că s-a căit de păcatul anterior al necredinței! Mai târziu Toma este împreună cu cei șase discipoli care pescuiesc în frunte cu Petru, și au parte de o experiență minunată când Domnul le dă o pescuire miraculoasă dar și mustrare, arătând că trebuia să lase vechea ocupație, pescuitul, definitiv, și să se ocupe de păstoritul oilor lui Iisus. Mustrările lui Iisus au dat rezultat, Toma a crescut în credință, astfel mai târziu Toma, alături de ceilalți apostoli, este carcaterizat de perseverență (Fapte 1:13-14; Fapte 2:1-4; Fapte 8:1), de îndrăzneală în mărturie (Fapte 4:33), în lucrarea miraculoasă (Fapte 5:12), de perseverență în credință și răbdare, de mărturie și învățătură în ciuda perscuției sinedriului (Fapte 5:17-42).

Matei: Al optulea apostol este Matei, care înseamnă: „darul lui Iehova/Yahwe”. Matei era din Capernaum, iar Scriptura surprinde momentul când el a devenit discopol a lui Iisus Hristos, în Matei 9:1,Matei 9:9: „Şi trecând Iisus de acolo, a văzut un om şezând la vamă, zis Matei, şi îi zice: „urmeză-Mi!” Şi ridicându-se, I-a urmat Lui”. Acest evreu, vameș, însă sincer, aude chemarea lui Iisus și începe să îl urmeze pe Domnul ca discipol al Lui, și astfel el devine „darul lui Iehova”, pentru Iisus și lucrarea creștină, după cum îi este numele. Iar apoi în Matei 10:3; Marcu 3:18; Luca 6:15, este descris cum este rânduit ca apostol împreuncă cu ceilalți. Matei, alături de ceilalți apostoli, este carcaterizat de perseverență (Fapte 1:13-14; Fapte 2:1-4; Fapte 8:1), de îndrăzneală în mărturie (Fapte 4:33), în lucrarea miraculoasă (Fapte 5:12), de perseverență în credință, mărturie și învățătură în ciuda perscuției sinedriului (Fapte 5:17-42).

Iacob cel al lui Alfeu: Al noulea apostol este numit Iacob cel al lui Alfeu, astfel și acest Iacob, înseamnă: „înlocuitor”, sau „urmând după”. Despre Iacob al lui Alfeu, nu ni se relatează momentul când și cum a devenit el discipol a lui Hristos, însă știm că el este frate cu vameșul Matei (Marcu 2:14), și apoi ni se relatează rânduirea lui ca apostol alături de ceilalți în Matei 10:3. Iacob al lui Alfeu l-a urmat pe Domnul ca discipol așa cum îi este și numele „urmând după”, iar ulterior a fost rânduit ca apostol, din grupil de discipoli a lui Hristos! Iacob al lui Alfeu, alături de ceilalți apostoli, este caracterizat de perseverență (Fapte 1:13-14; Fapte 2:1-4; Fapte 8:1), de îndrăzneală în mărturie (Fapte 4:33), în lucrarea miraculoasă (Fapte 5:12), de perseverență în credință, mărturie și învățătură, în ciuda perscuției sinedriului (Fapte 5:17-42).

Lebeu: Al zecelea apostol este cunoscut sub mai multe nume: Lebeu zis şi Tadeu(Matei 10:3), având și numele de Iuda al lui Iacob (Luca 6:16); astfel Lebeu înseamnă: „un om cu inimă”, iar Tadeu „copilul inimii”. Iuda înseamnă: „lăudat”. După cum îi este numele el era „un om cu inimă”, care l-a urmat pe Iisus ca discipol, iar mai târziu a devenit unul dintre cei doisprezece apostoli. Despre Lebeu, nu ni se relatează momentul când a devenit el discipol a lui Hristos, însă ni se relatează rânduirea lui ca apostol alături de ceilalți în Matei 10:3; Marcu 3:18, cei doisprezece fiind aleși din grupul discipolilor lui Iisus care L-au urmat până în acel moment (Marcu 3:13-14). Lebeu zis şi Tadeu este descris în Luca 6:16, în lista cu cei 12 apostoli ai Evanghelistului Luca, ca având numele: „Iuda al lui Iacob”- acest discipol era fiul unui evreu din Galileea pe nume Iacob, un nume utilizat în Israel, după numele nepotului lui Avraam! Lebeu zis şi Tadeu este descris alături de ceilalți apostoli, fiind și el caracterizat de perseverență (Fapte 1:13-14; Fapte 2:1-4; Fapte 8:1), de îndrăzneală în mărturie (Fapte 4:33), în lucrarea miraculoasă (Fapte 5:12), de perseverență în credință, mărturie și învățătură, în ciuda perscuției sinedriului (Fapte 5:17-42).

Simon: Al unsprezecelea apostol este Simon Canaaneanul sau Simon, cel chemat „Zelotul”; numele are semnificația „auzire”. El este carcterizat de Evangheliștii Matei și Marcu ca fiind Simon din orașul Cana din Galileea, de aceea a fost numit: „Canaaneanul”; în Luca el este descris ca fiind „Zelotul”, arătând că înainte a făcut parte din gruparea zeloților, o sectă religioasă, o partidă, ca și fariseii, însă ei erau un grup de naţionalişti care militau prin violenţă pentru eliberare lui Israel de sub stăpânirea Romei. Despre acest Simon Canaaneanul sau Zelotul, distinct de Simon-Petru, nu ni se relatează momentul, când și cum, a devenit el discipol a lui Hristos; cu siguranță el a auzit chemarea lui Mesia așa cum îi este numele „Simon” (auzire). Însă ni se relatează, rânduirea lui ca apostol alături de ceilalți în Matei 10:4; Marcu 3:18; Luca 6:15, - cei doisprezece fiind aleși din ceata discipolilor lui Iisus care L-au urmat până în acel moment (Marcu 3:13-14). Simon Canaaneanul este descris alături de ceilalți apostolic; este caracterizat de perseverență (Fapte 1:13-14; Fapte 2:1-4; Fapte 8:1), de îndrăzneală în mărturie (Fapte 4:33), în lucrarea miraculoasă (Fapte 5:12), de perseverență în credință, mărturie și învățătură, în ciuda perscuției sinedriului (Fapte 5:17-42). 

Iuda Iscarioteanul: Al doisprezecelea apostol, care ulterior a căzut este Iuda Iscarioteanul; astfel Iuda are semnificația de „lăudat”. Iuda era fiul lui Simon Iscarioteanul (Ioan 6:71), numele lui trebuia să fie lăudat de Stăpânul pentru faptele lui bune (comp. cu Matei 25:21), însă acesta ajunge să fie lăudat de preoții fățarnici pentru vânzarea lui Iisus (comp. cu Luca 22:5). Despre Iuda Iscarioteanul, nu ni se relatează momentul în care a intrat el în grupul discipolilor lui Iisus, însă ni se relatează momentul când este numit: apostol alături de ceilalți în Matei 10:4;Marcu 3:19; Luca 6:16. Încă înainte de trădarea Fiului lui Dumnezeu, el a avut un caracter egoist; el era hoț, căci Evanghelistul Ioan relatează: „De ce nu a fost vândut mirul acesta pentru trei sute de dinari, şi dat săracilor? Dar zicea aceasta, nu pentru că lui îi păsa de cei săraci; ci,pentru că era hoţ, şi având punga, lua din cei puşi în ea” (Ioan 12:6-7). Ba mai mult, Iuda a influențat negativ gândirea celorlalți apostoli, prin înțelepciunea firească, când au fost influențați să spună că turnarea mirului de către o femeie pe capul lui Iisus ar fi fost o risipă, lucru pe care Iisus l-a corectat (Matei 26:6-13), însă inima lui Iuda Iscarioteanul nu s-a schimbat și ajunge în final ca pentru 30 de arginți să îl vând pe Domnul Iisus preoților celor mai de seamă (Matei 26:14-56; Marcu 14:47-53; Luca 21:1-6,Luca 21:47-53). Căderea lui Iuda a fost succesivă în trepte, de la un hoț care fura din punga apostolilor, unde strângeau bani pentru nevoile lor și ale săracilor (Ioan 12:7); apoi satan îi pune pe inimă să-L vândă pe Domnul (Ioan 13:2) și Învățătorul pentru 30 de arginți la preoți; mai departe satan intră în Iuda, și devine posedat de acesta (Ioan 13:27), iar în final devine fiul pierzării (Ioan 17:12). Însă Domnul Cel înviat îi i-a serviciul de surpaveghere, și il dă lui Matia!

Matia: (Fapte 1:15-26) înseamnă „dar a lui Iehova/Yahwe”. Și cu adevărat Matia a fost darul lui Dumnezeu pentru Biserica creștină, fiind ales de Domnul prin sorți, și intrând în rândul celor doisprezece apostoli ca martor al învierii lui Iisus, Matia fiind dintre discipolii lui Iisus care L-au urmat începând cu botezul lui Ioan până în ziua în care Iisus a fost s-a ridicat la Cer (Fapte 1:21-22,Fapte 1:26). Matia este descris alături de ceilalți apostoli, fiind caracterizat de perseverență (Fapte 1:13-14; Fapte 2:1-4; Fapte 8:1), de îndrăzneală în mărturie (Fapte 4:33), în lucrarea miraculoasă (Fapte 5:12), de perseverență în credință, mărturie și învățătură, în ciuda perscuției sinedriului (Fapte 5:17-42).

Notă: Apostolul Bartolomeu:

Tradiția învață: Apostolul Bartolomeu este identificat în Tradiție cu Natanael (Ioan 1:45-51). 

Biblia învață: Nimic din Biblie nu lasă să se înțeleagă că Bartolomeu ar fi Natanael. Natanael a devenit un discipol a lui Hristos, căci Domnul a avut sute de discipoli (1Corinteni 15:6), fără a lăsă să se înțeleagă că Natanael este Bartolomeu.

În „Dicționarul Biblic Ilustrat” se spune despre, Bartolomeu: „Asocierea lui Bortolomeu cu Filip în toate listele, cu excepţia ultimei, le-a sugerat multor cititori începând din secolul al 9-lea că el s-ar putea să fie identic cu prietenul lui Filip, Natanael din Cana (Ioan 1:45 ş.urm. cf. 21:2); acest fapt nu poate fi stabilit cu certitudine”.

*despre Apostolul Pavel trebuie să precizăm că el nu a făcut parte din grupul „celor 12”! El a devenit apostol în urma experienței de pe drumul Damascului și avea să devină, ulterior, „apostolul neamurilor”!