OMENIREA ȘI ... EXTRATEREȘTRII!

 

OMENIREA ȘI … EXTRATEREȘTRII!

 Știința cere sprijinul religiei pentru a ști/anticipa reacția omenirii la descoperirea extratereștrilor. În prezent NASA are numeroase misiuni, printre care două rovere pe Marte, mai multe sonde pe Jupiter și Saturn, plus telescopul spațial James Webb, lansat recent. Acum, Agenția Spațială americană caută ajutorul lui Dumnezeu, angajând 24 de teologi, pentru a evalua modul în care oamenii vor reacționa, dacă se va găsi viață extraterestră pe alte planete și ce impact ar avea asupra gândirii umane legate de divinitate și creația lumii. NASA solicită 24 de teologi pentru a participa la programul său din cadrul Centrului pentru investigații religioase (CTI) de la Universitatea Princeton din Statele Unite, căruia i s-a acordat un grant de 1,1 milioane de dolari, potrivit Daily Mail. Cercetarea din cadrul CTI este descrisă ca una ce vrea să construiască „punți de înțelegere, reunind teologi, oameni de știință, savanți și alți factori de decizie politică pentru a gândi împreună și de a informa opinia publică, asupra preocupărilor globale”. Programul NASA își propune să răspundă la întrebări care ne-au derutat de la începuturile timpului, cum ar fi: Ce este viața? Ce înseamnă să fii în viață? Unde este limita dintre oameni și extratereștri? Care sunt posibilitățile ca viața conștientă să existe în alte lumi?”. „Tradițiile religioase ar fi o trăsătură importantă pentru modul în care umanitatea ar lucra, prin orice astfel de confirmare a vieții pe alte planete. Din acest motiv, face parte din obiectivul în curs de desfășurare al NASA de a sprijini activitatea privind implicațiile sociale ale astrobiologiei”, a spus reverendul dr. Andrew Davison, teolog și preot la Universitatea Cambridge, care se află printre cei aleși de Agenția Spațială din Statele Unite. „Dacă suntem produsele creației (lui Dumnezeu -n.n. - B.M.), de ce nu am putea vedea viață, care să evolueze și pe alte planete? Nu există nimic care să spună contrariul”, a spus Duilia de Mello, astronom și profesor de fizică la Universitatea Catolică. În 2008, astronomul-șef de la Vatican, Jose Gabriel Funes, a spus că nu există niciun conflict între a crede în Dumnezeu și în posibilitatea existenței unor „frați extratereștri”, poate mai evoluați decât oamenii. „După părerea mea, această posibilitate legată de viața pe alte planete există”, a spus preotul iezuit.

 Dovada existenței vieții extraterestre ar fi, fără îndoială, un anunț șocant pentru toată lumea, în special pentru persoanele foarte religioase. Cei care vor accepta mai greu aceasta idee sunt creștinii. Ei afirmă că Iisus s-a jertfit pentru a salva omenirea. Nicio vorbă în Biblie despre alte civilizații sau alte planete. Iar dacă acestea există, creștinii se pot întreba de ce Mesia a venit doar pe Pământ și a abandonat alte ființe. Mai mulți gânditori creștini au discutat această ipoteză la un simpozion despre călătoriile în spațiu. Întalnirea a avut loc între 30 septembrie și 2 octombrie în Orlando, Florida, iar participanții au fost oameni de știință de la diferite universități și din cadrul NASA. Filozoful Christian Weidemann, unul dintre participanți, spune că ar exista câteva explicații care să nu contrazică Biblia. O variantă presupune că extratereștrii sunt ființe mult mai evoluate, mai morale ca noi și prin urmare nu sunt păcătoși. Mai probabil este însă că Iisus s-a dus și pe alte planete/lumi, așa cum a venit pe Pământ, numai că noi nu am aflat asta, spune el. Prin urmare, Dumnezeu s-a încarnat de mai multe ori, pentru a salva fiecare planetă/lume în parte. Ar fi însă prea mult, pentru că, potrivit unor calcule bazate pe datele oferite de astronomi, asta ar presupune ca Dumnezeu să fie în peste 250 de locuri simultan, având în vedere că pot exista foarte multe planete locuite. Dar, deși Dumnezeu este atotputernic, în clipa în care se încarnează și ia forma umană sau a oricărui extraterestru, nu mai poate fi în mai multe locuri în același timp, spune Weidemann. În cazul altor religii pare să fie mai simplu. Spre exemplu, musulmanii cred că Mohammed a fost un profet, nu Dumnezeu încarnat, prin urmare ei pot accepta ideea că profeți similari au vizitat și alte planete. Cel mai simplu va fi pentru hinduși, care cred în mai multe zeități. Totuși, reverandul protestant Thomas Hoffman crede că până la urmă și creștinii vor putea accepta existența extratereștrilor. El spune că religia creștină a rezistat până acum tuturor provocărilor aduse de știință și s-a putut adapta.  În ce mă privește consider că afirmațiile lui Weidemann dovedesc de fapt o neînțelegere teribilă a atotputerniciei lui Dumnezeu. În atotputernicia Sa, Dumnezeu poate face absolut orice! Se poate încarna simultan pe orișicâte planete dorește! Nu este o problemă reală! Sigur, atunci când se încarnează pe mai multe lumi deodată, Iisus se limitează în ceea ce privește dumnezeirea Sa, cunoscând fenomenul numit în teologie kenoză. El va ști tot ce este necesar să știe despre lumea/lumile în care se află. Ca Dumnezeu știe totul, dar ca Dumnezeu întrupat este posibil să nu se „încarce” cu tot ce știe despre alte lumi! Este probabil că, întrupările Lui să țină cont de gradul de dezvoltare și cunoaștere a oricărei civilizații pentru a nu o bulversa în mod dramatic prin prezentarea realităților despre alte lumi pe care oricum respectivele civilizații în care se întrupează Iisus nu ar putea nicicum să le înțeleagă. În plus, prezentând astfel de realități, foarte probabil, Iisus ar fi considerat nebun!

Aspecte mai puțin cunoscute azi - teologi ai Vaticanului cred în existenţa extratereştrilor și în faptul că Dumnezeu l-a trimis pe Iisus şi pentru mântuirea acestora! În ziua de 3 mai 1981, teologul Domenico Grasso, care credea întrucâtva în existenţa vieţii extraterestre, îi răspunde în coloanele publicaţiei Familia Creştină unei cititoare care îi scria următoarele: „Uitându-mă la nişte filme SF transmise de TeleNova (studioul de televiziune din Lombardia) şi mai şi citind eu pe ici pe colo nişte lucruri cu privire la posibilitatea existenţei vieţii extraterestre, a OZN-urilor şi aşa mai departe, m-am tot gândit, ba la una ba la alta. Şi mi-am spus în sinea mea că problemele astea nu vor fi fiind ele chiar aşa de importante ca scara mobilă sau ca ciuma asta bubonică a grevelor care nu se mai termină sau ca alte alea, dar că nu e păcat să vorbim şi de problemele sus amintite şi cred că ufologii îmi vor fi recunoscători pentru acest lucru. Citim în Biblie cum că Dumnezeu si-a dat el ceva osteneală să-l creeze pe om şi mai apoi să călăuzească poporul acela năbădăios al lui Israel. Şi în cele din urmă l-a trimis şi pe Fiul Său, lisus, ca să mântuiască lumea. Până aici, toate bune. Dar toate astea sunt (bune sau rele cum or fi ele) nişte treburi care ne privesc numai pe noi pământenii … Dar dacă Dumnezeu s-ar fi apucat să facă acelaşi lucru şi pe alte planete locuite de nişte fiinţe care ar fi fost şi alea nişte încurcă lume ca alde noi oamenii, atunci lisus s-ar fi lăsat răstignit pe cruce şi pentru ăia?” Şi urma semnătura, Dorien H. Iar preotul îi răspundea următoarele: „Apariţia OZN-urilor pe cerul nostru, presupunând că nu ar fi vorba despre nişte fenomene optice, precum şi recentele descoperiri făcute de sondele americane şi care ne duc cu gândul la posibilitatea existenţei vieţii şi în afara  planetei noastre, toate acestea îi fac şi pe teologi să-şi pună şi ei nişte întrebări. Dar nu este vorba aici despre un lucru nou. Încă de pe vremea lui, Niccolo Cusano, cardinal (+ 1464) vorbea despre posibilitatea existenţei vieţii pe corpurile cereşti, fapt care nu-i dăuna cu nimic credinţei. Dar pe vremea lui Galilei (+ 1642) unii teologi s-au opus unor asemenea teorii. În secolul trecut, numeroşi cercetători nu numai că au admis această ipoteză neobişnuită a vieţii omeneşti în afara Pământului, dar au devenit şi nişte susţinători înfocaţi ai acesteia. Preotul Angelo Secchi, întemeietorul Observatorului Colegiului Roman, a susţinut în cartea sa Il sole (Soarele), ca pe un lucru cât se poate de probabil, faptul că stelele ar fi fost locuite, considerând el drept ceva absurd ca cineva să-şi fi putut închipui că nişte spaţii atât de mari să fi rămas pustii, adică să nu fi existat acolo vreo fiinţă inteligentă în măsură să-l preamărească pe Creatorul ei. În zilele noastre o asemenea ipoteză nu întâlneşte în teologie niciun fel de oprelişti. Şi totuşi cititorul îşi dă seama de faptul că această ipoteză implică nişte probleme teologice ce nu pot fi trecute cu vederea, cum ar fi aceea a mântuirii, drept care se întreabă dacă acele fiinţe ipotetice n-ar avea, cumva, nevoie - dacă ar avea şi acelea păcate - ca Iisus să se încarneze în lumea lor şi să moară răstignit pe Cruce, aşa cum a făcut-o pentru noi. Întrebarea este cât se poate de nimerită şi la obiect. Aşadar, în ce situaţie se află faţă de Dumnezeu fiinţele acelea din celelalte lumi admiţând faptul că ele ar exista? Fireşte că primul lucru pe care trebuie să-l spunem aici este că şi acele fiinţe au fost create de Dumnezeu şi create pentru a fi mântuite de Iisus Hristos, pentru care au fost făcute toate - aşa cum spune Sfântul loan - şi în care toate lucrurile capătă consistenţă - aşa cum se exprimă Sf. Pavel. Odată admise aceste lucruri, putem să ne închipuim faptul că acele fiinţe - spre deosebire de locuitorii Pământului - nu au păcătuit niciodată şi de aceea nu au avut şi nu au nevoie de a fi mântuite. Ar fi o situaţie cu adevărat fericită - aşa cum ar fi fost a noastră, a oamenilor - dacă nu ar fi existat păcatul originar. Dar ne mai putem închipui şi faptul că acele fiinţe au păcătuit şi ele ca noi şi că Dumnezeu le-ar fi mântuit şi pe ele - prin nişte mijloace bine cunoscute nouă - prin intermediul lui Iisus. Este cu neputinţă de spus care din cele două posibilităţi este cea adevărată. Dar un lucru este sigur aici şi anume acela că un suflet drept-credincios va accepta cu dragă inimă un univers populat de sute sau de mii de fiinţe aidoma oamenilor care - fiecare în parte şi în felul ei - să-i preamărească pe Dumnezeu şi pe Iisus Hristos. Iar dacă ne va fi dat ca într-o bună zi să ne întâlnim cu acei extratereştri vom fi fericiţi să ne unim cu ei în nişte ceruri noi şi pe nişte pământuri noi”.